Universitatea Politehnica Bucure ti

Facultatea de Chimie Aplicată si tiin a Materialelor

Proiect transfer termic

Student: Ni ă Mihai ă Iulian

Anul 3
Sec ia: IIPCB
Îndrumător : Prof. Dr. Ing. Gheorghe Soare

1
 Proiect transfer termic

1.0 Noțiuni Introductive

Schimbătoarele de căldură sunt utilaje termice care servesc la încălzirea sau răcirea
unui fluid, vaporizarea sau condensarea lui cu ajutorul unui alt fluid. Din punct de vedere
func ional, numărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare de apă sau aer, răcitoare de ulei,
distilatoare, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare, etc.) însă principiul de func ionare este
acelaşi şi anume transferul de căldură de la un fluid la altul prin intermediul unui perete
despăr itor. Există şi schimbătoare de căldură fără perete despăr itor între fluide, ca de
exemplu turnurile de răcire, camerele de pulverizare etc., dar calculul este mai complicat deşi
principiul de lucru este acelaşi. Schematizat, un schimbător de căldură constă din două
compartimente separate de un perete, prin fiecare circulând câte un fluid. Prin peretele
despăr itor are loc transferul căldurii de la fluidul cald la cel rece for a motrice fiind diferen a
de temperatură. În timpul circula iei fluidelor prin cele două compartimente, temperatura lor
variază, unul încălzindu-se celălalt răcindu-se. Temperaturile la intrarea în schimbătorul de
căldură se notează cu indice prim iar cele la ieşire cu indice secund.

Figura 1.Schemă generală schimbător de căldură

m1, m2 – debite masice, kg/s

t’1,t’2- temperaturile fluidelor la intrarea în schimbătorul de căldură, K
t’’1,t’’2 - temperaturile fluidelor la ie irea din schimbătorul de căldură, K

Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător există
schimbătoare:

• cu curgere paralelă în echicurent;

• cu curgere paralelă în contracurent;
• cu curgere încrucişată;
• cu curgere mixtă.

Schimbătorul de căldură trebuie să realizeze un schimb cât mai intens de căldură cu o

cât mai mică pierdere de presiune a fluidelor care circulă prin aparat. O pierdere mare de
presiune nu este un inconvenient când fluidul se găse te la presiune ridicată, impusă de alte
condi ii tehnologice. De obicei însă, presiunea lichidelor corespunde înăl imii limitate a
rezervorului sau înăl imii de pompare i se cere să se găsească compromisul cel mai ra ional

2
din punct de vedere economic între un bun schimb de căldură i un consum de energie la
pompă cât mai mic.

2.0 Tipuri de schimbătoare de căldură

Schimbătoarele de căldură propiu-zise se clasifică în două grupe mari:

 Recuperatoare - în care schimbul de căldură se face de la fluidul cald la fluidul

rece, printr-un perete despărțitor, în regim staționar;
 Regeneratoare – în care schimbul de căldură se face prin intermediul unui solid
care înmagazinează căldura de la fluidul cald și o cedează apoi fluidului rece.

Recuperatoarele de căldură pot fi:

. Schimbătoare de căldură cu serpentine

Sunt folosite pentru debite mici de lichid, nu pot fi folosite pentru lichidele care
formează cruste sau depuneri greu de cură at în interiorul serpentinelor.

Figura 2. Schimbător de căldură “ eava în eava”

Sursa:

. Schimbătoare de căldură cu țevi coaxiale

Sunt folosite pentru debite mici de fluid, avantajul lor este rezisten a la presiune ,
deoarece acestea sunt alcătuite din evi cu diametre relativ mici.

. Schimbătoare de căldură tubulare

Sunt cele mai folosite i cele mai reprezentative ele sunt de mai multe tipuri:
 Schimbătoare de căldură tubulare simple.
 Schimbătoare de căldură cu mai multe treceri prin evi.
 Schimbătoare de căldură cu icane.
 Schimbătoare de căldură din grafit.
 Schimbătoare de căldură tubulare, cu teci.

