2.3.

Ecuaţia dreptei cu coeficient unghiular

Considerăm d o dreapta oblică în plan, care are coeficientul
unghiular (panta) k  tg , unde  este unghiul dintre dreapta d şi
sensul pozitiv al axei Ox. Pentru fixarea poziţiei unei drepte nu este
suficient să cunoaştem numai coeficientul unghiular ci mai trebuie un
punct al dreptei. Cu aceste două elemente poziţia dreptei este
determinată. Fie M 0 0, b  d , iar M(x,y) un punct care se poate
deplasa liber pe aceasta dreaptă. Între punctele M şi M0 există relaţie
de legătură.

Fig. 33
Vom încerca să găsim coordonatele vectorului
 
M 0 M  x, y  b şi a 0 – vectorul director ao d cu coordonatele

respective a0  cos  , sin . Deoarece ao ( MM o ) rezultă că:

y b
sau x  sin    y  bcos  .
x
 (2.7)
cos  sin 
Din ecuaţia (2.7) aflăm cu ce este egal y şi obţinem
y  x  tg  b , (2.8)
aşa cum am spus mai sus că:
 y 2  y1
k  tg  , (2.9)
x 2  x1
unde M1 ( x1, y1 ) şi M 2 ( x2 , y2 ) aparţin dreptei d.

y  kxb. (2.10)
Am obţinut în (2.10) ecuaţia dreptei dată prin coeficientul
unghiular.
Drept exemplul poate servi următoarele ecuaţii a dreptelor
d1 : y  3  10 x şi d 2 : y  3  2 x . Vom prezenta sub forma grafică
şi observăm că dreapta d1 creşte mai repede decât dreapta d2. Forma
schematică este prezentată în fig. 34.

