Epistola catre efeseni

(Epistolă ecclesiologică scrisă la Roma

în timpul primei captivităţi romane 61-63 d.Hr.)

Introducere Aşadar, titlul nu este canonic; el s-a

datat mai târziu. Titlul tradiţional al
Efesul era unul din cele mai populate şi
Epistolei are puţină greutate pentru că el nu
mai înfloritoare oraşe ale lumii antice. Era
este nici origi-
capitala provinciei proconsulare Asia. Pros-
peritatea economică se conjuga cu cea cultu-
rală. Efesul a constituit centrul de activitate nal şi nici canonic. În primul verset al
al Sfântului Pavel, el fiind un apostol cita- primu-lui capitol apare cuvântul [
din. Sfântul Duh l-a împins spre Europa ] care face parte deci din textul
(Fapte 16,6-10), deşi avea destul de lucru Epistolei şi nu din titlul ei. Această expresie
pentru o viaţă în Asia, numai că în acest nu apare în toate manuscrisele. E adevărat
caz, ar fi rămas probabil un apostol asiatic. că apare în cele mai multe dintre ele, dar
Sfântul Apostol Pavel vine la Efes la lipseşte din unele foarte importante: Π 46, la
sfâr-şitul anului 52 d.Hr., a trecut prin Efes Origen, la Sfân-tul Vasile cel Mare, la
în grabă şi a promis că va reveni cu răgaz Marcion şi Tertu-lian. Se pare că textul
(Fapte 18,19-21). Revine la Efes în a treia original nu menţiona cu numele nici o
călătorie misionară la sfârşitul anului 53 şi Biserică. În original apare expresia:
începutul anului 54 (Fapte 19 şi 20). “Sfinţilor şi credincioşilor în Hris-tos Iisus”
Nici o comunitate nu era aşa de cunos- sau simplu “Sfinţilor în Hristos Iisus”.
cută pentru el cum era cea din Efes. Nicăieri S-a pus întrebarea: “A fost lăsat în origi-
n-a stat atât de mult ca la Efes. nal un loc liber?”, “A fost Epistola o
circula-ră?”. În încercările de a soluţiona
1. Primii destinatari ai Epistolei către această problemă s-au constituit două
Efeseni ipoteze:
Este puţin probabil ca titlul “către Efe- a) Ipoteza că actuala Epistolă către Efe-
seni” să fie autentic. Este puţin probabil că seni, ar fi de fapt Epistola către Laodiceeni
Epistola către Efeseni a fost adresată credin- menţionată în Coloseni 4,16. În sprijinul
cioşilor din acest oraş. Efesul a fost doar acestei ipoteze e citat Marcion (acesta cu-
“centru de difuzare” al Epistolei către alte noştea Epistola către Laodiceeni). Ipoteza a
oraşe din provincie. Aşadar, Epistola nu a fost susţinută şi de Adolf von Harnack care
fost adresată numai credincioşilor din Efes. spune: “Sfântul Pavel a scris laodiceenilor o
Tonul Epistolei este impersonal. Din două Epistolă (aceasta rezultă din tonul imperso-
pericope (Efeseni 1,15 şi Efeseni 3,2-4) nal al Epistolei). În acea vreme era o cinste
rezultă că Sfântul Pavel n-a cunoscut perso- să posezi o Epistolă a Sfântului Pavel. Dar
nal pe cei cărora le scrie. “Chiar nu ştiau ei ce s-a întâmplat cu Biserica din Laodiceea?
nimic despre predica Sfântului Pavel?, Tre- Din Apocalipsă cap.3 rezultă că această
buia să pună un “dacă” înainte? Biserică a decăzut cu timpul. În această
Primii destinatari ai Epistolei sunt pă- carte Biserica din Laodiceea primeşte numai
gâno-creştini; ori din Fapte aflăm că în mustrări şi dintre cele mai aspre. Aşadar,
Bise-rica din Efes erau şi iudeo-creştini. Biserica din Laodiceea decăzuse (ne spune
Spre deo-sebire de Epistola către Coloseni Cartea Apocalipsei şi Harnack). Ea nu mai
şi Filimon scrise cam în aceeaşi epocă, este demnă să fie menţionată în Epistolele
Epistola către Efeseni nu cuprinde nici o Sfântului Pavel. Atunci i s-a aplicat
salutare din par-tea însoţitorilor Sfântului “damna-tio memorie” = condamnarea
Apostol Pavel, deşi cel puţin doi dintre ei memoriei. Era foarte bine cunoscut acest
erau cunoscuţi personal de efeseni (Timotei procedeu în epo-că. Condamnarea memoriei
din călătoria a doua şi a treia misionară, implica şi rade-rea numelui celui condamnat
iar Aristarh din a treia călătorie misionară. din inscripţiile publice “erasio nominis” =
Epistola către Efeseni 2