. Schimbătoare de căldură spirale

Acestea au avantaje importante:
 Fluidele circulă prin spa iul spiral cu sec iune (dreptunghiulară) constantă, fără varia ie de
viteză i fără locuri cu circula ie scazută unde de obicei se acumulează depuneri i se
produc coroziuni.

3
 Viteza constantă a fluidelor i lipsa schimbărilor bru te de direc ie, fac ca energia necesară
pentru pompare să fie mult redusă sau fac posibilă folosirea vitezelor mai mari – la aceea i
energie de pompare – cu avantajul îmbunătă irii coeficientului de transmitere
 Dispunerea în spirale paralele a tablelor separatoare realizează o mare concentrare a
suprafe ei de transmitere, eficien a unui metru cub de schimbător spiral este echivalentă
cu cea a unei suprafe e de cel putin 150 m2 de schimbător tubular, d) distan a relativ mică
dintre cele două table îndoite, turbulen a rezultată din vitezele mari, lipsa depunerilor i
grosimea redusă a tablelor, măresc valoarea coeficientului total de transmitere până la
aproximativ 3500 W/m2*grd. Greutatea principală în construc ia schimbătoarelor de
căldură spirale este etan area laterală a celor două spa ii.

. Schimbătoare de căldură cu plăci

Prezintă avantaje importante : o mare concentrare a suprafe ei de transfer termic (până
la 200 m2 suprafa ă de transfer pe metru cub de aparat), transfer termic intens i eficace
datorită grosimii mici a curentului de fluid între plăci i a turbulen ei provocate de ondula iile
plăcilor, rezisten ă mică la curgerea fluidelor, cură ire u oară prin desfacerea aparatului,
evitarea depunerilor.

. Schimbătoare de căldură cu plăci ondulate, încrucișate

Sunt folosite în special pentru schimbul de căldură între gaze. Au fost ob inute
rezultate deosebit de avantajoase: concentrarea suprafe ei de transmitere până la 650m2/m3;
grosime foarte mică a plăcilor, permi ând construirea lor din materiale scumpe sau din
materiale nemetalice. Dezavantaje: aceste schimbătoare nu pot fi folosite la presiuni mari i se
cură ă greu.

. Schimbătoare de căldură cu aripioare

Se folosesc când coeficien ii (par iali) de transmitere ai celor două fluide între care se
face schimbul de căldură sunt mult diferi i între ei, ca de exemplu între abur i gaze,
transmiterea este mult îmbunătă ită mărind aria suprafe ei de transmitere de partea fluidului
cu coeficient de transmitere mic.

3.0 Schimbătorul de căldură tubular

Tipuri de schimbătoare de căldură tubulare:

. Schimbătoare de căldură tubulare simple.

În forma cea mai simplă schimbătoarele tubulare sunt construite dintr-un fascicul de
evi fixate la capete în găurile a două plăci tubulare; la extremită ile fasciculului tubular sunt
două camere (de distribu ie i de colectare) acoperite cu capace. Patru racorduri, dintre care
două la capetele mantalei i cîte unul la fiecare capac, servesc pentru intrarea i ie irea celor
două fluide. Prin această construc ie se separă, în interiorul aparatului, cele două spa ii ale
unui schimbător de căldură: 1) spa iul dintre evi i manta i 2) spa iul din interiorul evilor
(împreună cu camera de distribu ie i cea de colectare dintre capace i plăcile tubulare). Cînd
schimbătorul este încălzit cu abur, un racord pentru conducta de aerisire este indispensabil.
În figura 4 este arătată dispunerea evilor în sec iunea transversală a schimbătorului. De i
schimbătorul tubular simplu este indicat pentru majoritatea aplica iilor industriale, se
construiesc totu i un număr mare de variante îmbunătă ite.

