Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai importantă personalitate din literatura română. A trăit între 1850-1889. A publicat numeroase poezii, articole și traduceri în reviste literare importante din acea perioadă.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
34 vizualizări14 pagini
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai importantă personalitate din literatura română. A trăit între 1850-1889. A publicat numeroase poezii, articole și traduceri în reviste literare importante din acea perioadă.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai importantă personalitate din literatura română. A trăit între 1850-1889. A publicat numeroase poezii, articole și traduceri în reviste literare importante din acea perioadă.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai importantă personalitate din literatura română. A trăit între 1850-1889. A publicat numeroase poezii, articole și traduceri în reviste literare importante din acea perioadă.
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 14
Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)
A fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, ca fiind cea
mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. De pe 15 ianuarie 2011 este sărbătorită și Ziua Culturii Naţionale.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie
1850, în Botoșani, așa cum a fost consemnat și în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani, acolo unde data era trecută „15 ghenarie 1850”, iar a botezului pe 21 în aceeași lună a aceluiași an. Eminescu a fost fiul căminarului Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, fostă Iurașcu. A fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii din familie.
Gheorghe Raluca Eminovici Eminovici
Ipotești, Botoșani – casa în care a copilărit
Mihai Eminescu
Întreaga copilărie și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa
părintească și prin împrejurimi, acolo unde a cunoscut o mulțime de oameni și s-a conectat cu natura ori de câte ori a dorit, stare pe care a evocat-o cu nostalgie și mai târziu în poeziile „O, rămâi” și „Fiind băiet”.
1 A terminat școala primară la Cernăuţi cu rezultate foarte bune la învățătură, iar la sfârșitul clasei a IV-a a fost clasificat al 5-lea din 82 de elevi.
Între 1860 și 1861 a fost înscris la Obergymnasium din Cernăuți, liceu
german, acolo unde se impune de-a lungul anilor datorită unei bune organizări administrative și mare severitate în procesul de învățământ.
Clădire din Cernăuţi, unde poetul Clădirea Obergymnasium din Cernăuți,
a studiat în perioada 1858 - 1860 unde poetul a învățat în perioada 1860-1863
Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi
2 În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală 1864 - elevul Eminovici pleacă la Cernăuti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentatii. Viața literară a lui Eminescu 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În luna ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură denumită „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminovici.
„La mormântul lui Aron Pumnul”,
prima poezie semnată de M. Eminovici
Pe 25 februarie 1866 debutează în revista „Familia”, a lui Iosif Vulcan,
cu poezia „De-aș avea”. Atunci Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu.
Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia”,
i-a schimbat numele din Mihail Eminovici în Mihai Eminescu
3 Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu- Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în „Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmen- te de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.
Între anii 1869 și 1872, Eminescu este student la Viena, Urmează ca
„auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societății studențești (printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare. Cu această ocazie Eminescu revede locurile copilăriei şi ale adolescenţei sale. Se abate chiar pe la Botoşani şi Ipoteşti), se împrietenește cu Ioan Slavici; începe colaborarea la „Convorbiri literare”; debutează ca publicist în ziarul românesc „Albina”, din Pesta.
Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. „Junimea”
i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie.
Casa din Viena în care a Eminescu a fost student la Berlin între
locuit Eminescu student 1872-1874
4 Înre 1874 și 1877 este director al Bibliotecii Centrale, profesor suplini- tor (predă lectii de logică la Institutul academic), revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de Iași. A continuat să scrie în „Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie și ulterior l-a introdus în „Junimea”.
Ion Creangă – Mihai Eminescu: o mare prietenie
De multe ori îl vizită pe Creangă în bojdeuca sa.
Bojdeuca lui Ion Creangă
Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru …? … La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, căci fără tine sunt străin.
Te sărut pe frunte, Ion Creangă
5 Filmul „Un bulgăre de humă”,1989
În anul 1877 s-a mutat la București, acolo unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”.
