7.

MAŞINI DE SĂPAT, NIVELAT, TRANSPORTAT – BULDOZERE

Buldozerele sunt maşini de săpat şi transportat, care au ca organ de lucru o lamă montată în
partea din faţă a maşinii. Săparea se realizează prin deplasarea maşinii. Lama se înfige în pământ sub
acţiunea forţei din cilindrii hidraulici de manevrare a echipamentului şi a greutăţii acestuia. Pământul
săpat prin deplasarea maşinii se aglomerează în faţa lamei, formând o prismă de pământ.
Buldozerele se utilizează la executarea lucrărilor de terasamente pentru drumuri, căi ferate, la
pregătirea terenului pentru lucrări de construcţii, la nivelarea terenurilor, la umplerea gropilor şi a
şanţurilor, curăţarea zăpezii şi alte lucrări.
Clasificarea buldozerelor:
-după mecanismul de deplasare:
a) buldozere pe şenile - forţă de aderenţă mai mare, presiune mai mică pe teren şi
stabilitate mai bună;
b) buldozere pe pneuri, cu şasiu rigid sau şasiu articulat - viteze de deplasare mai mari

-după tipul transmisiei la mecanismul de deplasare:

a) hidromecanică;
b) hidrostatică;
c) mecanică.

-după construcţia echipamentului de lucru:

a) cu lamă fixă;
b) cu lamă orientabilă.
-după construcţia mecanismului de manevrare a echipamentului:
a) cu cilindri fixaţi pe cadrul şenilelor;
b) cu cilindri fixaţi lateral;
c) cu cilindri fixaţi pe capota motorului.

Principalii parametri ai buldozerelor sunt:

-masa maşinii;
-forţa de tracţiune maximă;
-lungimea, înălţimea şi profilul lamei;
-volumul prismei de pământ din faţa lamei;
-înălţimea maximă de ridicare a lamei;
-adâncimea maximă de săpare;
-domeniul vitezelor de deplasare;
-dimensiuni de gabarit.
 Construcţia şi funcţionarea buldozerelor (B)
Buldozer (B) pe şenile- cu cilindrii hidraulici fixaţi pe cadrul şenilelor

Acest tip de buldozer are avantajul că modificările maşinii de bază faţă de un tractor pe şenile
de serie sunt minime. Inconvenientul constă în dezvoltarea unor forţe mari în cilindrii hidraulici de
manevrare a echipamentului- comparativ cu schemele din figurile 7.2 şi 7.3, şi de aceea această soluţie
nu se poate utiliza decât la buldozere de mică capacitate.

Schema din figura 7.2 are avantajul că asigură înălţimi mari de ridicare a lamei cu cilindri
hidraulici de lungime mică, dar se îngreunează accesul la motorul diesel pentru lucrări de mentenanţă.

De aceea, la majoritatea buldozerelor, cilindrii hidraulici se fixează pe capota motorului, care

trebuie întărită corespunzător - comparativ cu tractoarele pe şenile de serie.

Fig.7.1.Buldozer pe şenile de putere mică cu cilindrii hidraulici fixaţi pe cadrul şenilelor

1 – maşina de bază; 2 – lamă; 3 – cadru; 4 – articulatia cadrului la maşina de bază; 5 – cilindrii hidraulici pentru manevrarea
echipamentului; 6 – tije reglabile; 7 – urechi fixate pe cadrul şenilelor.
 7

Fig.7.2. Buldozer pe şenile cu cilindrii hidraulici montaţi lateral

1 – maşina de bază; 2 – lamă; 3 – cadru; 4 – articulatia cadrului la maşina de bază; 5 – cilindrii hidraulici pentru manevrarea
echipamentului; 6 – tije reglabile; 7 – urechi fixate pe cadru; 8 – pârghii; 9 – tije.

