CAPITOLUL I

LOCUL TURISMULUI RURAL ÎN CADRUL OFERTEI TURISTICE A ROMÂNIEI

1.1. CONCEPTE ŞI TERMINOLOGIE

An de an, statisticile demonstrează că turismul în spaţiul rural a făcut tot mai mulţi adepţi.
Numeroase raţiuni sunt invocate pentru a explica această evoluţie: influenţa ideilor ecologiste,
dorinţa de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate/preţ.
Fără a avea pretenţia unei definiţii precise, putem aprecia ca turismul rural cuprinde toate
activităţile turistice desfăşurate în lumea satului (mediul rural) dincolo de zonele atinse de staţiunile
litorale sau montane. În unul din rapoartele Eurogites (anul 1996) se preciza că din cei 88 %
europeni ce voiajează, 25 % îşi petrec vacanţa la ţară.
Constatăm aşadar că există un important flux turistic mondial care se direcţionează tot mai
precis către zonele rurale. În plus, destinaţiile mai puţin cunoscute sau neobişnuite - percepute ca
destinaţii exotice - devin tot mai atractive pentru turiştii cu experienţă din ţările dezvoltate.
Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternică integrare, atât a ofertei cât şi
a cererii. Circulaţia turistică în Europa este dominată de 5 mari ţări emiţătoare: Germania, Anglia,
Franţa, Olanda şi Italia. Noii poli emiţători de fluxuri turistice sunt Spania, Japonia, Coreea şi China.

1.2. DEFINIREA TURISMULUI RURAL

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalităţi de cazare, evenimente,
festivităţi, sporturi, alte distracţii şi activităţi de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfăşurate
într-un mediu tipic rural.
O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată şi unitar utilizată se
confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turişti, respectiv
prestatoare de servicii turistice.
Un prim enunţ - acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural –
afirmă că turismul rural este un concept ce include toate activităţile turistice care se desfăşoară în
mediul rural. Turismul rural a mai primit si o alta denumire: turismul verde1.
Un al doilea enunţ, formulat de mai multe cadre didactice, defineşte turismul rural ca o formă
concentrată de destinaţii în spaţiul rural, dispunând de o structură funcţională de cazare şi alte
servicii eterogene2. Devine necesar a clarifica în acest moment ce se înţelege prin “mediul/spaţiu
rural”. Într-o bună parte a Europei (Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda) acest termen
indică zonele care se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia termenul indică
acele zone care nu sunt nici urbane, nici de coastă şi drept urmare include regiunile montane. În
Irlanda şi Anglia termenul analizat este practic sinonim cu noţiunea de “regiune de la ţară”, această
diferenţiindu-se total de cea urbană. Spania, Portugalia şi Grecia au tendinţa de a asimila termenul de
mediu rural cu zonele unde se realizează producţia agricolă. Constatăm că - cel puţin pe continentul
european - termenul de “mediul rural” are înţelesuri diferite. Analizând aspectele prezentate, Bernard
Lane îşi pune următoarele întrebări: “Are oare turismul rural calităţi specifice intrinseci sau e vorba
doar de o simplă activitate turistică ce se desfăşoară într-o aşezare rurală?” Dacă da, atunci “care
sunt acele trăsături pe care trebuie să le aibă turismul rural astfel încât să merite întradevăr
calificativul de <rural>?”.

1
Nicolae Neacsu, Petre Baron, Oscar Snak, „Economia turismului”, Ediţia a II a, Ed. Pro Univesitaria,
Bucureşti, 2006, pag. 35
2
Stănciulescu Gabriela (coord.) , “Lexicon de termeni turistici”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, pag.180

1
 Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar
putea fi:
- apropierea de natură;
- absenţa mulţimii (de semeni);
- linişte;
- un mediu ambiant “nemecanizat”;
- contacte personale (în opoziţie cu iraţionalismul şi anonimatul urbanului);
- senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii, vie şi trainică;
- posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii acelor locuri;
- contactul nemijlocit cu autorităţile locale, cu preocupările şi activitatea specifică zonei;
- cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;
- posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunităţii;
- şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.
În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii europene de turism
rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată şi
condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale,
cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi fermele
agroturistice”. Această definiţie, deşi nu le explicitează, are la bază o serie de trăsături specifice ce
caracterizează activităţile de turism rural. Dintre acestea enumerăm:
localizarea în zonele rurale (existenţa în localităţi rurale)3;
construirea produsului turistic în mod funcţional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spaţiu
deschis, contact cu natura, tradiţie, organizare şi practici tradiţionale);
ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor şi amenajărilor – de obicei la scară mică –
conservându-se infrastructura rurală);
caracterul tradiţional (creştere domolă şi organică în legătură cu familiile locale – avându-se în
vedere păstrarea funcţionalităţii rurale şi conservarea modului de viaţă rural);
diversitatea formelor de prezentare, funcţie de: mediile rurale şi economice; istoric şi aşezare
(păstrându-se identitatea culturală specifică).
Una dintre cerinţele practicării durabile a turismului rural constă în aceste condiţii în
prezervarea elementelor esenţiale ale ruralului. În aceste condiţii definirea turismului rural ia în
calcul şi o serie de elemente precum dimensiunile:
- psihologică (bazată pe trebuinţa umană de a se bucura de odihnă şi recreere);
- socială (generată de contactul cu lumea rurală);
- geografică (legată de configuraţia reliefului, ce favorizează ori limitează dezvoltare a
activităţilor de turism);
- urbanistică (modul de organizare spaţială, mărimea aşezărilor, nivelul dotărilor şi cel al
infrastructurii).
Trebuie să admitem că între o zonă rurală şi alta sunt diferenţe. În funcţie de mediul natural,
de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variaţii de la o regiune la alta, iar mult mai
vizibil de la o ţară la alta, respectiv de la un continent la altul. Totuşi adevăratele zone rurale sunt
caracterizate, în general, de: densităţi reduse ale populaţiei, număr variabil de gospodării (de obicei
răsfirate - cu distanţe mari între ele), importante suprafeţe agricole ori forestiere. Această diversitate
de resurse, diferit asortimentată, a condus la forme de exprimare diferită a activităţilor de turism
rural şi respectiv a produselor turistice oferite pieţei. Astfel o parte dintre activităţile de turism rural
sunt regăsite sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism (se face referire la activităţile
ecoturistice care sunt derulate în mediul/spaţiu rural).

1.3. CONTEXTUL ISTORIC AL TURISMULUI RURAL ROMÂNESC

3
Stoian Maria, “Managementul pensiunilor” în „Manual de formare managerială în turism”, vol. II, Editura Psihomedia,
Sibiu, 2001, pp. .349-350

2
 Turismul rural în ţara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător şi
mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă - începând cu anii ‘20-’30 ai secolului
XX-cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali ai unei aşezări rurale. Primele încercări de turism
organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupurile de turişti aflaţi pe litoralul românesc al
Mării Negre. A fost un început promiţător, căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează
ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovare Turistică Internaţională
identifică şi selectează localităţile rurale reprezentative, pentru satele româneşti, ce urmau a fi
lansate în turism. De comun acord cu oficiile judeţene de turism şi organele administraţiei locale s-a
stabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale.
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se
declarau, experimental, sate de interes turistic, denumite “sate turistice”, următoarele 14 localităţi
rurale: Lereşti şi Rucăr (Argeş), Poiana Sărată (Bacău), Fundata şi Şirmea (Braşov), Bogdan Vodă
(Maramureş), Tismana (Gorj), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviţei (Suceava), Racoş (Timiş), Sfântu
Gheorghe, Murighiol şi Crişan (Tulcea), Vaideeni (Vâlcea). În anul următor, prin decretul 225/1974
se interzice cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare, satele turistice devenind nefuncţionale
pentru turismul internaţional. Totuşi, dat fiind faptul că o parte din satele turistice amintite au fost
incluse în programele cu caracter cultural şi folcloric ale Oficiului Naţional de Turism “Carpaţi”
Bucureşti şi contractate pe piaţa externă, se realizează o breşă pentru satele: Lereşti, Rucăr, Sibiel,
Murighiol şi Crişan. Scurta perioadă de “oficializare” a turismului rural nu a făcut posibilă
organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe
localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviţei,
Vaideeni), în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără a se ţine o evidenţă
(Crişan, Fundata, Rucăr), iar unele localităţi nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana,
Bogdan Vodă, Vaideeni). Cu foarte mici excepţii, această situaţie a dăinuit până în anul 1989.
Începând cu anul 1990, interesul pentru turism rural renaşte. Iau naştere diverse asociaţii şi
organisme care îşi propun afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Din rândul acestora le
amintim pe cele mai reprezentative:
Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care îşi propunea sprijinirea sub toate
formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea şi dezvoltarea
agroturismului4;
Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc
la sistemul internaţional de turism;
Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România – ANTREC
(1994), membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES); până în prezent s-a dovedit
a fi dinamică, performantă şi viabilă realizând în mare parte scopurile propuse la fondare.
Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră, ANTREC şi Ministerul
Turismului au optat pentru creşterea calităţii prestaţiilor. Pentru soluţionarea cu operativitate a
problemelor privind organizarea, dezvoltarea şi promovarea turismului rural în România a fost
constituită, prin Ordinul Ministrului Turismului 59/iulie 1995, Comisia Tehnică pentru Dezvoltarea
Turismului Rural. Din această comisie făceau parte specialişti de la ministerele şi instituţiile care-şi
pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul
Tineretului şi Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul Naţional de Formare
Managerială în Turism, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul Educaţiei
Naţionale. Preocupări din ce în ce mai concrete pentru sprijinirea acestui domeniu nou de activitate
economică au manifestat: Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului şi Sporturilor, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi Guvernul României. Urmare firească a interesului general a fost:
- Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism
rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. 62/24
august 1994);

4
Glăvan Vasile, ”The Rural Tourism”, Romanian Tourism Magazine nr. 4/1995, M.T., I.C.T., Bucureşti, 1995

3
 - Ordinul Ministrului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a
pensiunilor şi fermelor agroturistice. Pe lângă cele prezentate până acum, considerăm că nu lipsită de
importanţă este existenţa, în momentul de faţă, a unui număr important de firme ce desfăşoară
activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar câteva:
“Branimex” şi “Ovidiu Tour” Bran (Braşov), “Daraguş” Balvanyos (Covasna), “Trans Tour” Praid
(Harghita), “Bio San Art” (Suceava), “Montana Service” Vidra (Vrancea).

1.4. TURISMUL RURAL ROMÂNESC

Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în

ultimii ani în ţara noastră. România întruneşte condiţii
deosebite pentru desfăşurarea acestei forme de turism.
Aşezările rurale româneşti au apărut şi dezvoltat pe
cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-
dacilor. Acestea încă mai păstrează în bună măsură datinile şi
obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente
originale de etnografie şi artizanat.
După 1989 primele gospodării înscrise în turismul rural
au fost în zona Moeciu – Bran - Rucăr. Apoi s-au extins
gospodăriile înscrise din zonele Bârsei, Dornelor, Maramureş, Munţilor Apuseni, Clujului şi
Marginilor Sibiului. Începând cu anul 1990 interesul pentru turismul rural renaşte, iau naştere
diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea
turismului în zonele rurale. Dintre acestea merită menţionate: Asociaţia Operaţiunea Satelor
Româneşti – cunoscută ca “Operation Vilagge Roumains” a fost constituită în anii 1988-1989 pentru
a proteja satele româneşti, Federaţia Română pentru Dezvoltarea Montană (1990), Agenţia Română
pentru Agroturism (1995) şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din
România (ANTREC –1994)- membră a federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGITES). Un
număr în creştere de turişti străini vin să se cazeze în casele oamenilor, atraşi de posibilitatea trăirii
unei experienţe cu totul nouă pentru cei mai mulţi dintre ei, viaţa la ţară într-o fermă adevărată.
În România există în momentul de faţă aproximativ 13000 de localităţi rurale. În cadrul
acestor aşezări echipamentele de primire sunt clasificate în echipamente tradiţionale şi echipamente
moderne. Ele pot asigura găzduirea, servirea mesei funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în
clădiri independente. Structurile de primire turistică din mediul rural pot fi:
pensiuni turistice, cu până la 10 camere, totalizând 30 de locuri, clasificate de la 1 la 4
margarete;
pensiuni agroturistice, clasificate de la 1 la 3 margarete, funcţionând în cadrul gospodăriilor
ţărăneşti şi asigură o parte a alimentaţiei turiştilor cu produse alimentare din surse proprii.
Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie (tot mai multe pensiuni
turistice rurale oferă solicitanţilor posibilitatea de a călări în spaţii special amenajate şi sub
îndrumarea unui bun cunoscător), drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne,
degustarea unor produse specifice bucătăriei ţărăneşti.
Capacitatea de cazare. Numărul de locuri în pensiunile turistice rurale şi agroturistice în
martie 2010 atingeau cifra de 16.848. Acestea erau repartizate în 1.926 de pensiuni turistice şi
agroturistice.

1.4.1. Satul românesc - produs turistic

4
 Satul românesc - în general, şi cel cu vocaţie turistică - în special, reprezintă un produs
turistic inedit în egală măsură pentru piaţa naţională cât şi pentru cea mondială. Pe de altă parte satul
turistic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre - ca posibilă destinaţie turistică, creând
interesul faţă de România ca loc ce oferă o largă gamă de experienţe, de vacanţe de calitate şi chiar
oportunităţi de afaceri5. Afirmaţia se bazează pe:
gama largă de resurse naturale şi culturale;
facilităţile şi experienţele turistice diverse;
raport bun preţ / calitate;
trăsăturile de specificitate şi unicitate ale ţării noastre:
- oamenii (grupuri şi religii diferite);
- istoria (clădiri, evenimente, legende);
- cultura (scrisă, arta, costumele, muzica, dansul, teatrul, meşteşugurile, bucătăria, deprinderile
speciale);
- geografia şi topografia (zonele de plajă pe coasta Mării Negre, animalele sălbatice din Delta
Dunării, zonele de munte etc.), existente în cadrul satului românesc, în cadrul patrimoniului nostru
natural (îndeosebi în cel afectiv şi în cel comun). În acelaşi timp satul românesc reuneşte:
- importante locuri pitoreşti, montane, riverane;
- inestimabile moşteniri religioase şi culturale;
- ape minerale şi termale; floră şi faună inedită;
-vechi tradiţii, apreciate şi respectate pe plan internaţional: artă şi meşteşuguri (teatru, muzică,
poezie, dans, pictură, sculptură);
- gamă variată şi de bună calitate de atracţii şi facilităţi.
Montarea, armonizarea, concertarea şi asimilarea unora dintre valorile perene ale satului în
cadrul unor aranjamente turistice conduce la fabricarea unor produse turistice rurale româneşti de o
certă valoare şi cu un caracter inedit inconfundabil.
Dorind o clasificare conceptuală, se impune, prezentarea, pentru început, a accepţiunii clasice
a noţiunii de produs. Aceasta ar reuni atribuţii şi caracteristici tangibile, fizice şi chimice, reunite
într-o formă identificabilă. Viziunea modernă prezintă produsul din perspectiva aşteptărilor pe care
consumatorul/utilizatorul le are şi cărora produsul le poate răspunde în grade diferite, rezultând de
aici importanţa raportării produsului la universul consumatorului şi nu la cel al producătorului. Prin
prisma celor prezentate, constatăm că lumea produselor turistice, reunită în piaţa turistică, este mult
mai vastă şi cu un grad de diversitate dificil de precizat. Astfel, vom constata că ceea ce numim
generic produsul turistic rural sau satul turistic - produs turistic, reprezintă o reducere forţată şi
abstractă la unitate.
Apreciem, dată fiind marea diversitate a posibilelor componente ale unui produs turistic în
general şi a produselor turismului rural în particular, că reducerea de la parte la întreg nu poate fi
utilizată decât pentru uşurarea expunerii. În sprijinul acestei afirmaţii, aducem prezentarea satului
românesc drept potenţială destinaţie turistică. Adâncind analiza vom constata cu uşurinţă că
destinaţia turistică - satul, ferma, pensiunea, sau camera din casa ţărănească - nu este singurul produs
turistic, sau singura componentă a acestuia, cunoscut fiind faptul că, de regulă, o destinaţie cuprinde
mai multe tipuri de produse turistice diferite. Urmare directă, satul românesc, inclus în circuitul
turistic, poate fi - în acelaşi timp - componentă a mai multor tipuri de produse turistice. El poate fi,
astfel:
destinaţia vacanţelor la ţară;
gazda unui seminar de 7 zile pentru 60 de participanţi;
popas de o noapte pentru un circuit la mănăstirile din Moldova, Oltenia de sub munte;
atelierul deprinderii unor meşteşuguri populare sau al realizării unor noi performanţe
(ceramică, olărit, cioplit lemn, împletit nuiele, fibre diverse etc.);
scena iniţierii în arta dansului sau a cântecului popular.
5
Nistoreanu Puiu, Tigu Gabriela, Popescu Delia, Pădurean Mihaela, Talpes Adela, Tala Mădălina,
Condulescu Cristina, „Ecoturism şi turism rural” , Ed. ASE, Bucureşti, 2002, pp. 115-118

5
 După cum se observă cu uşurinţă satul turistic posedă - şi poate oferi - diverse produse
turistice care folosesc simultan, sau alternativ, aceeaşi bază tehnico - materială şi aceleaşi atracţii
turistice (folclor, peisaje, plajă, munte, resurse balneologice, monumente istorice, parcuri
dendrologice etc.).

1.5. PIAŢA MONDIALĂ, RECEPTOR AL OFERTEI ROMÂNEŞTI

În condiţiile actuale în care societăţile superindustrializate şi supersofisticate pierd contactul

cu natura şi originile societăţii umane, tot mai mulţi locuitori ai marilor aglomerări umane doresc
petrecerea unei vacanţe în mijlocul naturii. Dorinţa de a te relaxa în mijlocul naturii, într-un cadru
nepoluat, de a redescoperi modul în care se fabrică produse alimentare de mult intrate în obişnuinţa
de consum a omului, redescoperirea valorilor ancestrale sunt tot mai pregnante pentru omul modern6.
Turişti din ţări precum Germania, Franţa, Olanda, Suedia, Danemarca, Finlanda, Canada, Japonia,
SUA sau alte medii supraevoluate tânjesc pentru produse turistice derulate în condiţii speciale, în
zone geografice diferite de cele de provenienţă, în mijlocul unor culturi inedite. În plus, conform
statisticilor OMT dimensiunea vacanţelor (concediilor) oscilează la nivelul ţărilor europene între:
15 zile (Europa Occidentală),
5 - 8 săptămâni (Franţa),
SUA şi Japonia aproximativ o lună.
Putem aprecia că durata vacanţelor, însoţită de tendinţa de fracţionare şi de repartizare de-a
lungul întregului an, se află în strânsă interdependentă cu structura demografică a consumatorilor. Pe
de altă parte constatăm că schimbările în structura demografică şi evoluţia socială a ţărilor
industrializate reprezintă un factor determinant al măririi cererii turistice. Adâncind analiza
variabilelor exogene prin intermediul demografiei, specialiştii7 cred că la orizontul secolului XXI
europenii:
în vârstă de 35 - 40 de ani vor fi în număr de aproximativ 144 de milioane (cu 16% mai mult
decât în 1985);
cei în vârstă de 65 de ani şi peste vor fi în număr de aproximativ 75 de milioane(cu 14 milioane
mai numeroşi faţă de 1985).
De reţinut este că:
grupa de vârstă 35 - 45 ani, ce beneficiază de veniturile disponibile cele mai ridicate, va fi cea
care va creşte cel mai rapid, conducând în acest fel la o expansiune a activităţilor turistice;
grupa de peste 65 de ani, ce beneficiază de bugete din ce în ce mai mari materiale şi de timp,
este considerată un atu pentru prelungirea sezonului turistic în afara perioadelor de vacanţă.
Acestor elemente optimiste le-am putea alătura concluziilor cercetărilor de piaţă iniţiate de
Ministerul Turismului, în cadrul Programului PHARE. Astfel din raportul final8 reiese că9:
pentru cazare, 53,4% din subiecţi au folosit hoteluri, iar 37,4% case particulare;
calitatea informaţiei despre România este în general bună, numai o treime considerând-o săracă
sau foarte săracă;
pentru toţi cei interesaţi, indiferent de ţara de rezidentă, principalele surse de informaţie sunt
prietenii, rudele sau asociaţiile de afaceri.
În concluzie, se pot desprinde următoarele aspecte (pozitive şi negative):
A. POZITIVE
există fluxuri de turişti posibile de a fi atrase;
turiştii sosiţi în România apreciază cazarea în alte spaţii decât cele hoteliere;
imaginea turistică a ţării este bună.
B. NEGATIVE
6
Nistoreanu Puiu, op. cit., pag. 170
7
Vellas, F. , “Turismul, tendinţe şi previziuni”, Editura Walforth, Bucureşti, 1994
8
Plop, L. - “Turismul, factor de promovare internaţională a României”, în “Turismul secolului XXI”, M.T., Institutul
de Cercetare pentru Turism, Bucureşti, 1996
9
Tourism exit survey, IRSOP, Bucureşti, 1995 (perioada decembrie 1994 - septembrie 1995)

6
 nu există o preocupare notabilă de reverberare a imaginii produsului turistic românesc în
general pe piaţa mondială şi cu atât mai puţin a celui din spaţiul rural;
sunt insuficiente materialele promoţionale ce se distribuie pe piaţa externă;

Soluţia lansării satului românesc ca produs turistic o constituie un demers care să situeze în
centrul său produsul pe de o parte şi omul (turistul) pe de altă parte. Toate acestea trebuie să se
sprijine pe interesele prestatorilor de servicii turistice din lumea satului românesc, care au
posibilitatea în cadrul unei afaceri 100 % private să pună în valoare dotările realizate, produsele şi
preparatele locale la niveluri de preţ superioare şi la o eficienţă crescută.

1.6. TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII TURISTICE RURALE DIN

ROMÂNIA

În România, tranziţia spre o economie de piaţă a determinat restructurări în toate domeniile

de activitate, declanşând multiple implicaţii economico-sociale, politice şi culturale. Astfel, s-a
accentuat stresul din viaţa citadină, s-a înregistrat un gradul ridicat de urbanizare şi de poluare a
mediului şi s-a redus durata săptămânii de lucru. Aceste schimbări au influenţat turismul, în sensul
modificării destinaţiilor de vacanţă în favoarea celor active, derulate în mijlocul naturii, cu implicaţii
favorabile şi profunde în activitatea turismului rural.
Deoarece turismul rural se sprijină pe atributele spaţiului rural şi reprezintă o convergenţă a
intereselor socio-economice existente pe plan local, factorii de influenţă asupra acestui tip de turism
pot fi structuraţi şi ca factori bio-psiho-sociali, respectiv:
conştientizarea nevoii de a duce o viaţă sănătoasă este un concept în continuă ascensiune;
zonele rurale sunt favorabile derulării activităţilor de recreere în mijlocul naturii, plimbări, ciclism,
ascensiuni etc., mediul rural fiind considerat cel mai sănătos, tonificând organismul prin aer curat,
mediu nepoluat, trai liniştit lipsit de condiţiile majore de stres;
pacea şi liniştea - stresul, ritmul citadin accelerat sunt elemente care au favorizat orientarea
turiştilor spre locurile ce oferă acea pace şi linişte mult dorite. Un studiu asupra pieţii turistice a
relevat faptul că deconectarea, relaxarea şi odihna au fost principalele motivaţii ale celor ce doreau
să plece în vacanţă (dintre 66% subiecţi care au avut acest argument, 47% doreau schimbarea
mediului şi o experienţă în natură, iar 32% căutau aer curat şi mediu nepoluat);
populaţia de vârsta a III-a este în continuă creştere. Deoarece, pe plan internaţional, populaţia
activă iese la pensie mai devreme, rămânând active şi peste 60 de ani, pentru a-şi menţine vitalitatea
şi puterea, persoanele tind spre o alimentaţie naturală şi raţională. Vacanţa la ţară asigură, într-o
proporţie covârşitoare o alimentaţie ecologică, sănătoasă, din ce în ce mai rară sau mai scumpă din
mediul urban;
turismul rural este benefic pentru copii. Acest mediu este favorabil sănătăţii, vigorităţii
copiilor, atât prin alimentaţia naturală (cu alimente proaspete şi de calitate), cât şi prin legătura
creată cu natura, cu rol important în formarea, conturarea personalităţii acestora (se realizează o
legătură directă cu plantele şi animalele), realizându-se o descărcare şi echilibrare psihică.
Reîntoarcerea temporară la natură, la modul de viaţă simplu, constituie o motivaţie pentru
toate categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, reprezentând rezultatul tendinţei de conservare,
sănătate, confort fizic şi spiritual.
Valenţele mediului rural reprezintă un atu care atinge conotaţii tot mai profunde, datorate
contextului în care se derulează viaţa economico-socială actuală la nivel naţional şi internaţional.

7
 CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND CULOARUL BRAN-RUCĂR-

DRAGOSLAVELE

2. 1 AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Prin caracterele geografice, Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele constituie o subunitate bine

conturată, încadrată grupei montane Bucegi-Piatra Craiului, ce aparţine Carpaţilor Meridionali.
Situarea si orientarea culoarelor transcarpatice pe anumite direcţii in cadrul Carpaţilor implică
o afiliere a acestora la zonele limitrofe. Astfel, Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele reprezintă o axă
de legătură pentru Depresiunea Braşov, Depresiunea Câmpulung, Dealurile Subcarpatice şi Câmpia
Romana.
Culoarul este orientat NE-SV (in apropierea paralelei de 450 27’ latitudine nordica şi
meridianul de 250 17 longitudine estica) şi are o lungime de circa 30Km, întinzându-se intre
localităţile Bran si Dragoslavele, lăţimea maxima fiind de 14km, iar suprafaţa de 735km 2. Relieful
studiat se desfăşoară intre 1378m, altitudine maximă localizata in muntele Giuvala (vf. Găvănenii)
si 695m altitudine minimă, la Dragoslavele in lunca Dâmboviţei.
Culoarul propriu zis se găseşte intre Depresiunea Braşovului (in partea nordica), masivul Piatra
Craiului şi munţii Iezer-Păpuşa (in partea vestica), munţii Bucegi şi Leaota (in partea estica), iar in
partea sudica Depresiunea Câmpulung.
Limitele culoarului sunt marcate pretutindeni de denivelări de 200-300m, datorate în proporţie
însemnată contactelor litologice, între conglomeratele şi calcarele jurasice sau şisturile cristaline ale
Munţilor Leaotei şi Iezerului, contacte determinate local, spre Bucegi, de faliile Poarta şi Clincei.
Intre aceste limite se conturează suprafaţa generala a Culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele,
desfăşurată la 750-1300m înălţime şi alcătuită din culmi netezite şi rotunjite.
Limita nordica: faţă de depresiunea Braşov, culoarul este suspendat cu 400-500m, limita
corespunde unui abrupt structural ce delimitează tranşant culoarul depresionar
faţă de marea depresiune intramontană a Braşovului. Acest abrupt corespunde culmii Măgurii
(1375m), culme retezată de râul Turcului in capul ei estic şi despărţită de Piatra Craiului, de către
râul Zărneştilor, in zona cheilor Prăpăstiilor. Pe cealaltă porţiune, nord-estica, trecerea spre Tara
Bârsei se face pe nesimţite, peste piemontul Sohodol.
Limita sudica: a fost mult disputată. Criteriul de ordin geologic ne conduce la trasarea limitei
sudice până la Rucăr, până unde se regăsesc domeniul calcarelor şi al elementelor tectonice. De la
Rucăr spre sud pătrundem in domeniul cristalinului. Din punct de vedere uman limita a fost trasată
până la Stoeneşti. Limita sudica a culoarului se prelungeşte pe Dâmboviţa in Depresiunea
Dragoslavele, care consemnează caractere similare cu cele ale întregului culoar (terase locale ca şi in
bazinetul Rucăr, nivele marginale sincrone cu cele de pe valea Dâmboviţei din amonte, confluente in
serie, textura şi structura aşezărilor, care păstrează aceleaşi caractere tradiţionale). Această teorie
pare să fie cea mai aproape de realitatea terenului, criteriul strict geologic sau uman nefiind
edificator in trasarea limitelor. (Ileana Georgeta Patru 2001)
Limita vestica: prezintă doua zone distincte: una faţă de masivul Piatra Craiului şi alta faţă de
Munţii Iezer Păpuşa. Limita faţă de masivul Piatra Craiului este o limită clară dată de văile
Zărneştilor-Dâmbovicioara. Este o limită morfohidrografică cu un traseu precis. Această limită
prezintă 15 sectoare, sectorul Râul Zărneştilor, delimitează Piatra Mica de Culoarul Rucăr-Bran, pe
o lungime de 3,4km. Aici valea este puternic adâncită in calcare sau conglomerate calcaroase, peste
1000m in raport cu Piatra Mica. Sectorul Prăpăstiile Zărneştilor sau sectorul cheilor, desfăşurat pe
o distantă de 2,6km, se impune ca limită si prin caracterul său de vale-cheie cu valori ale adâncimii
fragmentarii de 450-500m. Sectorul central include cursurile superioare ale văilor Vlăduşca (N) si

8
valea Seaca (S), adâncite in conglomerate de vârsta apţian superior, pe o distanţă de 6,3km. Sectorul
Cheile Dâmbovicioarei (vezi foto nr. 1), aval de valea Grindu şi până la confluenţa cu Dâmboviţa pe
o distanţă de 11,5km; Valea Seacă-Dâmbovicioara reprezintă o limită clară dată de caracterul
Dâmbovicioarei de arteră colectoare a tuturor cursurilor de pe versantul estic al Pietrei Craiului,
valea reprezentând primul nivel de bază spre care gravitează modelarea generală a versantului.

Limita faţă de Munţii Iezer-Păpuşa se face

prin intermediul culmilor prelungi cristaline
adesea împădurite sau diseminate cu sălaşe.

