BAZELE
BAZELE
BAZELE
♦ Definiţie
Bazele sunt compuşi anorganici ce conţin în compoziţia lor ioni pozitivi de metal şi ioni negativi hidroxid (HO-).
♦ Formula generală a bazelor este Me(OH)n, unde n este valenţa metalului Me.
♦ Clasificare
b. Baze insolubile - care nu se dizolvă în apă, de exemplu , Zn(OH)2, Fe(OH)3, Al(OH)3, Ba(OH)2.
După tăria lor, bazele pot fi clasificate în: baze tari și baze slabe.
Cu(OH)2 < AgOH < NH4OH < Ca(OH)2 < NaOH < KOH
crește tăria bazelor →
Baze - denumire
Bazele se denumesc după regula:
Dacă metalul din bază are mai multe valenţe, atunci după numele acestuia se indică în paranteză şi valenţa sa, cu
cifre romane:
Exemple:
♦ Bazele insolubile se pot obţine prin reacția unor săruri solubile cu baze alcaline:
Proprietăți fizice
♦ Stare de agregare
♦ Fe(OH)3 - brun-roşcat;
♦ Cu(OH)2 - albastru;
♦ Ni(OH)2 - verde.
♦ Punctele de topirea ale bazelor sunt foarte ridicate, iar multe baze se descompun prin încălzire.
De exemplu hidroxidul de bariu se topeşte la +408 oC, iar hidroxidul de sodiu se topeşte la +322 oC.
♦ Soluțiile apoase ale bazelor uşor solubile sunt leşioase (lunecoase la pipăit) şi caustice (produc arsuri).
La dizolvare în apă formează ioni hidroxid cu formula HO-. În prezenţa acestor ioni, indicatorii acido-bazici se
colorează diferit.
Indicator Culoare
turnesol albastru
metiloranj galben
fenolftaleină roşu-violet
Exemple:
Exemple:
Bazele solubile reacţionează cu sărurile solubile ale metalelor care formează baze insolubile după schema generală:
Multe baze insolubile şi unele baze solubile suferă reacţii de descompunere la încălzire, cu formare de oxizi:
Utilizări
♦ În laborator bazele se folosesc pentru neutralizarea şi dozarea acizilor, şi în procesele de sinteză a bazelor
insolubile şi a sărurilor.
♦ Hidroxidul de sodiu NaOH se mai poate utiliza la obţinerea săpunurilor şi a detergenţilor, la rafinarea
produselor petroliere, la mercerizarea bumbacului, la obţinerea fibrelor artificiale, etc.
♦ Hidroxidul de calciu (var stins) se utilizează în construcţii la obţinerea mortarului, la zugrăvit, la rafinarea
zahărului sau pentru identificarea CO2 în laborator.
♦ Hidroxidul de aluminiu este folosit în medicină în tratamentele de dializă ca fixatoare de fosfați. Utilizarea lui
este limitată la un timp de 4 săptămâni, din cauza efectelor secundare toxice asupra creierului producând cazuri de
demență, sau având un efect toxic asupra oaselor.
♦ Hidroxidul de potasiu se foloseşte împreună cu hidroxidul de sodiu la obținerea săpunurilor: KOH la cele
lichide, iar NaOH la cele solide.