Fig.7.3. Buldozer cu lamă orientabilă cu cilindrii hidraulici montaţi pe capota motorului.

a) vedere de ansamblu; b) vedere de sus a echipamentului.
1– maşina de bază; 2– lamă; 3– cadru; 4– cilindri hidraulici; 5,6– tije articulate; 7– articulaţia cadru la maşina de bază; 8–
urechi fixare tije articulate la cadru; 9– urechi pentru fixare cilindri hidraulici la cadru; 10 – articulaţie sferică; 11 – bolţuri
 Construcţia lamei se alege astfel încât sǎ îndeplineascǎ urmǎtoarele cerinţe: volum mare al
prismei de pǎmânt, rezistenţe la sǎpare reduse, rezistenţǎ mecanicǎ ridicatǎ, rezistenţǎ la uzurǎ.

Parametrii organului de lucru sunt indicaţi în figura 7.4, şi anume:

H -înǎlţimea lamei, L -lungimea lamei,  -unghiul de sǎpare,  -unghiul de aşezare,  -unghiul de

ascuţire,  - unghiul de înclinare a lamei în plan orizontal (unghiul de atac),  - unghiul de înclinare a
lamei în plan vertical, R - raza de curburǎ a lamei, a - lǎţimea cuţitului.

a) Vedere lateralǎ a lamei b) Vedere de sus c) Vedere din faţǎ a lamei

Fig.7.4. Parametrii organului de lucru

Buldozerele pot fi dotate cu lamă fixă ca în figurile 7.1 şi 7.2 sau cu lamă orientabilă.

În schema din figura 7.3 se prezintă un buldozer cu lamă orientabilă cu cadru în formă de U, la
care schimbarea poziţiei lamei în plan orizontal se realizează prin demontarea bolţurilor 11 de fixare a
tijelor 5 şi 6 la cadrul 3, rotirea lamei în jurul articulaţiei 10 şi montarea bolţurilor în alte urechi.

Se obţin astfel trei poziţii (fig. 7.4, b) ale lamei în plan orizontal; în poziţia în care lama este
perpendiculară pe direcţia de deplasare, pământul săpat poate fi transportat pe distanţe mici (de la
câţiva metri până la câteva zeci de metri), iar dacă lama este rotită spre stânga sau spre dreapta,
pământul săpat este deplasat lateral.
 Fig.7.5. Buldozer –cote principale

În figura 7.5 se indică cotele principale pentru un buldozer, dintre care se menţionează:
înălţimea lamei A, lungimea lamei B, înălţimea maximă de ridicare a lamei H, adâncimea maximă de
săpare K, unghiul de înclinare a lamei în plan orizontal Y (unghiul de atac), înclinarea lamei în plan
vertical T. Alţi parametrii tehnici: puterea motorului (kW); masa proprie (kg); presiunea exercitatǎ de
şenile asupra solului (N/cm2); viteza de lucru şi viteza de deplasare (km/h).

Există şi buldozere la care manevrarea lamei în plan orizontal, precum şi înclinarea în plan
vertical se realizează cu ajutorul unor cilindri hidraulici. La un astfel de buldozer schimbarea poziţiei
lamei se poate realiza foarte uşor, din cabină, fără a fi necesare operaţii suplimentare ca la buldozerul
cu lamă orientabilă din figura 7.6.

Buldozerul din figura 7.6 are mecanism de manevrare a echipamentului cu cilindri hidraulici,
pârghii şi tije ca în schema din figura 7.2 şi echipament cu lamă orientabilă conform figurii 7.3.

Fig.7.6. Buldozer - mecanism cu

cilindrii hidraulici
 Fig.7.7. Buldozer cu lamǎ orientabilǎ

Pentru protejarea roţilor motoare firma Caterpillar foloseşte soluţia din figura 7.7, cu ridicarea roţilor
motoare mult deasupra nivelului terenului. În aceeaşi figură se observă:

-supraînălţarea lamei pentru creşterea volumului prismei de pământ;

-înlocuirea unei bare de rigidizare cu un cilindru hidraulic în vederea înclinării lamei în plan
vertical cu ajutorul acestui cilindru;
- fixarea cilindrilor hidraulici la capota motorului printr-o articulaţie dublă.
 Fig.7.8. Scheme pentru echipamentul de scarificator
a). Scarificatorul simplu; b) Scarificatorul cu mecanism paralelogram
1 – maşina de bază; 2 – suport de fixare echipament la maşina de bază; 3 – cadru; 4 – traversă; 5 – dinţi; 6 – cilindri
hidraulici pentru manevrarea echipamentului ; 7 - cilindri hidraulici pentru reglarea unghiului de scarificare.

