Otilia Marculescu

Otilia Marculescu
-caracterizare-
Publicat in 1938, romanul ,,Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice

si este al doilea dintre cele patru romane scrise de G. Calinescu. Teoreticianul
romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana (realismul
clasic), dar depaseste acest program estetic, apeland la elemente de modernitate.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al
modernismului lovinescian, fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului
XX, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica (banul ca
valoare intr-o societate degradata moral). Imaginea societatii constituie fundalul pe care
se proiecteaza formarea/ maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera,
traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.
Titlul initial, ,,Parintii Otiliei”, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, deoarece

fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste ,,parinti”.
Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la motivul realist al
paternitatii spre misterul protagonistei.
Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative,
care urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea
pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei
Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine
la Bucuresti pentru a studia medinica, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea
adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru
sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
Otilia este una dintre cele mai incantatoare prezente feminine din literatura
romana. Aflata la varsta incerta a ,,Sburatorului”, ea este o devenire gratioasa, un
echilibru fragil intre copil si femeie. Studenta la Conservator, inzestrata cu un
temperament de artista, Otilia reprezinta tipul cochetei, dar intruchipeaza, in egala masura,
misterul feminin.
Conflictele romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. Membrii
acestora apartin unor tipologii care contureaza universul social. Din prima familie fac
parte Costache Giurgiuveanu (posesorul averii) si Otilia Marculescu (o adolescenta
orfana, fiica celei de-a doua sotii decedate a lui Costache). In aceasta familie patrunde
Felix Sima, nepotul batranului, care vine la Bucuresti pentru a studia Medicina. Un alt
intrus este Leonida Pascalopol, prieten al batranului. A doua familie, vecina si inrudita,
care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae.
Perspectiva mostenirii averii lui Costache Giurgiuveanu genereaza un dublu

conflict succesoral (ostilitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia si interesul
lui Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea
adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru iubirea Otiliei.
Portretul Otiliei este realizat prin tehnici moderne. Pana in capitolul al XVI-lea,
Otilia este prezentata mai ales prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), cititorul
cunoscandu-i gandurile doar din propriile marturisiri ale personajului, fara a beneficia de
perspectiva unica a naratorului. Aceasta tehnica este dublata, in acelasi spatiu narativ, de
reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlaltor personaje
(pluriperspectivismul), ceea ce confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic
sugereaza enigma, misterul feminitatii. Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai
multe oglinzi paralele alcatuieste un portret complex si contradictoriu: ,,fe-fetita”
cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, ,,admirabila, superioara”
pentru Felix, femeia capricioasa ,,cu un temperament de artista” pentru Pascalopol, ,,o
dezmatata, o stricata” pentru Aglae, ,,o fata desteapta”, cu spirit practic, pentru Stanica,
o rivala in casatorie pentru Aurica.
Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix, pe care il
primeste cu caldura in casa lui mos Costache: ,,un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu
bucle, cazand pana la umeri”. ,,Verisoara” Otilia, pe care o stia doar din scrisori, il
surprinde in mod placut, mai ales ca frumusetea ei contrasteaza cu portretul fetei
batrane Aurica, iar delicatetea cu rautatea Aglaei.
In scena jocului de table, Aglae ii aseaza pe Felix si pe Otilia in aceeasi categorie,

prin caracterizare directa: ,,faci azil de orfani”, ii reproseaza ea fratelui sau. Conditia de
orfana a fetei, evidentiata de primul titlu al romanului, ,,Parintii Otiliei”, este precizata in
aceasta scena din primul capitol.
Portretul Otiliei se contureaza mai ales prin caracterizare indirecta. Astfel, inca din
seara sosirii lui Felix, ea ii ofera cu generozitate camera sa, prilej pentru Felix de a
descoperi in amestecul de dantele, partituri, romane frantuzesti si parfumuri o parte din
personalitatea exuberanta a Otiliei. In cazul acestui portret se apeleaza la tehnica
balzaciana a caracterizarii prin descrierea interiorului.
Felix nu-si poate explica schimbarile ei de atitudine. Otilia insasi se

autocaracterizeaza in acest fel: ,,Sunt foarte capricioasa”, ,,Eu am un temperament
nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”. Diferentele intre atitudinile
celor doi fata de iubire o fac pe Otilia sa-l paraseasca pe Felix, dandu-si seama ca ea ar
putea reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a tanarului.
In epilog, cativa ani mai tarziu de la aceste intamplari, Felix se intalneste in tren cu
Pascalopol, care ii dezvaluie faptul ca i-a redat Otiliei libertatea de a-si trai tineretea, iar
ea a devenit sotia unui conte exotic: ,,A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o
enigma”. Felix observa in fotografia mosierului o femeie frumoasa, dar in care nu o mai
recunoaste pe tanara exuberanta de odinioara, fiindca ,,un aer de platitudine feminina
stingea totul”.
In opinia mea, misterul personajului pare a se ascunde intr-o replica pe care Otilia
i-o adreseaza lui Felix: ,,Noi nu traim decat cinci-sase ani”. Alegerea ei din final,
neexplicata de narator, mentine ambiguitatea personajului: este ea o femeie interesata de
averea lui Pascalopol sau una capabila de sacrificiu pentru barbatul iubit? Scriitorul
insusi justifica misterul personajului feminin prim prisma imaturitatii lui Felix,
afirmand: ,,Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede aceasta. Pentru orice tanar de douazeci
de ani, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.”.

Otilia Marculescu - Enigma Otiliei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Otilia Marculescu - Enigma Otiliei

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Otilia Marculescu - Enigma Otiliei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Publicat in 1938, romanul ,,Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice

Titlul initial, ,,Parintii Otiliei”, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, deoarece

Perspectiva mostenirii averii lui Costache Giurgiuveanu genereaza un dublu

In scena jocului de table, Aglae ii aseaza pe Felix si pe Otilia in aceeasi categorie,

Felix nu-si poate explica schimbarile ei de atitudine. Otilia insasi se

S-ar putea să vă placă și