4
 Figura 3. Sec iune schimbător de căldură tubular

1- manta 2- evile fascicului 3-plăci tubulare 4- capace

5,5 – racorduri în legătură cu spa iuldintre evi
6,6 – racorduri în legătură cu spa iul din interiorul evilor

evile schimbătoarelor de căldură se repartizează cât mai uniform pe sec iunea

transversală a mantalei, în cercuri concentrice, în pătrat sau hexagon. Dispunerea evilor în
hexagon corespunde la utilizarea optimă a sec iunii. evile se aşează cât mai aproape una de
alta pentru a mări viteza fluidului care circulă printre evi şi pentru a realiza o concentrare mai
mare a suprafe ei de transfer. Pasul (distan a dintre centrele evilor) se ia între 1.3d şi 1.5d ( d
fiind diametrul exterior al evilor) pentru evile fixate pe plăcile tubulare prin mandrinare şi de
1.25d pentru evile fixate prin sudură.

La aşezarea în hexagon, numărul n de evi din m hexagoane concentrice se calculează

cu ecua ia:

n  3m(m  1)  1

Începând cu al cincilea hexagon concentric se mai adaugă evi şi în locurile disponibile

dintre manta şi laturile ultimului hexagon.
Diametrul interior al mantalei se calculează cu formula:

D  2mt  4d
(1.6)
în care:
D - diametrul interior al mantalei;
m - numărul hexagoanelor concentrice;
t - pasul ţ distan a dintre centrul a două evi vecine;
d - diametrul exterior al evilor.

. Schimbătoare de căldură cu mai multe treceri prin țevi.

5
 Deoarece coeficientul de transmitere cre te cu cre terea vitezei fluidului, se
construiesc schimbătoare de căldură cu mai multe treceri, în care fluidul care circulă prin
interiorul evilor parcurge de mai multe ori schimbătorul, trecând într-un sens i în sens
contrar prin câte o frac iune din evile fasciculului. Dirijarea lichidului se face prin pere i
despăr itori etan i, prevăzu i în camerele de la capetele evilor.
În general, când locul permite, se preferă să se monteze mai multe schimbătoare în serie,
fiecare cu un număr mic de treceri, decât un singur schimbător cu un număr mare de treceri.

Figura 6. Schimbător de căldură tubular cu apte treceri prin evi

. Schimbătoare de căldură cu șicane.

Fluidul care circulă printre evile fasciculului, are – de obicei – viteză mică din cauza
sec iunii mari a cilindrului mantalei în compara ie cu sec iunea totală a evilor. Pentru mărirea
vitezei, i deci a coeficientului de tranfer, se montează icane longitudinale (paralele cu
evile), transversale (perpendiculare pe evi) sau elicoidale (în spa iul dintre evi). icanele
transversale i elicoidale mai au avantajul că dirijează curentul de fluid perpendicular pe
fasciculul de evi (transfer de căldură în curent încruci at) îmbunătă ind în acest fel
coeficientul de transfer.

. Schimbătoare de căldură din grafit.

În ultimii ani s-au construit multe aparate chimice din grafit imregnat cu ra ini
sintetice rezistente la coroziune. Ele se ob in prin impregnarea repetată a grafitului urmată de
spălare, uscare si încălzire. Grafitul impregnat cu ră ină bachelitică are proprietă i mecanice,
termice i chimice deosebit de valoroase.

. Schimbătoare de căldură tubulare, cu teci.

evile obi nuite sunt înlocuite cu teci închise la un capăt; prin capătul deschis al
tecilor intră, până la fundul lor, evi sub iri prin care se introduce sau se evacuează unul din
fluide.

. Alte tipuri de schimbătoare de căldură tubulare.

Complicarea construc iei schimbătoarelor de căldură tubulare rezultă din necesitatea
cură irii de crustă i depuneri a suprafe ei de încălzire i din necesitatea evitării eforturilor de
dilatare neegală a evilor i mantalei. Ambele deziderate sunt satisfăcute în mare măsură la
schimbătoarele cu cap flotant, la care una din plăcile tubulare este fixă, iar cealaltă se poate
deplasa în direc ia de dilatare a evilor.