Foto nr.1: Cheile Dâmbovicioarei

Limita estica: prezintă doua sectoare: limita faţă de
Munţii Bucegi şi limita faţă de Munţii Leaota. Limita faţă de
Munţii Bucegi se dezvolta pe direcţia nord-sud, adică de sub
abruptul Clincea pana la şaua din Bucecea. Caracterele
morfologice sunt bine evidenţiate prin denivelări de 700m,
intre compartimentul ridicat al Bucegilor si nivelul general al
Culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele. Văile râurilor conturează limita care poate fi trasată
perpendicular pe seria a doua generaţii de vai, in jurul altitudinii de 1500m. Interfluviile aferente
seriei a doua, nivelul de 1500-1600m, prin caracterele lor pot fi integrate culoarului Bran.
Argumentele sunt acelea legate de indici morfometrici, dar mai ales de modul de organizare a
spaţiului. Delimitarea este clară, dată de abrupturi, dar mai ales de limita pădurii si de prezenţa
sălaşelor diseminate pe pajişti. Limita faţă de Munţii Leaota se face prin intermediul pintenilor din
seria cristalinul de Leota, bine împăduriţi, ce dau aici mai mult aspect de defileu al văii Dâmboviţei.
Ei domina cu 300-400m nivelul general al culoarului, diferenţele altimetrice fiind sublimate şi de
pădurile de conifere.
Acest spaţiu este bine individualizat, atât prin evoluţia şi potenţialul sau natural cat şi prin
tipurile de peisaj şi posibilitatea de organizare a spaţiului geografic.

2. 2 CĂILE DE COMUNICAŢIE

Din cele mai vechi timpuri, au fost cunoscute, in această regiune muntoasa doua mari drumuri,
considerate in sens larg drept piste de orientare şi anume: "Drumul codrului", înmănunchind toate
plaiurile care coboară din Făgăraş spre Valea Argeşului, apoi peste Dunăre către Mangalia şi Varna
şi "Drumul Stepei", reunind pe valea Ialomiţei toate potecile care coboară din Bucegi, Leaota, din
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele, străbătând Bărăganul, îndreptându-se spre Histria şi Constanta.
Pe lângă acestea, documentele istorice atestă prezenţa unui drum strategic "Limes
Transalutanus" si a castrului roman de la Rucăr (cohorta a II-a Flavia), urmele cetăţii de apărare de
la Podu Dâmboviţei, punctele de vama din satele târguşoare de la Rucăr si Dragoslavele (N. Iorga,
1921), influenţa exercitată de aşezarea românească a Câmpulungului, toate reprezentând dovezi ale
unei activităţi materiale deosebite in sectorul dâmboviţean al culoarului.
Reţeaua căilor de comunicaţie mulează mai mult ca oriunde relieful, culoarul reprezintă
principala axă transcarpatică care leagă Transilvania de Muntenia, drept mărturie sunt localităţile
Rucăr şi Dragoslavele, in jurul vămilor şi a hanurilor de aici a gravitat o intensă activitate
comercială, pastorală şi de exploatare a lemnului.
Străveche arteră de legătura, folosită de populaţia autohtonă din vremuri preistorice Drumul
Branului făcea legătura intre Braşov - important centru meşteşugăresc şi negustoresc - şi
principalele oraşe de atunci ale Tării Romaneşti: Câmpulung, Curtea de Argeş şi Târgovişte. Acest
drum străbate munţii (Carpaţi Meridionali), insă este o legătură ce se asigură numai pentru
transportul rutier, deoarece de-a lungul timpului nu a fost posibilă construirea unei reţele de cai
feroviare şi asta datorită, in principal, reliefului sinuos şi pe alocuri accidental.

9
 Spre aceasta zona accesul pe artere feroviare se poate face numai folosind magistrala
Bucureşti-Braşov, care are o lungime de 166km. De aici urmând să se folosească linia ferată Braşov-
Zărneşti cu o lungime de circa 30km. Pentru a înainta spre culoar singura modalitate este numai
folosind accesul rutier pe artera DN 73. Acelaşi lucru se întâmplă şi folosind calea ferată ce leagă
Piteştiul de Câmpulung pe o distanţă de 52km.
Fiind o zonă turistică importantă, trebuie să precizăm distanţele fată de oraşele importante,
luând ca punct de pornire localitatea Bran urmează astfel:
 179km distanţă faţă de Bucureşti (prin Braşov)
 211km distanţă faţă de Bucureşti (prin culoar)
 27km distanţă faţă de Braşov
 57km distanţă faţă de Campulung
 109km distanţă faţă de Piteşti
Aşadar Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele este o regiune de vie circulaţie rutieră, şi acest
lucru poate fi motivat prin existenţa următoarelor artere rutiere:
 Bucureşti-Braşov (166km) pe drumul european E 60, şi mai departe spre culoar pe
drumul naţional DN 73, insă trebuie amintit faptul ca de la Predeal (din drumul european E 60)
se bifurcă drumul naţional 73 A (Pârâul Rece-Râşnov)
care face uşor legătura cu DN 73.
 Piteşti-Câmpulung (52km) pe drumul european E 574, şi Câmpulung-
Dragoslavele-Rucăr-Bran (57km) pe drumul naţional DN 73.
 Moeciu de Jos-Moeciu de Sus (8.5 km) pe drumul judeţean DJ 112F.
 Moeciu de Jos-Peştera-Magura (21.7 km) pe drumul judeţean DJ 112G.
 Moeciu de Sus-Valea Bungaleasa (6.5km) pe drumul comunal DC 53.
Acestea sunt arterele principale, insa din ele se bifurcă drumuri comunale după cum urmează:
de la Fundata spre Fundăţica, drum asfaltat şi spre Şirnea drum neasfaltat.
Accesul pe calea aerului (îndeosebi pentru turiştii străini) se poate face prin:
 Aeroportul internaţional Bucureşti-Otopeni (situat la 179km de Bran)
 Aeroportul internaţional Sibiu (situat la 175km de Bran)
Urmând ca de aici să se aleagă intre cele două modalităţi de transport, rutier şi feroviar, deja
amintite.

2. 3 CADRUL GEOGRAFIC NATURAL

2.3.1 Relieful

Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele este unul dintre puţinele locuri largi de trecere peste
Carpaţii Meridionali, este o depresiune înaltă, alungită, cu orientare generală NE-SV, cu altitudini
variind intre 700 şi 1300m, străjuită pe laturi de patru masive muntoase, cu înălţimi de peste 2000m,
ale căror creste şi culmi prezintă patru repere care delimitează, in mare, această regiune cunoscută in
literatura geografică şi sub numele de poartă sau uluc (M. Constantinescu, 1941).
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele este încadrat grupei montane Bucegi-Piatra Craiului, ce
aparţine Carpaţilor Meridionali. Asocierea masivelor şi a culoarelor de vale, efect al tectonicii şi
eroziunii diferenţiale, este marcată de cele două sinclinale suspendate Bucegi si Piatra Craiului,
alcătuite din conglomerate şi calcare dispuse pe un suport cristalin, de un anticlinoriu cristalin faliat,
Leaota, precum si de culoare depresionare formate din nuclee cristaline, blocuri de calcare faliate şi
înglobate in conglomerate, gresii şi marne sau dezvoltate pe aliniamente tectonice şi petrografice.
Aspectele de relief reflectă strânsa dependenţă faţă de structura sinclinală a Culoarului
Dâmbovicioarei din cadrul căruia in Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele se disting compartimentul
Dragoslavele, cu fundament cristalin, şi compartimentul Rucăr-Bran, in care cristalinul se află la
adâncimi mai mari, intersectat de numeroase falii. Rezultă astfel o mare varietate litologică (şisturi
cristaline, calcare, conglomerate, gresii, marne, argile etc.) şi o structură tot atât de complexă

10
(anticlinalul Valea Coacăzei, Sinclinalul Şirnea, anticlinalul Valea Ulmului, sinclinalul Branului de
Sus, sinclinalul Fundata etc.)
Faliile care intersectează aceste formaţiuni şi structuri sunt puse local in evidenţă de eroziunea
diferenţială. Astfel, falia longitudinala Giuvala din sinclinalul Fundata este marcată de aflorimentul
cristalin din Valea Fundăţica, iar flancurile transversale din sinclinalul Rucăr evidenţiază horstul
Pleaşa-Posada şi grabenul Podu Dâmboviţei; falia transversală a Branului este transpusă in pragul
înalt al Branului, dominând compartimentul coborât al depresiunii Braşov.
Intensa modelare, exercitată pe acest substrat geologic complex, este pusă in evidentă de
suprafaţa de nivelare Gornoviţa sau "platforma braneană", care întruneşte într-adevăr calificativul
dat de G. Vâlsan (1939), respectiv de platforma pasurilor înalte". Este o adevărată poartă naturală,
intercalată intre unităţi structurale distincte, cu altitudini care oscilează intre 900 şi 1400m.
Dispoziţia nivelelor, a şeilor, a martorilor de eroziune, a generaţiilor de văi, a conurilor de dejecţie
confirmă un intens drenaj prin Dâmboviţa către sud si prin pârâul Turcului spre nord.
Platforma braneană este conturată prin doua nivele, care corespund la două generaţii de văi.
Primul nivel, de 1300m, este dispus la contactul cu muntele si in zona cumpenei de apă de la
Giuvala, format din măguri izolate, "gâlme", având corespondent, in zona de obârşie a Prahovei, in
nivelul Clăbucitelor. Cea de-a doua treaptă de 1000m este alcătuită din interfluvii prelungi, din
umeri si şei si este echivalenta nivelului Predeal. Prima generaţie de forme mai înalte aparţine
pliocenului inferior, iar cea de-a doua generaţie este atribuită pliocenului superior10.
Umanizarea culoarului s-a realizat in dublu sens: dinspre periferie, dinspre Bran, Braşov şi
Campulung spre cumpăna de ape de la Giuvala-Fundata cat şi dinspre axul principal al culoarului
spre versanţii munţilor limitrofi.
Altitudinea nu a reprezentat un obstacol in limita aşezărilor, majoritatea ajung pana la 800m
altitudine (11 sate), apar 9 localităţi distribuite intre 800-1000, precum si 4 aşezări (Fundata,
Fundăţica, Şirnea si Peştera) aflate la o altitudine de peste 1000m, reprezentând adevărate recorduri
de înălţime in Carpaţii Meridionali.

2.3. 2 Clima

Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele se caracterizează prin anumite particularităţi, care

subliniază individualitatea geografică a acestuia faţă de zonele montane limitrofe. Situat in
apropierea paralelei de 45 grade latitudine nordică, culoarul este aşezat in plină zonă temperată,
ceea ce determină o anumită radiaţie solară şi un climat cu variaţii periodice remarcabile de la iarnă
la vară şi de la zi la noapte. Clima culoarului este influenţată de prezenţa muntelui, care îşi pune
amprenta, evidenţiind un mozaic de topoclimate pe fondul general al climei.
"Valea Dâmboviţei apare chiar ca un culoar termic îngust care se insinuează adânc in munte,
prezentând diferenţe termice pozitive faţă de regiunile din jur" (Elena Teodoreanu, 1980). Inversiuni
termice se fac simţite la Podu Dâmboviţei, unde şi modul de utilizare a terenurilor este predominant
de păşune şi fâneaţă.
De factorii climatici, cu impact bioclimatic (temperatura, precipitaţii, umiditate, vânturi, durata de
strălucire, radiaţia solară) depinde pretabilitatea culoarului la activităţi de recreere, la practicarea
unor sporturi de sezon. Pe de altă parte, elementele climatice acţionând diferenţiat asupra organismului
uman, introduc o serie destul de riguroasă a categoriilor de persoane compatibile (din punct de vedere
fiziologic) accesului sau sejurului intr-o anumită ambianţă naturală.

Circulaţia atmosferică generală

Culoarul se încadrează circulaţiei generale a atmosferei ţării noastre, fiind sub influenţa celor
patru mari centri barici: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, anticiclonul siberian şi ciclonul
mediteranean. Pe lângă aceştia mai apar uneori doi centri secundari: anticiclonul scandinav şi
anticiclonul groenlandez.
Circulaţia vestică este predominantă (28,0%). Dacă se însumează la direcţia vestică şi direcţiile
10
G. Vâlsan; Valeria Velcea; Geografia României, I, 1983

11
nord-vest şi sud-vest, se obţine o valoare de 56%, ceea ce reprezintă o pondere remarcabilă a
circulaţiei vestice şi a componentelor sale alăturate. Această circulaţie zonală aduce iarna mase de aer
polare sau, mai rar, tropicale, maritime şi determină pe teritoriul ţării noastre ierni blânde şi
precipitaţii frecvente. In perioada caldă, gradul de instabilitate termică este pronunţat, aversele de ploaie
fiind însoţite de descărcări electrice.
Circulaţia polară favorizează scăderea temperaturii, creşterea nebulozităţii şi a instabilităţii,
precum şi căderea precipitaţiilor.
Circulaţia tropicală determină o vreme călduroasă atât iarna cât şi vara, cu instabilitate,
precipitaţii sub forma de averse şi descărcări electrice vara, iar iarna vreme închisă, călduroasă, in
cazul circulaţiei tropicale continentale. Uneori, peste culmile Carpaţilor se poate produce întâlnirea a
două mase de aer cu origini diferite. Această întâlnire poate genera un front orografic care se
evidenţiază pe un timp de vreme caracteristic unui front: precipitaţii locale, intensificări de vânt,
modificări de temperatură.
Circulaţia atmosferică nu se reflectă in diferenţele topoclimatice decât in măsura in care un
timp stabil şi senin accentuează unele trăsături climatice locale, iar un timp instabil uniformizează
variaţiile spaţiale.

Regimul termic
Relieful este un factor important in generarea spaţiului climatic, pentru zona studiată,
semnificative sunt cele patru masive muntoase ce mărginesc culoarul pe laturile de vest şi est.
Temperatura medie anuală a aerului scade cu altitudinea, (diferenţieri apar in raport cu expoziţia
versanţilor).
Temperatura medie anuală prezintă variaţii de la un an la altul (tabelul nr. l, fig. nr. 1)
şi de la o lună la alta. Oscilaţiile temperaturii de la an la an nu sunt spectaculoase, prezentând
abateri de ±2, 3°C. In general, valorile cele mai mici se înregistrează la Fundata fiind
situată la o altitudine mai mare decât localitatea Câmpulung (care se caracterizează prin
temperaturi medii anuale mai ridicate ce ajung la 9.1°C), anii cei mai reci au fost: 1978,
1982, 1985, iar anii in care s-au înregistrat valori mari au fost: 1989, 1990 (la Fundata).

Staţii 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
FUNDATA 4 4.8 4.7 3.6 3.4 4.4 3.7 4 4.6 5.4
CAMPULUNG M. 8 8.2 8.3 7.6 7.3 8.1 7.6 8.1 8.9 9.1
m..M
Sursa: Staţia Meteorologică Fundata

Tabel nr. l Temperaturile medii anuale ale aerului - t°C (2001 - 2010)

10

6
Fundata
4
Campulung
2

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Fig. nr. 1 Temperaturi medii anuale ale aerului

12
Anul Lunile

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

2010 -3.9 -0.6 3.4 3.8 8.3 11.6 13.8 14.2 8.2 6.3 2.8 -3.5

Temperaturile medii lunare variază cu altitudinea şi diferă de la un anotimp la altul. Luna iulie,
considerată ca fiind cea mai caldă a anului, prezintă o distribuţie spaţială mult mai variată decât cea a
lunii ianuarie, altitudinea fiind factorul hotărâtor in această repartiţie. In lunile de tranziţie, de
primăvară şi toamnă, răcirile şi încălzirile neperiodice au o intensitate mai redusă (datorită schimbării
circulaţiei atmosferice). Cele mai frecvente şi accentuate răciri şi încălziri neperiodice au loc
primăvara. Temperaturile medii lunare multianuale devin pozitive in cursul lunii martie, in partea
inferioară a culoarului, in aprilie in regiunea mai înaltă şi in mai pe culmile muntoase înconjurătoare.

Sursa: Staţia Meteorologică Fundata

Tabel nr. 2 Temperatura medie lunară - Fundata - t°C (2010)

20

15

10

-5
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

I
F
iFiFig. nr. 2
Temperatura medie lunară – Fundata

În anul 2010, la Fundata luna cu cea mai scăzută temperatură a fost luna Ianuarie, când s-au
înregistrat -3.9°C ( Tabel nr. 2 Fig. nr. 2), iar temperatura cea mai ridicată a fost de 14.2°C in luna
august.
Temperaturile maxime absolute s-au produs in perioade caracteristice, când circulaţia
atmosferică a antrenat mase de aer tropical-continental, in condiţii anticiclonale de timp stabil si
senin. Aceste valori au fost la Fundata de 28°C 17.08.1952, iar minimă absoluta de -25.9°C,
18.01.1963.
Zonele depresionare bine încadrate de înălţimi muntoase favorizează iarna acumularea şi
stagnarea aerului rece timp îndelungat şi încălzirea vara. Intre cele două părţi de culoar, condiţiile de

13
producere şi persistenţă a inversiunilor sunt deosebite, fiind mult mai favorabile jumătăţii nordice.
Masele reci, pătrunse in depresiuni, se sedimentează şi prin radiaţie nocturnă, se răcesc şi mai mult.
Astfel, grosimea lor poate creşte, iar inversiunea are posibilitatea de a dura chiar câteva zile in şir. In
partea sudică a culoarului dispariţia inversiunilor este favorizată de deschiderea reliefului prin văi spre
sud.
Îngheţul şi dezgheţul sunt procese fizice (care însoţesc inversiunile) însemnate pentru viaţa
vegetală acolo unde cresc pomi fructiferi(in depresiunile Rucăr, Podul Dâmboviţei, pe văile Turcului,
Şimon, Poarta). Primul îngheţ se produce in medie la sfârşitul lunii septembrie in centrul culoarului iar
la sud si la nord in prima decadă a lunii octombrie. Ultimul ingheţ se înregistrează in jurul datei de
30 aprilie la sud şi nord, iar la munte in a doua decadă a lunii mai. In perioada rece a anului, sub
influenţa advecţiei maselor de aer rece şi a proceselor radiative intense, temperatura minimă a aerului
scade adesea sub 0°C. Numărul zilelor cu ingheţ a oscilat la Câmpulung Muscel intre 101 in 1961
şi 149 in 1989; la Fundata au fost 128 de zile de ingheţ in 1989 şi numărul maxim de 173 de zile cu
ingheţ in 1988.

Regimul vântului
Varietatea mare a reliefului culoarului face ca vântul să prezinte caracteristici determinate de
orientarea culmilor vecine. Pe văile Dâmboviţa şi Turcu, vântul este dirijat longitudinal, indicând
direcţia văii pe care se canalizează. In chei, in văile adânci şi strâmte, vânturile nu au o direcţie
consecventă. Pe fundul bazinetelor vânturile sunt slabe şi cu direcţii puţin marcate, aceste mici
depresiuni prezentând un climat de adăpost. Pe interfluvii, şi pe gâlme vânturile sunt puternice,
direcţiile lor predominante înscriindu-se pe direcţiile de desfăşurare a culmilor muntoase. In unele
locuri vânturile bat cu o frecventă mai mare pe o anumită direcţie, ceea ce le face să capete
denumiri locale. De exemplu "Pietrarul", care se simte la Şirnea, Măgura şi chiar Fundata, ca un
vânt puternic cu caracter de foehn, provenit din Piatra Craiului. Tot astfel este "Băltăreţul",
remarcat, in special, pe pantele nordice ale culoarului spre Depresiunea Braşovului, având un
caracter slab de foehn, prin descendenţă de pe pantele nordice şi nord-vestice ale Bucegilor ale
vânturilor provocate de circulaţia sud-vestică .

N NE E SE S SV V NV
2009 2.4 39.8 3.4 1.4 5.3 23 2.1 0.6
2010 10 35.8 2.9 1.3 4.9 29.4 1.2 1.4
Sursa: Institutul Naţional de Meteorologie si Hidrologie
Tabel nr.3 Frecvenţa vântului staţia Fundata (2009-2010)

Fig. Nr. 3 Frecventa Vântului - Fundata

14
 Analiza datelor de la staţia Fundata, arată o frecvenţă maximă de 42,6% pentru direcţia NE si
de 33,7% pentru direcţia SV (tabelul nr.3, fig. nr.3). Influenţa configuraţiei reliefului asupra
canalizării maselor de aer, se poate observa pe toate păsunile şi văile care străpung rama montană.

Regimul umidităţii aerului

Masele de aer umed, provenite din zona Oceanului Atlantic şi a Mării Mediterane,
provoacă o variaţie spaţială şi temporară a umidităţii relative, direct legată de variaţia altitudinii.
Variaţiile de tensiune a vaporilor de apă sunt mai mari in timpul sezonului cald şi mai mici in
sezonul rece, intervenind aici procesul de evaporaţie şi posibilităţile variate de condensare.
Umiditatea medie anuală este redusă, iar cu creşterea altitudinii, valorile cresc cu un gradient de 6% la
1000m.
De-a lungul anului valorile medii lunare se înscriu cu un maxim iarna si un minim
primăvara, există similitudini in evoluţia umidităţii aerului in cursul anului in localităţile aflate pe
fundul culoarului, in timp ce munţii înalţi înconjurători prezintă un mers anual invers.

Staţia Lunile Anual

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Câmpulu 78 78 73 69 72 73 71 72 75 77 78 82 75
ng
Rucăr 83 79 75 69 69 75 73 74 80 83 85 86 76
Fundata 83 87 82 75 77 79 78 77 77 78 80 85 80
Vf. Omu 84 89 88 89 92 92 92 89 82 80 83 87 87
Braşov 86 83 77 70 73 75 76 75 76 78 82 86 78
Sursa: "Studiu climatic Cui. Rucăr-Bran", Elena Teodoreanu, 2010
Tabel nr. 4 Umezeala Relativă a Aerului (1961-1970)

Fig. Nr. 4 Umezeala Relativă a Aerului

Din repartiţia valorilor medii anuale ale umezelii relative se observă, că in Culoarul Bran-
Rucăr-Dragoslavele sunt caracteristice valori ridicate care depăşesc 75%. Caracterul variabil al
circulaţiei atmosferice face ca umezeala relativă a aerului să prezinte oscilaţii mari de la un an la altul.
De exemplu, la Fundata a oscilat intre 77% in 1983 si 82% in 1966,1969,1970 (Tabel nr. 4, fig. nr.4)
pe când la Rucăr s-au înregistrat valori mai mici de 73% şi chiar 69% in lunile aprilie si mai.
Diferenţieri apar intre sezonul rece, când variaţiile de tensiune a vaporilor de apă sunt mai mici şi
sezonul cald, când variaţiile sunt mai mari.

Regimul precipitaţiilor

15
 Precipitaţiile atmosferice se caracterizează printr-o mare variabilitate in timp şi spaţiu, in ceea
ce priveşte intensitatea, frecvenţa şi durata. In Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele se remarcă
diferenţieri intre cantităţile înregistrate la posturile din sud şi la cele din nord, de 50-100mm, ca
urmare a unei expoziţii directe a celor dintâi in faţa maselor de aer umed ce vin din sud-vest
încărcate de vapori de apă. Un fenomen interesant, se remarcă pe pantele nordice, unde odată cu
creşterea altitudinii, precipitaţiile manifestă tendinţa de a scădea (Moeciu de Jos 750m-784,3mm;
Moeciu de Sus 950m-738,7mm). Acest fenomen, remarcat de cercetători îşi are explicaţia in
procesul de formare a precipitaţiilor prin ascensiunea maselor de aer umed la întâlnirea obstacolelor
muntoase din calea lor. Masele sunt obligate sa urce deasupra pantelor şi atunci, întâlnind o
temperatură mai scăzută, vaporii de apă se condensează şi precipită. Este vorba aici de un adăpost
oferit micilor depresiuni de pe pantele nordice, care la poalele liniei centrale a gâlmelor beneficiază
de cantităţi mai reduse de precipitaţii, acestea oprindu-se pe înălţimile din centrul culoarului.(Elena
Teodoreanu 1980). Este o zonă bogată in precipitaţii, numărul mediu al zilelor ploioase fiind de
120zile/an, numărul medii; al zilelor cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de
zăpadă de 40-50cm (propice practicării sporturilor de iarnă).
Analiza valorilor lunare medii reflectă o periodicitate in mersul lunar al precipitaţiilor, se
înregistrează valori maxime in luna iulie (39.6 % in localitatea Moeciu de Sus), iar minimă
absolută se înregistrează aproape in toate localităţile in luna februarie (mai ales in partea sudică a
culoarului - 16.4% in Rucăr). Curba medie anuală a precipitaţiilor reliefează cantităţi mari de
precipitaţii in sezonul cald şi mult mai reduse in sezonul rece (tabelul nr. 5, fig. nr. 5).

Staţia Iarna Primăvara Vara Toamna

Câmpulung 16.3 25.3 38.4 20.0

Rucăr 16.4 24.8 38.5 20.3

Fundata 16.5 27.1 36.9 19.5

Vf. Omu 22.7 26.5 34.4 16.4
Moeciu de Sus 15.5 26.2 39.6 18.7
Poarta Bran 15.8 26.1 38.2 19.9

Sursa: „Studiu climatic Cul. Rucar-Bran”, Elena Teodoreanu, 2010

Tabelul nr. 5 Cantităţile anotimpuale de precipitaţii (%) - anul 2010

40
Campulung
30 Rucar
20 Fundata
Vf. Omu
10 Moieciu de Sus
0 Poarta Bran

Iarna Primavara Vara Iarna

Fig. Nr. 5 Cantităţi anotimpuale de precipitatii

Regimul pluviometric, spre deosebire de cel termic, nu este supus integral legii de variaţie
cu altitudinea. Culoarul este o regiune destul de bogată in precipitaţii, in care secetele şi uscăciunea
nu se prea întâlnesc, astfel că păşunile sunt bogate, iar peticele de pădure sunt dese şi au condiţii
de regenerare bune.
Distribuţia ploilor in timpul anului face ca sfârşitul verii şi toamna sa fie un timp

16
excelent, din punct de vedere turistic, spre deosebire de primăvară, care este mai ploioasă şi destul
de rece.
Regimul precipitaţiilor solide. Stratul de zăpadă
In semestrul rece, odată cu scăderea temperaturii aerului şi solului şi cu frecvenţa din
ce in ce mai mare a invaziilor de aer rece, cea mai mare parte a precipitaţiilor cade sub formă de
zăpadă in intervalul septembrie-mai. Numărul cel mai mare de zile cu ninsoare la Fundata s-a
înregistrat in 1967, 98 de zile, iar la Câmpulung Muscel de 70 de zile in 1969
In extremitatea sudică a culoarului se înregistrează cel mai redus număr anual de zăpadă, in
timp ce in nord, durata medie a stratului de zăpadă este mai mare.
Stratul de ză padă in Culoarul Bran-Rucă r-Dragoslavele reprezintă o sursă climatică de o mare
importanţă pentru practicarea turismului si a sporturilor de iarnă . Deosebit de importantă este
partea centrală inaltă cu suprafeţe întinse si cu grosimi medii de circa 50cm. Aici se pot practica
sporturile de iarnă (schi) la Bran, Moeciu şi Fundata, in jur de 2-3 luni pe an.

2.3.3 Reţeaua hidrografică şi apele subterane

Aceasta este dirijată, conform celor două pante majore, către Bazinul Transilvaniei şi către
Câmpia Română. Cele două râuri colectoare sunt Turcu, in compartimentul nordic şi Dâmboviţa, in
cel sudic.
Răul Turcu sau Moeciu (S=200km2, L=25km) afluent pe dreapta al Bârsei, aparţine sistemului
Olt, are, la rândul său, câţiva afluenţi: Sbârcioara pe stânga (S=45km2) şi Bangaleasa, Şimon şi
Poarta, pe dreapta. Văile lor au un profil transversal variat, sunt înguste şi cu versanţi abrupţi in
sectorul superior, şi mai largi, cu maxim două terase in cursul inferior. Frecvent se întâlnesc conuri
de dejecţie acumulate la gurile unor văi cu caracter torenţial. Văile secundare au profil
longitudinal cu rupturi de pantă, profil transversal in V şi sunt lipsite de terase. Ele sunt in mare
parte împădurite. Râul adună apele de pe clina Pietrei Craiului şi a Bucegilor, formează mici lunci
şi terase, influenţând amplasarea aşezărilor omeneşti din culoar. Şi apele brănene deşi mai mici, au
fost folosite, îndeosebi in amplasarea ferăstraielor, morilor şi pivelor, multe dintre acestea
întâlnindu-se şi astăzi.
Râul Dâmboviţa (S==2759km2, L=266km) îşi face apariţia in culoar după ce, izvorând de sub
Vârful Iezer prin confluenţa pâraielor alpine Boarcăş şi Valea Vladului la peste 2300m
altitudine, intră in depresiunea Dâmboviţei superioare. El iese la Podu Dâmboviţei si trece apoi prin
Cheile Mari, luând o direcţie nord-sud până la ieşirea din culoar când, schimbând din nou direcţia,
intră in zona subcarpatică si se îndreaptă spre sud-est, către Argeş, cu care confluează in afara
zonei montane. Dâmboviţa străbate culoarul pe o distanţă de aproximativ 25km. Bazinul hidrografic
al Dâmboviţei ocupa circa 2/3 din suprafaţa culoarului, fiind cel mai important afluent al Argeşului,
in care se si varsă.
Pe cursul său principal in munţi, ca si pe afluenţii locali, au fost săpate 14 chei, despărţite in
unele locuri de mici bazinete, unde Dâmboviţa prezintă o lunca mai dezvoltată. Cheile sunt bine
individualizate si arată un stadiu avansat de carstificare a calcarelor mezozoice. In culoar nu are in
general terase si nu aluvionează, ca urmare a văii sale înguste. Petice de terase se pot urmări la Podu
Dâmboviţei si rar in bazinetele dintre chei. Afluenţii săi montani mari in acesta porţiune sunt:
Dâmbovicioara, Valea
Cheii si Ghimvavul, toţi pe stânga, Râusorul, izvorât de pe versantul sudic al Păpuşii, pe dreapta,
Valea Caselor, Valea Budenilor pe stânga.
Dâmboviţa are un curs mai evoluat decât celelalte văi de pe clina sudică a Carpaţilor
Meridionali, lucru explicat prin impulsul mai mare pe care factorul tectonic 1-a imprimat forţelor ei de
eroziune.
Drenajul hidrogeologic (subteran) se exercită in funcţie de gradul de fisuraţie şi de distribuţia
fisurilor in masa rocii. Apele subterane din această zona sunt legate in special de vasta arie de
sedimentare şi deosebim două unităţi: Unitatea Piatra Craiului-Şirnea-Măgura şi Unitatea
Dâmbovicioara Rucăr-Moeciu. In prima unitate deosebim apele carstice colectate pe flancurile

17
sinclinalului care circulă către zona axială Valea Râului, unde au loc puternice descărcări. O parte din
apele carstice se descarcă la cote superioare Văii Râului, pe versantul drept al Bârsei, prin
grohotişurile care maschează contactul cu cristalinul impermeabil.
In cea de-a doua unitate, circulaţia carstică se face către subunităţile depresionare, Podu
Dâmboviţei-Rucăr şi sunt influenţate de liniile de dislocaţie, de raportul diferitelor compartimente,
blocuri ridicate şi scufundate.
Pentru ambele unităţi sunt caracteristice cursurile epigee care pierd o parte din apă la
traversarea zonelor calcaroase, care sunt insă restituite reţelei la ieşirea din hidrostructură: Valea
Dâmboviţei, Valea Dâmbovicioara, Valea Cheiţei, Valea Ghimbavului. ]La vest de Şirnea-Vama-
Giuvala, apele carstice sunt drenate către subunitatea Moeciu-Fundata, descărcându-se la contactele
de la periferia structurii sau de pe văi.
Pentru evaluarea peisajului prezenţa izvoarelor este primordială, deoarece multe sate sunt
grupate in jurul acestor izvoare (Măgura, Peştera, Fundăţica, Rucăr), iar prezenţa aşezărilor
atrage după sine modificări in structura peisajului, totodată acestea constituind una din principalele
surse de alimentare cu apă.