raderea numelui. Aşadar, Bisericii din Epistola către Efeseni are o valoare doc-
Laodiceea i s-a aplicat această metodă. I s-a trinară foarte mare. Este o Epistolă ecclesio-
pus alt nume adică, nu-mele celei mai logică. Dacă în Coloseni Hristos e prezentat
importante Biserici din Asia (Efes). a fi întâiul în ordinea creaţiei şi a mântuirii,
Tertulian respinge existenţa acestei Epistole. în Efeseni Hristos este prezentat a fi “Cap al
b) A doua ipoteză este aceea că Epistola Bisericii”, iar Biserica ca “Trup al lui Hris-
de care ne ocupăm a fost o enciclică (o cir- tos”. Biserica are chemarea de a îngloba în
culară). Ea a fost trimisă unui grup de Bise- ea întreaga făptură a lui Dumnezeu, întreg
rici învecinate pe care Sfântul Pavel nu le-a cosmosul înnoit. Gândind la acest atribut al
cunoscut personal. Ea a fost scrisă cam în Bisericii de “Trup al lui Hristos”, Sfântul
acelaşi timp cu Epistola către Coloseni şi Pavel pune şi problema “unirii” iudeilor cu
dusă la destinaţie de Tihic (Efeseni 6,21- păgânii în Hristos, tratată în Epistola către
22). Putem crede că aceste Biserici nu erau Romani.
departe de Colose (între aceste Biserici se 3. Planul Epistolei
numărau şi Biserica din Laodiceea şi cea din
Ierapolis). Adresă şi salutare 1,1-2
În adresa Epistolei s-a lăsat intenţionat Partea a I-a doctrinară; Taina mântu-
un loc liber unde urma să fie trecut numele irii şi a Bisericii 1,3 - 3,21
unei Biserici. Când s-a redactat “corpus pau- 1. Planul dumnezeiesc al mântuirii;
linum” s-a reţinut numele “către Efeseni”, a) contemplat în el însuşi 1,3-14
datorită legăturilor dintre Bisericile menţio- b) contemplat în realizarea sa 1,15-
nate şi cea din Efes. 2,10
Cele două ipoteze nu se exclud una pe 2. Unirea într-un trup a iudeilor şi a pă-
cealaltă. Putem crede că Epistola a fost o gânilor 2,11-22
circulară şi deci a fost adresată mai multor 3. Descoperirea Tainei 3,1-13
Biserici, între care şi cea din Laodiceea. 4. Rugăciune şi doxologie 3,14-21
Probabil că “corpus paulinum” a fost redac- Partea a II-a parenetică 4,1 - 6,20
tat (constituit), la Efes şi de aceea cei care 1. Principii generale 4,1-24
l-au alcătuit au preferat titlul: “către 2. Aplicaţii particulare
Efeseni”. a) morală individuală 4,25-5,5
b) relaţii sociale 5,6-20
2. Data şi locul scrierii Epistolei c) morală familială 5,21-6,9
d) lupta duhovnicească 6,10-20
Ne este greu să determinăm din cuprin- Încheiere 6,21-24
sul Epistolei data şi locul scrierii ei. O pu-
tem face cu aproximaţie numai în compara- 4. Cuprinsul Epistolei
ţie cu Epistola către Coloseni. Acelaşi Tihic
Adresa Epistolei nu prezintă nimic speci-
o duce la destinaţie. Învăţătura şi stilul sunt
aceleaşi. Aşadar, vom lua ca dată a scrierii al afară de acel “ ”. Urmează ru-
Epistolei anul 63 d.Hr., iar ca loc, capitala găciunea de mulţumire care este de fapt un
imperiului, Roma. În ambele Epistole ni se imn (un conglomerat de fraze). În acest imn
spune că Sfântul Pavel este în lanţuri. este prezentat planul de mântuire al lui
Dumnezeu, contemplat în el însuşi. Sunt
Sfântul Apostol Pavel a fost informat
prezentate şase etape:
despre eroarea din Colose şi aceasta îl deter-
- alegerea - vers.4 “ne-a ales”;
mină să scrie în grabă Epistola către Colo-
- înfierea - vers.5 “să ne înfieze”;
seni pentru a rezolva problemele. Apoi, a
- răscumpărarea - vers.7;
mai scris o Epistolă (o scrisoare) către
- descoperirea Tainei - vers.9 “El ne-a
Efeseni, în care dezvoltă ideile care i le-a
făcut cunoscută Taina voii Sale”;
sugerat contro-versa din Colose. Face acest
- mântuirea iudeilor - vers.12;
lucru pe larg, cu răgaz şi fără ton polemic.
- mântuirea păgânilor - vers.13.
[Situaţia este ase-mănătoare cu cea a
Epistolelor către Galateni şi către Romani]. După cea mai ingenioasă dezlegare a
pro-
Epistola către Efeseni 3