În mod frecvent buldozerele sunt prevazute şi cu un echipament de scarificator amplasat în

partea din spate a maşinii. În figura 7.8 se prezintă scheme pentru două variante de scarificator:
scarificatorul simplu şi scarificatorul cu mecanism paralelogram, care are avantajul că asigură
menţinerea constantă a unghiului de scarificare la diferite adâncimi de scarificare.

În figura 7.9 se prezintă un scarificator cu un dinte, cu mecanism de manevrare paralelogram,

cu două perechi de cilindri hidraulici: o pereche pentru deplasarea dintelui pe verticală cu menţinerea
constantă a unghiului de scarificare, o pereche pentru modificarea unghiului de scarificare.

Fig.7.9. Scarificator cu un dinte

 Se observă şi aici cilindrul hidraulic pentru înclinarea lamei în plan vertical, montat între lamă
şi grinda cadrului.

Fig.7.10. Scarificator –cilindrul hidraulic pt. înclinarea organului de lucru

În figura 7.10 se prezintǎ un echipament de scarificator cu mai mulţi dinţi (3...5) dotat tot cu
mecanism de manevrare tip paralelogram, dar fără posibilitatea de reglare a unghiului de scarificare.

În ultimii ani la buldozerele pe şenile se utilizează preponderent transmisia hidrostatică la

mecanismul de deplasare, cu pompe cu debit reglabil şi motoare hidrostatice cu volum geometric
reglabil, precum şi sisteme automate de reglaj, care asigură reglarea automată a vitezei de deplasare
funcţie de rezistenţa la deplasare şi menţinerea motorului diesel în zona turaţiei nominale, asigurând
un consum optim de combustibil şi evitând supraîncărcarea motorului.

Fig.7.14. Schema de acţionare a mecanismului de deplasare în cazul Fig.7.15. Sistemul de acţionare a unei
acţionǎrii hidrostatice şenile -M hidraulic rotativ + Tr. mecanicǎ
 Schema de principiu a acestui sistem se prezintǎ în figura 7.14. Se asigură simplificarea
construcţiei maşinii prin eliminarea convertizorului hidraulic de cuplu şi a cutiei de viteze cu ambreiaje
de fricţiune şi frâne cu discuri pentru schimbarea vitezelor în sarcină. În cazul transmisiei hidrostatice,
fiecare şenilă este acţionată separat de un motor hidraulic rotativ prin transmisii mecanice (fig.7.15).

Pe lângă buldozerele pe şenile, care asigură forţe mari de tracţiune, stabilitate bună şi
presiune redusă pe teren, se utilizează uneori şi buldozere pe pneuri, care se pot deplasa pe drumurile
publice de la un şantier la altul şi realizează viteze de deplasare mult mai mari decât buldozerele pe
şenile. În figura 7.16 se prezintă un buldozer pe pneuri cu şasiu articulat.

Fig 7.16. Buldozer pe pneuri

Utilizarea electronicii şi automaticii la acţionarea buldozerelor

Electronica joacă un rol important în dezvoltarea maşinilor de săpat moderne, asigurând

utilizarea cu eficienţă maximă a motorului diesel şi a sistemului hidraulic.

Se accentuează tendinţa de realizare a controlului sistemului motor diesel- instalaţie hidraulică

de către microprocesor (fig.7.17).
 Fig.7.17. Microprocesor de control a sistemului motor diesel- instalaţie hidraulică

Microprocesorul stabileşte turaţia motorului diesel şi debitul pompelor în funcţie de condiţiile

de lucru, asigurându-se creşterea productivităţii, reducerea consumului de combustibil, manevrarea
lină, fără şocuri a mecanismelor, reducerea uzurii componentelor maşinii, reducerea cheltuielilor de
mentenanţă şi reparaţii şi în final un cost unitar mai mic al lucrării.