2. 3. 4 Vegetaţia şi fauna

Altitudinea culoarului cuprinsă intre 600-1500m mii încadrează in zona pădurilor de fag (Fagus
silvatica), la limita inferioară apare gorunul, formând păduri mixte iar la limita
superioară coniferele, formând de asemenea păduri de amestec.
Se întind livezi de pomi fructiferi (in special spre Depresiunea Braşovului şi in cea a
Câmpulungului se văd frumoase livezi de meri, peri, cireşi). Izolat apare şi nucul, in locurile
adăpostite de la poalele versanţilor. Prunii lipsesc in general. Este interesant că in Depresiunea Podu
Dâmboviţei, deşi altitudinea nu depăşeşte 800m şi condiţiile locale oferă adăpost contra vânturilor
reci şi violente, pomii fructiferi sunt aproape inexistenţi, din pricina unor persistente inversiuni
termice.
In centrul culoarului fagul se întâlneşte amestecat cu bradul (Picea abies) şi cu molidul (Picea
excelsa). Bradul sensibil la temperaturi scăzute, apare in exemplare izolate in mijlocul fagului, in
timp ce molidul se strecoară in unele văi umede şi umbroase, cu frecvente inversiuni termice,
marcând inversiuni de vegetaţie, dar ele se extind, de asemenea, şi către zona montană mai inaltă.
Datorită despăduririlor apar pajişti secundare unde creste ţepoşica. Areale compacte de conifere
apar la Fundăţica şi spre contactul cu Piatra Craiului, intre Măgura şi Peştera. Este deci in domeniul
pădurilor de amestec.
In partea sudică apar areale compacte de păduri de amestec, in zona bazinetului Rucăr păduri de
Fagus silvatica şi frecvent pajişti in locul pădurilor de Fagus silvatica.
Există o faună bogată şi diversificată, care populează pădurile, fâneţele şi păşunile montane.
Aici şi-au găsit adăpostul numeroase specii: lupul, râsul, jderul de pădure şi veveriţa. Unele
exemplare de urs şi mistreţ sau cerb prezintă un interes cinegetic deosebit.
De asemenea sunt specii de păsări, precum piţigoi, muscarul mic, pitulicea sfârâietoare ori
ciocănitoarea cu spatele alb.

2.3.5 Solurile

Solurile care predomină in Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele sunt cele brune acide şi

rendzinele cu un conţinut relativ mic de substanţe nutritive. Pe suprafeţe restrânse apar solurile
brune eu-mezobazice, solurile gelice, litosolurile, regosolurile şi rocile compacte carbonatice la zi.
La contactul cu Munţii Bucegi, Munţii Leaota se găsesc podzoluri şi soluri brune feriiluviale. întreg
culoarul este situat in plină zonă forestieră, pădurile ocupând cândva întreaga suprafaţă. Cea
mai mare parte a terenurilor despădurite a fost folosită ca fâneaţa. Ca urmare, solurile formate
sub pădure au suferit modificări, in urma înlocuirii vegetaţiei primare şi instalării de pajişti secundare.
Solurile brune acide sunt specifice zonei montane caracterizată prin temperaturi medii

18
multianuale de 3-4°C si precipitaţii medii anuale care depăşesc 1000mm. Vegetaţia sub care s-au
format este alcătuită din păduri de fag, fag in amestec cu conifere şi din păduri de conifere.
Rendzinele se formează in condiţiile unor temperaturi ce oscilează intre 3-4°C iar precipitaţiile pot
varia de la 400-500mm pană la 1000mm. Relieful se prezintă foarte fragmentat, predominând
culmile înguste şi versanţii cu diferite înclinări şi expuneri. Vegetaţia este reprezentată atât prin
pajişti secundare, cât şi prin asociaţii forestiere.
Solul, ca element principal al structurării peisajului, are un rol important, el reprezentând
suportul care furnizează vegetaţiei elementele vitale dezvoltării, reprezintă de asemenea suportul
pentru activitatea agriculturii, a economiei şi nu in ultimul rând a agroturismului.
Cea mai pregnantă intervenţie asupra solului, in acest spaţiu, o constituie înlocuirea pădurii
prin taiere cu vegetaţia cultivată sau cu pajişte. In acest caz are loc o mărire a rezervei de humus şi
de substanţe nutritive dar şi o creştere a saturaţiei in baze, ca urmare a intensificării procesului de
bioacumulare sub vegetaţia de pajişte sau cultivată.

2.3.6 Arii protejate

Culoarul se suprapune pe o parte a Parcului Naţional "Piatra Craiului Mare", şi a Rezervaţiei

Carnivorele Mari, care se întind pe o suprafaţă de 3760ha şi cuprind pe latura estică şi o parte din
zona studiată. Parcul Naţional, in partea sa sudică, cuprinde bazinul hidrografic al Dâmbovicioarei,
la care ne vom referi deoarece valea Dâmbovicioara reprezintă limita vestică a culoarului.
Structura geologica a substratului, configuraţia reliefului, factorii pedo-climatici au determinat
instalarea in aceasta zonă a unei flore şi vegetaţii deosebit de bogate.
Se cunosc astfel, până in prezent 1000 specii şi 123 subspecii de plante superioare, ceea
ce înseamnă foarte mult pentru un teritoriu atât de restrâns (aproximativ 100km2); raportată la
cele 3350 specii din flora ţării noastre, flora văii Dâmbovicioara depăşeşte 32%. Aici apar specii de
provenienţă fitogeografică foarte diferită (europene, circumpolare, alpine, balcanice,
mediteraneene). Speciile sunt
reprezentate de: omagul (Aconitum moldavicum), căldăruşa (Aquilegia transsilvanica),
piciorul cocoşului (Ranunculus carpaticus), garofiţa albă (Dianthus kitaibellii), crucea voinicului
(hepatica transsilvanica), macul galben (Papaver corona-sancti-stephani), guşa porumbelului
(Silene dubia), şi garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). Din zonă nu lipsesc nici speciile
relicte, cum este relictul glaciar Ligularia sibirica, ce vegetează in apropierea cabanei Brusturet.
Cercetările biologice efectuate aici de Tr. Ştefueac (1948) au evidenţiat o serie de specii rare
din bioflora României, ca : Bucegia Romanica, Riccia sorocarpa var. Saxatilis, Grimaldia rupestris,
şi Buxbaumia indusiata.
La fel de bogată şi diversificată este şi fauna, inclusiv fauna de vertebrate, ca: vipera (Vipera
berus), fluturaşul de stâncă (Trichodroma muraria), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), râsul
(Lynx, lynx), ursul (ursus arctos) şi corbul (Corvux corax).
In cadrul Parcului Naţional Piatra Craiului se găseşte rezervaţia "Carnivorele mari", care
reprezintă atracţia principală in zona localităţii Zărneşti. Lupii, râşii şi urşii sunt un atu, conferind
Zărneştiului şi Parcului Naţional Piatra Craiului un statut de zonă aparte in peisajul turistic. Pentru
turiştii străini, existenţa acestor sălbăticiuni este semnul unei naturi sănătoase, mulţi vin special
pentru a observa pe "viu" astfel de exemplare.
Ca urmare a acestei atracţii, localitatea Zărneşti s-a dezvoltat destul de mult din punct de vedere
agroturistic, aici existând un număr mare de pensiuni. Se organizează excursii de observare a
carnivorelor mari, drumeţii in Piatra Craiului, iar turiştilor li se oferă o serie de servicii precum:
cazare la pensiuni sau in camping, închiriere de biciclete, plimbări cu căruţa sau sanie trasă de
cai, drumeţii cu ghid specializat, excursii de o săptămână "pe urmele carnivorelor mari din Carpaţi".

2. 4 CADRUL GEOGRAFIC SOCIO-DEMOGRAFIC SI ECONOMIC

2.4.1 Aspecte socio-demografice (populaţie)

19
 Descoperirile arheologice au dovedit că popularea acestui culoar s-a făcut, începând din
paleoliticul mijlociu, perioada secolelor XIV-XVIII se caracterizează prin formarea satelor
româneşti, de o parte şi de alta a Carpaţilor. Acum au loc primele atestări documentare, ce contribuie
la conturarea, in linii mari a aşezărilor omeneşti.
Pe acest drum se deplasau legiunile romane in vederea apărării provinciei de valurile
popoarelor migratoare, fiind o zonă de frontieră, aici s-au ridicat valuri de pământ, iar in spatele
valului (ziduri înalte de 3m si late de l Im făcute din pământ bătut si ars) s-au construit castre ce
erau aşezate la 35-40km unul de altul: Rucăr, Oraţia, Cumidava (Râşnov). Unele castre au generat
aşezări permanente, cum ar fi castrul roman Scărişoara-Rucăr. Trecerea popoarelor migratoare prin
culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele a lăsat urme deosebite, se pare ca in toponimia locală numele
muntelui
Pecineagu s-ar afla in legătura cu invazia pecenegilor.
Întreg arealul culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele cuprinde comune şi sate, localitatea Bran
(Bran in sens etimologic înseamnă poartă, stavilă, apărătoare) este atestată la 1377, ca punct vamal,
iar localitatea Rucăr la 1368. In această perioadă a avut loc "migraţia" punctelor vamale spre
Giuvala, ultimul până la 1918 ce a generat satele Podu Dâmboviţei, Fundata, Valea Urdii, Fundăţica.
Funcţia vamală a determinat apariţia "satelor de hotar", aşa cum este localitatea Dragoslavele
(atestată intre anii 1482-1495) din sudul culoarului.
In ceea ce priveşte populaţia de pe întreg teritoriul culoarului, aceasta se estimează la
aproximativ 30 000 de locuitori, densităţile fiziologice cele mai mari fiind la Bran (225.3 loc/km 2),
Moeciu (144.73 loc/km2), Dragoslavele (149.56 loc/km2) şi mai mici la Rucăr (113.35 loc/km2). La
nivelul culoarului densitatea fiziologică este de 138.18 loc/km2. Densitatea fiziologică reprezintă
densitatea populaţiei pe unitatea de suprafaţă cultivată. (Ileana Georgeta Patru, 2001)
Romulus Vuia afirma: "...fiecare gospodărie este un mic muzeu, fiecare denumire este o
dovadă a evoluţiei vieţii şi civilizaţiei poporului roman".
In acest spaţiu s-au păstrat tradiţiile etnofolclorice, există dovezi de veche tradiţie şi gust
artistic al omului din popor, la care utilul şi frumosul se constituie in componente principale ale
concepţiei creatoare. O valoare deosebită o prezintă pictura ţărănească pe pânza de in şi cânepă,
alături de iconografia religioasă există numeroase elemente laice specifice portului acestei zone, şi
bineînţeles există o valoroasă colecţie de ceramică populară, prelucrată de meşteri întâlniţi prin satele
Branului sau Rucăr şi Dragoslavele.
De asemenea fenomenul de "roire" a rucărenilor şi dragoslovenilor in interiorul culoarului a
determinat popularea treptată a spaţiului aferent, remarcându-se apariţia de aşezări pe versanţii
munţilor limitrofi, de exemplu, Sătic pe valea superioară a Dâmboviţei, Ciocanu la poalele
munţilor Piatra Craiului.
Densitatea populaţiei la nivelul anului 2006 pe localităţi era de 36.82 loc/km 2 la Fundata, 29.73
loc/km2 la Dragoslavele, 47.04 loc/km 2 la Bran şi 22.94 loc/km2 la Rucăr.

SATUL 2006 2007 2008 2009 2010

SOHODOL 1161 1536 - 2428 2510
POARTA - - - 2200 -
PREDELUŢ 858 1504 - 1160 1330
ŞIMON 1082 1317 1278 844 908
MOECIU DE JOS 1495 2299 2530 2960 3130
MOECIU DE SUS 531 523 794 950 1125

20
 FUNDATA 680 763 1107 667 730
ŞIRNEA 727 1028 1186 618 670

Sursa: "Aşezările brănene" - loan Prahoveanu, 2010

Tabel nr. 6 Populaţia satelor brănene in intervalul 1890 – 2010 (mii persoane)

Fig. nr. 6 Populaţia satelor brănene (1890-2010)

2.4. 2 Activitatea economică

Întreg culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele se întinde pe suprafaţa a două judeţe, respectiv in

partea nord-estică a judeţului Argeş şi in partea sud-estică a judeţului Braşov. Divizarea
administrativă este făcută in comune, iar raportarea peisajului la unitatea administrativă este
interesantă in scopul de a regla şi de a orienta activitatea umană intr-o manieră omogenă asupra
ansamblului teritorial. Distanţele faţă de principalele localităţi sunt relativ mici şi destul de uşor
accesibile, 27km de Braşov, 57km de Câmpulung, 109km de Piteşti si 179km de Bucureşti, distanţe
valabile dacă este luat ca punct de plecare Branul.
Satul reprezintă forma dominantă de organizare a spaţiului acestui culoar si constituie cea mai
veche arie de populare si cel mai activ si dinamizator factor in utilizarea si transformarea peisajului.
Transhumanta este atestată in secolul al XV-lea (păstoritul), la români, datează din secolul
al XII-lea. In culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele, el a apărut datorită creşterii numărului de animale
şi din necesitatea asigurării hranei in munţii din moşia satelor din culoar. De asemenea, aservirea
feudală a satelor brănene, presiunea Cetăţii Braşov au determinat deposedarea localnicilor de munţii
lor, aceştia fiind nevoiţi sa se "învoiască" să păşuneze turmele in munţii Munteniei. Se diferenţiază
două tipuri de păstorit: pendular şi transhumant. Scopul final al acestei ocupaţii este realizarea
produselor pastorale destinate cerinţelor gospodăreşti şi vânzării. In strânsă corelaţie cu acest sistem
pastoral apar in zona fâneţelor acele adăposturi sau sălaşe numite odăi sau hodăi, constituite in scopul
iernării animalelor.
Stâna, complex pastoral legat de creşterea animalelor este in zona etnografică a Branului de
două tipuri: stâna cu două încăperi (fierbătoarea si stâna foilor) si cu trei încăperi (fierbătoare, stâna
foilor si comarnicul). Primul tip, cel mai vechi este specific păstoritului de pendulare, iar cel de-al
doilea păstoritului transhumant. Intre stâna brăneana şi musceleană apar unele deosebiri, rezultate
mai ales din organizarea încăperilor şi modul de construcţie. Pentru fundaţie se folosesc calcarul şi
gresia precum şi bârne de brad.
Piesele utile şi totodată artistice prin formă şi ornament, vasele şi uneltele păstoreşti din lemn:
găleata de muls, cupa de muls, putina, putineiul, poarta in ele semnificaţia unei îndelungi practicări a
acestei ocupaţii.
Prelucrarea lemnului. Lemnul pădurilor înconjurătoare a constituit o sursă de trai si un mijloc de
rezolvare a multor probleme de viaţă, deoarece cu ajutorul acestui material se construiau casele si
anexele gospodăreşti, instalaţiile tehnice, uneltele, mobilierul ce deserveau gospodăriile. Construcţiile
din lemn si instalaţiile tehnice (mori, pive, joagăre, teascuri) sunt expresia moştenirii unei îndelungate
tradiţii in prelucrarea lemnului, ridicată la nivelul meşteşugului. Categoria uneltelor de muncă înscrie

21
unelte si obiecte folosite la creşterea animalelor, obiecte legate de viaţa pastorală, precum si
instrumente muzicale (fluiere, cavale s.a.).
Exploatările forestiere erau, de asemenea, vechi tradiţii in partea locului. Lemnul pădurilor
rucărene constituia o importantă marfă la export. Există documente care arată, ca lemnul de brad si de
molid se exporta in Imperiul Otoman pentru confecţionarea catargelor. Transportarea lemnului a
generat apariţia "drumului lemnului", ce se suprapune "drumului varului". La 1560 este semnalat
primul fierăstrău mecanic pe domeniul Branului.
Secolele XIX-XX impun o modificare a peisajului prin "rânduielile oficiale" de exploatare a
pădurii, prin apariţia de gatere cu aburi. De asemenea se intensifică defrişările; la 1827 existau 10
fierăstraie, astăzi la Bran lucrează 1500 de muncitori la prelucrarea lemnului. Un document din 1832
menţiona nu mai puţin de 87 de poteci de transhumantă ce porneau din zona Branului, iar la 1892 se
arăta ca locuitorii din Rucăr aveau 40 000 de oi, pe care le creşteau in munţii din jur. Astăzi, după
încărcătura de animale pe hectar, localitatea Fundata se afla pe primele locuri intre aşezările
carpatice.
Instalaţiile tehnice se păstrează şi azi, fiind chiar funcţionale. Cea mai veche instalaţie tehnică
(moara cetăţii Branului) apare intr-un document din 13 aprilie 1460; ulterior numărul lor a crescut, de
seama lor dezvoltându-se industria ţărăneasca a morăritului. Aceste mori erau amplasate in apropierea
râurilor repezi, fiind construite din bârne din lemn. Instalaţiile tehnice pentru prelucrarea textilelor
(pive, dârste şi vâltori), dezvoltate ca urmare a practicării intense a creşterii oilor si a cerinţelor de
prelucrare a lânei, constituie o grupă importantă de instalaţii. Documentele menţionează
existenţa in 1830 a 8 dârste si 11 pive la Bran, iar la Rucăr, 6 dârste si 11 pive. Ultima dârstă cu
vâltoare a funcţionat in Moeciu de Sus fiind aşezată pe valea Bangaleasa. Finisarea ţesăturilor se
face cu ajutorul pivei. In 1830 la Moeciu funcţionau 11 pive, la Rucăr 6. Joagărele erau folosite de
localnici la tăierea lemnului. Ultimele au funcţionat la Şimon, Moeciu de Jos si Dâmbovicioara.
Fierăritul se practică şi azi in satul Şirnea in cadrul unui atelier care cuprinde o serie de
obiecte vechi: ciocane, nicovală, cuţitoaie, vătrai pentru cărbuni.
Cojocăritul ca meşteşug pentru confecţionarea pieselor de îmbrăcăminte, era practicat in
fiecare gospodărie. Meşteşugul, vechi din secolul al VIII-lea a fost practicat la Bran, Fundata şi
Rucăr. La Şirnea se menţine şi astăzi cojocăritul in formele lui tradiţionale. Piesele confecţionate
sunt cojoacele, chimirele, curelele, pungile de tutun şi opincile.
Arta încondeierii ouălor, extrem de veche (datând din perioada precreştină), este foarte
răspândită in zona Branului, Poarta, Şimon. Meşteşugul a luat mare amploare in secolul al XlX-
lea, azi se mai practică doar scrierea cu ceară a motivelor decorative cu ajutorul condeielor de diferite
grosimi.
Economia actuală se bazează pe exploatarea lemnului, creşterea animalelor (zootehnie) şi
prelucrarea produselor lactate (Bran, Rucăr, Fundata), agricultura bazată in mare parte pe cultura
cartofului şi a sfeclei furajere, pomicultura cu precădere in localitatea Rucăr.

2.4. 3 Dotări tehnico-edilitare şi de infrastructură

Creşterea continuă a bunăstării materiale şi a nivelului cultural al populaţiei constituie o

preocupare de seamă. Bunăstarea locuitorilor a crescut paralel cu dezvoltarea generală a economiei
care a dus la crearea de noi locuri de muncă şi la îmbunătăţirea puterii de cumpărare. S-au produs
modificări substanţiale in ceea ce priveşte condiţiile de locuit, asistenţa sanitară şi prestările de
servicii. In vederea aprovizionării populaţiei in condiţii cât mai bune s-a mărit numărul unităţilor
comerciale de toate tipurile, fapt care a determinat şi creşterea volumului de vânzări la produse
textile, întreg arealul culoarului dispune de dotări comerciale, sanitare şi culturale.
Se remarcă îmbunătăţirea nivelului material şi cultural al populaţiei prin diversificarea
activităţilor, extinderea reţelei electrice (82,7% din numărul localităţilor sunt electrificate) şi a reţelei de
apă potabilă.
In prezent alimentarea cu apă in scopuri potabile şi industriale, din cadrul culoarului, se face
din surse de izvoare şi ape de suprafaţă. Pentru alimentarea cu apă potabilă din zona de nord,

22
respectiv Măgura-Peştera-Bran se folosesc izvoarele din zona Valea Râului, iar pentru localităţile din
sud, Podu Dâmboviţei-Rucăr-Moeciu sunt folosite apele de pe văile Dâmboviţei, Dâmbovicioarei,
Cheiţei şi Ghimbavului. Izvoarele de aici pot atinge debite de 1001/s sau chiar 3601/s şi pot satisface
necesarul de apă pentru acest areal. Reţeaua de apă este inegal răspândită, astfel încât nu toate
localităţile sunt dotate, insă există un număr mare de fântâni şi izvoare.
La începutul anului 1992, din totalul locuinţelor, o proporţie de 81.8% dispuneau de
bucătărie (încăperi cu destinaţie exclusivă pentru prepararea hranei), numai 18% dispuneau de baie
(cu sau fără duş) şi doar 15.8% dintre ele erau dotate cu closete cu apă şi instalaţii corespunzătoare
de canalizare. In privinţa dotării locuinţelor cu principalele instalaţii edilitare intre 1996-2000,
ponderea gospodăriilor cu instalaţii de alimentare cu apă (publică sau sistem propriu) s-a menţinut la
valori mici, relativ constante, situate in jurul a 35%.
Comuna Dragoslavele nu dispunea de un astfel de sistem potabil, insă in noiembrie 2002,
Fondul Român de Dezvoltare Socială a finalizat un proiect de mică infrastructură rurală, care a
constat in realizarea unui sistem de alimentare cu apă.

Producerea energiei termice pentru încălzirea locuinţelor şi asigurarea apei calde este destul de
slab dezvoltată, majoritatea localităţilor din sudul culoarului (Podu Dâmboviţei, Dragoslavele)
folosesc încă lemnul pentru încălzire, insă există gospodării in care oamenii şi-au amenajat
centrale termice proprii. Localităţile Bran, Moeciu şi Rucăr, din punct de vedere al agentului termic
sunt cel mai bine dezvoltate, aici găsindu-se cel mai mare număr de gospodării care dispun de centrale
termice proprii de încălzire.

Alimentarea cu gaze naturale este o altă problemă a acestei zone, cele mai bine definite din
acest punct de vedere sunt localităţile Bran şi Rucăr, unde alimentarea cu gaze se realizează prin
conducte magistrale care au fost extinse din zonele vecine, respectiv Zărneşti şi Câmpulung. Insă
oamenii au fost inventivi şi preocupaţi de această problemă şi şi-au dotat gospodăriile cu instalaţii
cu gaz lichid, de diverse mărimi care pot fi reîncărcate de cei care oferă aceste servicii (ex. Shell şi
Butan gaz), la cererea gospodarilor. Este de precizat că cei care deţin centrale termice proprii, trebuie
să dispună şi de astfel de instalaţii in cazul in care nu există o conductă magistrală sau altă sursă de
alimentare cu gaz.
Infrastructura este o componentă importantă a dezvoltării spaţiului rural, influenţează intr-o
mare măsura gradul de funcţionalitate a economiei rurale.
In aceste condiţii se impune modernizarea dotărilor existente şi completarea acestora cu dotări
necesare, extinderea reţelelor edilitare in toate zonele de locuit şi modernizarea celor existente

23
 CAPITOLUL III

TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL

3. 1 DEFINIŢII ŞI CONCEPTE

"Turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se desfăşoară in
mediul rural". Turismul rural cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate in mediul rural, in
afara zonelor destinate "turismului luminilor" (in oraşe), "turismului albastru" (de litoral),
"turismului de sănătate" (in staţiuni balneoclimaterice) şi "turismului alb" (in staţiuni montane).
Conform unei tradiţii mai largi "turismul rural include o serie de activităţi, servicii,
amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti in zona
lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor"11 .
Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau
agroturismul, cu un interes special pentru vacanţele in natură, excursii in zonele rurale precum şi
turismul rezidenţial in care serviciile includ pe lângă cazare, evenimentele sociale, festivităţi,
recreere in aer liber, producerea şi vânzarea de produse manufacturate şi a produselor agricole,
ci şi turismul rural cu cazare in alte spaţii de cazare decât pensiunile rurale.
Prin existenţa sa milenară, satul românesc a reprezentat firul continuităţii poporului nostru
pe teritoriul României, ca o adaptare la mediul geografic, care a constituit creuzetul formării
acestuia, a culturii şi civilizaţiei sale.
Cadrul natural pitoresc din ariile montane, este, cu unele excepţii, lipsit de surse de poluare,
dar, in schimb, deţine resurse şi atracţii turistice dintre cele mai variate, care permit realizarea in
spaţiul rural a unor oferte turistice larg diversificate şi personalizate, satisfăcând o paletă largă de
motivaţii turistice. Se impun, astfel, aspectele peisagistice, elementele floristice şi faunistice
(includem aici şi pe cele cinegetice şi piscicole), formele de relief de mare atractivitate, râurile şi
lacurile, factori de cură (ape minerale, nămoluri terapeutice, saline, bioclimat), unele rezervaţii
naturale, parcuri naţionale, toate acestea generând o multitudine de posibilităţi de loisir şi de
practicare a agroturismului.
Turismul rural cu componenta sa agroturismul se practică, empiric, in România de peşte 60
de ani. Dar abia după 1990, aceasta a cunoscut o dezvoltare mai amplă şi chiar o organizare pe
piaţa internă şi externă.
Pentru promovare, la nivel naţional, s-a înfiinţat in anul 1994 ANTREC Asociaţia
Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural - cu 29 de filiale in teritoriu.
Deşi îi întâlnim in spaţiul rural, agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care,
pentru unii autori, reprezintă acelaşi lucru, iar pentru alţii din contră, sunt două noţiuni diferite.
Punerea in practică arată că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un
numitor comun care scoate in evidenţă elementele de identitate, de incluziune, cât şi elementele
diferite care le conduc la departajare, la diferenţiere.
Pe o parte privit in ansamblu, turismul rural include o paletă larga de modalităţi de cazare,
de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate având loc intr-un mediu tipic rural.
Cu toate acestea, o definiţie cât mai exactă a termenului de turism rural şi care să fie utilizată in
mod unitar pe tot continentul european se confruntă cu numeroase probleme specifice.
"Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de
populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman"12 .
Această definiţie, mai generoasă, care poate fi majoritar acceptată, pune in evidenţă turismul
rural faţă de activitatea turistică ce se desfăşoară in zonele de litoral, in cele urbane sau in cele
destinate sporturilor de iarnă, locuri in care in mod constant, turiştii înşişi, precum şi natura

11
Glavan V. 2003
12
UE, H. Grolleau, 1987

24
activităţii lor exclud orice relaţii semnificative cu populaţia locală ce constituie mediul ambiant
uman.
In lipsa unei alte definiţii adecvate a turismului rural, agreată de UE şi in afara acestuia,
termenul îndeobşte folosit este acela de "turism verde", culoarea - simbol, având rostul de a
distinge această formă de turism de celelalte. Astfel poate fi definit ca o activitate turistică
practicată atât in zonele rurale cât şi in acele locuri de litoral şi deltă, unde turismul specific nu
este prea dezvoltat, cât şi in zonele de dealuri şi montane care nu au o destinaţie specială privind
practicarea sporturilor de iarnă, precum şi in alte spatii rurale. In toate aceste areale "turismul
verde" vine in întâmpinarea dorinţelor vizitatorilor de a se integra şi ei înşişi mediului ambiant,
natural şi uman, precum şi in implicarea directă a populaţiei locale in prestarea de servicii către
turişti.
Turismul "verde", "dulce" este o formă de turism sinonimă turismului rural, deci, in
principiu, are acelaşi conţinut, o ofertă diferenţiată de cea clasică, diversă, originală şi întotdeauna
organizată şi condusă de oamenii de la sate.
Aşadar, turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară in mediul rural,
valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi
echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de
cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de sejur,
cu un spectru larg de motivaţii: odihnă şi recreere, de tranzit cultură, cunoaştere, religie,
practicarea unor sporturi etc.
Turismul rural este o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat in staţiuni şi centre
turistice precum şi la oferta turistica "standard" - de tip industrial.
Agroturismul este un concept de dată mai recenta in UE, se referă la diferitele forme de
turism aflate in legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile care au avut alte
destinaţii, decât cele agricole. Este o formă specifică de turism rural susţinut de micii proprietari
de la ţară - de obicei ca activitate secundară - principala ocupaţie şi sursă de venit rămânând
activitatea desfăşurată in gospodăria proprie. Adesea se face o distincţie intre "agroturism" şi
"farm tourism" (turism de tip "ferma ţărănească") sau echivalentul acestuia, care se foloseşte de
obicei pentru a desemna simplu şi clar folosirea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare a turiştilor
(case de oaspeţi închiriate pe perioada concediilor, case de sănătate). Acesta nu este agroturism
in sensul strict al cuvântului, de vreme ce aceste case ţărăneşti îşi pierd funcţiunea agricolă sau nu
sunt prea mult timp ocupate de ţăranii activi, hi ciuda pierderii legăturii directe cu activitatea
agricolă propriu-zisă, "farm tourism"-ui este o importantă formă de turism rural cu un
considerabil aport in economia locală, acolo unde acesta se practică (Anglia, Islanda).
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea mesei
numai pensiunile turistice rurale, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice
naturale şi de valorile cultural - istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente in mediul rural. Prin
componentele sale, spaţiul rural, satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreere,
cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind
agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. Astfel, este un mijloc de
valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico -
economic.
Agroturismul prezintă unele trăsături ce-1 diferenţiază de turismul tradiţional, standard şi
anume:
 Consumul turistic se petrece in mediul rural, unde esenţiale sunt: calitatea
pensiunii turistice sau agroturistice şi a serviciilor de primire la fermieri,
cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea
produselor turistice;
 Oferta turistică este autentică, originală, diversă şi personalizată,
organizată şi condusă de fermieri, deci de oamenii satului;
 Este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o

25
alternativă sau o substituţie a acesteia;
 Oferă populaţiei cu venituri mai reduse posibilitatea de odihnă şi
reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau week-end-uri, in
peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative şi cu o
ospitalitate specifică;
 Nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură
generală şi dotări turistice sau pentru alte amenajări de profil;
 Se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare
sau montane;
 Este un turism "difuz" prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare
răspândire in spaţiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului
natural şi al celui construit, dar şi aici trebuie să se ţină seama de un anumit
"prag ecologic" şi "prag fizic" (capacitatea optimă de primire). Pentru ca
această trăsătură să se înscrie foarte bine in conceptul de ecoturism, trebuie
avută in vedere "capacitatea de primire" a satului şi a arealului limitrof, mai ales
in condiţiile unui turism de sejur, in lunile de vară (dotări, amenajări, servicii
conexe, raportul cu populaţia autohtonă, conform principiilor de amenajare
turistică a spaţiului rural);
 Nu este compatibil cu turismul de masă, dezvoltat in staţiuni şi centre
turistice şi in arii peri urbane.
De-a lungul timpului, preocupările legate de turismul in mediul rural au permis conturarea
unor concepte care au inclus această activitate in diferite categorii. Pentru formularea categoriilor s-
a ţinut cont de elementele specifice ale ofertelor care prezintă similitudini, dar şi deosebiri de la o
regiune la alta. Diferenţierea rezultă din stadiul de dezvoltare in care se află comunităţile din
regiunile vizitate şi nivelul de dezvoltare al spaţiilor din care provin vizitatorii. Astfel, opţiunea de
a vizita aşezări rurale pentru
cunoaşterea stilului de viaţă local, a obiceiurilor şi tradiţiilor, se încadrează la categoria turism
cultural. 13
Noţiunea de turism rural înglobează mai multe aspecte, spre deosebire de noţiunea de
agroturism. Turismul rural reprezintă toate formele de turism din spaţiul rural, ca turism la
fermă, mici hoteluri familiale sau întreprinderi asociative ori municipale; termenul evocă un
turism activ, in natură şi un turism de descoperire a mediilor naturale, culturilor locale,
gastronomiei, sau pe scurt, practica tuturor formelor turistice din mediul rural, care înglobează
toate aspectele caracteristicilor locale şi unice, proprii regiunilor rurale ce pot atrage turişti.
In concluzie turismul rural include un larg spectru de activităţi care nu au in comun decât
faptul că locul lor de desfăşurare este mediul rural.