blemelor pe care le ridică acest imn, un stu- fă-găduinţelor, lipsiţi de nădejde şi fără de
diu recent al savantului catolic Pierre Dum-nezeu în lume, într-un cuvânt erau
Grelot intitulat: “La structure d'Ephésien “departe”. “Acum însă” (cu sens
1,3-14” publicat în “Revue biblique”, 96 adversativ), în Hristos Iisus, voi care
(1989) nr.2, pag.193-209, găseşte că acest altădată eraţi departe, aţi deve-nit “aproape”
imn este compus din şase strofe cu câte prin sângele lui Hristos (vers. 13).
cinci versuri şi un refren. În versetul 14 Sfântul Pavel face aluzie
Pierre Grelot face o analiză literară a - se pare - la zidul care despărţea curtea păgâ-
textului, elimină tot ceea ce este interpolaţie nilor de curtea iudeilor. Iisus Hristos este
şi adaos şi iată care este marea lui găselniţă: pa-cea noastră; El a făcut din cele două lumi
versetul 3a adică: “Binecuvântat este Dum- (cea păgână şi cea iudaică) una, adică a
nezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hris- surpat peretele cel din mijloc al despărţirii -
tos” este un refren care se repetă după fie- ura -, desfiinţând Legea poruncilor în opre-
care strofă. În versetul 15 ş. u., Sfântul liştile ei...” (vers.15).
Pavel vorbeşte despre realizarea acestui În versetul 19 sfinţii sunt numiţi “casni-
plan. Apostolul spune că se roagă pentru cii lui Dumnezeu”, membrii ai familiei lui
corespon-denţii săi şi îi pomeneşte în Dumnezeu, iar în versetul 20 e scoasă în
rugăciunile sale pentru ca ei să primească evidenţă apostolicitatea Bisericii: “...zidiţi
mai îmbelşugat Duhul, ca să înţeleagă pe cât pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra
se poate Taina lucrării lui Dumnezeu în cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus
Hristos, Care, prin Învierea din morţi şi Hristos” (piatra cea din capul unghiului era
aşezarea de-a Dreapta Tatălui, a fost făcut piatra care unea zidul de jos, punctul cel
Domn a toate şi “Cap al Bisericii, care este mai important al unei clădiri). Folosirea
Trupul Său” (vers.20-23). acestei expresii este preluată de Sfântul
În capitolul 2 Sfântul Apostol Pavel Pavel din Vechiul Testament (Isaia 28,16;
scrie corespondenţilor săi (păgâno-creştini), Zaharia 9,16 şi 1 Petru 2,4).
care odinioară erau subjugaţi celui rău “în Pericopa 3,1-13 este intitulată: “Taină şi
care aţi umblat cândva după dumnezeul descoperirea Tainei”.
acestei lumi...” (vers.2), care au fost chemaţi Sfântul Apostol Pavel este iconom al
la viaţa cea nouă împreună cu Hristos acestei Tainei. El a primit-o de la
(moartea şi învierea sacramentală cu Hris- Dumnezeu prin descoperire (vers.3). “Care
tos). Mântuirea lor este un har a lui Dumne- este această Taină?; Care este conţinutul ei?”
zeu: “Căci în har sunteţi mântuiţi prin cre- Sfântul Pa-vel răspunde la această întrebare
dinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui în vers. 6: “cum că păgânii sunt împreună-
Dumnezeu; nu din fapte, pentru ca nimeni moştenitori şi mădulare ale aceluiaşi trup şi
să nu se laude” (vers.8-9). Aşadar, mântui- împreună-părtaşi ai făgăduinţei întru
rea este un dar al iubirii lui Dumnezeu. Hristos Iisus, prin Evanghelie, căreia eu
Oricât de mult am face noi, tot slugi slujitor m-am făcut potrivit cu darul harului
netrebni-ce suntem. N-am făcut nimic ca să lui Dum-nezeu ce mi-a fost dat prin
merităm raiul. Cât de aberantă pare din lucrarea puterii Sale”. Aşadar, neamurile
această per-spectivă teoria meritelor sunt împreună moş-tenitoare cu iudeii; în
prisositoare din Biserica romano-catolică. Hristos se mântuiesc nu numai iudeii, ci şi
Cine mai profe-sează astăzi teoria meritelor păgânii. Sfântul Pavel este prin excelenţă
se întoarce de fapt la iudaism. slujitor al acestei Taine; el e numit “Apostol
Aşadar, în har suntem mântuiţi, mântu- al Neamurilor”.
irea este darul lui Dumnezeu, dar şi împlini-
rea poruncilor lui Dumnezeu de către noi. Versetele 14-21 cuprind o rugăciune
Nu te îndreptezi pentru că faci fapte bune, ci pen-tru ca destinatarii săi să crească în
faci fapte bune pentru că eşti îndreptat deja, iubire, iar versetele 20-21 cuprind o
faci fapte bune pentru că ai primit harul lui doxologie în care din nou este pomenit
Dumnezeu. numele Bisericii. Bise-rica deţine rolul
În versetul 12 Sfântul Pavel arată cum fundamental în desfăşurarea Tainei
erau păgânii înainte: fără Hristos, în afara mântuirii. Biserica este o instituţie
Epistola către Efeseni 4