În funcţie de semnalele de intrare primite, microcontrolerul optimizează regimul de lucru a

motorului diesel şi generează semnale de comandă pentru distribuitoarele cu comandă electrică, care
reglează funcţionarea pompelor şi motoarelor hidraulice.

Microcontrolerul se reglează înainte de începerea procesului de lucru, selectând un anumit mod

de lucru, ca de exemplu funcţionarea în regim manual sau automat, direcţia de deplasare, creşterea sau
reducerea vitezei de deplasare, efectuarea virajului.

Pentru reglarea pompelor şi motoarelor hidraulice se utilizează distribuitoare electrohidraulice

cu electromagneţi proporţionali, care primesc semnale de comandă de la microcontroler.

La viraj stânga şi dreapta, motoarele hidraulice primesc semnale de comandă diferite funcţie de
raza de viraj dorită.

La cerere se poate realiza şi o diagnosticare a stării tehnice a maşinii; se afişează principalii

parametri şi, în caz de necesitate, sistemul electronic avertizează mecanicul asupra necesităţii efectuării
unor operaţii de întreţinere, iar în caz de pericol imediat realizează oprirea automată a maşinii.
 Un alt exemplu de utilizare a electronicii este computerul de bord - sistemul automat de
supraveghere, numit EMS (Electronic Monitoring System), care informează permanent mecanicul, prin
afişare pe un ecran aflat la bord, asupra valorilor unor parametri importanţi ai maşinii (fig.7.18).

Fig.7.18. Sistemul EMS Fig.7.19. Manete multifuncţionale joystick

Privind sistemul de comandă a echipamentului de lucru se menţionează următoarele perfecţionări:

-posibilitatea de control a vitezei mecanismului comandat în funcţie de poziţia manetei de

comandă a distribuitorului hidraulic, utilizând sistemul de reglare automată denumit “load sensing”,
care asigură variaţia liniară a debitului pompei cu deplasarea sertarului distribuitorului la un randament
acceptabil al sistemului;

-posibilitatea de control a deplasării organului acţionat, utilizând un sistem cu control

proporţional de presiune, denumit PPC (Proportional Presure Control), care asigură cilindrului
hidraulic acţionat o mişcare proporţională cu mişcarea manetei de comandă;

-utilizarea unor manete multifuncţionale (joystick), ca în exemplul din figura 7.19, care
uşurează mult munca mecanicului;

- reglarea automată a poziţiei lamei la lucrări de nivelare cu ajutorul unor sisteme bazate pe
laser (fig.7.20), compuse din emiţător laser rotativ 1, receptoare laser 2, care emit semnale de comandă
pentru cilindrii hidraulici ai echipamentului de lucru şi care sunt montate pe tije telescopice 3, care
pot fi reglate din cabină;

-controlul poziţiei lamei prin radio utilizând sistemul GPS (fig.7.21)

Fig.7.20.Controlul automat al poziţiei lamei cu laser Fig.7.21. Controlul poziţiei maşinii şi a lamei prin
radio cu ajutorul sistemului GPS

1. Calculul rezistenţei la săpare

Pentru buldozere şi autogredere se poate utiliza următoarea metodă simplificată pentru calculul
rezistenţei la săpare. În figura 1 se indică forţele care acţionează asupra lamei în timpul săpării,
considerând existenţa prismei de pământ în faţa lamei:

- rezistenţa la tăiere R t ;

- forţa de frecare între prisma de pământ şi teren F1 =  G pr , care acţionează în planul terenului,
perpendicular pe muchia tăietoare a lamei (  = 0,6...0,8 );