3.2 EXPERIENŢA EUROPEANĂ PRIVIND AGROTURISMUL ŞI

TURISMUL RURAL

Agroturismul european a reuşit să îşi dezvolte personalitatea in deceniile care au trecut, fiind
apreciat nu doar pentru nivelul mai redus al tarifelor, ci şi pentru posibilitatea de adaptare la
diferitele evoluţii de pe piaţă, aşa încât serviciile pot fi completate rapid şi eficient in funcţie de
cerere, iar calitatea produsului se menţine sau este îmbunătăţită, eventual şi prin măsuri de
sprijinire de la nivel local, regional ori supraregional in cadrul proiectelor de dezvoltare.
Această formă de turism se individualizează pe fondul schimbării motivaţiei turiştilor, deci
şi a destinaţiilor pentru vacanţă. Citadinii optează pentru un mediu mai echilibrat, pentru
destinaţii mai puţin aglomerate, fie din oraşe, fie din unele staţiuni turistice mai mari. Sondajele
realizate in ţări ale Uniunii Europene indică faptul că din anii '80 si până la începutul anilor '90

13
Glăvan Vasile "Turism Rural, Agroturism, Turism Durabil, Ecoturism, 2003

26
creşte numărul persoanelor care îşi petrec principala vacanţă in mediul rural. Intr-o serie de
state membre, peste 25% dintre intervievaţi indicau că îşi petrec vacanţa in mediul rural.
In Marea Britanie, in vederea decongestionării unor zone au fost lansate variante care să
contribuie la o mai bună repartiţie in timp şi spaţiu a fluxurilor turistice. In cadrul acestor măsuri
se înscrie şi agroturismul, forma de turism definită in contextul turismului rural, acesta din urmă
reprezentând "un concept care include întreaga activitate turistică in areale rurale" (Davidson,
1992). Agroturismul - "o forma de turism in raport direct cu activităţi agricole şi/sau clădiri cu
funcţie agrară se practică de către gospodari şi reprezintă, aşadar, o activitate secundară pentru
aceştia". Profilul gospodăriei nu se modifică, principala activitate economică şi sursă de venit a
proprietarilor rămâne agricultura, respectiv cultivarea suprafeţelor de teren sau creşterea
animalelor, in asociere cu alte activităţi prin care sunt valorificate resursele proprii ale
gospodăriei: valorificarea pădurii, pescuit, etc. Spre deosebire de alte oferte de turism in mediul
rural, agroturismul se detaşează tocmai datorită suportului sau - gospodăria ţărănească - in care
se desfăşoară activităţi specifice, iar turistul are ocazia de a trăi realmente experienţa vieţii la ţară.
"Şederea, ca oaspete plătitor, la săteni, in casa acestora sau in clădiri alăturate, reprezintă
indubitabil cea mai puternică imagine pe piaţa a turismului rural in Europa. Cei care oferă
cazarea se împart in fermieri şi ne-fermieri, dacă este vorba de fermieri, subiectul se tratează la
agroturism" (Davidson, 1992). Oferta este foarte evoluată, cu facilităţi pentru copii (tarife reduse,
amenajări pentru joacă, săli de lectură), iar unele structuri de primire dispun de dotările necesare
pentru diferitele categorii de oaspeţi care petrec vacanţa la ferma (vârstnici, persoane cu handicap).

O concepţie similară se întâlneşte in Germania. Pe lângă obţinerea de venituri

suplimentare din cazare, este agreată valorificarea produselor alimentare din gospodărie prin
intermediul serviciilor de asigurare a mesei pentru turişti. Eforturile gospodarilor sunt sprijinite
prin credite sau prin alocarea de fonduri destinate restaurării ori renovării clădirilor.
Agroturismul este cunoscut sub denumirea de "concediu in gospodăria ţărănească", acest
termen "defineşte acel domeniu de activitate din agricultură, care pentru multe exploataţii
agricole a devenit intre timp o componentă stabilă şi binevenită sursă suplimentară de venit". Nu
se practică in gospodării părăsite sau in cele care şi-au redus substanţial activităţile specifice,
fiind de acum amenajate mai mult sau mai puţin tradiţional şi exclusiv pentru primirea turiştilor.
Studiile de piaţă relevă tocmai această caracteristică a ofertei din gospodăriile
ţărăneşti: in regiuni cu peisaje pitoreşti, pentru proprietarii de exploataţii agricole şi forestiere
există posibilitatea de a obţine un venit suplimentar din activitatea de primire a oaspeţilor. "Urlaub
auf dem Bauernhof (Concediu in gospodăria ţărănească) defineşte oferta din spaţiul lingvistic
german, îndeosebi din Germania.

In Austria, oferta poartă denumirea de "Urlaub am Bauernhof. In vederea personalizării in

Elveţia s-a optat pentru "Ferien auf dem Bauernhof (Vacanţa in gospodăria ţărănească). De fapt,
este vorba despre acelaşi concept de primire şi asistare a oaspeţilor in gospodăriile din cele trei
state. Activităţile din prezent continuă tradiţia vacanţelor de vară care se practică mai ales de la
începutul secolului al XX-lea, dar este şi in strânsă legătură cu schimbările din agricultură, in
special cu mecanizarea şi practicarea agriculturii intensive, ceea ce pentru unii a însemnat
renunţarea la fermă sau apariţia unui surplus de forţa de muncă in gospodărie, încăperile in care
locuiau cei care lucrau in gospodărie sau la fermă au fost primele pe care le-au închiriat
gospodarii şi de pe urma cărora au câştigat venituri suplimentare binevenite. La ora actuală,
primirea se face in structuri turistice situate in localităţi adunate sau in gospodăriile răsfirate din
munţi. Printre ofertele din spaţiul de limba germană se numără Dorfurlaub (concediu
sătesc/concediu in sat), in acest caz fiind vorba despre un concept de promovare a unor sate de
interes turistic, selectate in funcţie de un catalog de criterii detaliat care vizează o serie întreagă
de aspecte relevante pentru asigurarea cadrului optim de practicare a agroturismului.
Obiectul analizei ii constituie caracteristicile satului, condiţiile ecologice din localitate şi

27
din împrejurimi, populaţia locală şi activitatea turistică. Aceste aspecte sunt evaluate din mai
multe puncte de vedere, ţinându-se cont printre altele, de un minim ecologic şi de praguri
maxime admisibile. Demersul are ca scop asigurarea calităţii ofertei şi menţinerea echilibrului
mediului de viaţă din aşezările rurale.

Agroturismul francez cuprinde sejururi şi vacanţe in gospodării cu profil agricol. Aici

mai există termenii turism rural, gate rural, turism la fermă, care se confundă, dar ele nu se
referă la activităţile turistice legate de cele specifice gospodăriilor agricole aşa cum se
consideră in restul Europei. In Franţa agroturismul este definit ca o ofertă propusă de agricultori,
combinată cu activităţile lor tradiţionale, ca un complex format din primirea, găzduirea si servirea
mesei, precum si agrementul pentru turişti, suportul fiind exploataţia agricolă, respectiv si
serviciile către terţi, cu utilizarea resurselor unei exploataţii agricole, in scopul de a contribui la
viabilitatea economică a acesteia şi la salvarea rolului sau productiv si plurifuncţional.
In legătură cu oferta agroturistică se mai apreciază că este încă evidentă tendinţa de
oscilare intr-o concepţie largă, foarte vagă care include toată activitatea turistică de la fermă şi o
definiţie mai restrictivă care nu reţine decât unele dintre produsele incluse, iar problema definirii
conceptuale a agroturismului este amplificată prin confuzia terminologică care domină întreaga
literatură referitoare la acest subiect, in particular in legătură cu termenii "agroturism" şi "turism
rural".
La nivel guvernamental, Ministerul Agriculturii, Pescuitului şi Alimentaţiei, a încercat să
propună o definiţie mai largă a agroturismului, in funcţie de cererea agroturistică, in contextul in
care există un decalaj intre aşteptările clientelei agroturistice şi ceea ce oferă in realitate mediul
agricol in materie de activităţi turistice. Legislaţia agricolă franceză recunoaşte că o activitate
turistică are caracter agricol dacă activitatea complementară de primire constituie prelungirea
celei de exploatare fermieră.
Preocupările francezilor faţă de statutul producătorului agricol prin raportare la activităţile
agricole se explică şi prin faptul că există o legătură intre recunoaşterea caracterului agricol al
activităţilor turistice şi accesul la instrumentele de sprijin financiar pentru producătorul agricol.

In Italia, agroturismul este definit ca o activitate turistică in care pot fi implicate numai
exploataţii agricole. Alte activităţi din mediul rural, cum sunt cele de cazare şi service a mesei,
dar practicate de non-agricultori, intră la categoria turism rural. Legislaţia italiană face distincţia
intre agroturism si turism rural, iar organizaţiile agroturistice au investit mult efort pentru ca această
diferenţă să fie recunoscută din punct de vedere juridic. Recunoaşterea se bazează pe efectele
exterioare pozitive asigurate de agricultori, in special in ceea ce priveşte rolul conservării
terenurilor agricole. Obiectivul este obţinerea asistenţei financiare guvernamentale pentru
unităţile agroturistice, interesul fiind foarte mare pentru obţinerea titulaturii "agroturistic(ă)".

3.3 EXPERIENŢA ROMÂNEASCA ŞI LOCALĂ PRIVIND

AGROTURISMUL ŞI TURISMUL RURAL

In România turismul rural se practică de peste şase decenii - dar in mod sporadic si
neoficial - prin cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali ai unei aşezări rurale.
In mod organizat, in cadrul reţelei de turism, încă din anii 1967 - 1968, s-au realizat primele
acţiuni turistice in mediul rural pentru grupuri de turişti pe litoralul românesc al Mării Negre.14
începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internaţional a
trecut la identificarea şi selectarea unor aşezări reprezentative pentru satul românesc, pentru a fi
lansate şi promovate in turism. In urma elaborării acestor studii s-au stabilit cataloage pentru 118
localităţi rurale ca "sate turistice", creându-se astfel, premisele dezvoltării oficiale a agroturismului
şi turismului rural.
14
Glăvan V. Turism Rural Agroturism Turism Durabil Ecoturism, 2003

28
 Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744 se declară
experimental "sate turistice", pe lângă alte zece localităţi din ţară, şi localităţile Rucăr, Şirnea şi
Fundata din spaţiul culoarului Dragoslavele-Rucăr-Bran. Se poate menţiona faptul că, tot prin
acelaşi ordin, s-a aprobat cadrul de organizare, funcţionare şi îndrumare a activităţii turistice, ca
şi de promovare in turism a acestor localităţi.
Singurul sat turistic care a primit derogarea de a fi inclus in programele cu caracter
cultural şi folcloric contractate de către ONT Carpaţi-Bucureşti, cu diferite firme din
străinătate a fost Rucăr.
Perioada scurtă cuprinsă intre data oficializării satelor turistice (iulie 1973) şi apariţia
Decretului 225/1974 nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism in satele turistice şi nici
amenajarea in mod corespunzător a acestora. Astfel, înainte de 1989, nu s-a putut definitiva cadrul
de organizare şi funcţionare a "satelor turistice", cu toate ca unele dintre ele erau cuprinse in
circuitul turistic intern şi internaţional.
După decembrie 1989, in România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare in
pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării
înscrise in reţeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu - Bran - Rucăr.
In Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele tradiţia găzduirii drumeţilor, a turiştilor a reprezentat
punctul de pornire pentru dezvoltarea agroturismului. Primele iniţiative particulare, la nivel local,
au fost concentrate in localităţile Şirnea, Bran şi Rucăr. S-a încercat asigurarea cadrului de
organizare şi funcţionare a gospodăriilor gazdă, iar printr-o serie de acte normative au fost
stabilite condiţii de desfăşurare a activităţilor precum şi criterii de clasificare a structurilor
turistice de primire.
Pregătirile pentru iniţierea de activităţi turistice in acest areal au făcut obiectul unor analize
de la nivel de structuri guvernamentale, in ideea de a introduce in circuitul turistic o serie de
sate reprezentative. Localităţile au devenit destinaţii pentru grupuri de turişti străini aflaţi in
vacanţă, iar in etapele unei astfel de vacanţe au făcut parte aşezări rurale in care existau
posibilităţi de găzduire a oaspeţilor.
Un element definitoriu pentru caracterizarea turismului rural din această zonă ii reprezintă
oferta, acesta fiind reprezentată de totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice,
faunistice) şi antropice (monumente istorice, de artă, arhitectură, etnografice, folclor), împreună
cu echipamentul de producere şi comercializare a produsului turistic, bunurile şi serviciile
destinate consumului turistic (alimentare şi industriale), condiţiile de comercializare (preţ,
facilităţi) ale acestora, infrastructura turistică şi forţa de muncă necesară activităţii turistice.
Specific turismului rural din Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele ar fi aceea că resursele
naturale, alături de cele necesare producerii şi comercializării bunurilor şi serviciilor turistice se
află situate in gospodăriile localnicilor sau in apropierea acestora.
Experienţa locală privind agroturismul a evoluat odată cu cerinţele turiştilor şi intr-o mare
măsura cu nivelul de dezvoltare a gospodăriilor ţărăneşti. Cu timpul oamenii s-au adaptat la
cerinţele turiştilor, şi implicit a crescut numărul locurilor de cazare, s-a diversificat oferta din
punct de vedere a condiţiilor de cazare, alimentaţie, agrement etc.
In gospodăriile ţărăneşti cazarea oferă un confort echivalent cu cel al unui hotel de două stele
si posedă si anumite avantaje pe care un hotel echivalent nu le are. Acestea sunt deosebite prin
modul de decorare a interiorului întâlnindu-se mobilier şi aşternuturi realizate in stil tradiţional,
mobilier specific, elemente de ornamentaţie (draperii, ştergare), iar in exterior desene cu motive
tradiţional folclorice. •
In toata această regiune, in special la Rucăr, Fundata, Moeciu şi Bran, serviciul de alimentaţie
se bazează pe faptul că mâncarea este făcută din preparate naturale, proaspete ce provin din
gospodăria proprie şi constituie un element important de atracţie a fluxurilor turistice. Cei care
deţin structuri de cazare şi primire a turiştilor pun la dispoziţia acestora pensiune completă,
demipensiune, mic dejun inclus in tariful de închiriere a camerei şi oferă turiştilor posibilitatea
de a-şi prepara masa cu produsele proprii.

29
 Peisajele deosebite in care sunt localizate aceste gospodării constituie o modalitate de
relaxare pentru turişti, ei putând admira natura şi frumuseţile ei, pot vizita monumente cultural-
istorice, pot participa la spectacole folclorice şi la sărbătorile religioase.
Experienţa de până acum a demonstrat faptul ca turismul rural se înscrie in categoria
actorilor de dezvoltare, de dinamizare, de absorbţie şi de conectare a energiilor spre realizarea
unor obiective de interes social (înfrumuseţarea localităţilor, asfaltarea aleilor şi a străzilor,
introducerea canalizării).
In mod practic activitatea de turism rural din acest areal este una complexă, aflată in
conexiune directă cu celelalte activităţi locale. In absolut nici o localitate rurală, turismul nu
poate fi disociat de viaţa economică, socială şi culturală a colectivităţii in mediul căreia se
manifestă.
Intreg Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele are mari posibilităţi de dezvoltare a
agroturismului, veniturile realizate din această activitate contribuie substanţial la ridicarea
nivelului de civilizaţie al satelor, iar locuitorii de aici prin ospitalitatea lor caracteristică pot
schimba imaginea României in lume.

30
 CAPITOLUL IV

PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ŞI

AGROTURISMULUI

4. l. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL CULOARULUI

BRAN- RUCĂR-DRAGOSLAVELE

Situate pe drumul naţional de înălţime, care veacuri de-a rândul a legat oraşele Câmpulung şi
Braşov, aşezările din Culoarul Bran - Rucăr - Dragoslavele se înşiruie ca nestematele, la contactul
dintre Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, in locul unde Piatra Craiului se desprinde de
Bucegi.
In această zonă denumită simbolic "poarta deschisă intre Transilvania şi Ţara
Românească, zonă de transhumantă, loc de întâlnire a românilor de pretutindeni, unde se vorbeşte
o limbă netedă, şlefuită, curată ca o piatră dintr-un râu de munte, o limbă leagăn a celei literare
omogenizate" - s-a plămădit o valoroasă şi complexă cultură populară, cu elemente de creaţie care
se păstrează in arhitectură, tehnică, port, tradiţii şi obiceiuri,
Călătorind de la Bucureşti spre Braşov se oferă două posibilităţi de pătrundere in zona
Branului: pe artera rutieră DN 73 A (Pârâul Rece - Râşnov) ce se bifurcă din drumul european 1
înainte de intrarea in Predeal, sau de la Braşov pe şoseaua naţională DN 73. Şi intr-un caz şi in
celalalt, intrarea in zona etnografică se face pe la Bran, unde se poate vizita castelul şi muzeul
etnografic in aer liber, cu monumentele de arhitectură şi tehnică populară reprezentative.
Intrarea in zonă pe drumurile medievale de la Câmpulung - Rucăr sau Curtea de Argeş - Rucăr
permite cunoaşterea zonelor etnografice Muscel şi Argeş, oferind posibilitatea comparaţiei directe.
Înfăţişarea actuală a reliefului din Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele constituie rezultatul
unei îndelungate evoluţii. Majoritatea cercetărilor evidenţiază faptul că acest spaţiu care se
suprapune culoarului s-a individualizat in mezozoic in urma mişcărilor de cutare, prin care s-au
înălţat sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului şi Leota. In mod cert frământările tectonice din munţii
vecini au găsit o amplă rezonanţă ce se resimte şi in peisajul actual al acestei regiuni.

Potenţialul morfoturistic se impune prin valenţe predominant peisagistice, varietatea sa fiind

strâns legată de structură, litologie, tectonică, impactul cu factorii modelatori. Mai ales in
regiunea montană se impune contrastul de care se leagă o varietate de forme de relief. Acestea au o
personalitate distinctă, contribuind fiecare in parte la diversificarea paletei atractive cu impact
peisagistic, de la formele de ansamblu, la microforme de relief.

Potenţialul turistic al reliefului dezvoltat de calcare ocupă o poziţie remarcabilă, in

cadrul potenţialului turistic morfologic, definit de o mare varietate de forme, care au rezultat fie
printr-un puternic proces de eroziune diferenţială, corelată cu un tectonism accentuat, fie prin
acţiunea chimică a apelor încărcate cu CO2, asupra calcarelor. A rezultat o varietate de forme de
relief pozitive pe calcare, cum sunt măgurile calcaroase din platformele Branului şi a Fundatei
ce depăşesc frecvent 1200m: Bora (1344m), Colţul Coziei (1361m), Dealul Sasului (1220m),
Vătarniţa (1320m).
Din acţiunea de dizolvare a calcarelor de către apa din precipitaţii au rezultat forme de relief,
care reprezintă de fapt exocarstul şi endocarstul. Exocarstul este reprezentat de o varietate de
forme, de la cele mai puţin extinse - lapiezurile de disoluţie la doline - microdepresiuni
circulare sau alungite, cu diametre intre 200-300m, adâncimi de 3 0-5 Om - şi polii (extensiunea
maximă cu lungimi intre câteva sute de metri pana la 1 km). Aceste forme alternează pe lungimea
întregului culoar. Endocarstul sau carstul subteran reprezintă forma maximă de manifestare
a fenomenului de dizolvare chimică a calcarului, purtând numele genetic de peşteră, cel mai

31
complex şi spectaculos component al reliefului carstic, care se impune printr-un peisaj specific,
compus din forme şi microforme. Cela mai mari şi mai cunoscute peşteri se află in
compartimentul central al culoarului: Peştera Dâmbovicioarei, situată pe valea omonimă, peştera
de la Colţul Surpat sau Plaiul Mare pe valea Dâmboviţei, peştera Uluce la confluenţa pârâului
Urdăriţa cu Rudăriţa, peştera Standului din Munţii Piatra Craiului ori peşterile din arealul
localităţii Peştera din platforma brăneană.

Potenţialul turistic al văilor. Străpungerile in pachete de roci dure de către reţeaua

hidrografică au condus la naşterea unor tronsoane spectaculoase, cu lungimi variabile, cu o
fizionomie complexă, având sectoare înguste de chei alternate cu arii depresionare, lărgite, formate
din roci mai puţin rezistente. Cheile reprezintă sectoare specifice de vale îngustă, puternic
adâncită, cu lungimi intre câteva sute de metri până la mai mulţi km, formate in Culoarul Bran-
Rucăr-Dragoslavele in calcare. Aceste importante locuri de interes turistic sunt concentrate
îndeosebi pe Dâmboviţa şi pe principalii ei afluenţi: Dâmbovicioara, Crovul, Ghimbavul şi
Cheia. Cele mai interesante şi mai spectaculoase complexe de chei se află pe valea Dâmboviţei:
Cheile Petrimanului, Cheile Plaiului Mare, Cheile Mari sau cheile de Jos.
Principalul afluent al Dâmboviţei Dâmbovicioara, şi-a făurit intr-o luptă fascinantă
doua sectoare de chei: Cheile Dâmbovicioarei (8km), situată in vecinătatea localităţii Podu
Dâmboviţei şi ale Brusturetului (in amonte de satul Dâmbovicioara). înălţimea cheilor depăşeşte
200-300m, iar grandoarea peisajului este greu de descris.
La capătul celalalt al culoarului, in platforma brăneană, sectoarele de chei de pe valea
Şimonului şi Sbârcioarei mai mici ca dimensiuni, păstrează o notă de inedit prin aspectul lor
sălbatic. Aceste chei se caracterizează prin prezenţa tuburilor de presiune şi dizolvare, a
surplombelor care confirmă o continuă adâncire a reţelei hidrografice.
Potenţialul turistic climatic. Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele, in apropierea paralelei de
45° latitudine nordică, este aşezat in plină zonă temperată, ceea ce determină o anumită radiaţie
solară şi un climat cu variaţii periodice remarcabile de la iarnă la vară şi de la zi la noapte. De
factorii climatici, cu impact bioclimatic (temperatura, precipitaţiile, umiditate, vânturi, durata
de strălucire a soarelui, radiaţia solară) depinde pretabilitatea culoarului la activităţi de recreere, la
practicarea unor sporturi de sezon. Pe de altă parte, elementele climatice acţionând diferenţiat
asupra organismului uman introduc o selecţie destul de riguroasă a categoriilor de persoane
compatibile (din punct de vedere fiziologic) accesului sau sejurului intr-o anumită ambiantă
naturală.
Regimul radiaţiei solare are implicaţii directe in evoluţia principalelor elemente climatice ce
influenţează nemijlocit activitatea turistică. Din pricina suprafeţei reduse, radiaţia prezintă o
variabilitate mare in timp. Analiza regimului nebulozităţii şi a insolaţiei sprijină ideea dezvoltării
turistice in această regiune puternic însorită, unde iarna, in special in platforma înaltă, întinsă a
Fundatei, sporturile de iarnă, favorizate de un strat de zăpadă gros şi persistent, beneficiază şi de
o luminozitate mare.
Climatul, reconfortant şi tonic pentru activităţile umane, se caracterizează prin ierni mai
moderate decât pe culmile montane din jur, cu veri relativ călduroase şi toamne lungi, calde şi
uscate. Regimul temperaturii aerului este expresia cea mai clară a climatului montan. Relieful îşi
spune aici cuvântul, in primul rând, prin gradientul termic vertical, care este variabil in funcţie de
anotimp şi de spaţiu. Valorile medii anuale sunt de 4-8°C, temperatură scăzând evident cu
înălţimea: 7.2°C la Rucăr (700m altitudine), 4.4°C la Fundata (1370m) şi -2.8°C la Vârful Omu
(2505m) din Munţii Bucegi. In unele depresiuni, îndeosebi la Rucăr şi Podu Dâmboviţei, se
înregistrează frecvente inversiuni termice, care pe lângă temperaturile minime coborâte, mai
determină ceţuri de vale, brume timpurii şi târzii, îngheţ la sol.
Datorită faptului ca stratul de zăpadă se păstrează două, trei luni pe an, aici, in acest spaţiu
este posibilă practicarea sporturilor de iarnă, in special in localităţile Bran, Moeciu şi Fundata.
Condiţiile boclimatice din culoar sunt, in general tonice, stimulente, cu caracter uşor relaxant,

32
datorită adăpostului oferit de munţii înconjurători. Este un bioclimat recomandat persoanelor cu
afecţiuni cardiovasculare sau pentru cei cu afecţiuni reumatismale.
Potenţialul turistic al reţelei hidrografice. Apele curgătoare alcătuiesc un veritabil
păienjeniş, care, cu o tenacitate de invidiat, au ferestruit munţii, generând bazinete depresionare
cu lunci şi terase, dar şi chei impunătoare de rară spectaculozitate. Apele curgătoare sunt
reprezentate de râul Dâmboviţa, care drenează partea centrală şi sudică a culoarului şi de râul
Turcului care se scurge intr-o direcţie opusa, spre depresiunea Braşov. Aceste râuri aparţin de
sisteme hidrografice diferite, Dâmboviţa sistemului Argeş, iar valea Turcului sistemului Olt.
Valorificarea hidroenergetică a Dâmboviţei este recentă, prima amenajare barajul Pecineagu
( vezi foto nr. 2) - a dat naştere unui impresionant lac, in care se răsfrâng culmile înfrăţite ale
Făgăraşului si Iezerului. Bogatul păienjeniş de râuri care străbate Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele
imprimă peisajului o notă de mare pitoresc, contribuind alături de alţi factori naturali, la
dezvoltarea turismului. Astfel, una dintre atracţiile turistice ale Dâmboviţei o reprezintă şi
practicarea pescuitului. In apele de limpezimea cristalului, ţâşnesc asemenea unor săgeţi păstrăvii
aurii, o tentaţie pentru orice pescar amator, o promisiune a vacanţelor noastre estivale.

