UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE INFORMATICĂ

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ – EFECTE,

LEGISLAȚIE ȘI MĂSURI APLICABILE
 CUPRINS

1. Noțiunea de “criminalitate”
1.1 Criminalitatea informatică în România

2. Evoluția tehnologiei informatice

3. Principalii factori care influențează dezvltarea criminalității informatice

4. Impactul criminalității informatice asupra ordinii publice și siguranței

naționale
4.1 Terorismul informatic – o nouă ameninţare la adresa ordinii publice

5. Măsuri de prevenire și combatere a criminalității informatice

5.1 Măsuri tehnice de prevenire a criminalității informatice

5.2 Instrumente juridice de luptă împotriva criminalității informatice
5.3 Legislația împotriva criminalității informatice
5.4 Strategia de Securitate cibernetica a României

Concluzii

Bibliografie
 1. NOȚIUNEA DE CRIMINALITATE
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin noţiunea de „criminalitate” se
înţelege săvârşirea de crime; totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un teritoriu, într-o anumită
perioadă.
Crima, criminalitatea şi ameninţările acestora, precum şi lupta pentru prevenirea şi
combaterea lor, sunt concepte complexe şi pluridisciplinare care comportă multiple abordări
conceptuale şi operaţionale, din perspectivă socială, juridică, politică, criminologică, filozofică,
logico-sistemică, etică, etc.
La nivel internaţional/regional nu se manifestă un consens în ceea ce privește
terminologia fenomenului; sunt folosiţi o serie de termeni pentru a descrie infracţiunile comise
prin intermediul/asupra calculatoarelor.
Plecând de la definiția criminalității (în general) dar adaptând-o particularităţilor acestei
forme de manifestare a criminalităţii, s-a considerat ca fiind criminalitatea informatică, ansamblu
infracţiunilor comise, prin intermediul sau în legătură cu utilizarea sistemelor informatice sau
reţelelor de comunicaţii, într-un interval temporal și spatial determinat.

1.1 CRIMINALITATEA INFORMATICĂ ÎN ROMÂNIA

Fenomenul criminalităţii informatice se manifestă, în principal, în următoarele
domenii:
- infracţiuni privitoare la comerţul electronic – sunt reprezentate (în principiu) de
achiziţionarea de bunuri sau de servicii prin Internet (acestea fiind plătite cu ajutorul
unor mijloace de plată electronică folosite în mod fraudulos);
 - infracţiuni privitoare la sistemele informatice – sunt reprezentate de atacurile
împotriva sistemelor informatice, atacuri ce pot urmări perturbarea bunei funcţionări
a unui sistem informatic;
- pornografia infantilă prin sisteme informatice – Internetul şi în general noua
tehnologie asigură infractorilor o cale deosebit de uşoară şi rapidă pentru racolarea
de persoane, indiferent de vârstă, producerea şi răspândirea de imagini cu caracter
pornografic, în unele dintre ele fiind implicaţi minori.