Fig. 34

Cazuri particulare:
Dacă b=0 dreapta trece prin origine şi are coeficientul
unghiular k, iar
y=kx. (2.11)
Dacă k =1 şi b=0 obţinem dreapta
y=x (2.12)
ce reprezintă ecuaţia bisectoarei a cadranelor I şi III.
 Dacă k = –1 obţinem ecuaţia
y = –x (2.13)
care se numeşte a doua bisectoare a cadranelor II şi IV.
Dacă k=0 atunci unghiul   0 şi se obţine o paralelă la axa
Ox. Ecuaţia (2.10) se reduce la:
y=b. (2.14)
(2.14) este ecuaţia dreptei paralelă la axa Ox.
Pentru b>0 dreapta paralelă la axa Ox se află deasupra originii,
pentru b<0 este sub origine.
Pentru b=0 se obţine chiar axa Ox şi
y=0. (2.15)
Considerăm o dreaptă paralelă cu Oy la distanţa a de aceasta şi
un punct M(x,y) situat pe dreaptă. Obţinem ecuaţia:
x=a sau x=–a (2.16)
Ecuaţia (2.14) este ecuaţia unei paralele cu ordonata Oy. Pentru
a>0 paralela este la dreapta originii şi pentru a<0 la stânga originii.
Pentru a=0 se obţine axa Oy, deci ecuaţia axei Oy este:
x=0 (2.17)
2.4. Ecuaţia generală a dreptei
Fie ecuaţia F(x,y)=0 defineşte o linie, dacă valorile lui x şi y
sunt soluţiile acestei ecuaţii, le vom considera drept coordonatele
punctelor unui plan în raport cu sistemul de coordonate dat. Dreapta
poate fi reprezentată printr-o ecuaţie de gradul întâi cu două
necunoscute. Ecuaţia dreptei în raport de coordonatele x şi y poate fi
adusă la forma:
Ax + By + C = 0, A2  B 2  0 , (2.18)
unde coeficienţii A, B, C al acestei ecuaţii sunt numere reale.
Ecuaţia (2.18) este numită ecuaţia generală a dreptei.
În tabelul 1, sunt reprezentate cazurile particulare deduse din
ecuaţia generală (2.18), în care se dă valoarea coeficienţilor, forma
ecuaţiei şi poziţia dreptei în sistemul cartezian de coordonate.
 Tabelul 1.
Valoarea Forma ecuaţiei va Poziţia dreptei în sistemul
coeficienţilor fi: cartezian de coordonate este:
C=0 Ax+By=0 Dreapta trece prin originea
axelor de coordonate
A=0 By+C=0 Dreapta este paralelă la axa Ox
B=0 Ax+C=0 Dreapta este paralelă la axa Oy
A=C=0 y=0 Dreapta coincide cu axa Ox
B=C=0 x=0 Dreapta coincide cu axa Oy
Din cele expuse în tabelul 1. vedem că ecuaţia (2.18) descrie
dreptele planului, inclusiv toate dreptele particulare. De aceea ecuaţia
(2.18) şi se numeşte ecuaţia generală a dreptei.
A
Dacă în ecuaţia generală a dreptei notăm prin k   şi
B
C
b   , ( B  0), obţinem ecuaţia (2.10) unde:
B
A C
y  x (2.19)
B B
sau
y  x  b . (2.20)
Astfel dreaptă din plan este caracterizată printr-o ecuaţie de
gradul întâi de două variabile.
Exemplu. Determinaţi unghiul format de dreapta 3x+3y–5=0
cu direcţia axei Ox.
Rezolvare: Din ipoteza problemei, observăm că dreapta este
dată de ecuaţia (2.18). Acesta ecuaţie o scriem în forma (2.20). Deci
3
y  x  şi coeficientul unghiular este k  1, tg  1, iar
5
unghiul format de dreaptă şi direcţia axei Ox este 1350.
Răspuns: 1350.
2.5. Ecuaţia dreptei în formă vectorială
 Fie d o dreaptă în planul xOy şi punctul M 0 x0 , y0   d , iar
n  A, B vector nenul perpendicular pe dreapta d. Fie M ( x, y) un
punct arbitrar, ce aparţine dreptei d şi diferă de punctul M 0 ( x0 , y0 )
atunci vectorul M 0 M  x  x0 , y  y0  este perpendicular la vectorul
n  A, B, deci produsul scalar al acestor vectori este egal cu zero:
(n  M 0 M )  0. (2.21)
Ecuaţia (2.21) se numeşte ecuaţia vectorială a dreptei. Ecuaţia (2.21)
o scriem în raport cu coordonatele punctelor M şi M0:
Ax  x0   B y  y0   0 . (2.22)
În ecuaţia (2.22) numerele x0, y0 pot fi considerate coordonatele
punctului fixat, iar x, y – coordonatele punctului curent al liniei
corespunzătoare ecuaţiei. Ecuaţia (2.22) se numeşte ecuaţia dreptei
ce trece prin punctul dat perpendicular vectorului dat.
2.6. Ecuaţia canonică a dreptei
Fie punctul M 0 x0 , y0   d şi a  m, n – vector coliniar cu
dreapta d. Vectorul a ce numeşte vectorul director al dreptei.
Punctul M ( x, y) este un punct arbitrar ce aparţine dreptei d, iar
vectorii M 0 M  x  x0 , y  y0  şi a  m, n sunt coliniari, atunci
coordonatele acestor vectori sunt proporţionali, şi deci putem scrie:
x  x0 y  y 0
 (2.23)
m n
Ecuaţia (2.23) poartă denumirea de ecuaţie canonică a dreptei.
Notând rapoartele ecuaţiei (2.23) prin t obţinem:
 x  x0  mt
 unde t – parametru şi variază în limitele    t  
 y  y0  nt
(2.24)

Ecuaţiile (2.24) se numesc ecuaţii parametrice ale dreptei.

 2.7. Ecuaţia dreptei în tăieturi
Considerăm o dreaptă, care taie axele de coordonate în
punctele M1 a,0 şi M 2 0, b . Presupunem că a  0 şi b  0 , iar a şi
b reprezintă punctele de intersecţie a dreptei cu axele de
coordonatele Ox şi Oy fig. 35.

Fig. 35

Atunci ecuaţia dreptei are forma:

x y
  1. (2.25)
a b

Aceasta ecuaţie are denumirea de ecuaţia dreptei în tăieturi.