6
 Simbolurile uzuale în schemele tehnologice - conven ionale:

. Etapele de calcul în proiectarea schimbătorului de

căldură multitubular
. Ecuațiile pentru calculul termic

 Ecua ia bilan ului termic

Qutil = Qcedat – Qpierderi

Qutil, Qcedat, Qpierderi - debitele termice cedate de agentul termic i primite de un fluid.
[Qutil]SI=[Qcedat]SI=[Qpierderi]SI=W(Watt)

Unde: = ∙ ∙ − (1)
� = ∙ ∙ ∆� (2)
� = � ∙ (3)

-debitul de abur(kg/s);
-debitul de apa(kg/s);
-căldura specifică a apei la temperatura medie;
∆�-diferen a de temperatură;
-cât reprezintă pierderile de căldură din căldura utilă;

 Ecua ia transferului de căldură

= K ∙ A ∙ ∆� (4)

Unde: K- coeficientul total de transfer termic(W/m2K);

A-suprafa a de transfer termic(m2);
∆� -diferen a de temperatură(K);

4.2 Calculul coeficientilor partiali de transfer termic

Pentru curgerea apei prin evi se calculează valoarea criteriului Reynolds, iar în func ie
de valoarea acestuia se alege ecua ia criterială pentru calculul criteriului Nusselt. După
calculul criteriului Nusselt se calculează valoarea coeficientului par ial de transfer termic.

În func ie de valoarea criteriului Reynolds regimul de cugere poate fi:

1. Curgere în regim laminar;

7
 2. Curgere în regim intermediar;
3. Curgere în regim turbulent;

I. Pentru curgerea în Regim Laminar: Re<2300

w  d i  Gv
Reynolds: Re   2300 unde: w  (5)
 A
0 ,14
 0,0668  B    
 Re Pr d i
Nusselt: Nu  3,65   unde: B  ; (6)
 1  0,045  B 0,66    p 
 l

w-viteza(m/s);
Gv-debitul volumetric(m3/s);
di-diametrul interior al evii(m);
l-lungimea conductei(m);
η-viscozitatea dinamică a fluidului la temperatura medie(kg/ms);
ηp-viscozitatea dinamică a fluidului la temperatura peretelui(kg/ms);

II. Pentru curgerea în regim intermediar:

Pentru curgerea in reagim laminar 2300<Re<7000

În regimul intermediar nu exista rela ii precise de calcul ale coeficien ilor pa iali de
transfer termic, se evită lucrul în acest interval al valorii criteriului Reynolds.

w  d i  Gv
Reynolds: Re  unde: w 
 A

Nusselt: Nu  0,008  Re 0,9  Pr 0, 43 ; (7)

Pentru curgerea in regim laminar 7000<Re<10000

0 ,14
  d i  0,66   
Nusselt Nu  0,024  1      Re 0,8  Pr 0,33    (8)
 
  l    p 

III. Pentru curgerea în regim turbulent: Re>10000

w  d i  Gv
Reynolds: Re   10000 unde: w 
 A

8
Nusselt: Nu  0,023  Re 0,8  Pr n unde nţ0.4 la încălzire (9)
nţ0.3 la răcire

IV. Relațiile de calcul pentru coeficienții parțiali de transfer termic

Pentru calculul coeficientului par ial de transfer termic al fluidului care circulă prin
evile schimbătorului de căldură se utilieazează rela ia cu criteriul Nusselt.

Nu  
 apă  (10)
di
Unde: λ- conductivitatea termică a fluidului ( W/m·grad)
di – diametrul interior al evilor (m)

Pentru calculul coeficientului par ial de transfer termic al agentului termic(aburul) se

utlizează rela ia pentru aranjare verticală a evilor

r   2  3  g
 abur  1,132  4 (11)
  H  (t v  t p1 )

Unde: αabur – coeficientul par ial de transfer termic pentru abur ( W/m2·grad);
r - căldura latentă de vaporizare ( J/kg);
ρ – densitatea condensatului (kg/ m3);
λ – conductivitatea termică a condensatului (W/m·grad);
g- accelera ia gravita ională (m/s2);
η – viscozitatea dinamică a condensatului ( Ns/m2);
H- ȋnăl imea peretelui sau evii (m);
tv – temperatura vaporilor (°C);
tp1 – temperatura peretelui (°C).