Foto nr. 2: Barajul Pecineagu

Potenţialul turistic biogeografic este format din cele două componente şi anume,
componenta vegetală sau fitogeografică, strâns legată prin repartiţie spaţială şi diversitatea in
specii de celelalte elemente ale cadrului natural şi fauna sau componenta zoogeografică dependentă
la rândul ei de relief, precum şi de învelişul vegetal.
Ceea ce dă farmec peisajului este şi covorul vegetal, care împodobeşte intr-o diademă uriaşa,
culoarul şi munţii vecini cu păduri tainice şi umbroase, peticite de pajiştile multicolore. Varietatea
reliefului, desfăşurarea acestuia pe înălţime, condiţiile climatice, substratul calcaros ori
conglomeratic imprimă vegetaţiei dispunerea etajată si bogăţia speciilor.
Fără îndoială vegetaţia forestieră ocupă primul loc intre ecosistemele culoarului Bran-
Rucăr-Dragoslavele. Răspândite in trupuri masive, îndeosebi in zona înaltă de la Giuvala-
Fundata si mai ales pe versanţii masivelor muntoase limitrofe sau izolate in petice, înviorând
plaiurile de baladă din culoar, pădurile constituie o bogăţie naturală deosebită, ce a avut un rol
important in viaţa populaţiei locale. Reprezintă si o funcţie turistică importantă, de atractivitate,
deoarece arealul silvic se constituie ca o oază de linişte, lipsită de poluare sau cu poluare foarte

33
redusă si care devine o destinaţie predilectă pentru cei ce evadează mai ales din mediul urban
hiperantropizat. Pădurea devine pe de o parte factor de destindere si recreere, dar si element de
nuanţare a microclimatelor. Puterea sa de atracţie devine direct proporţională cu componenta in
specii, cu vârsta arboretului, cu masivitatea, de acestea depind fizionomia, luminozitatea,
precum şi o anumită cromatică diferenţiată pe anotimpuri. Se distinge etajul foioaselor, îndeosebi
făgete şi etajul pădurilor de amestec, la care se adaugă pajişti secundare, care reprezintă o
asociaţie care ocupă, datorită dezvoltării unui păstorit intens şi străvechi, mari suprafeţe.
Cadrul natural specific de aici, este deosebit de favorabil pentru o faună bogată şi
diversificată, care populează pădurile, fâneţele şi păşunile montane, apele învolburate ori
tainicele peşteri, până la crestele scăldate in nori. In umbra pădurilor de făgete şi conifere îşi
găsesc adăpost numeroase specii care reprezintă mobilul practicării unei forme de turism mai
exclusivist - cel cinegetic - vânătoarea, practicata de un număr redus de interesaţi excentrici, cu
posibilităţi materiale. La fel, fauna piscicolă contribuie la profitarea turismului, categoria
turiştilor care practică acest sport fiind mult mai mare. In undele repezi ale Dâmboviţei şi in apele
afluenţilor mai mari trăiesc laolaltă cu păstrăvul (cel mai valoros peşte din apele de munte), lipanul
şi moioaga, reprezentând o reală tentaţie pentru pescarii sportivi şi amatori, dar şi pentru turistul
venit să se deconecteze aici, in fascinantul univers al Carpaţilor.
Bogăţia faunistică este completată in mod original de bogate specii cavernicole, care
populează lumea tainică a peşterilor şi golurilor subterane. Posibilitatea de practicare a vânatului
si pescuitului constituie o premisa favorabilă in amplificarea turismului de sejur, o invitaţie
tentantă pentru cunoaştere si drumeţie.
La toate acestea se adaugă si potenţialul arealului protejat, cea mai atractiva si interesanta
rezervaţie ştiinţifica, "Piatra Craiului Mare" care impresionează prin numărul speciilor vegetale
si faunistice existente in aceste spaţii.

4. 2 POTENŢIALUL CULTURAL-ISTORIC

Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes turistic a

Rucărului şi Branului, pe măsura manifestării tendinţei omului modern de a se cunoaşte pe sine
prin cunoaşterea celor mai reprezentative realizări ale umanităţii sau cele ale unor comunităţi,
precum cele din culoarul transcarpatic Bran-Rucăr-Dragoslavele, din cele mai vechi timpuri până
azi.
Atractivitatea turistică a obiectivelor de natură antropică are o conotaţie
complexă. In primul rând acesta se impune mai ales prin componentele aparţinând
timpurilor istorice (construcţii cu rol de castre romane, cetăţi in trecut), prin simbolistică
determinând impactul emoţional pentru realizări ale trecutului care sunt tot atâtea jaloane in
forma civilizaţiei româneşti actuale. In al doilea rând, obiectivele in sine reprezintă
realizări efective cărora caracteristicile lor structurale (dimensiune şi material de construcţie
utilizat, stil, formă, culoare, ornament) le atribuie calităţii precum unicitatea sau
originalitatea, ineditul, toate rezultând fie din soluţii de edificare sau prezentare, fie
acela de amplasare intr-un context natural sau antropic care le evidenţiază valenţele.
Obiectivele cultural-istorice de interes turistic pentru această zona se grupează după
specific in monumente de arhitectură, obiective istorice, vetre folclorice şi de artă populară.
Dintre monumentele de arhitectură se remarcă bisericile. Printre acestea, renumite pentru
vechimea şi arhitectura lor sunt: bisericile Şimon cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" (1790) şi
biserica "Sfântul Nicolae" (secolul XIX); biserica din localitatea Cheia, ce datează din 1700 sub
forma unei biserici 'din lemn şi reconstruită in forma sa actuală in 1818; biserica "Adormirea
Maicii Domnului" din Fundata, atestată documentar din 23 august 1777, dar actuala construcţie
a fost ridicată in anii 1835-1837, pictura sa fiind executată de dascălul Ion Vartolomeu din
Şimon; biserica din Bran, pictata in 1836, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Planul său
are un naos cu patru travee, flancat în extremitatea estică de două abside semicirculare în interior şi

34
poligonale în exterior, în vest, deasupra unui vestibul, se află turnul clopotniţei. Absida altarului
este, de asemenea, semicirculară în interior şi poligonală în exterior. Faţadele sunt tencuite şi
văruite, iar ferestrele sunt înalte, fără ancadramente. Cornişa este subliniată de un profil din
tencuială. Turnul decorat pe toată înălţimea cu pilaştri neoclasici conferă o notă originală,
construcţia păstrând structura
originală.; biserica cu hramul
"Cuvioasa Parascheva"
(secolul XVIII), biserica cu
dublu hram "Sfinţii mucenici
Gheorghe şi Dumitru" (1780)
din Podu Dâmboviţei;
Schitul Dragoslavele (vezi
foto nr. 3) situat in comuna
Dragoslavele, la 5km de
localitatea Rucăr, are hramul
"Sfântului Gheorghe",
sărbătoare pe 23 aprilie.
Biserica este făcută din lemn,
şi datează din secolul al
XVII-lea fiind adusă din
regiunea Borşo -
Maramureşeană in anul 1949
de către Patriarhul Justinian
Marina. Schitul atrage
îndeosebi pentru frumuseţea
peisajului in care este plasat
dar şi prin arhitectura
impresionantă, care nu lasă pe
nimeni indiferent.

Foto nr. 3: Schitul

Dragoslavele

Obiectivele istorice sunt

numeroase in această zonă
datorită rolului strategic pe care 1-a avut culoarul - de trecere din Ţara Romanescă in Transilvania.
In timpul domniei împăratului roman Traian (98-117), la Rucăr a fost construit de către Cohors
II Fiara Bessoum, un castru militar, in cadrul sistemului de apărare al Imperiului Roman, numit
limes transalutanus, care avea misiunea sa controleze trecerea spre Dacia Superior, prin Pasul
Bran. Situat pe un vechi şi important drum comercial, care lega Muntenia de Transilvania, Rucăr a
fost in Evul Mediu, un important punct de vamă. In apropiere pe Dealul Oraţii, se află ruinele
Cetăţii lui Negru Vodă (secolul XIV), cunoscută şi sub numele de Cetatea Dâmboviţei sau Cetatea
Nemţilor.
Vama veche din Bran, datează din secolul al XVIII-lea, aici funcţionând în trecut vama din
trecătoarea Bran-Rucăr. Astăzi este muzeu. Urmele cetăţii de apărare de la Podu Dâmboviţei.
In nordul acestui culoar, pe un colţ de stâncă, intre Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, a fost
ridicată cu peste şase secole in urmă, una dintre cele mai frumoase şi mai bine păstrate cetăţi
medievale din România. Aşezată pe o cale de acces îngustă, Cetatea Branului este o veritabilă
poartă de trecere prin defileul râului Turcu. Condiţiile naturale explicau de ce o fortăreaţă relativ
firavă, Branul aproape ca nu a avut parte de evenimente militare, atacarea lui constituind o
operaţiune dificilă şi hazardată. Prima atestare documentară a Castelului Bran o reprezintă actul

35
emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I D'Anjou prin care braşovenii primeau privilegiul de a
construi Cetatea "cu munca şi cheltuiala lor proprie". De la aceasta atestare, castelul a fost sub
stăpânirea mai multor autorităţi, până a deveni muzeu: la sfârşitul secolului XV-lea este
subordonată autorităţii comitetului secuilor, in timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea
voievodatului Transilvaniei. La l decembrie 1920 este donat Reginei Măria a României Mari. Intre
1920-1927 Castelul a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman, care
ii transformă intr-o frumoasă reşedinţă de vară, înconjurată de parc, cu alei de promenadă, lac,
fântâni, terase de popas, construind şi Casa de Ceai. In 1938 este lăsat prin testament Principesei
Ileana, care-l stăpâneşte până in 1984 când intră in proprietatea statului roman. Cetatea sau
castelul se remarcă prin anumite particularităţi in istoria ţării:
 Este singura cetate care de-a lungul a şase secole de existenţă o fost neîntrerupt locuită
 Se cunoaşte cu precizie anul şi ziua in care s-a început construcţia, spre
deosebire de majoritatea construcţiilor de acest gen
 Deşi construită iniţial cu scop exclusiv militar, funcţia predominată îndeplinită
de-a lungul existenţei a fost comercială (punct de vamă) şi de protecţie a
drumului vital de legătură intre Transilvania şi Ţara Românească
In 1957, castelul devine muzeu de istorie şi artă feudală, înconjurat de un frumos parc. In 1961,
s-a amenajat o secţie etnografică in aer liber: case ţărăneşti, stâne, instalaţii tehnice populare.

Case memoriale in zona Bran:

 Sextil Puşcariu (1877-1948) - lingvist, filolog şi istoric, membru al Academiei Române
Bisericuţa Reginei Măria
 Dr. Aurel Stoian (1866-1972) - Preşedintele Consiliului Naţional Românesc din Bran,
semnatar al actului Marii Uniri de la l decembrie 1918, medic, edil şi primar al localităţii Bran.
 Dr. losif Puşcariu (1889-1965) - Fondator al Spitalului de Ochi din Braşov
 Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) - om de ştiinţă şi neurolog de
renume mondial, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.
 Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) - membru al unui
număr de 23 de societăţi şi academii de ştiinţe, legat de Bran prin origine
 Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) - decan al Facultăţii de Istorie din
Bucureşti, cercetător şi dascăl de excepţie, fiu al Branului.
Toate aceste monumente sunt completate, de foarte multe ori, armonios cu monumente de
arhitectură modernă, reprezentând instituţii culturale si de utilitate socială, integrate organic
vechilor centre rurale.
Vetre folclorice şi de artă populară. In zona culoarului sunt două muzee etnografice, ce
conservă in incinte sau in spaţii deschise componente şi ansambluri legate de civilizaţia materială
şi cultura spirituală a rucărenilor şi brănenilor. Un muzeu etnografic se situează in Rucăr şi un
muzeu in aer liber in Bran. înfăţişând câteva dintre monumentele reprezentative - case din lemn
şi instalaţii tehnice ţărăneşti - in muzeul in aer liber din vecinătatea Castelului Bran au fost aduse şi
reconstituite unele dintre cele mai
vechi şi mai tipice construcţii din zonă. Deschis pentru public in 1961, muzeul ocupă un pitoresc
teren la poalele stâncii pe care se înalţă Castelul Bran, cuprinzând 14 gospodării ţărăneşti şi
instalaţii tehnice.
Cel mai vechi monument din muzeu este o casă din Sohodol (1780). Similitudinile cu
zona etnografică învecinată a Muscelului apar cu claritate in arhitectura casei din satul Moeciu
de Sus), reconstruită in muzeu in 1967. Unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură
populară din muzeu • ii constituie gospodăria cu ocol întărit din Peştera (1843), are planul şi toate
elementele acestui gen de construcţie specifică zonei. Se compune din locuinţa propriu zisă,
fierbătoare, grajduri pentru vite, toate in interiorul ocolului, şi o "croşnie" (adăpost pentru oi)
aflată in afara ocolului. Contracţiile sunt din bârne de brad, acoperişul in patru ape are o
învelitoare din şindrilă hojită, curtea interioară este prevăzută cu o podea din lemn. Dimensiunile

36
şi forma ansamblului ii conferă o monumentalitate puţin întâlnită la alte construcţii populare.
Ilustrarea ocupaţiilor se face in muzeu şi prin intermediul unor monumente din zona
fâneţelor. Din satul Şirnea provin două construcţii - "hodaia " şi "hodaiţa" (locuinţe temporare in
perioadele muncilor agricole).
Stâna de la începutul secolului XX-lea adusă din masivul Piatra Craiului (muntele
Vladuşca) este de asemenea o construcţie reprezentativă pentru păstoritul din zonă.
Piua şi maşina de lână din satul Cheia sunt direct legate de practicarea păstoritului.
Încăperea de la etaj adăposteşte droabşnul şi două maşini cu ajutorul cărora lâna este
scămoşată, amestecată uniform şi făcută caier. Instalaţie înrudită cu piua, dârsta din satul Moeciu
de Jos foloseşte la îngroşarea ţesăturilor mari de lână, după ce au fost mai întâi ţinute in vâltoare.
Joagărul din satul Şimon (sfârşitul secolului al XlX-lea) este legat de o altă ocupaţie a brănenilor,
şi anume lucrul la pădure.

4. 3 POTENŢIALUL TEHNICO-ECONOMIC

Cultura materială şi spirituală rurală, care detaşează această categorie de potenţial, dă un

caracter de particularitate civilizaţiei şi culturii româneşti rurale, din care face parte şi cultura
tradiţională rurală a Rucărului şi Branului. Aflate intr-un areal intracarpatic, aceste aşezări
păstrează o viaţă social-economică originală, conservând parţial tipuri de agricultură tradiţională,
dar productivă, integrată noţiunii de eco-dezvoltare empirică şi mai ales o viaţă spirituală cu
rădăcini seculare. Habitatul rural din această zonă conservă, in continuare, componente materiale
şi spirituale cu impact din ce in ce mai mare asupra cererii turistice provenite atât din mediul
urban înconjurător şi restul ţării, cât şi din ţările ultradezvoltate.
Activităţile tradiţionale sunt încă conservate in aceste aşezări, care se remarcă prin modalităţi
originale de prelucrare a unor materii obţinute pe plan local şi prin instalaţiile de tehnică populară.
Locuitorii culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele, au folosit forţa râurilor de munte repezi cu debit
bogat, construind instalaţii simple dar ingenioase pentru a-şi uşura viaţa; prelucrarea lânii necesită
amenajări simple: piva cu ciocane ori dârsta cu vâltoare. Şi astăzi se mai poate admira la Rucăr
piva cu ciocane. Prelucrarea lemnului a determinat amenajarea joagărelor pentru confecţionarea
cherestelei. Majoritatea acestor instalaţii erau situate pe Dâmboviţa şi principalii săi afluenţi
(Dâmbovicioara, Râuşorul, Cheia, Ghimbavul), dar şi pe râurile Turcu, Şimon şi Sbârcioara.
Morile de apă folosite pentru măcinatul cerealelor, aveau o mare frecvenţă atât pe
Dâmboviţa, cât şi pe râul Turcului. Pivele şi dârstele, necesare prelucrării lânii şi ţesăturilor,
beneficiază tot de energia hidraulică. Din puţinele exemplare rămase se pot încă vizita cele două
pive de la Rucăr, una la Moeciu şi alta la Dâmbovicioara.
Joagărele, destinate confecţionării cherestelei, au cunoscut începând cu secolul a] XlX-lea,
o mare afluenţă la Moeciu de Sus, Şimon şi Şirnea, dar mai mult la Rucăr şi Dâmbovicioara.
Dezvoltarea prelucrării lemnului a determinat dispariţia totală a acestor instalaţii. Rămân insă
importante pentru modalităţile ingenioase folosite de tehnica populară.
Arta încondeierii ouălor, extrem de veche, este foarte răspândită in această zonă, excelând
printr-o măiestrită execuţie a desenului şi printr-un bogat repertoriu de motive ornamentale.
Calitatea deosebită a reprezentărilor transpuse pe ouăle "împistrite" a făcut ca zona Branului
să se impună cu aceste produse până dincolo de hotare. In plastica ouălor "împistrite" sunt
prezente motive preluate din realitatea înconjurătoare: şarpele, grebla, coamele berbecului, cârligul
ciobanului, spicul de grâu, cloşca cu pui.
O componentă aparte este cea ţinând de gastronomia tradiţională. Sunt utilizate materii prime
obţinute prin mijloacele de prelucrare primară (produse de morărit) sau produse lactate rezultate prin
fermentaţie biologică (sortimente de caşcaval, brânzeturi) sau produse din carne, condimentate şi
conservate prin afumare.

37
 4.4 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU TURISMUL RURAL ŞI
AGROTURISM

Fiecare dintre activităţile cuprinse in oferta agroturistică se materializează prin utilizarea

unor factori de producţie, factorul uman ocupând un loc de frunte, la aceasta adăugându-se ca
factor necesar baza materială. Echipamentul turistic sau baza materială a ofertei turismului
rural din acest areal este atât de diversificată şi specializată ca şi serviciile oferite. Fiecărui
serviciu ii corespunde un anumit tip de echipament, corelaţia dintre cele două elemente fiind atât
de natură calitativă cât şi cantitativă.
Există o serie de particularităţi specifice bazei tehnico-materiale a turismului rural, astfel,
intre baza materială şi resursele naturale turistice trebuie să existe o corespondentă atât pe plan
cantitativ, ca volum al dotărilor, cât şi pe plan calitativ - structural.
Suprafaţa construită in Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele a înregistrat importante
modificări. Astfel, in 1930 in localitatea Moeciu existau 487 de gospodării, iar in 1992 existau
1945 de gospodării. La Fundata in 1930 existau doar 208 gospodării, iar in 1992 erau 1028
de gospodării. In momentul de faţă in culoar există 100 de gospodării amenajate şi atestate pentru
a practica agroturismul cu o capacitate de 1322 de, locuri de cazare (tabel nr.9, fig. nr.9), la
acestea adăugându-se şi cele 347 locuri de cazare in motelurile din Rucăr, Bran şi
Dâmbovicioara (Tabel nr.10, fig. nr.10).

Localitate Nr. pensiuni Locuri de cazare Categoria

(margarete)

Rucăr 12 101 2
Fundata 4 38 2
Şirnea 2 26 2 şi 3
Moeciu de Jos 35 476 2 şi 3
Cheia 3 12 2
Moeciu de Sus 11 322 2 şi 3
Peştera 1 6 2
Şimon 2 30 2
Poarta 8 92 2 , 3 şi 4

Bran 16 219 2 , 3 şi 4

Total 94 1322
Sursa: Catalogul Antrec, Anul 2010
Tabel nr.9 Structuri turistice de cazare (pensiuni turistice rurale)

38
 Fig. nr. 9 Structuri turistice de cazare

Localitate Hanuri Categ. Locuri Cabane Categ. Locuri Tabere Categ. Locuri
Şi şcolari
moteluri

Bran 4 1*2* 130 2 2* 16 1 1* 20

Rucăr 8 2* 180 3 2* 18 - - -
Dâmbovicioara 2 1* 37 2 2* 8 - - -
Total 14 347 7 42 1 20

Sursa: Direcţia de Statistică a Judeţelor Argeş şi Braşov, 2010

Tabel nr. 10 Structuri turistice de cazare clasică (hanuri şi moteluri, cabane)

Fig. nr. 10 Structuri turistice de cazare clasica (hanuri si moteluri, cabane)

Tipul cazării este direct determinat de baza materială existentă. Astfel in satele turistice din
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele sunt organizate şi amenajate mai multe tipuri de cazare şi anume:
Camere mobilate de categorii diferite, in locuinţele gospodarilor, aceştia locuind
in aceeaşi casă sau in apropiere;
Casa de vacanţă, alta decât cea locuită de gospodar;
Spaţiu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), in gradină
sau livadă;
Spaţii cu destinaţie specială pentru turişti, construite de către grupuri de
locuitori sau asociaţia turistică sătească (vile, cabane, minihoteluri).

39
 Paleta serviciilor şi a bazei tehnico-materiale s-a diversificat continuu, acest aspect putând
fi observat chiar şi in acest spaţiu in ultimii 10 ani. Diversificarea s-a făcut fie prin modernizarea
celor existente, fie prin apariţia unor noi tipuri de servicii, cum sunt cele specifice agroturismului.
Gospodarii ocupaţi in acest domeniu, s-au preocupat la început de servicii care constau in cazare,
pregătirea mesei sau informarea turiştilor in legătură cu locurile sau obiectivele de vizitat. Cele mai
importante progrese înregistrate pe latura calitativă a serviciilor au constat in îmbunătăţirea
arterelor rutiere ce leagă drumurile principale de unitatea turistică, creşterea nivelului de confort
prin dotarea cu sisteme de încălzire şi furnizare a apei calde in mod continuu, instalarea de
telefoane, dotarea cu televizoare şi antene parabolice, diversificarea meniurilor oferite turiştilor
precum şi existenţa posibilităţii ca aceştia să-şi gătească singuri ceea ce doresc, asigurarea de
persoane cunoscătoare ale locurilor să conducă grupurile sau turiştii individuali pe traseele
turistice.
Proprietarii de pensiuni agroturistice au încercat, şi in mare parte au reuşit să aducă nivelul
calitativ al serviciilor prestate şi al bazei materiale la un standard comparabil cu cel din ţările
europene cu tradiţie in domeniu.

4. 5 SATUL TURISTIC - CADRUL DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

RURAL ŞI AGROTURISMULUI

Prin valorile sale cultural - istorice, etnografice, naturale şi socio - economice satul
românesc este o componentă de bază a spaţiului rural, iar prin valoarea turistică atestată poate
deveni un "produs turistic" de mare originalitate şi de marcă pentru turismul românesc. De aceea
pentru a da imaginea reală a spaţiului rural românesc cu spiritualitatea sa ancestrala, turismul rural
şi agroturismul nu pot fi promovate ca oferte turistice decât in contextul "satului turistic" şi al
"zonei etnografice" căreia se integrează.15 .
Preocuparea pentru găsirea unor noi formule de vacanţă, din care să reflecte cât mai fidel
posibil preferinţele turiştilor şi să satisfacă cerinţele unui turism ce tinde să devină un fenomen de
masă, s-a bucurat şi se bucură de atenţia cuvenită din partea organizaţiilor de turism din ţară şi de
peste hotare. Faptul este explicabil, deoarece turismul modern caută mereu altceva, alt aer,
locuri noi, necunoscute, o ambianţă umană diferită de cea proprie locului de provenienţă, dar şi
cu un alt cadru edilitar gospodăresc, toate acestea fiind menite să răspundă aspiraţiilor sale spre o
deplină fructificare şi trăire a timpului liber de care dispune.
O definiţie acceptată şi in alte ţări conturează satele turistice drept aşezări rurale
bine constituite, păstrătoare de valori şi tradiţii etnofolclorice şi cu un bogat trecut
istoric, care, in afara funcţiilor politico - administrative, sociale, economice şi culturale
proprii, îndeplinesc sezonier sau in tot cursul anului şi pe aceea de găzduire şi asigurare a
hranei pentru turiştii care îşi petrec un sejur cu durata nedefinită sau Ie vizitează in cadrul
unor programe de turism itinerant, cu sau fără servirea mesei (V. Glăvan, "Agroturism,
Ecoturism" 2003).
Particularizând, putem spune că satul românesc, pentru a putea deveni produs turistic,
trebuie să îndeplinească următoarele exigente:
 Amplasarea intr-un cadru natural atrăgător sub aspect peisagistic, fără surse
de poluare;
 Accesabilitate uşoară pe căi rutiere, feroviare, fluviale sau aeriene;
 Prezenţa unor tradiţii şi valori etnofolclorice reprezentative (arhitectura
populară, meşteşuguri şi artizanat, folclor şi port popular, muzeu
etnografic, sărbători folclorice, tradiţii şi obiceiuri populare etc.);
 Existenţa unor resurse turistice bogate şi posibil a fi valorificate prin
desfăşurarea unor activităţi de vacanţă cât mai variate: odihnă, plimbări in
aer liber, cură de aer, soare şi ape minerale, înot şi sporturi nautice, excursii
15
V. Glăvan, "Agroturism, Ecoturism" 2003

40
 uşoare, ascensiuni montane, alpinism şi speoturism, activităţi culturale sau
participarea la acţiuni culturale ce se desfăşoară in sat, integrare in
activităţile economice tradiţionale etc.;
Alături de acestea, la sporirea valorii unui sat turistic mai pot contribui şi următoarele:
 Existenţa unei tradiţii in ce priveşte activitatea turistică;
 Aportul unor eventuale resurse balneoclimaterice (ape minerale şi termale,
nămoluri şi gaze terapeutice, lacuri sărate;
 Existenţa unor valoroase vestigii arheologice, monumente istorice, de artă
şi arhitectură;
 Prezenţa unor dotări sanitare, social - culturale, sportive, comerciale etc.;
 Dotările tehnico - edilitare adecvate (drumuri, alei, canalizare).
Trebuie să evidenţiem, de la început, că trebuinţa umană se poate transforma intr-un motiv
numai in situaţia in care a fost conştientizată şi integrată unei imagini, care ocupă un loc bine
definit pe scara de valori a individului.
Pornind de la caracteristicile mediului citadin alăturate obligaţiilor şi convenţiilor sociale
specifice, se pot depista o serie de trebuinţe, pe care orăşeanul, cetăţeanul angrenat in ambientul
urban, le emite din ce in ce mai constant şi tinde să le transforme in acţiune.
Intre aceste trebuinţe şi motivaţii turistice legate de spaţiul rural amintim următoarele 16:
 Reîntoarcerea la natura modificată;
 Cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice
zonelor rurale;
 Cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea prin iniţierea in
meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale;
 Motivaţii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate,
armonie şi naturaleţe;
 Curiozitatea asupra ospitalităţii populare, obiceiurilor gastronomice,
artizanatului şi ritualurilor săteşti;
 Odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi
ecologice, terapia ocupaţională;
 Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile;
 Cadrul de compensare fizică şi spirituală a deficientelor ce însoţesc, in
majoritatea situaţiilor, viaţa din colectivităţile urbane;
Întrucât satul turistic românesc nu se prezintă ca un produs turistic de serie, ci poartă
amprenta originalului, ineditului şi surprizei, el constituie, in momentul de faţă, una din cele mai
bogate surse de satisfacere a trebuinţelor, deci a motivaţiei.
Faţă de cele arătate mai sus, considerăm ca satele prezintă calităţi deosebite, care coincid şi
generează noi perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează in prezent
peisajul rural românesc.

16
V. Glăvan, Agroturism, Ecoturism; 2003

41
 CAPITOLUL V

PROPUNERI PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

ŞI AGROTURISMULUI

5. 1. INVENTARIEREA ŞI CLASIFICAREA GOSPODĂRIILOR

ŢĂRĂNEŞTI CA PENSIUNI TURISTICE RURALE

Considerată a fi "leagănul turismului rural românesc", zona Bran-Rucăr- Dragoslavele

spre deosebire de alte zone a avut un avantaj major în ceea ce priveşte dezvoltarea acestei
forme de turism. Localităţile de aici au fost printre putinele localităţi rurale din ţara noastră care
nu au fost afectate de colectivizarea comunistă, o consecinţă evidentă a acestui fapt fiind puterea
economică sporită a locuitorilor, ce coroborată cu facilităţile fiscale oferite de către statul român
pentru noile afaceri în turismul rural din această zonă, s-a concretizat în dezvoltarea rapidă a
acestui domeniu de activitate.
Branul şi localităţile învecinate, este una dintre zonele cu cea mai mare concentraţie de
pensiuni turistice rurale şi agroturistice din ţară. Pensiunile sunt pentru toate gusturile cât mai ales
pentru toate buzunarele, mergând de la unităţi clasificate cu două margarete până la cele de lux,
omologate la patru sau cinci margarete.
Clasificarea pensiunilor turistice şi a pensiunilor agroturistice din România se face: pe baza
unor criterii care stau la baza unei clasificări calitative şi este legată de poziţia pensiunii, starea
tehnică a acesteia, organizarea, suprafaţa şi dotarea spatiilor, dotarea cu instalaţii (apă, încălzire,
curent electric), echiparea sanitară, dotarea camerelor şi a bucătăriei, telefonie, televizor,
gospodărie anexă etc. (Ord. Min. Turism 510/2202).
Alături de aceste criterii obiective, care permit compararea ofertei şi conferă transparenţa
clasificării calităţii acesteia, o importanţă mare se acordă şi criteriilor subiective legate de
personalitatea gospodarului, care se manifestă prin politeţea, modul de întâmpinare şi primirea
turistului, facilitarea transportului de la autobuz/gară/aeroport, ambianţă şi atmosfera din unitatea
de primire.
Introducerea nivelurilor de calitate este benefică atât pentru gospodărie, cât şi pentru
turist. Prin categoria de calitate produsul turistic rural/oferta turistică este definit şi devine
comparabil la nivel naţional şi internaţional. Pe de altă parte, turistul este mai bine informat,
poate analiza ofertele şi calitatea lor, personalitatea pensiunii, tarifele etc.
In prezent există o capacitate de cazare de 219 locuri in Bran, 476 locuri in Moeciu, mai
putem adaugă şi faptul ca in localitatea Şirnea există o capacitate de cazare de 54 de locuri, un
număr redus de locuri in localităţile Podu Dâmboviţei şi Dragoslavele, şi localitatea Rucăr care
prezintă o dezvoltare rapidă in ultimii ani cu o capacitate de 101 de locuri, insă numărul real al
acestora nu se poate şti cu exactitate deoarece foarte multe unităţi de cazare funcţionează fără a
fi omologate.
Astfel, cu informaţiile furnizate de către Filiala Asociaţiei Turismului rural şi Ecologic
Bran prezentăm, spre exemplificare, câteva aspecte privind dotarea unor pensiuni turistice
rurale din Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele:
Pensiuni de 5 margarete :
In întreaga regiune a culoarului Bran-Rucăr-Dragoslavele, în prezent se găsesc un număr
de patru pensiuni ce au această clasificare, după cum urmează:
• Pensiunea Bucegi - situată în localitatea Moeciu de Jos. Pensiunea dispune
de zece camere duble şi un apartament cu patru locuri. Fiecare cameră este
dotată cu grup sanitar propriu, TV color, telefon. Leavingul pensiunii este
dotat cu un şemineu.
Facilitaţi: saună, sală de ping-pong, sală de fitness, baie cu hidromasaj, sală de conferinţe.