Ecuaţia unei drepte sub forma (2.25) se poate scrie ori de câte
ori cunoaştem punctele situate pe axele de coordonate ale dreptei.
Pentru a determina punctele, unde dreapta taie axele Ox şi Oy vom
substitui în ecuaţia generală (2.18) y=0 şi respectiv x=0 încât
 C   C
obţinem punctele   ,0  şi  0,  . În general pentru a verifica
 A   B
dacă punctul P0 x0 , y0  se găseşte pe dreapta Ax + By + C = 0, se
înlocuiesc coordonatele din ecuaţia (2.18) şi se verifică egalitatea
Ax0 + By0 + C = 0.
 2.8. Panta unei drepte oblice
O dreaptă oblică d este determinată printr-un punct
M 0 x0 , y0   d şi de panta k numită anterior coeficientul unghiular.
Punctul M(x,y) aparţine dreptei d dacă şi numai dacă
y  y0  k x  x0  . Evident, că punctele M ( x, y)  M 0 ( x0 , y0 )
aparţine dreptei d dacă panta k a dreptei d este determinată de
formula:
y  y0
k , x  x0 . (2.26)
x  x0
Dacă dreapta d1 are panta k1, iar d2 respectiv panta k2 atunci:
1. d1 d 2  k1  k 2
2. d1  d 2  k1  k 2  1
2.9. Ecuaţia dreptei determinată de un punct şi panta
Pentru a determina poziţia dreptei este necesar să cunoaştem
panta ei (adică coeficientul unghiular) cât şi punctul de pe dreaptă.
Fie dreapta d definită prin punctul M 0 x0 , y0   d şi coeficientul
unghiular notat prin k (panta), unde k  tg . Punctul M(x,y) aparţine
dreptei d dacă şi numai dacă satisface ecuaţia:
y  y 0  k  x  x0  . (2.27)
Prin urmare, (2.27) reprezintă ecuaţia dreptei determinată de punctul
M 0 x0 , y0  şi de panta (coeficientul unghiular) k.
Caz particular:
Ecuaţia (2.27) poate fi scrisă sub forma y=kx+b, unde k este
panta, iar b  y0  kx0 . Numărul real b se numeşte ordonata la
origine, deoarece dreapta d intersectează axa Oy în punctul (0,b).
Ecuaţia dreptei oblice care trece prin origine, putem considera
că x0  0, y0  0 , atunci y = kx, iar b=0.
Pentru k=1 obţinem y=x care reprezintă ecuaţia primei
bisectoare a unghiurilor axelor de coordonate, iar pentru k=–1
obţinem y=–x care este ecuaţia celei de a doua bisectoare a
unghiurilor axelor de coordonate. Dacă k=0 atunci se obţine o
paralelă la axa Ox, ecuaţia fiind y=b. Dacă k şi b sunt parametri reali
atunci y=kx+b reprezintă orice dreaptă oblică din plan.
2.10. Ecuaţia dreptei determinată de două puncte
Considerăm două puncte distincte M1 x1, y1  şi M 2 x2 , y 2  prin
care se poate duce o dreaptă şi pe aceasta dreaptă un punct curent M
(x,y). Condiţia necesară şi suficientă ca pe dreapta M1M2 să se afle
punctul M(x,y) este ca vectorii M1M 2 , MM1 să fie coliniari,
deoarece ei au un punct comun M1 şi prin urmare sunt situaţi pe
aceeaşi dreaptă. Deoarece coordonatele sunt proporţionale obţinem
ecuaţia dreptei definită de cele două puncte M1 x1 , y1  şi M 2 x2 , y 2 
ce poate fi scrisă:

x  x1 y  y1
 , (2.28)
x 2  x1 y 2  y1

unde x2  x1 şi y 2  y1 .
Cazuri particulare:
Dacă x1=x2, atunci dreapta d este verticală şi are ecuaţia
x=x1. (2.29)
Dacă y1=y2, atunci dreapta d este orizontală şi are ecuaţia
y=y1. (2.30)
Dacă x1  x2 atunci dreapta d este oblică. Ecuaţia dreptei
oblice este determinată de punctul M1 x1 , y1  şi panta (coeficientul
unghiular) (vezi formula 2.25)
y 2  y1
k . (2.31)
x 2  x1
Astfel coeficientul unghiular a unei drepte date de două puncte
reprezintă raportul dintre diferenţa ordonatelor şi diferenţa absciselor
celor două puncte.
y 2  y1
y  y1  x  x1  (2.32)
x 2  x1
y  y1  k x  x1  . (2.33)
2.11. Ecuaţia dreptei dată de determinant
Aplicaţiile determinanţilor în geometrie au dezvoltat un nou
domeniu al matematicii, îmbinând algebra cu geometria. Sunt multe
aplicaţii în geometrie, însa în liceu se pune accent pe 3 formule:
determinarea ecuaţiei unei drepte data de două puncte când se cunosc
coordonatele lor, calculul ariei unui triunghi când se cunosc
coordonatele punctelor vârfuri, ale triunghiului şi verificarea dacă
trei puncte sunt coliniare, atunci când se ştiu coordonatele acestora.
Aceste formule sunt prezentate, împreună cu exemple.
În cazul când ecuaţia dreptei este dată de două puncte distincte
M1 x1 , y1  şi M 2 x2 ,y 2  , M ( x, y)  d ecuaţia ei se poate scrie sub
formă de determinant. Din ecuaţia (2.28) rezultă:
x y 1
x1 y1 1  0 (2.34)
x2 y2 1
dezvoltând determinantul după prima linie se obţine o ecuaţie de
gradul I în raport cu x şi y. Dacă înlocuim x, y prin x1, y1
determinantul are două linii identice şi dreapta trece prin punctul M1.
La fel dacă înlocuim x, y prin x2, y2 determinantul are două lini
identice şi dreapta trece prin punctul M2. Condiţia de coliniaritate a
trei puncte M1 x1, y1 , M 2 x2 , y2 , M 3 x3 , y3  , este dată de determinantul
egal cu zero.
x1 y1 1
x2 y2 1  0 (2.35)
x3 y3 1
Aria triunghiului cu vârfurile Ax1, y1 , Bx2 , y2 , C x3 , y3  , se poate
determina cu formula:
1
S det A ,
2
unde
x1 y1 1 1 1 1
det A  x 2 y 2 1 sau det A  x1 x2 x3 .
x3 y3 1 y1 y2 y3

Cu ajutorul formulei (2.34) se poate verifica dacă punctele sunt

coliniare.
2.12. Ecuaţiile parametrice ale dreptei determinate de două
puncte
Reamintim de ecuaţia dreptei ce trece prin două puncte
M1 x1 , y1  şi M 2 x2 ,y 2  fig. 36.

Fig. 36

x  x1 y  y1
  t, t  R (2.36)
x2  x1 y 2  y1
  x  x1  t ( x2  x1 )
sau  tR (2.37)
 y  y1  t ( y 2  y1 )

Cazuri particulare:

 x  x1
dacă t=0 obţinem  avem punctul M1 x1 ,y1  ,
 y  y1

 x  x2
dacă t=1 obţinem  avem punctul M 2 x2 , y 2  ,
 y  y2

pentru t
1
aflăm mijlocul segmentului M 1 M 2  adică
2
x1  x 2 y  y2
coordonatele punctului: x  şi y  1 .
2 2
2.13. Centrul de greutate
Fie punctele M i xi , yi , zi , i  1,..., n , şi mi , i  1,..., n cu
proprietatea m1  m2  ...  mn  0 . Punctul Gx, y  definit prin:

m1 x1  m2 x2  m3 x3  ...  mn xn
x ,
m1  m2  m3  ...  mn
m1 y1  m2 y2  m3 y3  ...  mn yn
y . (2.38)
m1  m2  m3  ...  mn
Se numeşte centrul de greutate al sistemului de puncte M1, M2,
M3,..., Mn raportat la sistemul de ponderi m1, m2 ,..., mn .
Dacă m1=m2=...=mn atunci se spune că sistemul este omogen şi
centrul de greutate are coordonatele.
x  x  x3  ...  xn
x 1 2 ,
n
 y1  y2  y3  ...  yn
y . (2.39)
n
Dacă n=2 obţinem mijlocul segmentului M 1 M 2  , iar pentru
n=3 obţinem coordonatele centrului de greutate a triunghiului
M1M2M3.
2.14. Ecuaţia normată a dreptei
Să presupunem că avem ecuaţia dreptei
A0 x  B0 y  C0  0 , (2.40)

şi vectorului normal n0  A0 , B0  este egală cu unu. Ecuaţia generală

(2.18) se reduce la forma normată prin împărţirea la n  A 2  B 2 .
Mărimea
1
N (2.41)
A2  B 2
se numeşte factor de normare.
Înmulţim ecuaţia (2.18) la factorul de normare (2.41) obţinem:
A B C
x y 0 (2.42)
A2  B 2 A2  B 2 A2  B 2
Ecuaţia (2.42) este ecuaţia normată a dreptei. Expresiile de pe
lângă x şi y – reprezintă valori ale sinusului şi cosinusului şi de aceea
nu pot primi valori mai mari decât o unitate după valoarea absolută.