Pentru calculul coeficientului total de transfer termic se utilizat rela ia

K = δOL
(12)
� δ � δ � � �
+ + + +
α · i λ · λ · λOL · α · x
OL

4.3 Calculul diametrelor racordurilor

9
 Diametrele racordurilor se calculează atât pentru fluidul principal, cât şi pentru fluidul
secundar, dar şi pentru condens.
Rela ia de calcul este:
  D2
Gv  w  (13)
4
unde: Gv – debitul volumetric, (m3/s);
w – viteza, (m/s);
D – diametrul racordurilor, (m);

4.1.4. Căderea de presiune

w2  l 
p     f     i    (14)
2  di 
unde: w – viteza fluidului principal, ( m/s);
λf – coeficient de frecare;
l – lungimea evii, (m);
di – diametrul interior al evii, (m);
 - coeficient de rezisten ă pentru rezisten e locale;
ρ – densitatea fluidului (kg/m3).

Coeficientul de frecare se calculează:

1. Pe cale analitică

64
a. Regim laminar:  
Re
(9)
b. Regim turbulent: conducte cu pere i netezi ( sticlă, plumb, materiale plastice):

Rela ia Blasius pentru 3000 Ţ Re Ţ 100 000:

0,316
  0, 25 (15)
Re
Rela ia Generaux
0,16
  0,16 (16)
Re

Dacă se ine cont de rugozitatea conductei coficientul de frecare se calculează:

Pentru 3000<Re<10000

1
 (17)
(2.1 ln( d i / e)  1.14) 2

Pentru Re>10000

1
 (18)
(2.03  log 10 (d i / e)  1.07) 2

10
2. pe cale grafică: se utilizează diagrama λţf(Re).

4.1.5. Calculul grosimii izola iei termice


unde: Q p     A  (t 2  t aer ) (19)
   izolatie
Qp – căldura pierdută, (W);
λ – conductivitatea izola iei, (W/m·K);
δ – grosimea izola iei, (m);
A- suprafa a totală a schimbătorului, (m2);
t2- temperatura fluidului secundar, (°C);
taer – temperatura aerului, (°C).

5.0 Tema de proiectare

Să se dimensioneze un schimbător de căldură multitubular care încălze te apă cu abur
de 100°C i umiditatea de 4ș. Debitul de apa este (3500+20*n) kg/h, temperatura de intrare
este (10+n)°C, iar temperatura de iesire a apei este (60+2*n)°C. Pierderile de căldură ale
utilajului reprezintă 7ș din căldura utilă. În cazul de fa ă calculele de proiectare sunt realizate
cu valoarea lui n=14.

6.0 Proiectarea schimbătorului de caldură

6. Bilanțul termic
Scopul bilan ului termic este de a determina debitul de abur , necesar încalzirii apei din
evile schimbătorului de căldură, considerând pierderile de căldură în mediul exterior 7% din
căldura utilă.

Simbol

− temperatura fluidului rece la intrare°C

− temperatura fluidului rece la ie ire °C

− temperature medie aritmetica a apei, oC

�
� −func ie densită ii de temperatură ,

−func ia căldurii specifice de temperatură, �·

�
� −func ia conductivită ii termice de temperatură, ·

�
� −func ia viscozită ii de temperatură, ·

11
 �
ă −debitul masic de apă,

∆ −for a motrice de temperatură dintre intrare i ie ire ,K

r − căldura latentă de vaporizare, �

u-umiditatea

� −căldura utilă, W

� ă −căldura pierdută, W

−căldura cedată, W

Date pentru calcul

= °C

= °C
+
=

ă = .