2. EVOLUȚIA TEHNOLOGIEI INFORMATICE

Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de căutări ale unor
mijloace tehnice adecvate pentru mecanizarea şi automatizarea operaţiilor de calcul.
Istoria maşinilor de calcul cuprinde evoluţia diverselor tehnici folosite de oameni pentru
a efectua calcule matematice şi a maşinilor şi aparatelor fizice de care s-au folosit pentru acest
scop. Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal, eventual cu ajutorul unor dispozitive
simple, cum ar fi abacul şi, din secolul al XVII-lea, rigla de calcul.
Sistemul s-a dezvoltat exponenţial şi la ora actuală se apreciază că Internetul
cuprinde câteva zeci de milioane de calculatoare şi zeci de mii de reţele locale, iar
câteva zeci de milioane de utilizatori navighează în fiecare moment prin Internet, folosind
serviciul Web.
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale a sporit considerabil eficienţa afacerilor în cele
mai diferite sfere de activitate (economie, medicină, drept etc.), reţelele de telecomunicaţii,
permit efectuarea tranzacţiilor în regim real de timp, viteza de procesare a sporit considerabil,
iar companiile sunt capabile să păstreze şi să prelucreze masive enorme de date. Însă, pe lângă
aspectele pozitive, a apărut un şir de fenomene negative – infracţiunile informatice, adică
realizarea unor acţiuni directe sau indirecte, fizice sau logice, premeditate sau nepremeditate,
ce au scop modificarea uneia sau mai multor stări (confidenţialitate, integritate, accesibilitate,
non-repudiere) ale unui sistem sau subistem informaţional.
Acest fapt a dus la apariţia unei noi ramuri a dreptului, care necesită elaborarea
concepţiei de infracţiune informatică, definirea noţiunii şi elucidarea tipurilor infracţiunilor,
clasificarea lor şi stabilirea măsurilor de constrângere, elaborarea metodelor, tehnicilor şi
metodologiilor de cercetare a infracţiunilor şi, nu în ultimul rând, elaborarea programelor de
studiu pentru pregătirea specialiştilor în domeniu.
Uşurinţa în utilizare, costul scăzut, rapiditatea şi asigurarea unui character anonim fac
din Internet un mediu propice infracţiunilor. Datorită caracterului global al reţelei şi uriaşei
complexităţi, posibilităţile „de ascundere” ale autorului sunt practic nelimitate, încurajând şi din
acest motiv săvârşirea de infracţiuni.
Dezvoltarea fără precedent în domeniul tehnologiei informatice, la nivel mondial, are, din
păcate, o parte negativă: s-a deschis o poartă către producerea unor fapte antisociale,
denumite “criminale” atât în dreptul internaţional penal, cât şi în rapoartele prezentate de
specialişti ai informaticii, fapte care nu ar fi putut exista în condiţiile tehnice existente acum 15
ani, de exemplu.
 Sistemele de calculatoare oferă, în prezent, oportunităţi noi, unele chiar sofisticate, de
încălcare a legilor şi creeazăun potenţial ridicat de comitere a unor tipuri de infracţiuni realizate
altfel decât în modurile cunoscute, tradiţionale. Deşi societatea, în ansamblul ei, plăteşte
pentru toate daunele economice cauzate de “criminalitatea informatică”, aceasta continua să
se bazeze pe sistemele computerizate în aproape toate domeniile vieţii sociale: controlul
traficului aerian, al trenurilor şi metrourilor, coordonarea serviciului medical sau al securităţii
naţionale.
Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informaţiei (IT) şi pătrunderea în toate
sectoarele de activitate, a determinat schimbări majore în societate, ceea ce a impus stabilirea
de norme juridice apte să răspundă necesităţii de a menţine
Preocupările comunităţii internaţionale de a lupta împotriva criminalității informatice,
precum și necesitatea de a stabili faptele care trebuie să fie incriminate în legislaţiile naţionale,
normele procedurale aplicabile în domeniul criminalităţii informatice şi mijloacele de cooperare
internaţională rapidă, care sunt impuse de specificul infracţiunilor săvârşite prin intermediul
sistemelor informatice, au fost concretizate în Convenţia europeană privind criminalitatea
informatică, semnată de România la 23 noiembrie 2001.4
Convenția privind criminalitatea informatică impune statelor member adoptarea unei
legislații penale care să include reglemetări specific acestui domeniu.
În România, cele mai importante reglementări juridice în materie de criminalitate informatică
au fost prevăzute în Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei şi
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.

3. PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA CRIMINALITĂȚII

INFORMATICE

➔ Dependența de tehnologia informației și comunicațiilor

Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, depindem din ce în ce mai mult de tehnologia
informației și comunicațiilor. Astfel, comunicațiile zilnice, controlul și gestionarea
funcționalităților în clădiri, transportul (aerian, feroviar, naval, etc.), furnizarea de energie, apă,
etc. depind de tehnologia informației și comunicațiilor iar integrarea continuă a tehnologiei
informației și comunicațiilor în viața de zi cu zi este posibil să continue și să dobândească
valențe noi.