42
 • Vila Albă - situată în localitatea Bran-Predeluţ.
Dotări: 5 camere duble cu baie proprie si TV color cu cablu Curte interioară cu fântână
arteziană, masă de ping-pong, grătar
Pensiunea Casa Măria - situată în localitatea Bran-Predeluţ. Dotări: 6 camere duble cu
baie proprie si TV color cu cablu Leaving-room, sală de mese, mansardă, sală de fitness, biliard,
bar
Pensiunea Padina Ursului - situată în localitatea Fundata.
Facilitaţi: şase camere duble şi două apartamente fiecare dotate cu baie proprie, TV
color. Cramă, salon de biliard, leaving
Pensiuni de 4 margarete : 4 unităţi de cazare
Pensiuni de 3 margarete : 27 unităţi de cazare
Pensiuni de 2 margarete : 86 unităţi de cazare
In inventarierea şi clasificarea gospodăriilor ţărăneşti ca pensiuni turistice rurale, nu
putem să nu menţionam şi câteva astfel de unităţi din localitatea Podu Dâmboviţei, unde
acestea poartă denumirea familiei căreia aparţine, şi sunt case autentic româneşti care păstrează
multe din tradiţiile străvechi, spre deosebire de unităţile din Bran care sunt mult mai moderne, in
ceea ce priveşte construcţia propriu-zisă şi utilităţile oferite.
Construită in buricul satului, pe o ridicătură de pământ abia mijită, locuinţa familiei Jingoi
domină imperial împrejurimile pe o distanţă de câteva sute de metri, clădită cărămidă cu
cărămidă de mâna harnică de bun gospodar, cuprinde cel puţin 20 de camere.
Ceva "mai la vale", dincolo de biserica satului, pe firul argintiu al Dâmboviţei, acum două
decenii şi mai bine, familia Avram şi-a ridicat mândra casă. Cu adevărat dornică de oaspeţi,
doamna Elena are in permanenţa pregătite cel puţin 6 camere, de două locuri fiecare.
In mijlocul satului, aşezată ca un han la răscruce de drumuri, gospodăria familiei Gogu
Avram este una dintre cele mai înstărite din zona. Ridicată la un nivel, cu peste o duzină de
camere, nu e de mirare că "şeful" familiei poate caza in propria-i locuinţă cel puţin 10 persoane,
in cinci camere cu câte două paturi, patru dintre ele fiind situate la etaj.
Din prezentarea făcută mai sus, se pot observa cu uşurinţa diferenţele, şi anume, pensiunile
de aici sunt extrem de primitoare şi este un lucru extrem de important, dar nici una nu oferă
posibilitatea de a lua masa, acest lucru rămânând la latitudinea turistului, care de cele mai multe
ori, tocmai asta caută, diversitatea culinară prin care este renumită această regiune.
Baza de cazare promovată de Centrul Agroturistic Branin din zona Bran - Moeciu este
ferma agroturistică: "Vila Bran", aşezată la 400m de la intrarea in Bran dinspre Braşov şi la
cea. 800m de Castelul Bran (vezi foto nr 4). Complexul este compus din două vile care aparţin
familiei Benga, aici turistul este vrăjit de frumuseţea peisajului şi de multitudinea de posibilităţi
de petrecere a timpului liber.
Prima vilă dispune de 10 camere plus un apartament, toate cu grupuri sanitare proprii, un
salon mic la intrare şi terase foarte mari cu mese, scaune şi umbrele.
A doua vilă dispune de 5 camere, toate cu grup sanitar propriu, balcon propriu şi televizor
color. Parterul dispune de sală de mese cu o capacitate de 50 de persoane (cu masa de biliard),
salon de petreceri pentru cea. 100 de persoane, cu două mese de biliard.
Pensiunea dispune deasemenea de dotări exterioare şi spatii anexe a căror utilizare este
următoarea: teren tenis de câmp (bitum, dimensiuni standard), mini teren de baschet (1 panou
bitum), loc de joacă pentru copii (tobogan, leagăn, roată), hamacuri sub pomi fructiferi, livadă
foarte mare, parcări autoturisme.

43
 Foto nr. 4: Castelul Bran

5.2 DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII GENERALE –FACILITĂŢI

PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI

Traseul sinuos al Carpaţilor, altitudinea mai redusă, ca şi mulţimea depresiunilor şi a văilor

largi ce ii fragmentează au permis construirea unei reţele de şosele şi căi ferate ce leagă
localităţile situate in afara arcului carpatic. Căile de transport rutier sunt dense şi pătrund până
in zonele mai puţin accesibile liniilor de cale ferată, dar in cea mai mare parte sunt
modernizate, permiţând accesul in staţiunile turistice sau la obiectivele turistice; reţeaua este
completată de o serie de drumuri forestiere şi poteci marcate, pentru pătrunderea in arealele unde
modernizarea nu a fost posibilă.
In ceea ce privesc transporturile aeriene, operează două aeroporturi situate in oraşe
apropiate zonei montane: Aeroportul Internaţional Bucureşti (Otopeni) situaţia o distanţă de
179km de Bran şi Aeroportul Internaţional Sibiu situat la 175km faţă de Bran.
Sistemul de alimentare cu apă şi energie electrică a fost continuu dezvoltat, mai ales in
staţiunile turistice, deficite existând încă in unele aşezări rurale şi la unele cabane de creastă
(lipsa alimentării cu energie electrică).
Sistemele de încălzire adoptă soluţii diverse din punct de vedere al combustibilului folosit,
încă sunt deficitare in unele sate sau unităţi turistice (cabane in special).
In ceea ce priveşte telecomunicaţiile, acestea sunt încă insuficient dezvoltate in multe din
aşezările montane şi chiar in staţiuni, aspect ce afectează calitatea produsului turistic.
Primul pas, stabilirea unei strategii de dezvoltare locală constă in efectuarea unui inventar
al potenţialului care poate fi exploatat şi care poate susţine eventual această dezvoltare. De cele
mai multe ori acesta oferă o varietate de alternative, de la cele mai simple şi imediate, până la
cele mai complexe care solicită stabilirea unor obiective clare însoţite de programe coerente şi
bine fundamentate.
Deşi după 1989, interesul pentru acest tip de turism a renăscut, patrimoniul turistic rural este
insuficient valorificat, produsul turistic fiind în curs de cristalizare. Marea parte a ofertei turistice

44
rurale este reprezentată de gospodării ce oferă prestaţii turistice primare.
Astfel sfera activităţilor turistice prestate în mediul rural românesc trebuie lărgită de la
simpla oferire de cazare la:
 Etalarea produselor gastronomice populare
 Agrement şi animaţie specifică zonelor săteşti
 Transport cu mijloace tradiţionale
 Pelerinaje către lăcaşuri de cult consacrate
 Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti
După anii 60, omenirea a început să fie tot mai preocupată de destinaţia vacanţelor sale,
turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Simultan cu
manifestarea primelor tendinţe de petrecere a vacanţelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai
mulţi turişti şi-au manifestat dorinţa de a petrece clipe de relaxare în mediul rural. Prezentarea
sintetică a obiectivelor acestor turişti ar arăta astfel:
 Satisfacerea curiozităţii şi dorinţa petrecerii vacanţelor in cu totul alte condiţii
de viaţă şi civilizaţie decât cele obişnuite;
 Manifestarea interesului pentru noi destinaţii;
 Fragmentarea timpului alocat vacanţelor in 3-4 minivacanţe;
 Turism cultural şi de cunoaştere;
 Alegerea ţărilor învecinate ca destinaţii de vacanţă;
Urmare a acestor tendinţe, s-au conturat o serie de avantaje pentru zonele rurale:
 Valorificarea bogatului potenţial turistic rural
 Efectuarea de investiţii in capacităţi noi de cazare, alimentaţie publică şi
agrement
 Decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate
 Îmbunătăţirea nivelului de trai pentru zonele utilizate ca bază materială a
turismului
 Stabilirea populaţiei rurale prin ocuparea în sfera serviciilor turistice.
 Înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri
tradiţionale.
Toate cele prezentate pot şi este necesar să constituie componentele produsului turistic
rural românesc, cunoscut fiind faptul că produsul turistic în general reprezintă "un amalgam de
elemente tangibile şi intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie
specifică"17.
Culoarul Bran-Rucăr-Dragoslavele e este o zonă frumoasă, ce poate oferi vizitatorilor o
mare varietate de produse turistice , dar care are de învins în viitorul apropriat o serie de obstacole.
În cadrul analizei pe care ne-am propus-o am depistat o serie de puncte unde este necesar a
acţiona în vederea îmbunătăţirii cadrului general sau a produselor în sine pentru realizarea
dezideratului final, satisfacerea necesităţilor clienţilor. Pe lângă acestea considerăm că este
necesară o atenţie mărită asupra localităţilor Dragoslavele, Podu Dâmboviţei, Fundata, Şirnea
care au nevoie de dezvoltare economică şi de o promovare profesionalistă in viitor.
Nu este suficient să oferi un produs turistic, trebuie să oferi motivul cumpărării şi mai ales
să faci cunoscută oferta ta pe pieţele potenţiale. Aşadar, pe aceste lucruri ar trebui să se axeze
localnicii din zonă pentru a-şi promova intr-un mod cât mai inteligent, oferta de care dispun.
România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu
numai posibilă, dar şi foarte necesară in etapa actuală. Veniturile realizate din această activitate
vor contribui substanţial la ridicarea nivelului de civilizaţie al satului românesc, iar locuitorii
acestuia, prin ospitalitatea atât de caracteristică românilor, ar putea schimba imaginea României
in lume.
Insa turismul rural de calitate nu poate fi realizat fără ca pensiunile şi fermele agroturistice
17
Puiu Nistoreanu-Turismul Rural - O afacere mica cu perspective mari, Bucureşti 1999

45
să dispună de o bază tehnico - materială modernă. Trebuie ţinut seama că spre deosebire de
structurile de primire din alte ţări, cele din România sunt amenajate la standarde internaţionale
iar serviciile acestora sunt oferite prin intermediul unor agenţii de turism specializate, fapt ce
obligă la o exigenţă maximă. Pentru aceasta, in etapa actuală, gospodăriile ţărăneşti trebuie
sprijinite printr-o serie de facilităţi de către stat.
Prin încheierea unor acorduri de parteneriat cu organizaţii naţionale, regionale sau locale
de profil s-ar uşura accesul României la fondurile oferite de Uniunea Europeană pentru
turismul rural, de care in prezent România poate beneficia accesand fondurile, deoarece este
membră a Uniunii Europene.
Diversificarea activităţilor prin turism rural are implicaţii deosebite in spectrul vieţii social -
politice prin:
 Creşterea nivelului de stabilitate, dar şi de restrângere a procesului de emigrarea
populaţiei;
 Diversificarea ocupaţională a populaţiei rurale;
 Schimbarea structurilor de vârstă şi sex;
 Păstrarea modelelor social - culturale existente, a tradiţiilor populare şi a
arhitecturii locale;
 Contribuţia la educaţia şi instruirea populaţiei turistice tinere;
 Creşterea calităţii vieţii populaţiei locale;
 Crearea unei imagini externe favorabilă ţării noastre prin contactul turiştilor
străini cu satul românesc.
Pe plan local există activităţi economico-sociale care pot fi taxate imediat in vederea
alimentării bugetului local. Necesităţile sunt insă mult prea mari pentru a fi suficiente numai
astfel de surse. Autorităţile locale caută din ce in ce mai multe acţiuni şi activităţi profitabile
care să susţină o dezvoltare de durată a comunităţii locale. La acest proces trebuie atraşi
membrii comunităţii care participă uneori chiar voluntar la afirmarea colectivităţii din care fac
parte.
Printre variantele care pot asigura şi susţine o dezvoltare durabilă este recunoscută tot mai
mult dezvoltarea turistică. Experienţa din ţările dezvoltate demonstrează ca pe baza unor
procese de inovare, restaurare, recunoaştere şi participare, dezvoltarea turistică poate avea succes
chiar dacă aparent potenţialul nu există sau este clasificat ca insignifiant. Această activitate
este strâns legată de tendinţa de a încredinţa comunităţii locale grija de a-şi defini ea însăşi
obiectivele sale de dezvoltare.
Prin finalizarea concretă a dezvoltării locale se pot obţine numeroase avantaje, precum:
crearea de locuri de muncă care, pe de o parte determină scăderea ratei şomajului in zonă, iar pe
de altă parte imprimă un alt dinamism şi structură a pieţei muncii; ameliorarea condiţiilor de
viaţă care se manifestă concret prin creşterea confortului personal (datorită ameliorării
serviciilor locale); venituri mai mari; satisfacţie şi chiar mândrie personală şi colectivă dar şi un
mediu ambiental nepoluat si complementar activităţii umane.
Comunităţile locale la diferite niveluri din ţările dezvoltate urmăresc astfel de programe şi
primele rezultate nu au întârziat să apară. Pentru această zonă rămân ca nişte deziderate ale
viitorului. Succesul lor va depinde de modul cum se concretizează axele fundamentale ale
dezvoltării locale: asumarea responsabilităţii, manifestarea voinţei, identificarea resurselor
locale, participare individuală, colectivă şi acţiune.
Henri Grolleau, in Raportul "Turismului rural in cele 12 state membre ale UE", formula
încă din 1987 propuneri pentru susţinerea şi încurajarea turismului rural ca şi pentru dezvoltarea
şi promovarea acestuia18 , şi anume:
* Formularea mai exactă a definiţiei turismului rural , o definire care să fie
agreată de toate statele membre şi care să faciliteze înlesnirea culegerii de date
statistice privitoare la acest sector. O înţelegere comună asupra conţinutului rural
18
Glăvan V. 2003

46
ca sector de activitate, ar putea, de asemenea, înlesni elaborarea strategiilor de
dezvoltare ale acestei forme de turism in întreaga Europă, iar cei care se ocupă de
planificarea (organizarea) turismului rural, precum şi alţi profesionişti din state
membre ar lucra cu aceeaşi definiţie asupra ceea ce se înţelege prin "turism rural".
* Definirea noţiunii de "agroturism" in vederea unei mai bune orientări a acestui
sector către consumator. In unele state membre, sectorul "agroturismului" este definit in mod
simplist in conformitate cu profesia celor ce lucrează in acest sector. In aceste ţări, oricine posedă
o fermă o poate pune la dispoziţia turiştilor in căutare de "agroturism"; dar aceasta presupune
că proprietarii dispun de ferme mari, moderne, mecanizate cu foarte puţine urme de ruralitate
şi care deseori realizează o monocultură intensivă a turiştilor, privind viaţa la ţară. De asemenea,
sunt ţări unde termenul "agroturism" poate fi folosit pentru a desemna acele produse oferite de
fermieri din care se obţine mai puţin de jumătate din venitul lor total, realizat din latura turistică
a afacerii lor, restul provenind din activităţile normale, de fermier. Dacă mai mult de jumătate
din venitul lor provine din activităţi turistice, atunci aceşti fermieri nu pot pretinde că
desfăşoară un agroturism autentic, deşi ferma însăşi şi buna primire pe care i-o face fermierul şi
familia lui sunt tocmai ce caută turistul respectiv. Aceste inconsecvente trebuie puse in legătură
cu asigurarea ca termenul "agroturism" descrie zonele acel fel de produs şi acele servicii
care îndeamnă turiştii să viziteze fermele rurale.
* Codificarea produselor turismului rural. Cei ce activează in domeniul
turismului rural, trebuie să ajungă la o înţelegere globală, la nivelul UE, asupra
unei codificări precise a produselor turistice ce se oferă pe piaţă. Aceasta nu
înseamnă ca se impune o uniformizare sau standardizare a acestor produse, ci să se
ajungă la un limbaj comun care să ţină seama de două cerinţe: aceea de a putea fi
comparate produsele similare din diferitele ţări membre şi aceea de a se realiza o
mai bună comercializare in domeniul turismului rural, atât înăuntrul, cât şi in afara
UE.
* Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural prin folosirea de
pictograme. S-a realizat un sistem de pictograme şi simboluri care să reprezinte
elementele produsului rural - hoteluri rurale, campinguri rurale, locurile de la ţară
unde se asigură "pat şi mic dejun", ferme turistice (in cazul nostru pensiunile
turistice rurale), astfel încât aceste produse să fie imediat recunoscute de către
client.
* Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a turismului rural pe drumurile
turistice.
Deoarece turismul rural este in principal practicat de turişti individuali
(pe cont propriu), aceste semne de circulaţie sunt vitale, pe drumurile de acces,
pentru dirijarea turiştilor spre destinaţiile lor, care, adesea, sunt departe de aceste
drumuri. Pentru a fi intr-adevăr eficiente, aceste indicatoare "de circulaţie" trebuie
să fie înţelese de toţi şi de aceea este necesar ca semnele şi semnalele "de
circulaţie" să fie armonizate in toată Europa.
* Înfiinţarea de centre de atracţie specifice turismului care stimulează producţia
şi comercializarea serviciilor oferite de turismul rural.
* Încurajarea unei largi cooperări pe plan european a organizaţiilor implicate
in activitatea de turism rural. In fiecare din statele membre există organizaţii
care activează in domeniul turismului rural.

47
 5. 3 ORGANIZAREA INSTITUŢIONALĂ A TURISMULUI RURAL

Organizarea activităţii de turism rural şi agroturism se poate realiza prin persoane fizice,
asociaţii familiale şi societăţi comerciale deţinătoare de pensiuni turistice rurale, amplasate in
spaţiul rural, inclusiv in satele şi comunele care aparţin de oraşe şi municipii. In acest sens se
acordă şi o serie de facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului şi turismului rural, precum:
acordarea de către primărie de terenuri disponibile pentru construirea dezvoltarea şi exploatarea
de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice; acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru
telecomunicaţii, la racordarea la reţeaua electrică, la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare,
precum şi la reţeaua de distribuţie a gazului metan; asistenţa tehnică de specialitate, sub toate
formele, din partea Ministerului Turismului, in colaborare cu asociaţiile profesionale; facilităţi
privind plata utilităţilor.
Activitatea de turism din spaţiul rural este strâns legată de satul românesc, care, ca entitate
naturală, socio-economică şi etnofolclorică reprezintă componenta de bază a acestuia.
Imaginea rurală şi spiritualitatea populară românească ce dăinuie peste veacuri, nu pot fi
valorificate in turismul rural şi agroturism decât numai in contextul aşezării rurale, ca "sat turistic"
integrat unei zone "etnofolclorice". Astfel satul turistic se înscrie in oferta turistică a României ca
un "produs turistic" de marcă, iar agroturismul şi turismul rural sunt activităţi, căi şi mijloace de
promovare turistică a imaginii acesteia in lume.
Cercetările interdisciplinare întreprinse in acest scop se pot realiza in două etape: prima se
axează pe identificarea aşezărilor rurale cu posibilităţi de integrare in circuitul turistic, iar a doua
se referă la organizarea şi dezvoltarea propriu-zisă a activităţii de turism.
Punctul de plecare in definirea formelor organizatorice de dezvoltare a turismului rural ii
constituie facilităţile create de cadrul legislativ existent la un moment dat. Mai precis, prin
efectul Decretului Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice
pe baza liberei iniţiative, se creează coordonatele înfiinţării agenţilor economici cu vocaţie in
desfăşurarea de activităţi specifice turismului rural. După anul 1990, măsurile privind
constituirea şi întărirea cadrului organizatoric necesar stimulării dezvoltării turismului rural s-au
concretizat in:
 Constituirea in anul 1994 - cu sprijinul Ministerului Turismului - a Asociaţiei
Naţionale pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), care numără 31 de filiale,
însumând in prezent peste 3000 de gospodării;
 Constituirea Federaţiei Române pentru Dezvoltare Montană (FDRM), cu peste 400
locuinţe omologate de Federaţie (pentru turismul rural in zone pilot); federaţia nu utilizează
clasificarea spaţiilor de cazare conform normelor naţionale aprobate prin normele legislative;
 Avizarea de către Ministerul Turismului a constituirii altor organizaţii
nonguvernamentale care au ca scop dezvoltarea turismului rural, precum: Asociaţia "Agroturism
Montan" cu sediul in Cluj Napoca, jud. Cluj; Fundaţia de Agroturism "Marea Neagră", cu sediul
in Constanţa; Asociaţia de Turism Montan Prahova; Fundaţia Turistică "Agro-Tur OSR" cu
sediul in Vadu Izei, jud. Maramureş; Asociaţia de Turism Montan "Carpatina Sud", cu sediul
in Sibiu.
 Înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane cu 28 de secţii teritoriale care au in
atribuţiile lor şi promovarea agroturismului;
 Constituirea Asociaţiei Operation Villages Roumaines (1989);
 Crearea primei organizaţii a agricultorilor privaţi, denumită "Federaţia Agricolă
Montană-Dorna", care numără 1500 de membri in 10 Asociaţii comunale;
 Înfiinţarea Asociaţiei Turistice "Botiza".
Pentru ca efectele dezvoltării turismului rural să fie preponderent pozitive, iar dezvoltarea
indusă comunităţilor locale să fie una durabilă, toate aceste elemente trebuie analizate şi luate in
considerare in conceperea şi punerea in practică a oricărui proiect de turism rural.

48
 5.4 SISTEMUL DE INFORMARE ŞI SEMNALIZARE A
PENSIUNILOR TURISTICE RURALE

Pentru a putea oferi şi comercializa produsele agroturistice, ofertele trebuie prezentate

conform uzanţelor de pe piaţa turistică şi corespunzător cererii.
In condiţiile adaptării şi integrării ofertei turistice româneşti, inclusiv cea agroturistică,
in turismul european, ofertele trebuie definite clar în sistemul unitar din UE de pictograme (semne
convenţionale), care reprezintă un sistem eficient de codificare şi recunoaştere. Aceste
pictograme se referă la pensiunea turistică/agroturistică cu oferta sa de servicii de cazare şi/sau
masă, dotările de agrement şi animaţie, specificul agrar/zootehnic/silvic al fermei etc. Pentru
amenajările şi dotările din afara fermei trebuie să fie amintite locul şi distanţa, iar pictogramele
respective vor fi tipizate ca formă, semn şi culoare.
Acest sistem de inscripţionare prin pictograme in cataloage şi pe tablele indicatoare este
recunoscut de majoritatea ţărilor europene şi prezintă avantajul că nu mai necesită traducere şi
tipărire.
Sistemul de informare şi semnalizare a pensiunilor turistice rurale se realizează prin mai
multe forme şi mijloace publicitare19 şi anume:
Înfiinţarea unui Birou de Informaţii Turistice şi de rezervări pentru turişti, dotat cu:
calculatoare, catalogul cu pensiuni turistice şi agroturistice (proprietar, telefon,
adresa, categorie de confort, oferta turistică, reprezentate prin pictograme), pliantul
localităţii cu atracţiile turistice şi dotările pentru agrement, pliante ale pensiunilor,
harta turistică a localităţii şi împrejurimilor, panou electric cu pensiunile şi
ocuparea lor, precum şi posibilitatea de accesare prin telefon a fermierului;
Instalarea de panouri cu harta localităţii şi dispersia stradală a pensiunilor şi de
săgeţi - indicatoare pentru orientarea turiştilor spre acestea;
Aplicarea de plăcuţe - indicatoare pe clădirea pensiunii cu pictogramele ce
evidenţiază: simbolul de pensiune, categoria de confort, oferta turistică;
Instalarea la intrarea in localitate de panouri cu simbolul de agroturism/turism rural
ce reprezintă cazarea in pensiuni turistice/agroturistice;
Semnalizarea atracţiilor turistice naturale, a monumentelor istorice şi de artă,
muzee, instituţii culturale, a dotărilor sportive şi de agrement, de divertisment
cultural etc.;
Promovarea prin mass-media (audio-vizuală, presa scrisă);
Promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste,
interne sau străine, alţi agenţi economici interesaţi;
Colaborarea cu diverse organisme specializate interne (ANTREC şi filialele
judeţene) sau internaţionale (EUROGITES, alte asociaţii europene de profil):
Promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET.
Această activitate de informare şi semnalizare turistică reprezintă procesul complex de
legături create intre produsul turistic şi consumatorul lui potenţial şi constă in difuzarea pe
diferite căi a mesajelor şi informaţiilor către intermediarii din turism şi către turiştii
potenţiali cu scopul de a-i informa asupra caracteristicilor produsului turistic oferit spre
comercializare, a le dezvolta o atitudine pozitivă faţă de produsul turistic şi de o provoca
modificări favorabile in mentalitatea, atitudinea şi obiceiurile de consum ale turiştilor.

5.5 IMPACTUL DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ŞI

19
Glăvan V. 2003

49
AGROTURISMULUI ASUPRA MEDIULUI NATURAL ŞI SOCIOCULTURAL

Turismul, in dezvoltarea sa, consumă sau utilizează, parţial, resursele şi

componentele naturale şi socio-culturale, ale mediului înconjurător. Pe de altă parte, prin
activitatea sa de organizare şi amenajare, de realizare a produselor turistice şi de asigurare a
unor servicii turistice, turismul poate polua, degrada sau distruge mediul înconjurător cu
resursele sale naturale şi create de om.
Efectele dezvoltării turismului asupra resurselor sau mediului şi comunităţilor locale
pot fi categorisite in efecte negative, pozitive şi pe termen lung. Efectele negative apar in
condiţiile in care planificarea, gestionarea şi dezvoltarea turismului sunt necorespunzătoare
interesului local, al comunităţilor şi autorităţilor publice. In arii nou intrate in circuitul
turistic, lipsa controlului, din partea localnicilor, antrenează
dezvoltarea haotică turismului, degradarea siturilor naturale, superexploatarea turistică şi
comercială şi deprecierea patrimoniului cultural şi construit, cu pierderea treptată a avantajelor
economice, pe măsura diminuării circulaţiei turistice.
Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului natural sunt multiple, intre
acestea amintim: urbanizarea intensivă a zonei şi degradarea ei; presiuni speculative exercitate
asupra terenurilor agricole; modificări ale ecosistemelor terestre, cu precădere muntele şi zonele
periurbane (flora, fauna, apa, sol, morfologie, peisaj); poluarea aerului (traficul rutier este
principalul poluator); consumul excesiv de apă in raport cu rezervele locale; poluarea apelor de
suprafaţă, subterane şi a solului; defrişările masive, etc.
Efectele pozitive asupra mediului natural sunt legate de îmbunătăţirea calităţii mediului,
îmbogăţirea arhitecturală şi peisagistică, constituirea de zone protejate, unde se practică
ecoturismul, reconstrucţii ecologice (renaturări), dezvoltarea socio-economică.
Efectele negative asupra mediului socio-cultural cresc odată cu nivelul dezvoltării
turismului. Structurile sociale s-au adaptat la modelul turistic, iar cultura locală include cultura
turiştilor. In cazul investitorilor, aceştia au acaparat anumite domenii şi spatii, iar localnicii şi
autorităţile locale au întâmpinat dificultăţi considerabile in reconcilierea tradiţiilor şi practicilor
locale cu creşterea noii industrii turistice. Intre efectele negative se menţionează: pierderea
identităţii şi tradiţiilor culturale ale comunităţilor locale; dispariţia ocupaţiilor tradiţionale;
limitarea oportunităţilor profesionale ca urmare a dominaţiei economice a turismului; slaba
motivare profesională; subordonarea culturii locale obiectivelor industriei turistice;
subordonarea faţă de decidenţii externi in dezvoltarea turismului; competiţia dintre rezidenţi şi
turişti in ceea ce priveşte cumpărarea sau închirierea unor spaţii de cazare; probleme de
securitate socială.
Dar turismul, are şi efecte pozitive din punct de vedere socio-cultural, cum ar fi: creşterea
veniturilor rezidenţilor; ample oportunităţi pentru muncă şi pentru afacerile conexe turismului;
contactul cu alte culturi; îmbunătăţirea standardelor culturale şi educaţionale; posibilitatea de
refacere a stării de sănătate şi a forţei de muncă a oamenilor.
Turismul şi mediul înconjurător din această regiune se află intr-o interdependenţă totală.
Mediul natural sau umanizat oferă resursele turistice, respective "materia prima" şi "suportul" in
dezvoltarea turismului. Valorificarea acestor resurse poate avea supra
mediului după caz. efecte negative sau pozitive. De aceea, dezvoltarea unui turism durabil este
tributară protecţiei resurselor turistice ale mediului şi unor reglementări şi acţiuni concertate la
nivel local.
Se poate aprecia că, indiferent de influenţa factorilor naturali şi socio-culturali in
dezvoltarea locală a unui turism durabil şi benefic, comunitatea şi autorităţile publice decid
planificarea şi dezvoltarea acestuia, precum şi avantajele economice şi sociale.