∆ =

= °C

r = ⋅

u= .

Rezultate

� = .

= .
·

�
� = .
·

12
 −
� = ·
·

� = ă ⋅ ·∆ = , ⋅ . ⋅ = �

� = . ⋅ � = ⋅ . = . �

G ă ⋅ c t ⋅ ∆t . ⋅ . ⋅ �
G = ⋅ . = ⋅ . = .
r ⋅ −u ⋅ ⋅ − . ·

= · · − = . · · · − . = �

6.2 Predimensionare

∆ − � ță � � � ă ă,
�
− � � � ,
⋅
∆� − . � � ă � � ț ă
= ⋅� ă ⋅∆

Se propune un coeficient total de transfer termic

�
=
⋅

∆ ′′ −∆ ′
∆� = ∆�′′
= . K
∆�′

� ă = = = .
∆ ⋅ . ⋅

6.3 Dimensiuni geometrice schimbător de căldură

o � � = .
o �= ă �
o = ă ț �
o = . � � � �
o = . �

13
 o = . � � �
o = = . � � ț ��
o � = = . � � � ț ��
o �= . � ț ��
o = � ℎ� ă � ă ă
Simbol
t − �î � ,°

t − �î � ,°

� − � � � ț ��,

− � � ț ��,

δ − � � � ,

δ − � � � ,
W
λ − � � � ă � � ,
m·K
W
λ − � � � ă � � ,
m·K
W
λ OL
− � � � ă ț � � �,
m·K
− diam�tru int�rior r�zultat in urma d�pun�rii crust�i, m

− diam�tru �xt�rior r�zultat in urma d�pun�rii crust�i, m

, , − � �� � �

�
ă − co��ici�nt total d� trans��r t�rmic p�ntru crustă,
∙
�
− co��ici�nt total d� trans��r t�rmic p�ntru conductă,
∙

Date pentru calcul

W
λ = .
m·K
W
λ = .
m·K

14
 �
λ = .
OL
∙
δ = . m

δ = . m

� = .
= .

Rezultate
= di − · δ = . − · . = . m

d =d + ·δ = . + · . = . m

� − . − .
= = = .
� .
.

d −d . − .
d = = = . m
d .
ln ln
d .

d − di . − .
= = = . m
�� d .
ln ln .
di

15
6.4 Calculul coeficienților totali de transfer termic

Simbol

, ă − debitul volumic de apă ,

−viteza apei prin evile schimbătorului de căldură,

� −numărul de treceri

− criteriul Prandtl

− criteriul Reynolds

� −criteriul Nusselt

W
K − co��ici�ntul total d� trans��r t�rmic , ⋅

�
� − � � ț� � � ,
·

6.4.1 Calcul coeficient parțial de transfer termic fluid cald � ��

·�·� ·�
� = . ·√
�·� · −

Rela ie fascicul vertical de evi

Propri�tăți cond�ns:
�
� = .
·
�
� = .

−
� = . ·
∙

Se propune = . °

16
 · · . · . · .
� = . ·√ −
· . · · − .

�
� = .
∙

6.4.2 Calcul �

t =t −α ·d · t −t · ( 22)
ă

t =t −α · d · (t −t )·
K ă

t = , − . · . · − . · .
= . °

6.4.3 Calculul coeficientului parțial de transfer termic fluid rece � �ă

ă ,
, ă = = = ,
�� ,

G ⋅N , ⋅ ⋅
w= = = ,
A .⋅n , ⋅ , ⋅

⋅� ⋅ , ⋅ , ⋅ ,
= = = �
� · −

c ⋅η t −
, ⋅ ·
Pr = = = ,
λ t .

 Calcul criteriu Nusselt regim turbulent:

, ,
� = , ⋅ ⋅

. ,
� = , ⋅ ⋅ . = .