➔ Numărul de utilizatori
Popularitatea Internetului și a serviciilor sale, este în continuă ascensiune. Odată cu
creșterea numărului de utilizatori conectați la Internet, a crescut și numărul potențialelor ținte
și infractori. Este dificil de estimat cât de mulți oameni folosesc Internetul pentru activități
ilegale. Chair dacă numai 0,1% din utilizatori ar comite infracțiuni, numărul total al infractorilor
ar depăși 1,5 milioane.
 ➔ Disponibilitatea dispozitivelor și accesului
Comiterea infracțiunilor din sfera criminalității informatice este destulde ușoară, fiind
necesare echipamente (hardware), programe de utilizare a echipamentelor (software) și acces
la Internet.

➔ Disponibilitatea informațiilor
Internetul conține, în prezent, aproape 240 milioane de pagini web. Un infractor care
plănuiește un atac poate găsi informații detaliate pe Internet, de la cum să construiască o
bombă folosind substanțe și produse comerializate liber, până la planurile unei clădiri sau ale
unei rețele de utilități.
Deși astfel de informații erau disponibile chiar înainte de dezvoltarea Internetului, accesul la
aceste informații era (oricum) mult mai greu de obținut.

➔ Pierderea mecanismelor de control

Toate rețelele de comunicare în masa, de la rețelele de telefonie utilizate pentru apeluri de
voce - la Internet, au nevoie de administrare centrală și standarde tehnice pentru a asigura
operabilitatea.
Internetul trebuie de asemenea, să fie guvernat de legi și leguitori iar organele de aplicare a
legii au început să dezvolte standarde legale care neceită un anumit grad de control central.

➔ Dimensiuni internaționale ale fenomenului

Multe procese de transfer de date pot dobândi caracter transnațional datorită faptului că
protocoalele utilizate pentru transferurile de date pe Internet se bazează pe o dirijare optimă
dacă legăturile directe sunt temporar blocate.

➔ Independența locației și prezenței la locul infracțiunii

Pentru comiterea infracțiunilor, infractorii nu trebuie să fie prezenți în aceeași locație cu
ținta. Aceesul la Internet le permite comiterea infracțiunilor de aproape oriunde în lume.

➔ Automatizarea
Una dintre cele mai mari avantaje ale tehnologiei informației și comunicațiilor este
abilitatea de a automatiza anumite procese, automatizare are multe consecințe majore:
mărește viteza proceselor, crește amploarea și impactul proceselor, limitează implicarea
oamenilor.

➔ Resursele
Nu doar o creștere a puterii calculatoarelor folosite de un singur utilizator este singura
caracteristică care ridică probleme pentru investigații; în aceiași măsură, creșterea capacităților
rețelei poate ridica probleme majore.
 ➔ Viteza proceselor de schimb de date
Trimiterea unui mesaj de poștă electronica oriunde în lume durează doar câteva secunde.
Acest transfer rapid lasă foarte puțin timp organelor de aplicare a legii pentru a cerceta
infracțiunea sau pentru a colecta probele.

➔ Viteza de dezvoltare
Internetul este într-o continuă dezvoltare. Începutul extinderii sale dramatice a fost marcat
de creșterea unei interfețe de utilizator (www) “prietenoasă” și ușor accesibilă. Crearea acestei
interfețe (www) a permis dezvoltarea de noi aplicații, dar și de noi infracțiuni.

➔ Comunicațiile anonime
Anumite servicii Internet fac dificilă identificarea infractorilor. Posibilitatea comunicațiilor
anonime este un produs/serviciu oferit cu intenția de a evita dezavantajele de utilizator;
exemple de astfel de servicii: terminale publice de Internet (la aeroporturi, cafenele Internet),
rețele fără fir, servicii de telefonie mobilă preplătite care nu necesită înregistrare, capaciățile de
stocare oferite de pagini web fără înregistrare, sisteme tip server de comunicații anonime,
retransmițători anonimi.

➔ Tehnologia de criptare
Un alt factor care poate complica investigarea criminalității informatice, dar care constitue
soluția tehnică cheie în lupta împotriva criminalității informatice, este tehnologia de criptare.
Folosind criptarea, se reușește protejarea informațiilor împotriva accesului persoanelor
neautorizate.