CAPITOLUL VI

50
 PROMOVAREA AGROTURISMULUI ŞI ORGANIZAREA
PUBLICITĂŢII

Activitatea de turism rural şi agroturism se promovează prin Asociaţia Naţională de

Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC) - Bucureşti care editează cataloage şi broşuri,
pliante de uz internaţional şi naţional.
Cataloagele editate respectă codificarea EUROGITES privind pictogramele pentru fiecare
pensiune turistică şi agroturistică sau pentru alte unităţi de cazare (moteluri, hanuri, cabane).
Promovarea ofertei turistice rurale se realizează deasemenea şi prin intermediul expoziţiilor şi
Târgului Naţional de Turism din România, care au loc anual, unde ANTREC, cu filialele sale,
participă cu exponate artizanale şi meşteşugăreşti locale. Organizaţia ANTREC este prezentă
la toate târgurile şi bursele de turism internaţionale, pentru o mai bună promovare peste hotare.
S-au realizat studii de pentru oferta agroturistică, prin programele PHARE, cu soluţii
concrete in organizarea şi promovarea agroturismului la nivel local, mai ales in zona Bran-Moeciu.
Deasemenea s-au înfiinţat centre de informare şi documentare turistică dar şi a unor dispecerate de
cazare informatizată la Moeciu, toate acestea conducând la o promovare eficientă a ofertei
turistice pe piaţa turistică internă şi externă.
In sistemul relaţiilor cu piaţa turistică, activităţile unei unităţi cu profil turistic nu se pot
limita doar la crearea şi la distribuţia produsului turistic. Vânzarea produsului turistic implică,
totodată, o permanentă şi complexă comunicare cu mediul extern cu scopul de a-l face cunoscut
turistului potenţial, adică de a-l prezenta pieţei. Realizarea acestui obiectiv presupune o informare
atentă şi continuă a consumatorilor şi a intermediarilor, precum şi derularea unor acţiuni
specifice de influenţare a comportamentului de cumpărare şi consum, de sprijinire a procesului de
achiziţionare a produsului turistic. Activităţile menţionate, cu obiective şi mijloace de realizare
extrem de eterogene, alcătuiesc politica promoţională - componenta majoră a politicii de piaţă a
oricărei firme moderne cu profil turistic.
Pătrunderea unui produs turistic pe o anumită piaţă impune desfăşurarea unor intense şi
concentrate acţiuni de promovare a acestuia, prin adoptarea unei strategii promoţionale eficiente,
a cărei succes depinde de cunoaşterea gusturilor, preferinţelor, exigenţelor şi necesităţilor
clientelei, de talentul şi profesionalismul promotorilor acestei activităţi in a crea mesaje apte de
a influenţa turiştii potenţiali.
Dacă in trecut funcţia promovării turismului era orientată mai ales către punerea la dispoziţia
clientelei a informaţiilor referitoare la atracţiile şi serviciile turistice disponibile, având ca scop
menţinerea şi creşterea circulaţiei turistice tradiţionale şi apărarea poziţiei câştigate pe o anumită
piaţă, asistăm in prezent, la manifestarea unui spirit nou in conducerea şi gestionarea unităţilor
turistice, la adoptarea unor metode şi tehnici care permit o fundamentare pe baze ştiinţifice a
companiilor de promovare turistică.
In literatura de specialitate apare tot mai evidentă conturarea strategiei promoţionale ca o
strategie a comunicaţiilor, deoarece se consideră că îmbunătăţirea proceselor de comunicaţie
intre cumpărătorul, ofertantul de produse turistice şi intermediari reprezintă o condiţie esenţială a
succesului unei astfel de strategii. In condiţiile societăţii contemporane, ale sporirii şi
diversificării continue a produselor turistice destinate satisfacerii unor gusturi şi exigenţe din ce
in ce mai variate şi mai rafinate, problemele comunicării dintre ofertanţi şi consumatorii
potenţiali interni sau externi devin din ce in ce mai dificile şi necesită eforturi de cunoaştere şi
informare reciprocă mai consistente şi mai variate.
Realizarea promovării turismului rural şi agroturismului presupune ca fiecare sursă de
comunicaţie (forma de exprimare a mesajelor publicitare) să îndeplinească anumite cerinţe
specifice şi anume:
 Să fie suficient de puternică pentru a putea determina o relaţie de autoritate
faţă de segmentul de piaţă căruia i se adresează mesajul;

51
  Să fie vizibilă, adică să aibă forme originale şi frapante de exprimare, o
formă de prezentare şi un conţinut inteligent concepute şi argumente
pertinente bine selecţionate;
 Să fie atrăgătoare, astfel încât să poată fi remarcată, identificată din
mulţimea surselor de comunicaţie, cu alte cuvinte, să trezească interesul şi
curiozitatea segmentului de populaţie vizat de mesajul in cauză;
 Să fie înţeleasă, adică să folosească argumente clare să permită o percepere
corectă şi rapidă a acestora;
 Să fie credibilă, adică, pentru a fi acceptată, trebuie să corespundă
sistemului de valori al segmentului de populaţie căruia ii este destinată;
 Să fie reţinută, fapt care presupune utilizarea unor argumente logice
persuasive şi convingătoare.
In turismul modern, cu cât dinamica cererii este mai accentuată, cu atât mai necesară
devine adaptarea ofertei turistice la nevoile pieţei, atrăgând după sine o extindere corespunzătoare
a promovării şi publicităţii.
Activitatea de promovare turistică reprezintă procesul complex de legături create intre
produsul turistic şi consumatorul lui potenţial şi constă in difuzarea pe diferite căi a mesajelor şi
informaţiilor către intermediarii din turism şi către turiştii potenţiali cu scopul de a-i informa
asupra caracteristicilor produsului turistic oferit spre comercializare. Sfera activităţii promoţionale
este , in perioada actuală, deosebit de vastă şi cuprinde instrumente variate şi vizează o serie de
obiective specifice, printre care pot fi menţionate:
→ Propaganda şi publicitatea (reclama) comercială, reprezintă unele dintre cele mai
puternice instrumente de promovare a produsului turistic. Rolul propagandei turistice este de a
face cunoscută o regiune turistică sau o staţiune turistică şi de a cultiva in mediul spre care
aceasta este orientată interesul şi dorinţa pentru a călători respectivele destinaţii, impulsionând
astfel mişcarea turistică spre acestea. Publicitatea are o arie de cuprindere mai redusă decât
aceasta, îndeplineşte rolul de informare a consumatorului asupra caracteristicilor şi conţinutului
unui produs turistic determinat, oferit pe o piaţă turistică intr-o perioadă dată, utilizând
argumente adecvate, de convingere şi de crea o opinie favorabilă pentru a stimula cumpărarea
produsului turistic in cauză.
→ Una dintre principalele premise care asigură eficienţa acţiunilor promoţionale
este conferită de calitatea, atractivitatea şi diversitatea componentelor produsului
turistic prin care acesta trebuie să se diferenţieze de produsele turistice similare ale concurenţei.
→ Participarea de târguri, saloane, şi expoziţii internaţionale cu caracter general sau
specializate pe teme turistice.
→ Organizarea unor simpozioane pe teme turistice , a unor vizite de documentare in
vederea cunoaşterii zonelor şi obiectivelor atractive ce urmează a fi înglobate produsului turistic.
Prin promovare şi publicitate se valorifică o serie de activităţi deopotrivă creative şi
imaginative, prin intermediul cărora se realizează o îmbinare eficientă a unor elemente de natură
psihologică, sociologică şi economică. Principalele medii de difuzare a mesajelor publicitare sunt
reprezentate de presă (cotidiană şi periodică), radioul, televiziunea, cinematograful (filmele
publicitare) - încadrabile tehnicilor audio-vizuale, publicitatea exterioară (prin afişe, panouri şi
efecte luminoase), publicitatea directă şi grafică (prin tipărituri sau materiale imprimate).
Publicitatea televizată reprezintă unul dintre cele mai recente "media" de publicitate, care a
înregistrat o rapidă expansiune in ultimele decenii, devenind o rivală redutabilă a altor forme
"clasice" de publicitate, reprezentând unicul suport publicitar care asigură, intr-o combinaţie unică
a sunetului, imaginii si mişcării, recepţionarea unui mesaj care, datorită caracteristicilor
menţionate, poate provoca o publicitate cu mare forţă de frapare. Alături de aceasta, publicitatea
grafică, prin variatele posibilităţi pe care le oferă ocupă o pondere importantă in activităţile
promoţionale interne şi internaţionale. Se realizează prin numeroase tipuri de afişe, prospecte,
pliante, broşuri, cataloage, ghiduri turistice, agende şi calendare care stimulează atenţia şi

52
interesul cititorului, şi pe baza acesteia să determine declanşarea dorinţei de a achiziţiona
respectivul produs turistic.
Indiferent de scopul urmărit, de formă şi de mediile folosite pentru transmiterea lor,
mesajele publicitare reprezintă un mijloc de comunicare in masă, deoarece ele sunt simultane (se
adresează unui număr mare de persoane in acelaşi timp), impersonale (întrucât nu sunt transmise
unui singur individ, ci unui întreg grup), indirecte (pentru că se realizează prin intermediul
diverselor forme de comunicaţie in masă), şi au un sens unic, adică reprezintă un mod unilateral
de adresare de la emiţătorul de mesaj (unitatea turistică) la receptorul lor (turiştii potenţiali).

53
 CAPITOLUL VII
STUDIU DE CAZ

ORGANIZAREA, DEZVOLTAREA ŞI PROMOVAREA

TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI IN
LOCALITATEA MOECIU

7. 1 COMUNITATEA LOCALĂ ŞI ORGANIZAREA TURISMULUI

RURAL ŞI AGROTURISMULUI

Turismul rural şi agroturismul se constituie ca activităţi economico-sociale, care valorifică

resursele materiale, spirituale şi umane ale unei comunităţi rurale şi beneficiază de serviciile şi
dotările tehnico-edilitare ale acesteia. De aici şi necesitatea ca autorităţile locale să se implice
direct in organizarea, dezvoltarea şi promovarea acestei forme de turism ca o componentă a
activităţii generale a localităţii.
Experienţa ţărilor arată ca turismul rural este o afacere prosperă, iar zona Moeciu
întruneşte toate condiţiile pentru ca această activitate economică să fie practicată cu succes şi să
constituie principala sursă de venituri pentru locuitori. Moeciul (vezi foto nr. 5) este locul ideal
de petrecere a unei vacanţe liniştite in mijlocul naturii, un loc in care omul poate trăi in bunăstare,
folosind darurile care i-au fost oferite de natură. In acest cadru natural deosebit, gospodarii
primesc bucuroşi oaspeţii pentru a le oferi preparate tradiţionale cu specific de stână, care
constituie o atracţie pentru turiştii de pretutindeni.
Comuna Moeciu se află pe una dintre cele mai vechi căi de acces intre cele două provincii
româneşti: Transilvania şi Muntenia, urmând depresiunea Ţării Bârsei cu Rucăr-Dragoslavele,
legătură care se face
pe artera rutieră DN
73 (ce uneşte
Braşovul de Piteşti).
Comuna este
constituită din şase
localităţi (sate)
componente: Moeciu
de Jos ca reşedinţă de
comuna, Cheia,
Măgura, Drumul
Carului, Moeciu de
Sus şi Peştera.
Acestea prezintă
caracteristici
economice, sociale
de dotare şi echipare
diferite de alte zone.
Foto nr. 5: Zona Moeciu

Situarea in partea sud-estică a judeţului Braşov, comuna Moeciu se învecinează in sud cu

judeţul Dâmboviţa, in est cu teritoriul comunei Bran, in nord-vest cu teritoriul oraşului
Zărneşti, iar in sud-vest cu comuna Fundata. Comuna este situată in bazinul ce se desfăşoară
intre masivul Bucegi şi Piatra Craiului, la contactul geologic dintre Carpaţii Meridionali şi Carpaţii
Orientali.
Cadrul natural prezintă particularităţi deosebite, datorită îmbinării armonioase a diferitelor

54
forme de relief (munte înalt, platformă vălurită de-a lungul râurilor şi văilor ce străbat terenul
fragmentat şi modelat de o reţea hidrografică bogată), toate acestea creând un valoros potenţial
economic şi turistic ( vezi foto nr. 6).
Teritoriul administrativ al comunei cuprinde culmile joase din zona satelor Moeciu de Jos, Cheia,
Moeciu de Sus cu înălţimi cuprinse intre 800-1000m, cu zone construite până la o altitudine de
1000-2000m (Măgura,
Peştera), înglobând
inclusiv înălţimi de 2238m
(masivul Piatra Craiului) şi
1887 m in masivul Bucegi.
Suprafaţa teritoriului
administrativ al comunei
Moeciu este de 9491 ha din
care: teren agricol (2364
ha), păduri (5482 ha),
cursuri de ape (25 ha),
drumuri (70 ha), terenuri
construite (110 ha), terenuri
neproductive (1400 ha).

Foto nr 6: Pârâul
Moeciu

Situaţia arterelor rutiere se prezintă astfel:

 DN 73 - 8.7 km (in Moeciu de Jos şi Drumul Carului) - drum modernizat
 Drumuri judeţene DJ 112 F - 8.5 km (Moeciu de Jos-Moeciu de Sus);
DJ 112 G - 21.7 km (Moeciu de Jos-Peştera-Măgura-Zărneşti) - drumuri
modernizate
 Drumuri comunale: DC 53 - 6.5 km (Moeciu de Sus-Valea Bungaleasa),
DC 56 - 5.33 km (Moeciu de Jos-Valea Popii) - drumuri pietruite
 Drumuri locale pietruite: 45.5 km.
O circulaţie turistică in creştere va fi posibilă, dar este necesară modernizarea infrastructurii
locale şi a drumurilor de acces, in special.
Participarea comunităţii şi autorităţii locale se poate realiza prin:
→ crearea unui parteneriat intre autorităţi şi asociaţia turistică locală, agenţii economici din
turism sau din alte domenii conexe, care să conducă la o mai eficientă organizare, dezvoltare şi
promovare a turismului rural şi agroturismului. Acest parteneriat poate fi realizat cu sprijin
financiar din partea celor implicaţi in activitatea de turism cu scopul de a duce la o bună
realizare a obiectivelor de dezvoltare
economică generală a localităţii, respectiv căi de acces, alimentare cu apă, încălzire,
telecomunicaţii, dotări tehnico-edilitare. Aceasta se poate realiza prin prelevarea unei cote părţi
din volumul de afaceri şi cedarea acesteia in scopul amintit, deci o contribuţie mai mare a
turismului la dezvoltarea generală a localităţii cu efecte benefice indirecte;
→ dezvoltarea reţelei comerciale de aprovizionare şi a reţelei de prestări de servicii;
→ dezvoltarea şi diversificarea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul
local;
→ dezvoltarea dotărilor tehnico-edilitare şi de infrastructură generală;
→ diversificarea activităţii culturale, târguri, manifestări tradiţionale;
→ sprijinirea iniţiativei locale in dezvoltarea meşteşugurilor şi a artei tradiţionale
locale;

55
 → crearea de facilităţi şi sprijinirea dezvoltării reţelei de pensiuni turistice rurale şi a altor
dotări turistice;
→ realizarea unor microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea
populaţiei şi a turiştilor cu produse locale (complexe agroindustriale);
→ sprijinirea Asociaţiei Turistice locale in promovarea şi dezvoltarea durabilă a turismului
rural şi agroturismului;
→ gestionarea activităţii de turism şi a acţiunilor de protejare şi conservare a mediului
înconjurător, a resurselor turistice naturale şi cultural-istorice şi a patrimoniului construit.
Viabilitatea acestor parteneriate este confirmată de rezultatele bune realizate in zona
Moeciu, unde progresele care s-au făcut in ultimii ani sunt uşor de observat, activitatea turistică
devenind principala sursă de venit.
Dezvoltarea ofertei turistice in zona Moeciu conduce la apariţia unui cadru construit de
calitate, ce are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al spaţiului rural. Astfel se
consolidează gospodăria ţărănească, apar, deasemenea, mutaţii in concepţia celor ce vor construi
de acum înainte: vor accepta asistenţa unui arhitect in vederea realizării unei case funcţionale.
Gradul de confort al noilor construcţii este mai ridicat, de acesta beneficiind atât turistul cât şi
proprietarul.
Realizarea ofertei turistice va conduce, bineînţeles, la creşterea veniturilor
întreprinzătorilor. Daca avem in vedere oferta care este deja existentă, nemaifiind nevoie de
investiţii mari, veniturile obţinute vor creşte corespunzător.
Localnicii ce posedă o gospodărie agroturistică sunt mai prosperi decât ceilalţi, ca urmare ei
vor fi dispuşi sa investească in scopul creşterii nivelului de trai personal şi in scopul prosperării
comunităţii rurale ai cărei membri sunt.
Practicarea turismului rural in zona Moeciu are si efecte de natură culturală: creşterea
nivelului de cultură şi civilizaţie al locuitorilor, lărgirea orizontului de cunoaştere, schimb de
cunoştinţe şi experienţe intre sat şi oraş. Turismul rural se constituie intr-o inedită pentru cei doi
parteneri care intră in aceeaşi relaţie: gazda şi turistul.
Comuna Moeciu dispune de resurse umane cu o capacitate totală de 5188 de locuitori,
încadrându-se la categoria de aşezare rurală mare, populaţia care a fluctuat de la an la an după cum se
poate observa in tabelul nr. 11, fig. nr. 11:

Anul Nr. Locuitori aferent teritoriului administrativ Densitate (loc/km2)

2004 5054 53,3
2005 5019 52,9
2006 4891 52,5
2007 4962 52,3
2008 4912 51,8
2009 5054 53,3
2010 5188 54,7

Sursa: Direcţia de statistică a judeţului Braşov

Tabel nr. 11 Evoluţia populaţiei la nivelul Comunei Moeciu

56
 Fig. nr. 11 Evoluţia numărului populaţiei

In viitor, pentru anul 2015 se estimează ca populaţia comunei va ajunge la 5800 de locuitori iar
densitatea va fi de 58 loc/km2, deci o creştere semnificativă.
Un domeniu deosebit, activat in circulaţia turistică, este acela al meşteşugurilor, activitatea
desfăşurată aici contribuie la crearea unei imagini concrete şi complexe asupra vieţii satului
românesc, asupra creaţiei artistice populare in ansamblu. Iar, prin produsele lor finite,
contribuie la conservarea unor obiecte de certă valoare. Dezvoltarea meşteşugurilor in această
regiune a avut ca punct de plecare, pe de o parte lipsa unor condiţii naturale prielnice pentru
desfăşurarea ocupaţiilor de bază - respectiv cele de natură agricolă, iar pe de altă parte existenţa
unei baze de materii prime şi a unor condiţii favorabile practicării diferitelor tipuri de
meşteşuguri.
Studiile şi cercetările etnografice asupra zonei Moeciului oferă informaţii despre
practicarea unor meşteşuguri specifice. Acestea au fost practicate, şi s-au transmis din generaţie
in generaţie şi au suportat influenţele dezvoltării economico-sociale a zonei. Unele meşteşuguri îşi
mai păstrează şi astăzi "tainele" in ciuda vremii, intr-o proporţie însemnată. Am putea include aici
modelarea lutului, cioplitul pietrei şi a lemnului, uscarea şi conservarea fructelor, potcovitul şi
călirea sculelor de cioplit.
Existau insă şi meşteşuguri ale căror tehnologii au evoluat, s-au modernizat ca urmare a
industrializării, a apariţiei producţiei de serie, cum ar fi prelucrarea pieilor sau a fierului. Tocmai
această categorie de meşteşuguri este vizată in prezent de creatorii populari. Chiar dacă azi
multe produse sunt obţinute industrial, prelucrarea manuală, artizanală le va conferi o valoare mai
mare şi vor fi preferate de o anumită categorie de cumpărători (in special turişti).
Prin activitatea meşteşugurilor in această zonă se creează noi locuri de muncă şi se constituie
o noua sursă de venituri pentru locuitorii de aici. Numărul de salariaţi ai comunei Moeciu este de
2050, dintre care 650 lucrează in Braşov şi oraşele învecinate comunei Moeciu.
Activitatea economică se desfăşoară cu precădere in domeniul turismului (există 63 de agenţi
economici), transporturilor (11 agenţi economici), construcţiilor (6), comerţului (26), finanţe şi
asigurări (3), silvicultură (1).
Printre domeniile de activitate ce aduc venituri in comuna Moeciu, cele mai importante
sunt: turismul rural şi agroturismul, prelucrarea lemnului, creşterea
animalelor şi comercializarea produselor lactate. Dintre agenţii economici ce
funcţionează pe raza comunei cei mai reprezentativi sunt:
 Complexul turistic Cheile Gradiştei;
 Complexul turistic Crăiasa Munţilor;
 Gaterul Cheile Gradiştei;
 S.C. Prescon Braşov - punct de lucru Moeciu;
 Popasul Sonna;
 Gaterul S.C. Tirnas
 Gaterul Cojenelu.
Pentru viitor comuna Moeciu are o strategie de dezvoltare economică foarte bine conturată,

57
existând in lucru alimentarea cu gaze naturale a comunei, o lucrare de o foarte mare anvergură, de
aproximativ 70 km de reţea, ce va cuprinde toate satele componente ale Moeciului. Prin realizarea
acestei investiţii va creşte gradul de confort al localnicilor şi implicit al turiştilor ceea ce duce la
creşterea numărului de vizitatori in z o n ă . S e a ş t e a p t ă i n v e s t i t o r i i n v e d e r e a
c o n t i n u ă r i i l u c r ă r i i . Există o pondere foarte mare in dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii de mică industrie, de prelucrare a lemnului, de prelucrare a pieilor de animale.
Observăm că turismul rural şi agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului
extern (economic, social, cultural), dezvoltarea sa punându-şi amprenta asupra nivelului general
de dezvoltare a zonei.
Moeciu este o zonă cu un potenţial foarte mare ce se pretează la valorificarea tuturor
formelor de turism, iar datorită dezvoltării in ultimii ani a agroturismului montan, s-au construit
in trei ani 383 de vile, case de vacanţa, deasemenea pentru construire de vile, pensiuni şi hoteluri
există un număr aproximativ de 287 de terenuri.

7. 2 STRUCTURI DE ORGANIZARE A TURISMULUI RURAL

ŞI AGROTURISMULUI

Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, la nivel central şi filialele

acesteia pe plan local, au atribuţii, cu precădere, de promovare a turismului rural, dar cuprinderea
şi rezolvarea optimă a problemelor ce le implică activitatea turistică se poate realiza numai
printr-o organizare la nivel local. Această organizare trebuie să includă atât activitatea de
turism rural cât şi cea de agroturism, ambele desfăşurându-se pe teritoriul "satului turistic" sau
in aria limitrofă a acesteia.
In strategia de organizare şi promovare a turismului rural şi agroturismului in teritoriu este
necesară constituirea unui parteneriat intre prestatorii de servicii turistice (gospodarii/fermierii
din comunitatea rurală), autorităţile locale, alţi agenţi economici furnizori de servicii conexe
turismului şi agenţiile de turism. Numai prin această conlucrare se pot rezolva problemele
majore ale dezvoltării şi promovării agroturismului şi, in general, a turismului rural, in special,
in contextul dezvoltării economico-sociale a comunităţii rurale, cu efecte benefice asupra turismului
local. Fără o dezvoltare a infrastructurii generale şi a dotărilor tehnico-edilitare şi turistice, a
iniţierii unor măsuri de protecţie a mediului înconjurător natural şi construit, nu se poate vorbi de
un turism competitiv la nivelul localităţii rurale.
Pentru sprijinirea populaţiei locale in dezvoltarea turismului rural şi implicit in organizarea
şi funcţionarea "satului turistic" se poate constitui "Asociaţia Sătească de Turism Rural" pe bază
de adeziune, din rândul gospodarilor care oferă servicii agroturistice, dar şi a altor persoane
fizice sau juridice care practică turismul sau servicii conexe acestuia, la care participă şi
autoritatea locală.
Această asociaţie are ca scop coordonarea activităţilor economice cu profil turistic:
rezervări de locuri, promovare, publicitate şi alte prestări de servicii, dezvoltare, animaţie etc.
Problema "satului turistic" şi a agroturismului a fost abordată sub patronajul Phare in anul
1997, care a elaborat "Programul de dezvoltare a satelor agroturistice" in zona Moeciu, iar nucleul
acestui program a fost "asociaţia locală pentru dezvoltarea turismului", care a dezvoltat un turism
cu sprijinul şi controlul populaţiei locale.
Necesitatea ca, in strategia de dezvoltare a agroturismului, pionul central sa fie "Asociaţia
Sătească de Turism Rural", cu implicarea autorităţii comunale, derivă din următoarele
considerente:
• Agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi
central; de altfel omul,- teritoriul, satul şi produsul turistic - oferta, reprezintă
elementele de bază ale agroturismului;
 Asociaţia locală şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism
prin calitatea primirii, cunoaşterea mediului local natural, uman şi istoric,

58
precum şi autenticitatea produselor (ofertelor gastronomice şi turistice);
 Participarea autorităţii locale este strict necesară in parteneriatul cu asociaţia de
turism a colectivităţii rurale in asigurarea dezvoltării rurale, in general şi a
turismului, in special;
 Asocierea gospodarilor înlesneşte alcătuirea ofertelor, urmărirea pieţei,
promovarea şi comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură
persoană;
 Posibilitatea dezvoltării in comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca
pârtii de schi, piscine, pârtii pentru cicloturism, terenuri sportive, care necesită
investiţii mari şi studii tehnico-economice aprofundate;
 Realizarea unor studii mai complexe de inventariere a resurselor şi de creare a
unor oferte specifice a acestora, studii de piaţă şi respectiv de marketing, studii
de impact agroturism-mediu, care presupun eforturi materiale şi financiare
destul de ridicate;
 Realizarea de programe de formare şi perfecţionare a membrilor asociaţiei;
 Stimularea identităţii spirituale şi economice a comunităţii, asumarea
responsabilităţilor şi favorizarea creativităţii şi cooperării pentru asigurarea
dezvoltării agroturismului cu specific local;
 Conservarea şi promovarea tradiţiilor cultural-istorice, a patrimoniului
etnofolcloric al spaţiului rural;
 Conservarea şi protejarea mediului înconjurător şi a monumentelor naturii,
istorice şi de artă.
Printre obiectivele acestei asociaţii se numără şi elaborarea de acţiuni promoţionale
locale, editarea de pliante, hărţi şi calendare ale manifestărilor săteşti tradiţionale in colaborare
cu ANTREC sau alte asociaţii/agenţii turistice şi de promovare interesate. In prezent zona
Moeciu este promovată in special de organizaţia ANTREC, care pune la dispoziţia celor interesaţi
informaţii actualizate despre oferta turistică a zonei.
In ultimul deceniu al secolului trecut s-a observat că motivaţiile consumatorilor de bunuri
de servicii sunt in bună parte subiective, depinzând de imaginea pe care aceştia şi-au creat-o
despre produsul turistic prin publicitate, utilizări anterioare sau descrieri ale unor utilizatori. Pe
unii turişti curiozitatea ii îndeamnă să-şi petreacă vacanţa in condiţii noi, deosebite oferite de
mediul rural, descoperind noi valenţe ale satului românesc şi ale moşiei satului de la meniurile
gastronomice tradiţionale, meşteşugăritul şi ritualurile săteşti, până la ospitalitatea renumită a
ţăranului român.
Moeciu este o zonă cu o bogată şi veche tradiţie in practicarea agroturismului, considerată
astăzi nucleul turismului rural românesc alături de zona Branului, doi factori fiind prioritari in
derularea activităţilor turistice:
→ oferta care include un cadru natural pitoresc, nepoluat, gospodării ţărăneşti, unele cu o
deosebită arhitectură specifică zonei, cărora li se alătură, mai târziu, pensiunile, toate cu un grad
de confort optim primirii turiştilor, muzee şi monumente cultural-istorice şi etnografice, in
condiţiile propagării unor tradiţii etnofolclorice cu datini şi obiceiuri străvechi, cu un bogat şi
variat folclor şi cu obiecte de etnografie şi artizanat;
→ localnicii - persoane cu un caracter de invidiat (harnici, corecţi, hotărâţi, omenoşi) care
devin gazde deosebit de ospitaliere, promptitudinea fiind completată de bunătatea, căldura,
înţelegerea şi buna dispoziţie cu care sunt înzestraţi. Ei au ştiut dintotdeauna să-şi pună in valoare
munca lor, fie prin admirabilele gospodării pe care şi le-au format, fie prin activităţile desfăşurate
in zonă, fiind cei mai receptivi la cerinţele economiei de piaţă.
La nivelul regiunii Moeciu, trebuie să se aibă in vedere modul de identificare a
potenţialului turismului rural şi agroturismului, sub toate aspectele sale, aceasta trebuind să
reunească şi să îmbine armonios factorii naturali, materiali şi spirituali, atât din punct de vedere
al gospodarilor, cât şi al turistului. Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca mai întâi să

59
fie identificată persoana care să posede un minim de însuşiri şi cunoştinţe necesare organizării
acţiunilor de agroturism local.
Evaluarea potenţialului turismului rural se face prin prisma agreării zonei, a existenţei unei
infrastructuri minime şi a unui cadru construit integrat armonios in cadrul natural, a
posibilităţilor identificării şi realizării unor programe de odihnă şi agrement, care să activeze
tradiţii şi meşteşuguri ce vor constitui elemente de atracţie pentru turişti.

7. 3 ORGANIZAREA ŞI DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI

Organizarea activităţii de agroturism şi turism rural se poate realiza prin persoane fizice,
asociaţii familiale şi societăţi comerciale deţinătoare de pensiuni turistice rurale sau alte tipuri de
unităţi de cazare, amplasate in spaţiul rural. Activitatea de turism in spaţiul rural este strâns legată de
satul românesc, care, ca entitate naturală, socio-economică şi etnofolclorică reprezintă componenta
de bază a acestuia. Imaginea rurală şi spiritualitatea populară românească ce dăinuie peste
veacuri, nu pot fi valorificate in turismul rural şi agroturism decât in contextul aşezării rurale ca
"sat turistic" integrat unei zone etnofolclorice. Astfel "satul turistic" se înscrie in oferta turistică, ca
un "produs turistic" de marcă, iar agroturismul şi turismul rural sunt activităţi, căi şi mijloace de
promovare turistică a imaginii acesteia in lume.
Zona Moeciului beneficiază de numeroase resurse turistice, astfel putem vorbi de un sat
etnografico-folcloric, deoarece aici se păstrează anumite elemente din portul popular, arhitectura
sau mobilarea şi decorarea interioarelor in stil rustic. Caracteristica predominată insă, este
cadrul natural şi poziţia geografică izolată de centrele aglomerate, care reprezintă un spaţiu
perfect pentru amatorii de linişte sau de plimbări solitare şi fac din zona Moeciului de Sus (vezi
foto nr. 7) un sat turistic peisagistic, unde principalul obiectiv turistic sunt Cheile Moeciului
(Cascadele Moeciului). Deasemenea acesta este şi un sat turistic pentru practicarea sporturilor şi
a drumeţiilor. In acest scop există amenajată o pârtie de schi, terenuri pentru practicarea
tenisului de câmp sau alte sporturi in cadrul complexului turistic Cheile Gradiştei. Aşadar zona
Moeciului îndeplineşte toate condiţiile unui "sat turistic", fiind încadrată şi zonei etnofolclorice a
Branului.
Organizarea si dezvoltarea turismului in mediul rural este o activitate complexă, care
cuprinde mai multe domenii legate
de organizarea structurală,
identificarea şi
clasificarea
pensiunilor turistice

rurale,
informarea şi orientarea turiştilor.
Dezvoltarea turismului rural
in zonă a fost posibilă gratie
efortului depus de localnici
pentru găsirea şi oferirea, in
permanenţă, a unor elemente noi,
atractive şi a unor servicii turistice
de calitate, in concordanţă cu
cerinţele actuale ale turismului.
Foto nr. 7: Moeciu
de Sus
Activitatea turistică derulată in zona Moeciu, in perioada anului 2010, poate fi evidenţiată prin
capacitatea de cazare şi a unităţilor de cazare existente (pensiuni şi vile ) aşa cum este prezentată
in tabelul nr. 12.