� ⋅λ t . ⋅ , �
⍺ ă = = = .
, ⋅

17
  Calcul coeficient total de transfer termic

α · d · (t −t ) . · − , �
= = = .
d · t −t − ⋅

α ă· d · (t − t ) . · . · . − . �
= = = .
d · t −t . · − . ⋅

+ . + . W
K= = = .
⋅

 Aria calculată

� =
∆ ⋅

� = = . m
. · .

A A = . m

A A −A .
Eroar� = ⋅
A A

. − .
Eroar� = ⋅ = . %
.

7.0 Calculul diametrelor racordurilor, elemente constructive

Simbol

�− � � �� ,

− � � ă,

− � � ă,

ă −viteza apei la intrare i ie irea din schimbător,

18
 7.1 Calculul diametrelor racordurilor de intrare și ieșire fluid rece

w ă = .

�
G ă = .

�
ă = .

G ă . −
m
G = = = , ∙
ă . s

⋅G ⋅ , ∙ −
di, =√ =√ = . m
⋅w . ⋅ .

di, A = . m ; δ= . m ;

d , A = di, A + ⋅δ= . + ⋅ . = . m

Viteza calculată cu di, A :

⋅G −
ă ⋅ , ∙
w= = = . m/s
⋅ di, A . ⋅ .

STAS flanșă fluid rece

eava Dimensiunile flanşei Etan are Şuruburi

, d, a b mm e c nr. filet
mm mm mm mm mm mm mm mm mm
32 38 1 120 90 14 38.5 14 2 70 4 M12

Tabel 1

7.2 Calcul diametru racord intrare abur

Simbol

�− � � �� ,

, − � � ,

19
 − � � ,

−viteza aburului la intrare schimbător,

Se propune o valoare a vitezei aburului :

w =

G = ,

= .

G . m
G , = = = .
. s

⋅G , ⋅ .
di, =√ =√ = . m
⋅w . ⋅

d , A = . m ; δ= . m ;

di, A =d , A − ⋅δ= . m

⋅G , ⋅ .
w= = = .
⋅ di, A . ⋅ .

STAS Flanșă fluid cald

eava Dimensiunile flanşei Etan are Şuruburi

, d, a b mm e c nr. filet
mm mm mm mm mm mm mm mm mm
100 108 1 210 170 18 109 16 3 148 4 M16

Tabel 2

7.3 Calcul diametru racord ieșire condens

Simbol

�− � � �� ,

20
 , − � � ,

− � � ,

−viteza condens la intrare schimbător,

Se propune o valoare a vitezei condensului :

w = .

G = ,

= .

G . −
m
G , = = = . ⋅
. s

⋅G , ⋅ . ⋅ −
di, =√ =√ = . m
⋅w . ⋅ .

d , A = . m ; δ= . m ;

di, A =d , A − ⋅δ= . m

−
⋅G , ⋅ . ⋅
w= = = .
⋅ di, A . ⋅ .

STAS Flanșă condens

eava Dimensiunile flanşei Etan are Şuruburi

, d, a b mm e c nr. filet
mm mm mm mm mm mm mm mm mm
25 30 1 100 75 11 30.5 12 2 50 4 M10

Tabel 3

21
 8.0 Placi tubulare, capace
. Placă tubulară
δpt - grosimea plăcii tubulare

δpti = 40 mm

8.2 Capace
Raza Capac

R=150mm

Grosimea capaculu

gcapac=12mm

Inaltime cilindru capac

hc=100mm

Flanșă Capac

eava Dimensiunile flanşei Etan are Şuruburi

, d, a b mm e c nr. filet
mm mm mm mm mm mm mm mm mm
300 324 2 440 395 22 325 24 4 365 12 M20

Tabel 4.