4. IMPACTUL CRIMINALITAȚII INFORMATICE ASUPRA ORDINII PUBLICE ȘI

SIGURANȚEI NATIONALE
Ordinea publică reflectă starea de normalitate în organizarea și desfășurarea vieţii
politice, sociale și economice, în concordanţă cu normele de conduita juridice, etice, morale,
religioase și de altă natură, general acceptate de societate.
Asigurarea climatului de normalitate socială, de ordine şi siguranţă publică a reprezentat o
prioritate permanentă pentru societate, care prin structurile sale specializate a căutat să
găsească cele mai eficiente forme şi modalităţi de realizare a acestui obiectiv.
Securitatea naţională se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică,
diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativa şi militară, prin activitatea de informaţii,
contrainformaţii şi securitate, precum şi prin gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu
normele de conduita ale comunităţii europene şi euroatlantice şi prevederile dreptului
internaţional relevante.

4.1 Terorismul informatic – o nouă ameninţare la adresa ordinii publice

Deşi este considerat mai degrabă un concept decât o realitate, terorismul informatic
suscită din ce în ce mai mult interesul deopotrivă al mass-media şi al cercurilor guvernamentale.
Studii in domeniu relevă faptul că pericolul există, însă se cunosc prea puţine informaţii despre
fenomen sau sunt prea puţin conturate limitele acestuia.
Ce este, însă, terorismul informatic?
În prezent, atât în mediile academice, cât şi în cele circumscrise securităţii IT, există foarte
multe definiţii, multe dintre acestea încercând un paralelism cu definiţia clasică a terorismului,
respectiv totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație
pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice.
În esenţă, potrivit definiţiei Biroului Federal de Investigatii al S.U.A. avem de-a face cu
"un atac premeditat, motivat politic, impotriva informatiilor, sistemelor de calculatoare,
programelor si operarilor de date, ce conduce la violente impotriva obiectivelor civile si
necombatantilor, atac exercitat de grupari subnaţionale sau agenţi clandestini".

➔ Date statistice. Impactul criminalităţii informatice asupra ordinii publice şi siguranţei

naţionale.
Spre exemplu, fortele de politie internationale au destructurat o grupare de romani care
sunt acuzati ca stau in spatele a ceea ce oficialitatile au numit cea mai mare frauda cu carduri
bancare din Australia, de la nivelul anului 2013. Un număr de şapte persoane din România au
fost acuzate de furt informatic de pe 30.000 de carduri de credit australiene, potrivit politiştilor
din acest stat.
Fără cooperarea altor 13 state, împreună cu sectorul bancar al Australiei, nu am fi fost
posibilă depistarea acestor tranzacţii ilegale în reţelele infracţionale din România.
Informaţiile furate erau utilizate pentru a se crea carduri de credit false, folosite pentru
retrageri frauduloase in Australia, Hong Kong, Europa si SUA.
 ➔ Impactul criminalităţii informatice la nivel internaţional.
Caracterul pregnant transfrontalier, face ca linia dintre criminalitatea informatică de la nivel
naţional şi cea de la nivel internaţional să fie foarte fină. Nu de puţine ori, cetăţeni români
orchestrează reţele de crimă organizată în alte state decât România, pentru a obţine foloase
materiale în mod nelegal.
La data de 14 martie 2013 Comisia Europeană a definit o serie de acțiuni menite să
combată în întreaga Uniune Europeană practicile comerciale agresive, cum ar fi falsele oferte
„gratuite”, publicitatea de tip „capcană și deturnare” la produse care nu pot fi furnizate și
îndemnurile adresate copiilor. La cinci ani de la intrarea în vigoare a Directivei privind practicile
comerciale neloiale, Comisia a reexaminat aplicarea acesteia și a anunțat măsuri de
intensificare a procesului de asigurare a respectării normelor, în vederea sporirii încrederii
cetățenilor atunci când fac cumpărături pe piața internă a Europei.

5. MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A CRIMINALITĂȚII INFORMATICE.

LEGISLAȚIA IMPOTRIVA CRIMINALITĂȚII INFORMATICE ÎN ROMÂNIA
Definirea şi evaluarea conceptului de politică penală, de prevenire a criminalităţii trebuie să
ţină seama de trei dimensiuni:
- prima se referă la legislaţia penală în vigoare privind sistemul de sancţiuni aplicate
indivizilor delincvenţi;
- cea de a doua include instituţiile specializate de prevenire şi control social specializat
împotriva criminalităţii;
- cea de a treia include reacţia socială faţă de crimă şi criminalitate.
Pe linia prevenirii şi combaterii infracţiunilor din sfera criminalităţii informatice, principala
structură specializată este DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE
ORGANIZATA ŞI TERORISM. Serviciul pentru Combaterea Criminalitatii Informatice din cadrul
DIICOT - este structura specializata din Politia Romana ce are în competenţă prevenirea,
investigarea si cercetarea criminalitatii informatice si functioneaza in cadrul Directiei de
Combatere a Criminalitatii Organizate.
O alta institutie cu atributii in lupta impotriva infractionalitatii informatice este Centrul
National de Raspuns la Incidente de Securitate Cibernetica (CERT-RO). CERT reprezinta un punct
national de contact cu structurile de tip similar; asigura elaborarea si diseminarea politicilor
publice de prevenire si contracarare a incidentelor din cadrul infrastructurilor cibernetice,
potrivit ariei de competenta; analizeaza disfunctionalitatile procedurale si tehnice la nivelul
infrastructurilor cibernetice.

5.1 Măsuri tehnice de prevenire a criminalității informatice

Scopul măsurilor tehnice de protecție constă în protejarea resurselor informaționale
contra amenințărilor sau vulnerabilităților.
Securizarea sistemelor are drept scop îngreunarea accesului infractorilor la computer,
dar și de a-i putea detecta în cazul în care aceștia reușesc să pătrundă.
Pentru un rezultat cât mai bun, procedurile de securitate fizică a unui sistem, ar trebui
combinate cu procedurile de securitate a operării.
 5.2 Instrumente juridice de luptă împotriva criminalităţii informatice
Orice măsură întreprinsă în sensul limitării viitoare a acestui fenomen trebuie să ţină
seama de diversitatea faptelor penale săvârşite, precum şi asituaţiilor în care diverse persoane
sau instituţii devin victime ale unor astfel de infracţiuni.
Considerăm că direcţiile pe care măsurile de prevenire şi combatere a fenomenului
criminalităţii informatice ca parte a criminalităţii organizate trebuie să se îndrepte către o
aplicare mai eficientă a legislaţiei existente şi completarea, îmbunătăţirea acestei, precum şi
către o cooperare mai bună între instituţiile responsabile în vederea limitării activităţii
infracţionale. De asemenea, considerăm că aceste direcţii ar trebui să vizeze și crearea unor
programe complexe de consiliere şi asistenţă a victimelor dar şi a celor care au avut calitatea de
autor al unei infracţiunii, în vederea reintegrării acestora în societate, dar și a unor
programe/cursuri de perfecționare a anchetatorilor și magistraților în ceea ce privește modul
de investigare a infracțiunilor informatice.

5.3 Legislația impotriva criminalității informatice

Articolele 181 si 182 definesc intelesul notiunilor de Sistem informatic, Date informatice
si Instrument de plata electronica
Art. 180 - Instrument de plată electronică
Prin instrument de plată electronică se înţelege un instrument care permite titularului
să efectueze retrageri de numerar, încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă
electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de către
instituţii financiare.
Art. 181 - Sistem informatic şi date informatice
Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau
concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

➔ Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului

Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice
Art. 249 - Frauda informatică
Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la
aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a
obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei
persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 250 - Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui
instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără
consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare
care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin.
(1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de
identificare fictive.
(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea
efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
Art. 251 - Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos
(1) Acceptarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui
instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin
folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul
titularului său, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin.
(1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau
prin utilizarea de date de identificare fictive.
Art. 252 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte

➔ Titlul V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu

Cap. II Infracţiuni de serviciu
Art. 302 - Violarea secretului corespondenţei
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei
corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea
corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin
telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public
care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la
care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către
public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în
care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii
unei infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a
căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei
vătămate.
(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de
înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
 (7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.