mântuitoare, iar slava lui Hristos se dezvă- “închină-tor la idoli”. În versetul 8 creştinii
luie în Sfânta Biserică. sunt nu-miţi “lumină întru Domnul”
În capitolul 4 începe partea parenetică a (observăm aici o asemănare cu scrierile
Epistolei. Sfântul Apostol Pavel face desti- eseniene / opoziţia lumină - întuneric).
natarilor săi îndemnul de a sta şi de a păstra Versetul 14 ridică o problemă: “De
unitatea duhului, întru legătura păcii aceea ce zice: Deşteaptă-te tu, cel ce dormi,
(vers.3). Se continuă astfel ideea din scoală-te din morţi şi te va lumina Hristos”.
capitolul ante-rior. Sunt prezentate şapte Problema este: “Cine zice?”. Nu există în
temeiuri ale uni-tăţii Bisericii: “este un Sfânta Scriptură un astfel de text. Exegeţii
Trup, un Duh, o sin-gură Nădejde, este un spun că avem aici un fragment de imn baptis-
Domn, o Credinţă, un Botez, un Dumnezeu mal creştin. De aici rezultă valoarea extra-
şi Tatăl tuturor” (vers. 4-6). Iată câte ordinară pe care o dă Sfântul Pavel Botezu-
lucruri prezintă “unitatea” pe care creştinii lui. (Toate sectele devalorizează Botezul).
sunt chemaţi şi trebuie să o promoveze între Botezul operează în cel ce se botează în
ei. mod real o moarte şi o înviere, o luminare.
În versetul 11 se dă o listă de harisme: Tot ceea ce vei putea fi tu ca creştin, ai deja
“şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii virtual prin Botez. În efortul tău de toată
profeţi, pe alţii binevestitori, pe alţii păstori viaţa nu vei putea să dobândeşti ceea ce ai la
şi învăţători...”. Botez. Aceasta este de fapt şi învăţătura pa-
Biserica trebuie să ajungă la măsura vâr- tristică. Sfântul Marcu Ascetul în cuvântul
stei deplinăţăţii lui Hristos. Nu poate exista său “Despre Botez” spune că Hristos este
unitate fără adevăr (vers.15), fără adevăr nu ascuns în noi la Botez. Nicolae Cabasila în
poate exista iubire. Până în versetul 24 se lucrarea “Despre viaţa în Hristos” vorbeşte
vorbeşte despre acest principiu al înnoirii în pe larg despre Botez, Mirungere, Euharistie,
viaţa în Hristos . Pocăinţă şi despre sfinţirea Bisericii.
În versetul 25 ş.u., Sfântul Pavel dă câte- Secţiunea se încheie cu un îndemn la
va sfaturi particulare: “mâniaţi-vă, dar nu trăire în fapte bune.
păcătuiţi; să nu apună soarele peste mânia Pericopa din Efeseni 5,22-33 constituie
voastră, ca să nu daţi diavolului prilej” “apostolul la slujba Cununiei”. Bărbatul este
(vers. 26-27). cap femeii precum şi Hristos este “cap al
În versetul 30 se vorbeşte despre Ziua Bisericii”. Ideile pe care Sfântul Pavel le
Răscumpărării: “Să nu întristaţi Duhul cel adresează soţilor sunt inspirate din teologia
Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost Bisericii (vezi Vechiul Testament / Iahve -
pecetluiţi în ziua răscumpărării” (în tradu- Israel). Sfântul Apostol Pavel foloseşte
cerile româneşti apare greşit în loc de “în” învă-ţătura teologică a legăturii dintre
“pentru” sau “prin”. E vorba aici de ziua în Dumnezeu şi Biserica Sa pentru a
care creştinul a primit Botezul şi Ungerea cu fundamenta relaţiile de iubire între soţi. În
Mir. Începând cu secolul VI în Apus a versetul 32 Sfântul Pavel vorbeşte despre o
început să se separe Botezul de Mirungere. taină: “Taina aceas-ta mare este; iar eu zic,
Ştim din ce motiv s-a petrecut acest lucru: în Hristos şi în Biserică”. “Despre ce Taină
era atunci epoca migraţiei popoarelor (exis- vorbeşte Sfântul Pavel?” Despre Taina
tau mulţi refugiaţi despre care nu se ştia unirii între Hristos şi Biserică? Nu!, ci
dacă sunt botezaţi). Episcopul Romei dădea despre Taina unirii între bărbat şi femeie. În
atunci hotărârea confirmării. Deci, se făcea textul original avem prepoziţia  = “în”
o confirmare a Botezului, despre care nu se nu “de” [
ştia dacă a fost primit de refugiaţi, sau dacă  = în Hristos şi în
a fost săvârşit valid (există scrisori ale epis- Biserică]. Unirea dintre soţi este Taină în
copului Romei Leon în această privinţă). Biserică. Prin Cununie cei doi primesc harul
Partea parenetică continuă în capitolul de a împlinii ceea ce spune Sfântul Pavel
5. Sfântul Apostol Pavel face îndemn la aici: bărbatul primeşte un har de a fi cap al
iubire curată şi la fuga de desfrânare. În soţiei sale, iar femeia primeşte un har să se
ver-setul 5 “lacomul de avere” e numit supună bărbatului ei.
Epistola către Efeseni 5