60
 Localitate Unitate de cazare Capacitate Categorie

Moeciu de Pensiunea Bucegi 10 camere/20 locuri ♣♣♣

Jos
Pensiunea Casa Munteanu 3 camere/6 locuri ♣♣
Pensiunea Dana 3 camere/6 locuri ♣♣
Pensiunea Andreea 2 camere/4 locuri ♣♣
Pensiunea Andrei 6 camere/ 12 locuri ♣♣♣
Pensiunea Bancilă 7 camere/ 14 locuri ♣♣
Pensiunea Camelia 6 camere/ 13 locuri ♣♣
Pensiunea Carmen 4 camere/8 locuri ♣♣
Pensiunea Daniela 5 camere/ 10 locuri ♣♣♣
Pensiunea Delia 6 camere/ 12 locuri ♣♣
Pensiunea Dorica 7 camere/ 14 locuri ♣♣
Pensiunea Fiii 4camere/8persoane ♣♣
Pensiunea Floare de Colţ 11 camere/32 locuri ♣♣♣
Pensiunea Gârbacea 6 camere/ 13 locuri ♣♣♣
Pensiunea Georgeta 5 camere/7 locuri ♣♣
Pensiunea Georgy 4 camere/8 locuri ♣♣
Pensiunea Iozefina 4 camere/8 locuri ♣♣♣
Pensiunea Irina 8 camere/ 17 locuri ♣♣♣
Pensiunea La Mogan 10 camere/20 locuri ♣♣
Pensiunea Lavinia 4 camere/8 locuri ♣♣
Pensiunea Măria 16 camere/32 locuri ♣♣
Pensiunea. Olteanu 5 camere/ 10 locuri ♣♣♣
Pensiunea Posedaru 5 camere/ 10 locuri ♣♣♣
Pensiunea Santa Maria 3 camere/6 locuri ♣♣♣
Pensiunea Sorana 4 camere/7 locuri ♣♣♣
Pensiunea Sub Peştera 3 camere/6 locuri ♣♣♣
Pensiunea Trudi 3 camere/6 locuri ♣♣♣
Pensiunea Urzica 10 camere/ 16 locuri ♣♣
Pensiunea Olteanu 4 camere/8 locuri ♣♣♣
Pensiunea Victoria 2 camere/4 locuri ♣♣
Pensiunea Valea cu Calea 6 camere/ 12 locuri ♣♣♣
Vila Ando 5 camere/ 10 locuri ♣♣♣
Vila Mimi 18 camere/53 locuri ♣♣♣
Vila Niculina 8 camere/20 locuri ♣♣♣
Total: 34 Total: 431 locuri
Sursa: Catalogul Antrec, 2010; Primăria Moeciu, 2010.
Tabel nr. 12 Inventarierea unităţilor de cazare in Moeciu de Jos (2010)

61
 Aşa cum se poate observa capacitatea de cazare este numeroasă şi in continuă creştere, in
Moeciu de Jos ( vezi foto nr. 8) există un număr de 31 de pensiuni (tabel nr. 12) şi un număr de 3
vile, încadrându-se la categoria de trei sau două margarete, cu o capacitate totală de 431 de locuri
(ANEXA NR 2). Toate aceste unităţi de cazare sunt promovate prin Organizaţia ANTREC sau
filialele locale.
Clasificarea unităţilor de cazare la categoria de două şi trei margarete impune respectarea
anumitor criterii de clasificare cu caracter de norme tehnice care se referă la echipamentul şi
suprafaţa pensiunii
incluzând in principal
criterii cu privire la
suprafaţa camerelor şi
grupurilor sanitare şi
înzestrarea cu mobilier,
iar pe de altă parte se
referă la criterii
calitative, in legătură
cu calitatea
mobilierului, serviciile
oferite şi calitatea
acestora.
Totalitatea pensiunilor
din această zonă sunt
bine semnalizate, mai
ales prin inscripţii
luminoase care se
integrează in ansamblul
arhitectural al unităţilor,
ele constituind un mijloc
eficace pentru a atrage
atenţia turiştilor.
Foto nr. 8: Moeciu de Jos

Localitate Unitate de cazare Capacitate Categoria

Moeciu de Sus Pens. Crăiasa Munţilor 27 camere/57 locuri ♣♣♣
Pensiunea Celia 3 camere/6 locuri ♣♣
Compl Cheile Grădiştei 63 camere/ 126 locuri ♣♣♣
Pensiunea Cojenelu 6 camere/ 12 locuri ♣♣
Pensiunea Daniela 12 camere/24 locuri ♣♣
Pensiunea Dora 4 camere/8 locuri ♣♣
Pensiunea Garofiţa 5 camere/ 10 locuri ♣♣
Pensiunea Ileana 9 camere/ 18 locuri ♣♣♣
Pensiunea Măria Clinciu 8 camere/ 16 locuri ♣♣
Pensiunea Mihaela 14 camere/28 locuri ♣♣♣
Total: 11 Total: 322 locuri

Sursa: Catalogul Antrec, 2010; Primăria Moeciu, 2010.

Tabel nr. 13 Inventarierea unităţilor de cazare in Moeciu de Sus (2010)

62
 In Moeciu de Sus sunt mai puţine unităţi de cazare, insă au o capacitate (locuri)
mare, de exemplu Complexul Turistic Cheile Grădiştei cu o capacitate de 163 de
locuri, şi Complexul Crăiasa Munţilor cu o capacitate de 54 de locuri, in total in acesta localitate
capacitatea de cazare este de 322 de locuri (tabel nr. 13).
Prezenţa acestui număr mare de pensiuni explică dezvoltarea turismului rural şi
agroturismului, toate fiind destinate primirii de turişti, atât români cât şi străini. Pensiunile
omologate de Autoritatea Naţională de Turism pun la dispoziţia turiştilor camere duble sau camere
cu trei paturi, unele dintre acestea dispunând de grup sanitar propriu, intrare separată de gazde,
există şi unităţi care pun la dispoziţia turiştilor camere cu televizor şi chiar servicii telefonice
(ANEXA NR 1).
Zona este vizitată lunar de aproximativ 9000 de turişti dintre care peste 3500
rămân cazaţi in complexurile turistice şi pensiunile de aici iar procentul turiştilor străini este
de aproximativ 30%.
Sintetic, organizarea agroturismului şi a turismului rural presupune o serie de activităţi
concentrate din partea Asociaţiei Turistice şi a autorităţilor locale, cu sprijinul agenţilor economici
interesaţi. Intre cele mai importante amintim:
a) crearea structurilor organizatorice: la nivel local - Asociaţia Sătească de
Turism Rural, judeţean sau regional prin Organizaţia Antrec;
b) identificarea gospodăriilor ţărăneşti locuite sau independente, unde se
analizează starea tehnică, dotările existente, destinaţia pentru turism, condiţiile
încadrate in criteriile de clasificare şi amenajările şi dotările necesare pentru a fi
introduse in circuitul turistic;
c) omologarea gospodăriilor sau a altor clădiri independente ca pensiuni
turistice rurale in conformitate cu criteriile de clasificare stabilite de Ministerul
Turismului (OMT nr. 51/2002);
d) organizarea sistemului de informare a turiştilor privind activitatea turistică
din localitate şi care presupune:
 Înfiinţarea unui birou de informare turistică şi de rezervare pentru turism,
dotat cu calculatoare, cataloage cu pensiunile turistice rurale (proprietar,
telefon, adresa, categorie de confort, oferta turistică, reprezentate prin
pictograme), pliantul localităţii cu atracţiile turistice şi dotările pentru
agrement, pliante ale pensiunilor turistice rurale, harta turistică a
localităţii şi împrejurimilor;
 Instalarea de panouri cu harta localităţii şi dispersia stadală a pensiunilor
turistice rurale şi de săgeţi indicatoare pentru orientarea turiştilor spre
acestea;
 Aplicarea de plăcuţe indicatoare pe clădirea pensiunii cu pictogramele ce
evidenţiază: simbolul de pensiune, categoria de confort, oferta turistică;
 Instalarea la intrarea in localitate de panouri cu simboluri de
agroturism/turism rural ce reprezintă cazarea in pensiuni turistice rurale;
 Semnalizarea atracţiilor turistice naturale prin table, panouri şi săgeţi, a
monumentelor istorice şi de artă, muzee, instituţii culturale, a dotărilor
sportive şi de agrement, de divertisment cultural.
e) agrementul şi animaţia reprezintă, alături de odihnă şi recreere sau alte
motivaţii, o componentă esenţială a vacanţelor in spaţiul rural. Condiţiile naturale ca şi
specificul atracţiilor turistice se impun, de altfel, in modalitatea de petrecere a timpului liber ca şi
asupra mijloacelor şi formelor de agrement.
Din aceste puncte de vedere zona Moeciului este bine individualizată, ea fiind in cea mai
mare parte promovată prin Organizaţia Antrec, in cataloagele acesteia regăsindu-se toate
informaţiile necesare asupra pensiunilor şi a tuturor unităţilor de cazare. Se remarcă totuşi faptul că
unele pensiuni dispun de dotări de agrement cum sunt terenuri de sport, locuri de joacă pentru

63
copii, amenajări pentru echitaţie sau chiar pârtii de schi şi piscină acoperită (ex. Complexul turistic
Cheile Grădiştei – vezi foto nr. 9), care vin in întâmpinarea turiştilor in vederea petrecerii unor
clipe de neuitat.
Turismul rural reprezintă una dintre soluţiile de dezvoltare a întregului spaţiu rural. Apariţia
şi amenajarea lui in cadrul sătesc oferă surse noi de venituri populaţiei, mai ales in condiţiile in
care zona Moeciului dispune de un potenţial deosebit, resurse umane de calitate, precum şi de
infrastructură corespunzătoare.
In ceea ce priveşte diversificarea activităţilor, in zona Moeciu se tinde la favorizarea
industriilor mici nepoluante, a producţiei de artizanat, acţionându-se asupra infrastructurilor şi
procedurilor administrative şi fiscale pe stimularea şi sprijinirea iniţiativelor in domeniul
turismului rural.

Programele
cercetărilor trebuie
să se axeze pe
domeniile
biotehnologiilor,
economiei ecologiei
şi sociologiei. In
domeniul culturii
este prioritară
conservarea bogăţiei
şi diversităţii
patrimoniului, prin
protejarea tradiţiilor
şi formelor de
expresie a legăturilor
din zona consolidării
identităţii culturale a
populaţiei şi
stimularea vieţii
asociative.
Foto nr. 9: Complexul turistic Cheile Gradistei

Mediul înconjurător din Moeciu constituie un obiectiv prioritar, asigurându-se măsuri

pentru protecţia şi gestiunea raţională a solului, apoi a aerului, refacerea şirurilor şi peisajelor
afectate şi conservarea florei, faunei şi habitatelor.
Indiferent de modul de valorificare şi dezvoltare a resurselor existente in zona turistică
Moeciu, este foarte important să se asigure păstrarea identităţii istorice, culturale, in condiţiile
dezvoltării durabile a turismului.

7.4 PROMOVARE ŞI PUBLICITATE

Oferta turistică sau produsul turistic, se constituie dintr-o serie de elemente de atractivitate
ambientale, artistică, istorică, culturală, care împreună cu alternativele de receptare diferă
cantitativ şi calitativ, şi cu infrastructura publică, formează premisele formulării ipotezelor de
produs.
Rolul de a prezenta produsele turistice, de a le face cunoscute consumatorului potenţial şi
pe această bază de a-l determina să cumpere, revine activităţii promoţionale. Politica
promoţională are un rol important, uneori decisiv in realizarea produselor şi serviciilor turistice.

64
Se consideră necesară organizarea unei campanii publicitare in scopul promovării produsului
nostru turistic.
Activităţile promoţionale se pot derula sub forma publicităţii, promovării vânzărilor,
relaţiilor publice, utilizării mărcilor, manifestărilor promoţionale şi forţelor de vânzare. Obiectul
acţiunilor promoţionale este de a comunica auditoriului informaţii şi motive care să-i stârnească
interesul şi să-l determine să-şi petreacă sejurul in zona Moeciului,
Alegerea mijloacelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite pentru desfăşurarea propriu-zisă
a campaniei publicitare se face in concordanţă cu publicul căruia ii este destinat produsul turistic.
Pentru început segmentul de public vizat poate fi tineretul, ştiut fiind faptul că acesta este receptiv la
noutăţi. El va fi tratat diferenţiat in funcţie de mediul de apartenenţă, zona de provenienţă,
recurgându-se in acest scop la metode, imagini, şi limbaje adecvate.
In prezent se face resimţită lipsa unei reclame organizate pe plan intern şi internaţional. In
acest sens este necesară elaborarea unor cataloage in detaliu a ofertei turistice. Includerea
gospodăriei turistice in aceste cataloage necesită realizarea unei documentaţii asigurate de experţi
şi cuprinde câteva etape:
 Formularea unei cereri din partea gospodarului (deţinătorului de
pensiune sau altă unitate de cazare);
 Cercetarea locuinţei pentru determinarea gradului de confort al spatiilor
de cazare, precum şi natura serviciilor oferite;
 Clasificarea gospodăriei conform normelor internaţionale pentru
definirea opţiunilor in funcţie de preţ şi preferinţe;
 Eliberarea certificatului de atestare agroturistică;
 Prezentarea grafică şi descriptivă a cadrului natural şi a posibilităţilor de
agrement din zona de amplasare a gospodăriei;
 Tipărirea in condiţii grafice deosebite a cataloagelor.
La nivelul gospodăriilor, dacă există posibilităţi financiare, este bine ca fiecare din acestea
să posede propriul ghid sau pliant in care să fie prezentată atât gospodăria respectivă, cât şi
împrejurimile, cu zonele de atracţie, in materialul publicitar respectiv prezentându-se pe scurt şi
satul, comuna din care face parte gospodăria.
La nivelul localităţii Moeciu promovarea se poate face prin intermediul unui material
publicitar scris - ghid turistic - sau sub forma unei casete video care să prezinte imagini
sugestive din zona respectivă. Indiferent de prezentare, materialul trebuie să inventarieze
totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism rural, deasemenea va include
informaţii referitoare la ansamblul teritoriului, elemente de inedit ce pot fi întâlnite.
Pe plan extern, întrucât produsele turistice de acest gen sunt cunoscute şi apreciate de
către consumatori, segmentele de piaţă vizate sunt mult mai numeroase (tineri, adulţi şi chiar
persoane de vârsta a treia).
Acţiunile publicitare propriu-zise se pot desfăşura utilizând:
Presa (atât cea cotidiană cât şi cea periodică). Acţiunile publicitare prin presă se vor
realiza fie prin publicarea unor materiale informative (reportaje, articole legate de tema produsului
turistic), fie prin anunţ publicitar. Acesta trebuie să conţină o ilustraţie cât mai edificatoare (de
exemplu, imaginea unei încăperi, unei case, un context cât mai concis care să dea un minim de
informaţie necesară să stârnească interesul, dar mai ales să degajă căldură umană şi sinceritate).
Publicitatea prin afişaj. Se recomandă afişele atât interioare cât şi exterioare, de
durată, imprimate direct pe panouri de lemn, tablă, carton. Textul afişului trebuie să fie concis,
convingător şi să se prezinte sub forma de invitaţie. Ilustraţia trebuie să aibă la bază o idee care
să capteze atenţia trecătorilor şi să convingă. Afişele pot fi amplasate in şcoli, universităţi,
agenţii de voiaj care vând produsul respectiv. Panourile indicatoare se pot instala fie in punctele
principale de acces in localitate, care să furnizeze informaţii privind denumirea localităţii, sediul
biroului de cazare, fie in staţiile auto. Montarea unui panou intr-un amplasament adecvat,
poate să conţină planul localităţii şi al împrejurimilor, indicând principalele obiective turistice şi

65
unităţi de servire, precum şi localizarea gospodăriilor găzduitoare.
Pliantul, prospectul şi broşura. Aceste suporturi nu numai că lărgesc conţinutul
informaţional, promoţional al mesajului publicitar transmis, dar elementele specifice anunţului
publicitar - ilustraţie, text şi slogan - redate cu mijloace tipografice specifice şi originale,
urmăresc să stimuleze interesul cititorului la o parcurgere integrală, sa-l incite in efectuarea
actului de cumpărare. Textul care este redactat trebuie să fie clar, cu un stil concis, sub formă de
reclamă, astfel încât să furnizeze pe scurt toate informaţiile necesare stimulării interesului turiştilor
pentru produsul turistic enunţat. Ilustraţiile care însoţesc textul trebuie să dezvăluie originalitatea
produsului turistic, elementele care il paticularizează.
Alte canale promoţionale. Pe măsură ce segmentul de piaţă se măreşte, gama de
mijloace şi tehnici promoţionale trebuie să crească in mod corespunzător. Deci, intr-o a doua
faza, se poate trece şi la o publicitate prin radio, televiziune, cinematograf se pot face reduceri de
tarife, cadouri promoţionale, se pot promova tehnicile relaţiilor publice, ale manifestărilor
promoţionale.
Reducerea tarifelor are un efect promoţional incontestabil. Ea poate fi avută in vedere, fie
ca mijloc de eliminare a reţinerilor de la cumpărarea anumitor categorii de consumatori pentru care
preţul este considerat prea ridicat, fie pentru menţinerea vânzărilor la un anumit nivel in
perioadele când se constată un reflux al cererii, fie pentru contracararea acţiunilor concurenţei.
Cadourile promoţionale reprezintă oferirea gratuită a unor obiecte (de la cele mai uzuale -
agende, pixuri - până la cele artizanale) sau in anumite condiţii, chiar a unor excursii gratuite
pentru turiştii ce manifestă o fidelitate deosebită.
Participarea la manifestări cu caracter expoziţional se poate realiza prin organizarea de
pavilioane sau standuri proprii la târguri şi expoziţii.
Prin agenţiile de turism se poate realiza o publicitate la locul vânzării prin afişe, fotografii,
pliante, difuzarea de filme publicitare sau chiar diapozitive, ce cuprind imagini reprezentative ale
încăperilor, clădirilor, obiectivelor turistice.

7.5 SISTEMUL DE ASIGURARE A TURIŞTILOR

Găzduirea turistului la pensiunea turistică rurală sau pensiunea agroturistică se face atât
prin rezervarea de locuri printr-o agenţie de turism sau alt agent economic, cât şi direct, prin
relaţia turist-prestator de servicii agroturistice. In toate situaţiile serviciile trebuie să se realizeze in
deplină siguranţă (protecţie fizică şi igienico-sanitară, rezolvarea neconcordanţei dintre serviciile
oferite şi calitatea lor cu serviciile şi tarifele pachetului de servicii vândut de firmă, riscul financiar,
etc.), ceea ce se stipulează in actele normative privind contractarea şi derularea serviciilor turistice.
De aceea, "in scopul protecţiei turiştilor, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a
pachetelor de servicii turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii
economici din turism, autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de licenţe in turism sau de
certificat de clasificare după caz" (OUG nr. 58/1999, cap. IV , art. 28).
In acest scop, rezolvarea juridică a asigurării şi protecţiei turistului pe timpul sejurului la
pensiunea turistică rurală trebuie stipulată intr-o clauză/contract intre prestatorul de servicii şi
turist, conform normelor in vigoare.
Pe de altă parte, prestatorul de servicii trebuie să contracteze o asigurare de accidente pentru
turişti, iar aceştia din urmă beneficiază de calitatea serviciilor şi siguranţa fizică, aşa cum se
procedează in ţările UE.

66
 CONCLUZII

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţii europene de

turism rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică
organizată şi condusă în spaţiul rural de către populaţia locală, valorificând resursele turistice
locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv
pensiunile şi fermele agroturistice”. Această definiţie, deşi nu le explicitează, are la bază o serie
de trăsături specifice ce caracterizează activităţile de turism rural. Dintre acestea enumerăm:
- localizarea în zonele rurale (existenţa în localităţi rurale)20;
- construirea produsului turistic în mod funcţional, bazat pe caracteristicile lumii rurale
(spaţiu deschis, contact cu natura, tradiţie, organizare şi practici tradiţionale);
- ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor şi amenajărilor – de obicei la scară
mică – conservându-se infrastructura rurală);
- caracterul tradiţional (creştere domolă şi organică în legătură cu familiile locale –
avându-se în vedere păstrarea funcţionalităţii rurale şi conservarea modului de viaţă
rural);
- diversitatea formelor de prezentare, funcţie de: mediile rurale şi economice; istoric şi
aşezare (păstrându-se identitatea culturală specifică).
Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în ultimii ani în ţara noastră.
România întruneşte condiţii deosebite pentru desfăşurarea acestei forme de turism.
Satul românesc - în general, şi cel cu vocaţie turistică - în special, reprezintă un produs
turistic inedit în egală măsură pentru piaţa naţională cât şi pentru cea mondială. Pe de altă parte
satul turistic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre - ca posibilă destinaţie
turistică, creând interesul faţă de România ca loc ce oferă o largă gamă de experienţe, de vacanţe
de calitate şi chiar oportunităţi de afaceri.
În condiţiile actuale în care societăţile superindustrializate şi supersofisticate pierd
contactul cu natura şi originile societăţii umane, tot mai mulţi locuitori ai marilor aglomerări
umane doresc petrecerea unei vacanţe în mijlocul naturii. Dorinţa de a te relaxa în mijlocul
naturii, într-un cadru nepoluat, de a redescoperi modul în care se fabrică produse alimentare de
mult intrate în obişnuinţa de consum a omului, redescoperirea valorilor ancestrale sunt tot mai
pregnante pentru omul modern21. Turişti din ţări precum Germania, Franţa, Olanda, Suedia,
Danemarca, Finlanda, Canada, Japonia, SUA sau alte medii supraevoluate tânjesc pentru produse
turistice derulate în condiţii speciale, în zone geografice diferite de cele de provenienţă, în
mijlocul unor culturi inedite.
Soluţia lansării satului românesc ca produs turistic o constituie un demers care să situeze
în centrul său produsul pe de o parte şi omul (turistul) pe de altă parte. Toate acestea trebuie să se
sprijine pe interesele prestatorilor de servicii turistice din lumea satului românesc, care au
posibilitatea în cadrul unei afaceri 100 % private să pună în valoare dotările realizate, produsele
şi preparatele locale la niveluri de preţ superioare şi la o eficienţă crescută.
În România, tranziţia spre o economie de piaţă a determinat restructurări în toate
domeniile de activitate, declanşând multiple implicaţii economico-sociale, politice şi culturale.
Astfel, s-a accentuat stresul din viaţa citadină, s-a înregistrat un gradul ridicat de urbanizare şi de
poluare a mediului şi s-a redus durata săptămânii de lucru. Aceste schimbări au influenţat
turismul, în sensul modificării destinaţiilor de vacanţă în favoarea celor active, derulate în
mijlocul naturii, cu implicaţii favorabile şi profunde în activitatea turismului rural.
"Turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se
desfăşoară in mediul rural". Turismul rural cuprinde toate activităţile turistice desfăşurate

20
Stoian Maria, “Managementul pensiunilor” în „Manual de formare managerială în turism”, vol. II, Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001, pp. .349-350
21
Nistoreanu Puiu, op. cit., pag. 170

67
 in mediul rural, in afara zonelor destinate "turismului luminilor" (in oraşe), "turismului
albastru" (de litoral), "turismului de sănătate" (in staţiuni balneoclimaterice) şi
"turismului alb" (in staţiuni montane).
Conform unei tradiţii mai largi "turismul rural include o serie de activităţi, servicii,
amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti in zona
lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor"22
Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară in mediul rural, valorificând
resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi
echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de
cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de sejur,
cu un spectru larg de motivaţii: odihnă şi recreere, de tranzit cultură, cunoaştere, religie,
practicarea unor sporturi etc.
Turismul rural este o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat in staţiuni şi centre
turistice precum şi la oferta turistica "standard" - de tip industrial.
Agroturismul este un concept de dată mai recenta in UE, se referă la diferitele forme de
turism aflate in legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile care au avut alte
destinaţii, decât cele agricole. Este o formă specifică de turism rural susţinut de micii proprietari
de la ţară - de obicei ca activitate secundară - principala ocupaţie şi sursă de venit rămânând
activitatea desfăşurată in gospodăria proprie.
Agroturismul european a reuşit să îşi dezvolte personalitatea in deceniile care au trecut, fiind
apreciat nu doar pentru nivelul mai redus al tarifelor, ci şi pentru posibilitatea de adaptare la
diferitele evoluţii de pe piaţă, aşa încât serviciile pot fi completate rapid şi eficient in funcţie de
cerere, iar calitatea produsului se menţine sau este îmbunătăţită, eventual şi prin măsuri de
sprijinire de la nivel local, regional ori supraregional in cadrul proiectelor de dezvoltare.
Această formă de turism se individualizează pe fondul schimbării motivaţiei turiştilor,
deci şi a destinaţiilor pentru vacanţă.
Prin valorile sale cultural - istorice, etnografice, naturale şi socio - economice satul
românesc este o componentă de bază a spaţiului rural, iar prin valoarea turistică atestată poate
deveni un "produs turistic" de mare originalitate şi de marcă pentru turismul românesc. De aceea
pentru a da imaginea reală a spaţiului rural românesc cu spiritualitatea sa ancestrala, turismul rural
şi agroturismul nu pot fi promovate ca oferte turistice decât in contextul "satului turistic" şi al
"zonei etnografice" căreia se integrează.23 .
Turismul, in dezvoltarea sa, consumă sau utilizează, parţial, resursele şi
componentele naturale şi socio-culturale, ale mediului înconjurător. Pe de altă parte, prin
activitatea sa de organizare şi amenajare, de realizare a produselor turistice şi de asigurare a
unor servicii turistice, turismul poate polua, degrada sau distruge mediul înconjurător cu
resursele sale naturale şi create de om.
Se poate aprecia că, indiferent de influenţa factorilor naturali şi socio-culturali in
dezvoltarea locală a unui turism durabil şi benefic, comunitatea şi autorităţile publice decid
planificarea şi dezvoltarea acestuia, precum şi avantajele economice şi sociale.
Turismul rural şi agroturismul se constituie ca activităţi economico-sociale, care valorifică
resursele materiale, spirituale şi umane ale unei comunităţi rurale şi beneficiază de serviciile şi
dotările tehnico-edilitare ale acesteia. De aici şi necesitatea ca autorităţile locale să se implice
direct in organizarea, dezvoltarea şi promovarea acestei forme de turism ca o componentă a
activităţii generale a localităţii.
Experienţa ţărilor arată ca turismul rural este o afacere prosperă, iar zona Moeciu
întruneşte toate condiţiile pentru ca această activitate economică să fie practicată cu succes şi să
constituie principala sursă de venituri pentru locuitori.
Practicarea turismului rural in zona Moeciu are si efecte de natură culturală: creşterea

22
Glavan V. 2003
23
V. Glăvan, "Agroturism, Ecoturism" 2003

68
nivelului de cultură şi civilizaţie al locuitorilor, lărgirea orizontului de cunoaştere, schimb de
cunoştinţe şi experienţe intre sat şi oraş. Turismul rural se constituie intr-o inedită pentru cei doi
parteneri care intră in aceeaşi relaţie: gazda şi turistul.
Moeciu este o zonă cu o bogată şi veche tradiţie in practicarea agroturismului,
considerată astăzi nucleul turismului rural românesc alături de zona Branului.
Zona Moeciului beneficiază de numeroase resurse turistice, astfel putem vorbi de un sat
etnografico-folcloric, deoarece aici se păstrează anumite elemente din portul popular, arhitectura
sau mobilarea şi decorarea interioarelor in stil rustic.
Dezvoltarea turismului rural in zonă a fost posibilă gratie efortului depus de localnici
pentru găsirea şi oferirea, in permanenţă, a unor elemente noi, atractive şi a unor servicii turistice
de calitate, in concordanţă cu cerinţele actuale ale turismului.

69
 BIBLIOGRAFIE

 Bran F., Dinu M., Simon Tamara “Turismul Rural. Modelul European" - Editura
Economică, 1997,
 Cocean Pompei, Dezsi Ştefan "Prospectare şi geoinformare turistică" – Editura
Universitara Clujeană, 2001, Cluj-Napoca
 Davidson R. "Tourism in Europe" - Techniplus, 1992, Paris
 Glăvan V. "Turismul in România" - Editura Economică, 2000, Bucureşti
 Glăvan V. " Turism Rural Agroturism Turism Durabil Ecoturism" - Editura
Economică, 2003, Bucureşti
 Glăvan V., Tăcu Puiu A. "Turismul Rural Actualitate şi Perspective" -
Editura Pan Europe, 1999, Iaşi
 Ionescu Dunăreanu I. "Munţii Piatra Craiului" - Editura Sport Turism, 1986,
Bucureşti
 Nistoreanu Puiu " Turismul Rural - O afacere mica cu perspective mari", 1999,
Bucureşti
 Nistoreanu Puiu, Tigu Gabriela, Popescu Delia, Pădurean Mihaela, Talpes Adela, Tala
Mădălina, Condulescu Cristina, „Ecoturism şi turism rural” , Ed. ASE,
Bucureşti, 2002
 Nicolae Neacsu, Petre Baron, Oscar Snak, „Economia turismului”, Ediţia a II a, Ed. Pro
Univesitaria, Bucureşti, 2006
 Patru Georgeta Ileana "Culoarul Transcarpatic Bran-Rucăr Dragoslavele" – Editura
Universităţii, 2001, Bucureşti
 Plop, L. - “Turismul, factor de promovare internaţională a României”, în “Turismul
secolului XXI”, M.T., Institutul de Cercetare pentru Turism, Bucureşti, 1996

 Popescu N. "Munţii Noştri" - Editura Sport-Turism, 1986, Bucureşti

 Prahoveanu I. "Aşezările Brănene" - Editura Transilvania Expres, 1998, Braşov
 Stănciulescu Gabriela (coord.) , “Lexicon de termeni turistici”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 2002, pag.180
 Stoian Maria, “Managementul pensiunilor” în „Manual de formare managerială în
turism”, vol. II, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001,
 Tăcu Puiu A., Talabă I., Sandu Gh. "Turismul Rural Românesc" -
Editura Pan Europe, 2002, Iaşi
 Ţigu Gabriela "Turismul montan " - Editura Uranus, 2002, Bucureşti
 Vellas, F. , “Turismul, tendinţe şi previziuni”, Editura Walforth, Bucureşti, 1994

 *** Catalogul ANTREC - Bucureşti
 *** Colecţia Tezaurului Românesc "Castelul Bran", 1997, Bucureşti
 *** Direcţia de statistică a judeţelor Argeş şi Braşov
 ***Institutul de Cercetare pentru Turism, Bucureşti
 *** Recensământul populaţiei
 *** Tratat de Geografie a Romaniei- Volumul I, Editura Academică, 1983, Bucureşti
 ***Tratat de Geografie a României - Volumul III, Editura Academică, 1984, Bucureşti
 *** Sursa electonică: www.turismrural.ro, www.agroturism.ro.
www.forum2020.ro/moieciu, www.cazari.ro.

70