- forţa de frecare F2 = 1 N între pământ şi lamă la deplasarea pământului în lungul lamei, a

cărei direcţie formează unghiul  cu direcţia de deplasarea utilajului ( 1 = 0, 4...0, 6 );

- forţa de frecare F3 = 1N între pământ şi lamă la deplasarea pământului faţă de lamă de jos în
sus, a cărei direcţie formează unghiul  cu suprafaţa terenului

Se consideră că forţa de apăsare normală a prismei de pământ asupra lamei, N , este determinată
de forţa de frecare F1 între prisma de pământ şi teren:
900
N = G pr sin  (din fig.1) (1)
N γ
În calcule se neglijeazǎ curbura lamei.
F1=μGpr
În relaţiile de mai sus s-a notat:
 − coeficient de frecare între prisma de pământ şi teren ; 1 − coeficient de frecare pământ- lamă;  −
unghiul de săpare; G pr – greutatea prismei de pământ din faţa lamei, care se determină cu relaţia (2).

( H − c) l 
( H − c) ( H − c )2 l   pa  k
tg
G pr =  pa V pr =  pa  k = (2)
2 2tg

în care: H este înălţimea lamei; l – lungimea lamei;  pa − greutatea specifică a pământului în stare
afânată;  − unghiul de taluz natural; k − coeficient funcţie de înclinarea terenului faţă de orizontală.

Fig. 1 Scheme pentru determinarea rezistenţei la sǎpare pentru organ de lucru tip lamǎ

Rezistenţa la tăiere Rt se determină cu relaţia:

R t = Kt  bc (3)

în care: Kt –este rezistenţa specifică la tăiere, care este în funcţie de categoria pământului; b – lăţimea
de tăiere; c – grosimea brazdei.
 Proiectând forţele Rt , F1, F2 , F3 pe direcţia de deplasare, se obţine relaţia de calcul a
componentei tangentţiale a rezistenţei la săpare Rst :

Rst = Rt + W1 + W2 + W3 = Kt bc + G pr sin  + 1N cos  + 1N cos  sin  (4)

în care: Rt este rezistenţa la tăiere; W1 –proiecţia forţei de frecare F1 (între prisma de pământ şi teren)
pe direcţia de deplasare,; W2 – proiecţia forţei de frecare F2 (dintre pământ şi lamă, la deplasarea
pământului în lungul lamei) pe direcţia de deplasare; W3 – proiecţia forţei de frecare F3 (dintre pământ
şi lamă, la deplasarea brazdei faţă de lamă de jos în sus) pe direcţia de deplasare;  − unghiul de
înclinare a lamei faţă de direcţia de deplasare; b – lǎţimea brazdei ( b = l sin  , l fiind lungimea lamei).

Din relaţia de mai sus rezultă că rezistenţa la săpare depinde de o serie de parametri, ce depind
la rândul lor, de proprietăţile pământului ( K t , ,  pa , , 1 ), de dimensiunile lamei ( l , H ), de poziţia
lamei ( c, ,  ) şi de înclinarea terenului (  ), care influenţeazǎ volumul prismei de pǎmânt:

Rst = f ( Kt , ,  pa , , 1, l , H , c, , , ) (5)

2. Determinarea rezistenţei totale la deplasare

Rezistenţa totală la deplasare în timpul lucrului Wd se obţine prin însumarea rezistenţei la

săpare Rst (componenta tangenţialǎ) cu rezistenţa la rulare Wr şi rezistenţa datorită pantei W p (fig.2):

Wd = Rst + Wr + W p (6)

Figura 2.

În cazul în care nu se ia în considerare componenta normalǎ a rezistenţei la sǎpare, rezistenţa la

rulare se determinǎ cu relaţia:

Wr = f  G cos  (7)
 Rezistenţa datoritǎ pantei se determinǎ cu relaţia:

W p = G sin  (8)

în care: G este greutatea maşinii, f –coeficient de rezistenţă la rulare, care depinde de caracteristicile
organului de deplasare şi de natura şi starea terenului, α – unghiul de înclinare a terenului faţă de oriz.