➔ Titlul VI - Infracţiuni de fals

Cap. I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori
Art. 311 - Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau
a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Art. 313 - Punerea în circulaţie de valori falsificate
(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi
primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost
produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, săvârşită de
către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310 - 312, de către o
persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost
produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte.

Art. 314 - Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori

(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu
scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi
art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware
sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute
în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea
faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori
încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor.

Cap. III - Falsuri în înscrisuri

Art. 325 - Falsul informatic
Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a
restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în
scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

➔ Titlul VII - Infractiuni contra sigurantei publice

Capitolul VI - Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice
Art. 360 - Accesul ilegal la un sistem informatic
(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la
care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este
restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la
2 la 7 ani.

Art. 361 - Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică
şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se
efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii
electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu
sunt publice.

Art. 362 - Alterarea integrităţii datelor informatice

Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la
aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 363 - Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
 Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin
introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau
prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 364 - Transferul neautorizat de date informatice
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare
a datelor informatice se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 365 - Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie
sub orice formă:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre
infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau
parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360
- 364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a
unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul
săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 366 - Sancţionarea tentativei
Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte.

➔ Titlul VIII - Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială
Cap. I - Infracţiuni contra ordinii şi liniştii public
Art. 374 - Pornografia infantilă
(1) Producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea,
expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de
materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt
mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul
sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un
minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală,
simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.
(5) Tentativa se pedepseşte.

➔ Titlul IX - Infracţiuni electorale

Art. 388 - Frauda la votul electronic
Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot
electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se
pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 391 - Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale
 (1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte
cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală
permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în
această listă.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează
înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină
repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri
care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

5.4 Strategia de securitate cibernetica a Romaniei

În contextul dezvoltării rapide a tehnologiilor moderne de informații și comunicații
fiecare țară este nevoită să-și dezvolte o strategie proprie de securizare a spatiului cibernetic.
Prin adoptarea Strategiei de securitate cibernetică a României și a Planului de acțiune la
nivel național privind implementarea Sistemului național de securitate cibernetică, țara noastră
urmărește atât dezvoltarea unui mediu informaţional dinamic bazat pe interoperabilitate şi
servicii specifice societăţii informaţionale, cât şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor şi a intereselor de securitate naţională, într-un cadru legal
adecvat.
Concluzii

➔ Evoluția tehnologică a reprezentat o adevarată revoluție pentru societatea umană, iar

principala consecință este reprezentată de tranziția de la Societatea Industrială la
Societatea Informațională.

➔ În România, fenomenul criminalităţii informatice se manifestă prin creşterea numărului

de cazuri înregistrate şi organizarea celor ce comit astfel de fapte, în adevărate grupări
infracţionale, precum şi reorientarea grupărilor criminale care, în trecut, comiteau
infracţiuni din sfera traficului de persoane, traficului internaţional de autoturisme şi
traficului de droguri, către infracţiuni de natură informatică. Principalul argument fiind
legat de faptul ca pot obține câștiguri materiale mari, într-un timp reltiv scurt.

➔ Asigurarea securităţii și a spațiului cibernetic trebuie să se bazeze pe cooperarea la nivel

naţional şi internaţional, prin coordonarea demersurilor naţionale în concordanţă cu
orientările şi măsurile adoptate la nivel internaţional.
 BIBLIOGRAFIE

- https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/11/REZUMAT-TEZA-DE-
DOCTORAT-VARA-OCTAVIAN.pdf

- http://www.criminalitatea-informatica.ro/

- https://www.setthings.com/ro/conceptul-de-criminalitate-informatica/

- http://old.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/criminalitatea_informatica.pdf

- https://cybersecuritytrends.ro/tendinte-in-criminalitatea-informatica/