Documentul descrie principalele alianțe politico-militare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Puterile Centrale și Antanta. De asemenea, prezintă implicarea României în Primul Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris din 1919.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
39 vizualizări4 pagini
Documentul descrie principalele alianțe politico-militare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Puterile Centrale și Antanta. De asemenea, prezintă implicarea României în Primul Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris din 1919.
Documentul descrie principalele alianțe politico-militare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Puterile Centrale și Antanta. De asemenea, prezintă implicarea României în Primul Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris din 1919.
Documentul descrie principalele alianțe politico-militare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Puterile Centrale și Antanta. De asemenea, prezintă implicarea României în Primul Război Mondial și Conferința de Pace de la Paris din 1919.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4
Marile alianțe politico-militare în lume
La cumpăna secolelor XIX-XX, pe fondul situației din Europa (expansiunea
colonială, naționalism, crize politico-militare) s-au constituit două blocuri politico-militare, care s-au confruntat ulterior, în Primul Război Mondial:
1.Puterile Centrale (Tripla Alianță) și
2.Antanta (Tripla Înțelegere). 1.Tripla Alianță sau Puterile Centrale s-a constituit în 1879 printr-un tratat încheiat între GERMANIA +AUSTRO -UNGARIA 1882 +ITALIA -aflată într-o dispută colonială cu Franța 1883 +ROMANIA -se temea de expansionismul rus, a aderat la această alianță printr-un tratat secret (1883).
Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria +
Imperiul Otoman, Bulgaria, etc-* în total, în cei patru ani de război, au participat 28 de state, cu aproximativ 70 milioane de soldaţi. 2. ANTANTA Pe fondul pretențiilor germane la supremația mondială, inclusiv maritimă, s-a constituit treptat cea de a doua alianță politico-militară (1891-1907) reunind Franța, Marea Britanie și Rusia. Marea Britanie, Franţa, Rusia + Japonia, Italia (1915), România (1916), S.U.A. (1917), etc România în Primul Război Mondial La izbucnirea conflictului, în anul 1914, România și a declarat neutralitatea, deși avea încheiat un tratat secret cu Puterile Centrale din anul 1883. În perioada neutralității (1914-1916), au avut loc dezbateri politice privind tabăra la care era mai bine să se alinieze țara, precum și pregătiri de război. În august 1916, România se alătură Antantei, care s-a angajat să i recunoască drepturile asupra teritoriilor românești din Austro-Ungaria. În același timp, Antanta promitea sprijijn României atât prin livrări de armament, cât și prin acțiuni pe front. În aceste condiții, armata română atacă în Transilvania și se menține în defensivă pe linia Dunării. În Transilvania, armata austro-maghiaro- germană respinge atacul românilor, străpunge apărarea pe Jiu și Olt și, în toamna anului 1916 ocupă capitala. La aceasta a contribuit și înfrângerea trupelor române din Dobrogea (Turtucaia). În aceste condiții, regele, guvernul, parlamentul, armata, precum și o parte a populației civile, s au retras în Moldova, la Iași. Refăcută cu sprijinul unei misiuni militare franceze, armata română stopează atacurile Puterilor Centrale în încercarea acesteia de a ocupa Moldova în urma bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz (iulie-august 1917). Evenimentele revoluționare din Rusia (revoluția bolșevică - octombrie- noiembrie 1917) au dus la destrămarea armatei țariste. Mai mult, Rusia încheie încheie o pace separată cu Puterile Centrale, fapt care a atras după sine și capitularea României, rămasă fără sprijin militar aliat. Pacea semnată la Buftea (aprilie 1918) nu a fost recunoscută de către regele Ferdinand, iar în condițiile în care Antanta obținea victorii pe toate fronturile, a ordonat reintrarea armatei române în război. Încheierea războiului a creat cadrul favorabil realizării principalului obiectiv național - Marea Unire -, realizată prin deciziile locuitorilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania de a se alătura României. Conferința de Pace de la Paris După patru ani de luptă fără precedent, războiul s-a încheiat cu pierderi uriașe atât în plan material cât și uman. Aceste aspecte au impus găsirea unor soluții pentru o pace durabilă. În acest scop, între 1919 și 1920, puterile învingătoare în Primul Război Mondial au organizat la Paris Conferința de Pace. În cadrul acesteia au participat peste douăzeci de state, însă deciziile importante au fost adoptate de către Consiliul celor patru (reprezentanții SUA, Marii Britanii, Franței și Italiei) pe baza documentului elaborat încă din timpul desfășurării războiului de către președintele american Woodrow Wilson, cunoscut sub numele de Cele 14 puncte. Acesta avea în vedere, printre altele: - renunțarea la diplomația secretă, -recunoașterea drepturilor popoarelor de a-și hotărî singure soarta (autodeterminarea), -constituirea unei Ligi (Societăți) a Națiunilor care să reglementeze neînțelegerile dintre state și să asigure pacea mondială. De asemenea, Conferința a recunoscut principiul naționalităților, fapt care a dus la modificarea hărții politice a Europei prin apariția unor state independente (Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo- croato-sloven, Finlanda etc). Totodată, a fost recunoscută și desăvârșirea unității teritoriale a României înfăptuită în anul 1918. După dezbateri și negocieri îndelungate, au fost semnate tratatele de pace cu Germania (Versailles), Austria, Bulgaria, Ungaria și Imperiul Otoman. Potrivit tratatului de la Versailles, Germania era considerată principalul vinovat de declanșarea războiului. Aceasta era obligată la plata despăgubirilor de război, pierdea o serie de teritorii (Alsacia și Lorena în favoarea Franței), armata era redusă la 100 000 de oameni, era desființat serviciul militar obligatoriu, demilitariza zona renană aflată la granița cu Franța. Acestui sistem, cunoscut cu numele de sistem versaillez, prin care s-a stabilit o nouă ordine internațională, i s-au adăugat hotărârile Conferinței de la Washington (1921-1922) care reglementa situația din Extremul Orient și Oceanul Pacific. Deși a fost creată Societatea Națiunilor pentru a apăra pacea și securitatea colectivă, problemele la nivel internațional au apărut foarte repede, acestea fiind legate de plata despăgubirilor de război, revendicări teritoriale, problemele minorităților naționale, refuzul SUA de a semna tratatele etc, toate acestea au condus la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în anul 1939.