Fig. 37
Notăm prin:
A B C
 cos  ;  sin  ;    (2.43)
A2  B 2 A2  B 2 A2  B 2
Înlocuim în ecuaţia (2.42) expresiile (2.43) obţinem:
x cos   y sin     0 (2.44)
Ecuaţia (2.44) se numeşte ecuaţia normată a dreptei, unde
  distanţa de la dreapta d până la originea de coordonate.
Deoarece toţi coeficienţii ecuaţiei (2.37) şi (2.44) sunt proporţionali
cu coeficienţii ecuaţiei (2.39) rezultă că aceste ecuaţii determina una
şi aceeaşi dreaptă.
2.15. Intersecţia a două drepte
Fie două drepte d1 şi d 2 reprezentate prin ecuaţiile generale:
d1 : A1 x  B1 y  C1  0 şi d2 : A2 x  B2 y  C2  0 .
Acestea două drepte pot fi paralele, perpendiculare, coincidente
şi concurente. În cazul în care cele două drepte sunt concurente
punctul lor de intersecţie se află prin rezolvarea sistemului format din
ecuaţiile celor două drepte:
 A1 x  B1 y  C1  0
 (2.45)
 A2 x  B 2 y  C 2  0
2.16. Condiţiile de paralelism şi perpendicularitate a dreptelor
Fixăm reperul cartezian xOy şi dreptele oblice
d1 : y  k1 x  b1 , (2.46)
d 2 : y  k 2 x  b2 . (2.47)
Ţinând cont de pantele k1 şi k2 acestea drepte sunt paralele dacă
şi numai dacă au pantele egale şi sunt perpendiculare dacă şi numai
dacă produsul pantelor lor este egal cu ( –1). Astfel:
a) dreptele sunt paralele dacă:
k1  k 2 . (2.48)
b) dreptele sunt perpendiculare dacă:
 k 2  k 2  1 (2.49)
Pentru ca două drepte să coincidă, pe lângă faptul că sunt
paralele trebuie să aibă un punct comun. Acest punct îl luăm pe axa
Oy, deci ordonatele de la origine trebuie să fie egale: b1=b2 pentru ca
aceste drepte să coincidă trebuie ca: k1=k2, b1=b2.
Dacă dreptele sunt date prin ecuaţiile generale d1 :
A1
A1x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C2  0 , atunci k1   ,
B1
A2
k2   şi dreptele sunt paralele dacă:
B2
A1 B1 C1
  . (2.50)
A2 B2 C 2
Pentru ca două drepte să coincidă, toţi coeficienţii sunt
proporţionali, deci
A1 B1 C1
  . (2.51)
A2 B2 C2
şi dreptele sunt perpendiculare dacă şi numai dacă:
A1 A2  B1 B2  0 (2.52)
În cazul în care dreptele sunt date prin ecuaţiile lor canonice
x  x1 y  y1 x  x2 y  y 2
d1 :  şi d2 :  condiţiile de
m1 n1 m2 n2
perpendicularitate şi de paralelism se scriu cu ajutorul vectorilor
 
directori a1  m1 , n1  şi a2  m2 , n2  şi sunt paralele, dacă:
m1 n1
 (2.53)
m2 n2
şi perpendiculari, dacă:
m1m2  n1n2  0 . (2.54)
Două drepte coincid, dacă şi numai dacă au coeficienţii proporţionali.
 2.17. Unghiul dintre două drepte
Dacă ecuaţiile dreptelor sunt date prin pantă d1 : y  k1 x  b1 ,
d 2 : y  k 2 x  b2 .