3. Puterea necesară pentru deplasare

Puterea necesară pentru deplasare se determină cu relaţia:

Wd v
Pd = [kW] (9)
1000d

în care: Wd este rezistenţa totalǎ la deplasare, în N, v -viteza de deplasare a maşinii în timpul lucrului
în m/s,  d – randamentul mecanismului de deplasare.

4. Forţa maximă de tracţiune

Forţa maximă de tracţiune Tmax se determină cu relaţia:

Tmax = min (Ta , Tm ) (10)

în care: Ta este forţa de aderenţă între organul de deplasare (şenile, roţi cu pneuri) şi teren, Tm – forţa
maximă pe care o asigură sistemul de acţionare a mecanismului de deplasare, la contactul cu terenul.

Forţa de aderenţă Ta se determină cu relaţia:

Ta = Ga  ad (11)

în care: Ga este greutatea aderentă, ad - coeficientul de aderenţă, care depinde de construcţia
organului de deplasare, dar şi de natura şi starea terenului.

În cazul maşinilor pe şenile, greutatea aderentă Ga este egală cu forţa de apăsare a şenilelor pe
teren, iar la maşini pe pneuri este egală cu forţa de apăsare a roţilor motoare pe teren. Dacǎ nu se
considerǎ componenta normalǎ a rezistenţei la sǎpare, greutatea aderentă Ga la maşini pe şenile este
egalǎ cu greutatea totalǎ a maşinii.

Forţa maximă Tm , pe care o asigură sistemul de acţionare a mecanismului de deplasare la

contactul cu terenul, se determină ţinând seama de momentul dat de motorul diesel, de tipul transmisiei
(mecanică, hidromecanică, hidrostatică), de raportul de transmitere, de raza roţii motoare, de
randamentul transmisiei.
 Se recomandă alegerea sistemului de acţionare a mecanismului de deplasare în concordanţă cu
greutatea aderentă Ga , astfel încât forţa Tm , dată de sistemul de acţionare la contactul roţii sau şenilei
cu terenul, să fie aproximativ egală cu forţa de aderenţă Ta în condiţii bune de aderenţă.

Pentru limitarea patinării între organul de deplasare şi teren, se recomandă ca în timpul

funcţionării maşinii, forţa de tracţiune necesară pentru învingerea rezistenţelor la deplasare să nu
depăşească 80% din valoarea forţei de aderenţă Ta .

5. Calculul mecanismului de manevrare pe verticală a organului de lucru la buldozere

La buldozerele moderne, manevrarea echipamentului de lucru se realizeaza cu cilindri hidraulici

fixaţi de lamă – direct sau prin intermediul unor tije.

Calculul forţelor din cilindri se face în trei poziţii:

 Ipoteza I. La sfârşitul săpării se ridică lama, forfecându-se brazda şi prisma de pământ din faţa
lamei (fig. 3).

Sr1

Rf

Figura 3

În această situaţie, asupra echipamentului de lucru acţionează următoarele forţe:

G p − greutatea pământului ce sprijină direct pe lamă

R f − rezistenţa de forfecare a brazdei şi prismei de pământ

Ge – greutatea echipamentului de lucru

Sr1 - forţa din cilindrii mecanismului de ridicare a lamei în ipoteza I

P1 − reacţiunea orizontală a pământului, care se determină din condiţia de aderenţă :
P1 = (Gtr + Ge )ad  kd (12)
în care: Gtr este greutatea maşinii de bază (tractor), Ge – greutatea echipamentului de lucru, ad –
coeficientul de aderenţă între şenile şi teren, kd - coeficient dinamic, care ţine seama de forţa de inerţie
ce apare la oprirea maşinii în situaţia considerată ( kd = 1,5 ).

Din condiţia de echilibru a echipamentului de lucru, scriind ecuaţia de momente în raport cu

articulaţia cadrului C, rezultă relaţia:

P1rp1 + Ge re + Gp rp + R f  r f

 M c = 0 → Sr1 = rsr
(13)

în care Sr1 este forţa din cilindrii mecanismului de ridicare a lamei, rP1 , re , rp' , r f , rsr – distanţele de la

articulaţia C la direcţiile forţelor P1 , Ge , G 'p , R f respectiv Sr1 .