Şi în capitolul 6 se continuă partea

parenetică. Mai întâi Sfântul Pavel le dă
copiilor sfatul de a-şi asculta părinţii, spu-
nând că aceasta este şi o poruncă a Domnu-
lui (Porunca a cincea din Decalog). Se spu-
ne că binecuvântarea părinţilor întăreşte te-
melia casei copiilor. Urmează îndemnuri
pentru părinţi, pentru stăpâni şi pentru slugi;
îndemn la luptă duhovnicească ilustrată pe
larg printr-o panoplie de arme duhovniceşti
de apărare şi de atac. Creştinul este compa-
rat cu un soldat şi i se descrie armura, por-
nind de la armura unui soldat roman.
Imaginea aceasta este deosebit de sugestivă.
Creştinul are de purtat o luptă deosebită. Lup-
ta lui nu e împotriva cărnii şi a sângelui, ci
împotriva stăpânitorilor acestei lumi, împo-
triva duhurilor răutăţii (vers.12).
“Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dum-
nezeu...” (vers.13). Din versetul 12 aflăm
că şi diavolii au o ierarhie. Ei sunt îngeri
căzuţi (de mai multe ranguri); trăiesc în “sabia Duhului” care este cuvântul lui Dum-
văzduhuri, acolo fiind sălaşul demonului. În nezeu (Evrei 4,12). În original în versetul
versetul 13 apare expresia “ziua cea rea” 17 avem nu “sabia Duhului”, ci “sabia du-
[]. Aceasta hovnicească”. În versetele 18 şi 19 Sfântul
înseam-nă şi ziua ispitirii, dar şi ziua ieşirii Pavel face îndemn la rugăciune şi le scrie să
sufle-tului din trup, zi pe care creştinii o se roage pentru el ca să poată propovădui cu
aşteaptă cu frică şi cu cutremur, deoarece în îndrăznire Taina Evangheliei: “al cărei sol
acea zi demonii îşi cer partea lor. sunt eu în lanţuri -, pentru ca despre ea să
Armele creştinului sunt: “platoşa dreptă- vorbesc deschis, aşa cum trebuie să vor-
ţii” (cuvântul dreptate are sensul aici de besc” (vers.20).
“toate virtuţile”). A fi drept în sens biblic Tihic, fratele iubit şi ucenicul Sfântului
în-seamnă a împlinii poruncile lui Pavel le va duce veşti despre el. El va fi
Dumnezeu. “cingătoarea adevărului” “curierul “ Sfântului Pavel.
(cingătoarea este semnul tăriei). Picioarele
simbolizează râv- “Harul fie cu toţi cei ce în curăţie Îl iubesc
na, pavăza credinţei, “coiful mântuirii” şi pe Domnul nostru Iisus Hristos!”