Fig. 38
Atunci unghiul  se determină
k1  tg1 , k 2  tg 2 , şi    2  1 , unde obţinem că:
k2  k1
tg  (2.55)
1  k2  k1

Fie  unghiul dintre două drepte (vezi fig. 38) date prin ecuaţiile
generale d1 : A1 x  B1 y  C1  0 şi d 2 : A2 x  B2 y  C2  0 . În acest
caz unghiul dintre aceste două drepte poate fi calculat după formula:
A1 A2  B1B2
cos   . (2.56)
A12  B12  A22  B22
Unghiul  dintre două drepte date în forma canonică
x  x1 y  y1 x  x2 y  y2
d1 :  şi d 2 :  poate fi determinat astfel:
m1 n1 m2 n2
 m1 m2  n1n2
cos   (2.57)
m12  n12  m22  n22

Remarcă: Pentru a găsi unghiul ascuţit expresiile din

formulele din partea dreaptă le vom scrie după modul.
2.18. Distanţa de la un punct la o dreaptă
Fie M 0 x0 , y0  un punct din plan şi h o dreaptă cu ecuaţia
Ax  By  C  0 . Atunci distanţa de la M 0 la dreapta h este dată de
formula:
Ax 0  By 0  C
d M 0 ; h   (2.58)
A2  B 2
2.19. Fascicul de drepte
Presupunem că avem două drepte diferite
d1 : A1x  B1 y  C1  0 şi d2 : A2 x  B2 y  C2  0 , care nu sunt
paralele sau coincidente. Intersecţia d1  d2  M 0 este caracterizată
prin sistemul liniar:
 A1 x  B1 y  C1  0
 A1 B2  A2 B1  0. (2.59)
 A2 x  B2 y  C 2  0
Dacă se dă coordonatele punctului M 0 x0 , y0  , atunci punctul
M0 poate fi considerat ca punct de intersecţie a dreptelor cu ecuaţiile
x=x0 şi y=y0. Printr-un punct M0 trece o infinitate de drepte.
Definiţie. Numim fascicul de drepte mulţimea tuturor dreptelor
din plan care trec prin unul şi acelaşi punct M0 numit vârful
fasciculului.
În cazul când punctul M0 este determinat ca intersecţia a două
drepte d1 şi d2, atunci ecuaţia unei drepte oarecare din fasciculul de
vârf poate fi scrisă ca:
p A1x  B1 y  C1   q A2 x  B2 y  C2   0, p 2  q 2  0, p, q  R2 .(2.60)
Ecuaţia (2.56) reprezintă o ecuaţie de gradul întâi cu necunoscutele x,
y. Dacă grupăm (2.60) obţinem:
x pA1  qA2   y pB1  qB2   C1  C2  0 (2.61)
Formula (2.60) se numeşte ecuaţia fasciculului cu vârful M0.
Într-adevăr pA1  qA2  0 şi pB1  qB2  0 , unde A1B2  A2 B1  0
implică p=q=0, deci toate dreptele dpq trec prin punctul M 0 x0 , y0  .
Numerele reale p şi q sunt parametri, cel puţin unul fiind nenul. Fie
p
q  0 şi împărţim ecuaţia (2.60) la q şi notăm raportul t
q
obţinem ecuaţia:
t ( A1 x  B1 y  C1 )  A2 x  B2 y  C2  0 . (2.62)
De aceea în practică se operează cu formulele:
d1 : A1x  B1 y  C1  0, t  A1 x  B1 y  C1   A2 x  B2 y  C2  0 (2.63)
sau cu
d 2 : A2 x  B2 y  C2  0 A1x  B1 y  C1  t ( A2 x  B2 y  C2 )  0 (2.64)
Prin aceste ecuaţii putem determina orice dreaptă din
fasciculul de drepte cu vârful în M0.. Fie dreapta d : Ax  By  0
trece prin origine. Mulţimea tuturor dreptelor paralele sau
coincidente cu d se numeşte fascicul de drepte paralele. De aceea
dreapta d se numeşte linia de reper a fasciculului. O dreaptă oarecare
din fasciculul de drepte paralele cu linia de reper are forma
Ax  By  r  0 , unde r este un parametru real. Aceasta ecuaţie se
numeşte ecuaţia fasciculului de drepte paralele.