 Ipoteza II. În timpul deplasării maşinii, lama întâlneşte un obstacol şi se încearcă ridicarea
lamei în vederea dislocării obstacolului, dar buldozerul ajunge la limita de stabilitate, ridicându-
şi partea din spate a maşinii (fig. 4)

În acest caz, pe lângă reacţiunea tangenţială a obstacolului P2 , apare şi o reacţiune normală R2 .

Reacţiunea P2 se stabileşte din condiţia de aderenţă a şenilelor cu terenul, luând în consideraţie

creşterea greutăţii aderente datorită componentei R2 , care măreşte apăsarea şenilelor pe teren. Rezultă
relaţia:

P2 = (Gtr + Ge + R2 )ad kd (14)

Gtr

R2

P2

Figura 4
 În prima etapă a calculului forţei din cilindrii mecanismului de manevrare a lamei se determină
reacţiunea R2 din condiţia de echilibru a întregii maşini, utilizând ecuaţia de momente în raport cu
punctul A. Se obţine relaţia:

Gtr rtrA − Ge reA − R2rr 2 A = 0 (15)

Gtr rtrA − Ge reA

 R2 = (16)
rr 2 A

în care: rtr , A , re, A , rr 2, A reprezintă distanţele de la punctual A la direcţiile forţelor Gtr , Ge , respectiv R2 .

În etapa doua a calculului, se izolează echipamentul de lucru şi se scrie ecuaţia de momente a

forţelor în raport cu articulaţia C a echipamentului. Se obţine ecuaţia:

P2 rP 2C + R2 rR 2C + Ge rGeC
Sr 2 = (17)
rsrC

în care: Sr 2 este forţa din cilindrii mecanismului de manevrare a lamei în ipoteza II,
rp 2,C , rR 2,C , rGe,C , rsr ,C – distanţele de la punctual C la direcţiile forţelor P2 , R2 , Ge respectiv Sr 2 .

 Ipoteza III. În timpul deplasării se încearcă înfigerea lamei într-un pământ foarte tare; ca
urmare, buldozerul ajunge la limita de stabilitate, ridicându-şi partea din faţă a maşinii (fig. 5).

În această situaţie, pe lângă reacţiunea tangenţială a obstacolului P3 , apare şi o reacţiune

normală R3 , care acţionează de jos în sus.

Reacţiunea P3 se stabileşte din condiţia de aderenţă a şenilelor cu terenul, luând în consideraţie

reducerea greutăţii aderente datorită componentei R3 , care micşoreazǎ apăsarea şenilelor pe teren, deci:

P3 = (Gtr + Ge − R3 )ad  kd (18)

Gtr

P3
R3 Figura 5
 În prima etapă a calculului forţei din cilindrii mecanismului de manevrare a lamei se determină
reacţiunea R3 din condiţia de echilibru a întregii maşini, utilizând ecuaţia de momente în raport cu
punctul B. Se obţine relaţia:

M B = 0 , adicǎ Gtr rtrB + Ge reB − R3rr 3B = 0 (19)

Gtr rtrB + Ge reB

 R3 = (20)
rR3B

În etapa a doua a calculului, se izolează echipamentul de lucru şi şi se scrie ecuaţia de

momente a forţelor în raport cu articulaţia C a echipamentului. Se obţine ecuaţia:

R3rR 3C − P3rP 3C − Ge rGeC

Sr 3 = (21)
rSrc

în care Sr 3 este forţa din cilindrii mecanismului de manevrare a lamei în ipoteza III,
rP 3,C , rR 3,C , rGe,C , rsr ,C – distanţele de la punctual C la direcţiile forţelor P3 , R3 , Ge respectiv Sr 3 .

