Nae Catavencu este un demagog oportunist din piesa O scrisoare pierdută de Caragiale. El folosește o scrisoare de dragoste pierdută ca armă politică împotriva adversarilor săi. Catavencu schimbă ușor poziția în funcție de situație și își exprimă sentimentele în mod teatral pentru a-și impresiona auditoriul.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
142 vizualizări1 pagină
Nae Catavencu este un demagog oportunist din piesa O scrisoare pierdută de Caragiale. El folosește o scrisoare de dragoste pierdută ca armă politică împotriva adversarilor săi. Catavencu schimbă ușor poziția în funcție de situație și își exprimă sentimentele în mod teatral pentru a-și impresiona auditoriul.
Nae Catavencu este un demagog oportunist din piesa O scrisoare pierdută de Caragiale. El folosește o scrisoare de dragoste pierdută ca armă politică împotriva adversarilor săi. Catavencu schimbă ușor poziția în funcție de situație și își exprimă sentimentele în mod teatral pentru a-și impresiona auditoriul.
Nae Catavencu este un demagog oportunist din piesa O scrisoare pierdută de Caragiale. El folosește o scrisoare de dragoste pierdută ca armă politică împotriva adversarilor săi. Catavencu schimbă ușor poziția în funcție de situație și își exprimă sentimentele în mod teatral pentru a-și impresiona auditoriul.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
Caracterizarea lui Nae Catavencu
În comedia lui Caragiale, O scrisoare pierdută, Nae Caţavencu deţine o poziţie
centrală. El foloseşte ca armă politică o “scrisorică de amor” trimisă de către prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu, doamnei Zoe Trahanache, soţia “venerabilului” Zaharia Trahanache, “prezident” al multor “comitete şi comiţii”. Catavencu reprezinta tipul demagogului, al parvenitului politic; face parte din opozitie si, neavand functii politice, isi creeaza instrumente prin care sa le obtina sau sa le substituie. Numele ziarului sugereaza frazeologia liberala, comentariile acuzatoare la adresa puterii, interesul pentru stirile de scandal, demagogia patriotarda. Numele societatii sugereaza pretentia de cultura enciclopedica anulata de intentia castigului cooperativ; ambitios fara tenacitate, cu o evolutie inversa fata de momentul initial. Oportunist şi imoral, când se află în posesia scrisorii, Caţavencu nu se adresează direct celor vizaţi. Alege căi colaterale, îl cheamă pe Zaharia Trahanache, încercând să-l prindă în propriul joc politic, trece de la flatare la atac violent când tehnica sa se dovedeşte ineficientă. Sigur pe sine atata timp cat se stie in posesia scrisorii, Catavencu este intransigent, neacceptând jumatati de masura. Cand arma santajului dispare, Catavencu devine umil, acceptand cu smerenie propunerile coanei Joitica, fiind la fel de combativ ca inainte in fata celorlalti. Lipsa de principii, ipocrizia, inconsecventa devin, in acest caz, evidente. Posesor al tehnicii disimularii, Catavencu face risipa de gesturi, de expresii pentru a-si impresiona auditoriul. Este revelatoare scena V din actul al III-lea, cand Catavencu pune in functiune intregul arsenal de captare a bunavoinţei ascultatorilor, trecand de la emotie, glas tremurat, plans cu hohote la ton brusc, vioi şi latrator. Tehnica discursului sau prevede pauze menite să crească tensiunea şi sa dea timp ascultatorilor sa-l aplaude. Este cel mai important moment pentru definirea personajului ca demagog care declara ca se gandeste “ca orice roman”, “ca orice fiu al tarii sale” la “tarisoara” lui, la “fericirea ei”, la “progresul ei”. In concluzie, lipsa de principii, fanfaronada, violenta lexicala si comportamentala, increderea in sine si dispretul pentru ceilalti contribuie la caracterul memorabil al lui Nae Catavencu.