22
 Figura 12 (Flanșă conform standardelor românești)

9.0 Verificare condiții hidrodinamice

� ă ⋅ ă
∆ = ⋅ �⋅ + ∑ ��
�
�=

Simbol

Δp - pierderea de presiune , Pa

L-lungimea evii , m

di - diametrul interior evi, m

ξ - coeficient pentru rezistentele locale(rezistente hidraulice)

ξț � - rezisten ă intrare i ie ire evi

ξ - rezisten ă capac intrare i ie ire

ξ - rezisten ă schimbare sens

λ - coeficient de frecare

N – numărul de treceri

n ţ număr de evi

23
w- viteză de curgere fluid rece

e- rugozitatea conductei

Date de calcul

L=4m

di =0.019 m

ξț � = 0.9

ξ =1

ξ = 2.5

w= ,

�
ă = .

e = 0.0002 m

N=4

Calculul coeficientului de frecare

�= = = .
� .
. ⋅ + . . ⋅ . + .

Calcul pierdere de presiune prin spa iul intertubular

� ă ⋅ ă
∆ = ⋅ �⋅ + ∙ξ + ∙ � ∙ ξț � + �− ∙ξ
�

. ⋅ .
∆ = ⋅ . ⋅ + ∙ + ⋅ ∙ . + − ∙ .
.

∆ = .

24
 10 Calculul grosimii izolației termice

Simbol

W
α − co��ici�nt parțial d� trans��r t�rmic p�ntru a�r,

W
λiz − conductivitat� t�rmică izolați� vată d� sticlă
m∙K

� − raza mantal�i, m

r − raza critică, m

Qp - pierderile de căldură în mediul exterior, W

W
K −coeficientul total de transfer termic,

δiz - grosimea izola iei termice, m

δ� -grosimea materialului care învele te vata de sticlă (Aluminiu),m

W
λA − conductivitat� t�rmică Al ,
m∙K

Aext - suprafa a schimbătorului de căldură, m2

t − t�mp�ratura izolați�i la p�r�t�l� �xt�rior, K

– temperatura aerului, K

D − diam�tru �xt�rior manta, m

25
 În cazul în care raportul din relația de mai jos e mai mic ca unu se efectuează
urmatoarele etape de calcul al izolației.

� �� · �
���
<� (23)

 Se calculează raza critică

 Se compară raza interioară cu raza critică

Dacă:

ri > r Se calculează grosimea optimă ca la peretele plan

ri < r Se calculează raza efectivă

Dacă raza efectivă e comparabilă cu raza interioară se trece la calculul grosimii

optime .Dacă nu e comparabilă cu raza interioară se renunță la izolație.

În cazul în care raportul îndeplinește condiția de mai jos atunci adăugarea

stratului de izolație de orice grosime micșoreză pierderile de căldură.

� �� · �
≥�
���

Date de calcul

D
ri = = .

W
λiz = .
m∙K

t = °C

26
 =− °

W
λA =
m∙K

��� = . m

= °

D = . m

� �� · �
Se calculează raportul ���

α = . ∙ t −t (24)

W
α = . ∙ + = .

λ .
r = α iz = .
= . m (25)
a

αa · i . ∙ .
= = .
λiz .

După cum se observă raportul este mai mare ca 1 și rezultă că adăugarea

stratului de izolație de orice grosime micșoreză pierderile de căldură.

Q i ă = K · A · ∆t

A · −
Q i ă = λ�� λ�� (26)
+
� �

Calcul arie exterioară

A x. =A +A . = ·D + ·D ·L= . m
D
A = · ·

� = . ⋅ � = ⋅ . = . �

27
 A λO
δiz = λiz · · − −
Q δO

. .
δiz = . ·( · + − )= .
.

28
BIBLIOGRAFIE

1. Floarea O., Operatii si utilaje in industria chimica, Bucuresti , Editura didactica si

pedagogica, 1980.( 1,2,3,4,5,6,8,9,10,13,14,15,16 )
2. Prof,dr,ing Gheorghe Soare, Fundamentele Transferului Termic, Editura POLITEHNICA
PRESS Bucuresti 2006 (12,20,21,22,23,24,25)
3. Prof.dr.ing Ti eriu Di u Da iu, Curs Operații u itare de tra sfer ter i a ,
semestrul 2,2015 (11,7 )
4. Prof.dr.ing Mihaela Mihai, Curs Hidrodi a i ă a , se estrul , ,

29