Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, una din secolul al XVIII-lea și alta reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea principală are un portic clasicizant cu opt coloane corintice și a fost probabil construită de familia Bethlen de Bethlen în secolul al XVIII-lea.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
30 vizualizări12 pagini
Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, una din secolul al XVIII-lea și alta reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea principală are un portic clasicizant cu opt coloane corintice și a fost probabil construită de familia Bethlen de Bethlen în secolul al XVIII-lea.
Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, una din secolul al XVIII-lea și alta reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea principală are un portic clasicizant cu opt coloane corintice și a fost probabil construită de familia Bethlen de Bethlen în secolul al XVIII-lea.
Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, una din secolul al XVIII-lea și alta reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea principală are un portic clasicizant cu opt coloane corintice și a fost probabil construită de familia Bethlen de Bethlen în secolul al XVIII-lea.
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 12
C O N AC UL
ZICHY DIN VO I VO D E N I
Borsa Daria, Crisan Luana, Chirila
Oana ISTORIE SI T RA SAT U RI Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, cu caracter diferit: o aripă cu axa longitudinală nord-sud, cu un cerdac cu arcade semicirculare pe fațada dinspre curte și o clădire cu planimetrie dreptunghiulară, având un portic clasicizant cu coloane.
Corpul cu arcade semicirculare pare a fi clădirea mai veche
a ansamblului, datând din secolul al XVIII-lea. Pe harta topografică militară austriacă din 1769–1773 apare deja o clădire lungă pe locul conacului, care este identică, probabil, cu corpul existent și astăzi.
Clădirea principală a conacului este, pe baza caracteristicilor
de stil, una mai nouă, reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Acest corp central, acoperit cu o șarpantă în două ape, dispune pe fațada de sud de 7 axe, în cea din mijloc fiind situată intrarea principală a clădirii, accentuată de porticul de factură clasicizantă. ACCE S IBILITAT E
Localitatea Voivodeni se află la 24
km de Târgu Mureș și poate fi accesat urmând drumul național 15, apoi la Dumbrăvioara, drumul județean 153, după care 154 , care duce spre Voivodeni. Aflat la 13 km de Reghin, se deplasează pe drumul național 16, apoi pe drumul județean 154J. Pornind de la caracteristicile stilistice ale clădirilor nobiliare din Voivodeni (cunoscute ca aparţinătoare familiei Zichy), este clar, că avem de-a face cu un complex de edificii construit în cea mai mare parte pe parcursul secolului al XVIII-lea sau în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Cunoscând compoziţia societăţii aristocrate a Ardealului de odinioară şi relaţiile de proprietate de atunci, este foarte puţin probabil ca edificiul să fi fost construit de către familia Zichy, familie proprietară, în primul rând, pe teritoriul Ungariei. Aşadar, primul pas spre identificarea comanditarilor, spre rezolvarea problemelor legate de construcţie ar fi clarificarea relaţiilor de proprietate în secolul al XVIII-lea. Situaţia este îngreunată de faptul că în localitate stăpâneau proprietăţi, începând chiar din evul mediu, mai multe familii nobiliare. Însă din punctul de vedere al clădirilor este important reconfigurarea situaţiei din secolul al XVIII-lea, identificarea familiei nobiliare care, în această perioadă a construit conac la Voivodeni. Pentru clarificarea problemei putem porni de la autobiografia lui Kovásznai Sándor (1730–1792) profesorul colegiului reformat din Târgu Mureş. Kovásznai relatează că, începând cu anul 1751, în calitate de elev al colegiului reformat din Târgu-Mureş, a beneficiat de bursa oferită de contele Bethlen László de Bethlen. În schimb, cu ocazia sărbătorilor mai importante, a ţinut liturghii şi rugăciuni în curtea patronului său, la Voivodeni. Din text reiese clar că Bethlen László a locuit în permanenţă la Voivodeni, având aici şi o curte nobiliară. Kovásznai mai aminteşte faptul că patronul său a locuit aici împreună cu mama sa bătrână, Kollatovich Kata (văduva lui Bethlen György senior), cu sora sa, Kata şi cu fratele său, Bethlen György junior. Pe baza acestor date foarte preţioase oferite de Kovásznai, Bethlen László poate fi identificat cu exactitate pe arborele genealogic al familiei Bethlen de Bethlen: este vorba despre descendentul lui Bethlen György senior, fiul lui Bethlen Sámuel (decedat în 1708, comitele de Târnava), care avea doi băieţi şi o fată de la Kollatovich Kata: László, György junior şi Kata. Dintr-un alt izvor important, jurnalul lui Rettegi György, reiese şi faptul că György junior a decedat în 1778 fără familie, pe atunci László nefiind căsătorit încă. Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, cu caracter diferit: o aripă cu axa longitudinală nord-sud, cu un cerdac foişor cu arcade semicirculare pe faţada dinspre curte şi o clădire cu planimetrie dreptungiulară, caracterizat printr-un portic clasicizant cu coloane. Aripa aşa zisului „castel lung” din Voivodeni este amplasată pe o terasă abruptă a pârâului Luţ. Are o planimetrie longitudinală, cu o axă longitudinală nord-sud. Pivniţa clădirii fiind făcută în coasta terasei, faţada de est cuprinde două nivele, cea de vest însă numai una. Clădirea are o şarpantă în două ape cu frontoane teşite, acoperită cu ţiglă. Nivelul superior al faţadei de est dispune de 16 axe, aranjate într-un mod asimetric. Cele 16 de ferestre ale etajului sunt decorate cu ancadramente simple de tencuială, marcate cu bolţar median. Aceste ferestre ale etajului sunt aşezate în mijlocul unor panouri adâncite. Cele două nivele sunt despărţite de un simplu brâu decorativ din tencuială, cornişa principală fiind una mai bogat profilată. La nivelul parterului, pe parcursul timpului, au intervenit diferite modificări. Pe partea de sud vedem astăzi ferestre dreptunghiulare de dimensiuni mai mici, pe partea de nord însă ferestre mai mari şi 2 uşi. Deschiderile din ultimele două axe nordice au ancadramente simple din tencuială, marcate cu bolţari mediani. Arcadele semicirculare, cu parapet, ale coridorului foişorului deschis situat de-alungul faţadei de vest, dau clădirii un caracter baroc accentuat. Cele 17 arcade au suferit diferite modificări de- a lungul timpurilor. În prima axă din nord este amplasată o fereastră cu ancadrament simplu de tencuială, marcat cu bolţar median (decoraţie asemănătoare ferestrelor faţadei de est); în ultima arcadă înzidită este amplasată o intrare, ulterior înfiinţatădeshisă, a subsolului. În mai multe axe parapetul arcadelor este străpuns de intrări flancate cu montanţi din piatră cioplită. Aceste intrări sunt rezultatele unor modificări intervenite în a doua parte a secolului al XX-lea: pe fotografiile anilor 1960 amplasarea lor spre coridor foişor era diferită, în partea mediană nu existau intrări.
Planul castelului cuprinde are un singur şir de încăperi. La
nivelul superior, coridorul foişorul deschis dinspre curte este boltit cu calote boemice, iar încăperile sunt acoperite cu bolte semicilindrice cu penetraţii şi calote boemeice, unele încăperi având şiu tavane simple. În încăperile subsolului ne întâlnim cu bolte semicilindrice şi cu calote boemice mai mici. Pe ambele nivele ne întâlnim cuputem observa mai multe modificări ulterioare ale planimetricei intervenite ulteriorclădirii. Clădirea principală a conacului din Voivodeni este situată pe partea nordică a lotului, la nord-vest de clădirea descrisă mai sus. Are un corp central cu planimetrie dreptunghiulară, acoperită cu o şarpantă frântă în două ape. Pe cele două laturi este alipită câte o porţiune mai mică de clădire. Faţada principală (faţada de sud) dispune de 7 axe, în cea din mijloc fiind situată intrarea principală a clădirii, accentuată cu un portic de factură clasicizantă. Acest portic este susţinut de 8 coloane corintice din piatră sculptată. Capitelurile corintice ale coloanelor executate la un nivel artistic înalt sunt încheiate cu abace curbate şi accentuate cu rozete mediane. În zonele laterale, porticul primeşte câte un parapet din piatră sculptată, cu ornamente bandă, caracteristice barocului clasicizant. Porticul este accesibil printr-o scară mică, parapetul fiind decorat şi aici cu ornament bandă. Porticul este acoperit cu o şarpantă mică în două ape, în fronton creându-se în acest fel un timpanon. Aici era între cele două războaie mondiale amplasată stema familiei Bethlen de Iktár. Celelalte 6 axe dispun de ferestre cu pervazuri şi ancadramente simple. Sprânceana ferestrelor este decorată cu ghirlande, motiv specific barocului clasicizant. Faţada principală este articulată cu lesene, care pe partea superioară sunt decorate cu motive asemămătoare unui triglif. (Acest motiv decorativ care, foarte probabil, este rezultatul neînţelegerii ordinelor arhitecturale clasice, îl putem regăsi şi pe turnul bisericii romano-catolice din Sângeorgiu de Mureş – Ignaz Schaffner, 1822 –, sau pe aripa dinspre curte a casei de pe P-ţa Trandafirilor 54 din Târgu Mureş, aripă demolată astăzi.) Cornişa trasată la extremitatea lesenelor descrise, se evidenţiază cu o profilare modestă, realizată din listele scoase în treaptă, ce constituie baza unei frize simple, fără ornamente. Friza este urmată de o cornişă principală bogat profilată. Faţada de nord dispune de 9 axe. Iniţial probabil că în fiecare axă erau amplasate ferestre asemănătoare celor din faţada principală – ulterior însă două au fost transformate în intrări, decoraţia cu ghirlande din sprânceana lor fiind însă păstrată. Aici colţurile clădirii sunt tratate cu bosaje alla rustica. Faţadelor de est şi de vest le este alipită câte un corp mai mic de clădire. Decoraţia acestor corpuri este identică cu cele văzute pe faţada principală şi pe faţada de nord (ancadramentele şi sprâncenele ferestrelor, lesenele decorate cu motive de triglif, friză, cornişă principală). În pereţii laterali ai acestor blocuri putem identifica ferestre oarbe şi intrări deschise pe parcursul secolului XX. BIBLIOGRAFIE