Cursa necesarǎ a cilindrilor de manevrare a echipamentului se determinǎ grafic, considerând

poziţiile limitǎ inferioarǎ şi superioarǎ ale echipamentului. Cunoscând valorile forţelor Sr1, Sr 2 , Sr 3 ,
precum şi cursa necesarǎ, se aleg cilindrii de manevrare a echipamentului de lucru.

6. Calculul productivităţii buldozerului

În cazul în care buldozerul se utilizează la săparea şi transportul pământului (lama

perpendiculară pe direcţia de deplasare), productivitatea de exploatare Q se calculează cu relaţia:

3600 V pr
Q=   kt ki [m3 / h] (22)
T ka

în care: V pr este volumul prismei de pământ din faţa lamei, în m3, ka − coeficient de afânare a
pământului, kt − coeficient de utilizare a maşinii ( kt = 0,8...0,85 ), ki − coeficient ce ţine seama de
înclinarea terenului, T − durata ciclului de lucru, în s.

Figura 6
 Volumul prismei de pământ din faţa lamei se determină cu relaţia (fig. 6) –vezi rel. (2):

( H − c)2 Lku
V pr = (23)
2tg

în care: H este înălţimea lamei, c – grosimea brazdei, L – lungimea lamei,  – unghiul de taluz
natural al pământului, ku – coeficient de umplere.

Durata ciclului de lucru se calculează cu relaţia:

ls ltr ls + ltr
T = ts + ttr + tr + ta = + + + ta (24)
vI vII vIII

în care: t s este durata fazei de săpare, ttr – durata fazei de transport a pământului săpat, tr – durata
fazei de revenire a maşinii la locul de săpare, t a – durata operaţiilor auxiliare, ls − distanţa de săpare,
ltr − distanţa de transport a pământului, vI , vII , vIII – vitezele de deplasare în cele trei faze ale ciclului
de lucru.

Coeficientul ki = 1 pentru teren orizontal (fig. 7, a), ki  1 pentru deplasarea în rampă (fig. 7,
b), iar pentru deplasarea în pantă ki  1 (fig. 7, c).

Figura 7

7. Calculul echipamentului de lucru

Echipamentul de lucru este format din cadru, lamă şi tijǎ de rigidizare. Exemplu de calcul:
calculul cadrului la buldozerul cu lamă fixă. Ipoteza de calcul este următoarea (fig. 8):
- în timp ce buldozerul se deplasează, lama loveşte un obstacol care se află în dreptul unei grinzi
a cadrului;
- lama este retrasă din pământ în vederea dislocării obstacolului, maşina patineazǎ şi ajunge la
limita de stabilitate (conform ipotezei II pentru calculul mecanismului de manevrare a lamei);
Reacţiunea orizontală a obstacolului P2 , stabilită din condiţia de aderenţă, se determină cu
relaţia (14), reacţiunea normală R2 , determinată din condiţia de stabilitate a maşinii, se calculează cu
relaţia (16), iar forţa Sr 2 , din cilindrii de ridicare a lamei, se determină cu relaţia (17).
Pentru verificarea cadrului se parcurg următoarele etape:
a) Se calculează reacţiunile X C1 , Z C1 (pentru grinda cea mai solicitată), din condiţiile de echilibru a
echipamentului de lucru, utilizând schema de calcul din figura 8.

Pentru determinarea reacţiunii orizontale X C1 , se scrie ecuaţia momentelor forţelor faţă de axa
C2 z şi se obţine relaţia:
P2 (2b + e) + Srxb
 M C z = 0  X C1 =
2
2b
(25)

în care: distanţele b şi e sunt indicate în figura 8, iar Srx este proiecţia pe orizontalǎ a forţei Sr 2 .

Pentru calculul reacţiunii verticale Z C1 se scrie ecuaţia de momente a forţelor faţă de C2 x :

Srz b − R2 (2b + e) − Geb
 MC x = 0
2
 ZC1 =
2b
(26)

în care Srz este proiecţia pe verticalǎ a forţei Sr 2 , iar Ge este greutatea echipamentului.

Figura 8