Eminescu a fost un jurnalist profesionist. A publicat în: „Familia”,
„Curierul de Iași”, „Convorbiri literare”, „Timpul”
În această perioadă scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”,
dar în ciuda activității publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar Eminescu se îmbolnăvește grav și este internat la spitalul doctorului Șuțu. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, Luceafărul în limba germană, traducere făcută de Mite Kremnitz. Poezia, în româneste, vede lumina tiparului în Almanahul societăţii studenţeşti „România jună” din Viena apărut cu menţiunea aprilie.
Pagină de manuscris
6 În decembrie 1883 apare volumul de poezii cu texte selectate de Titu Maiorescu.
Titu Maiorescu, conducătorul “Junimii”,
primul mare critic literar român
Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate
a doctorului Șuțu și este înmormântat la București, la Cimitirul Bellu. Placa funerară
Teiul lui Eminescu din
Parcul Copou
7 Opere semnate de Mihai Eminescu Volumul Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetu- lui.
În decembrie 1883 apare volumul
„Poesii” de Mihai Eminescu, îngrijit de Titu Maiorescu
Restul operelor lui Eminescu apar postum, iar printre cele mai importante sunt: „Epigonii” (1872); „Făt-Frumos din lacrimă” (1872); „Călin (file din poveste)” (1873); „Lacul”; „Dorința”; „Melancolie”; „Crăiasa din povești” (1875); „Povestea codrului”; „Povestea teiului”; „Singurătate”; „Atât de fragedă”; „Revedere; „Despărțire”; „Departe sunt de tine” (1878); „Mai am un singur dor” (1880); „Scrisoarea I”; „Scrisoarea III”; „Scrisoarea IV” (1881); „Când amintirile”; „Pe lângă plopii fără soț”; „Și dacă…” (1883); „Sara pe deal” (1885); „La steaua” (1886); „De ce nu-mi vii” (1887).
8 „Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam, apărut pe neaşteptate în literatura lâncedă şi convenţională a epocii, în viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până astăzi, îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică, a dat cuvintelor simple valori nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit.”
Mihail Sadoveanu: fragment din lucrarea „Eminescu”
„Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei.
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei. Cel mai chemat s-aline, din toţi, şi cel mai teafăr Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr. “
Tudor Arghezi - „Inscripţie pe amfora lui”
„Cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l
va ivi vreodată, poate, pământul românesc.” George Călinescu
„Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o
veche icoană …” I.L. Caragiale
9 Cele mai frumoase cântece pe versuri eminesciene
Mihai Cătrună - un poet al culorilor sau un pictor al cuvintelor.
„Lacul”
„Sara pe deal”
10 „Luceafărul”
„Scrisoarea a III-a”
„Somnoroase păsărele”
11 Lucruri neștiute despre poet
Sunt multe lucruri pe care mulți nu le cunosc despre „Luceafărul
poeziei românești”. De pildă, în ciuda problemelor de sănătate, Mihai Eminescu a scris poezii până în momentul morții. Un alt lucru mai puțin cunoscut despre Mihai Eminescu este faptul că, în vremea în care acesta a scris poezia „Pe lângă ploii fără soț”, era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, verișoara lui Caragiale. În copilărie, Mihai Eminescu obișnuia să își sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă șerpii și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vadă ce „pasăre a prins” și stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile. Ura matematica. Deși avea o memorie ieșită din comun, cifrele nu îi plăceau deloc. Era foarte pasionat de fotbal și de înot. Lui Eminescu îi plăcea să joace fotbal încă din copilărie, deși nu avea un talent impresionant la acest sport. Talentul lui era mai degrabă la înot, acolo unde îi uimea pe toți cu mișcările sale. Se pare că bălțile de la Ipotești, din copilăria lui, au fost locurile perfecte pentru antrenament. A vrut să se călugărească. Conform Adevărul.ro, Eminescu i-a cerut lui Maiorescu, pe 23 iunie 1883, să intre la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. La ce mănăstire și-ar fi dorit să ajungă, nu știe nimeni însă. Se încuia în cameră zile și nopți pentru a citi. „Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, povestea Slavici despre prietenul său, Mihai Eminescu. Regina Elisabeta a Romaniei a fost o admiratoare a lui Eminescu pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o impor- tantă sumă de bani. Poetul a refuzat sa ridice premiul.
