Test final 1

1. Numerele reale m pentru care exista x intreg astfel ca

(1 + m2 )x2 − 2(1 + m2 )x − 2m = 0

sunt:
a) m ∈ {−1, 0}; b) m = 1; c) m = 0; d) m = −1; e) m ∈ {0, 1, 2}.
2. Numarul maxim posibil de radacini reale ale polinomul
1
P = x4 + (1 + m)x3 + (2m2 + m + 2)x2 + mx + m
2
unde m ∈ R este:
a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.
3. Valoarea determinantul
x1 x2 x3
D= x2 x3 x1 ,
x3 x1 x2

unde x1, x2, x3 sunt radacinile ecuatiei −x3 + 2x2 + 17 = 0, este:

a) 8; b) −8; c) 0; d) 1; e) 2.
4. Sistemul 
 x1 − 2x2 + 3x3 = 6
−x2 + 3x3 = 7
x3 = 3


are solutia:
a) x1 = 5, x2 = 1, x3 = 3; b) x1 = 1, x2 = 2, x3 = 3; c) x1 = 3, x2 =
1, x3 = 3; d) x1 = 5, x2 = −4, x3 = 3; e) x1 = 2, x2 = 3, x3 = 3.
5. Fie n ∈ N, n ≥ 2. Definim
n
X 1
S= Pn
i=2 k=1 logi k

si
b c a
P = alg c blg a clg b
unde a, b, c ∈ (0, ∞)\{1}. Atunci S si P sunt:
a) S = n, P = abc; b) S = n!, P = 2; c) S = 1, P = 1; d) S = 0, P = 1;
e) S = 1, P = ab.

1
 6. Fie n ∈ N, n ≥ 2 si a1 , a2 , ..., an+1 o progresie aritmetica. Atunci suma
n
X
S= (−1)k Cnk ak+1
k=0

va fi:
a) 0; b) 1; c) n2 ; d) 3n; e) 2n−1 .
7. Indicele celui mai mare termen al sirului cu termenul general

n2
xn = ,n ∈ N
n3 + 200
este:
a) n = 17; b) n = 4; c) n = 7; d) n = 1; e) n = 2.
8. Valoarea limitei
n
X 1
lim
n→∞
k=m
(k − 2)!(k 2 − 1)

unde m ∈ N este:
1 1
a) 0; b) ∞; c) (n+1)!
; d) m!
; e) 1.
9. Integrala
1
1+x
Z
2
I= ln cos xdx
− 12 1−x
are valoarea:
a) −2; b) 2; c) −1; d) 1; e) 0.
10. Numerele reale a, b astfel incat
√
x2 + 3x + a − b 5
lim =
x→1 x2 + x − 2 18
sunt:
a) a = 3, b = 5; b) a = 3, b = −5; c) a = −3, b = −5; d) a = 5, b = 3; e)
a = 5, b = −3.
11. Coeficientii a, b ∈ R astfel incat ecuatia

x4 + x3 − 18x2 + ax + b = 0

sa aiba o radacina tripla intreaga sunt:

2
 a) a = −2, b = 5; b) a = −52, b = −40; c) a = −52, b = 20; d) a = 14, b =
−40; e) a = 40, b = −40.
1 (n)
12. Fie a 6= 0 si f : R\ {±a} → R, f (x) = x2 −a 2 . Atunci f (0) este:

0, n par 2
a) f (n) (0) = n! ; b) f (n) (0) = an+1 ;
− n+2
 a n! , n impar
− an+2 , n par n
c) f (n) (0) = ; d) f (n) (0) = n!a2 ; e) f (n) (0) = 0.
0, n impar

Rezolvarea corecta a grilei: 1.a; 2.c; 3.b; 4.b; 5.c; 6.a; 7.c; 8.d;
9.e; 10.d; 11.b; 12.c.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

2m 2m
1. Scriem relatia data sub forma: x2 − 2x = 1+m 2
2 sau (x − 1) = 1+m2 + 1.
2m
Stim insa ca 1 + m2 ≥ 2m ∀m ∈ R, deci 1+m 2
2 + 1 ≤ 2 adica (x − 1) ≤ 2,
√
de unde |x − 1| ≤ 2. Deoarece x este intreg singurele valori posibile sunt
0, 1, 2 ceea ce inseamna ca m ∈ {−1, 0}. Varianta corecta este a.
2. Daca x1, x2, x3 , x4 sunt radacinile polinomului P (x) atunci, folosind
relatiile lui Viete, vom avea: S2 = x21 + x22 + x23 + x24 = (x1 + x2 + x3 +
x4 )2 − 2(x1 x2 + ...) = −m2 + m − 1 < 0, ∀m ∈ R. Atunci exista cel putin
doua radacini complexe. Cum pentru m = 0 ecuatia are doua radacini reale
obtinem ca ecuatia are cel mult doua radacini reale. Varianta corecta este c.
3. Avem:

D = 3x1 x2 x3 − x31 − x32 − x33

= (x1 + x2 + x3 )(x1 x2 + x3 x2 + x1 x3 − x21 − x22 − x23 ).

Conform relatiilor lui Viete x1 +x2 +x3 = 2, x1 x2 +x3 x2 +x1 x3 = 0 si x1 x2 x3 =

17 de unde rezulta ca x21 +x22 +x23 = (x1 +x2 +x3 )2 −2(x1 x2 +x3 x2 +x1 x3 ) = 4.
De aici D = −8. Varianta corecta este b.
4. Rezolvand direct sistemul se obtine solutia x1 = 1, x2 = 2 si x3 = 3.
Varianta corecta este b.
5. Calculand direct rezulta:
n n n
X 1 X 1 X ln i
S = Qn = =
i=2
logi k
k=1 logi n! ln n!
P n Qn i=2 i=2

i=2ln i ln i=1 i ln n!
= = = = 1.
ln n! ln n! ln n!

3
Pentru calculul lui P vom apela la un artificiu. Avem:
lg P = lg a(lg b − lg c) + lg b(lg c − lg a) + lg c(lg a − lg b)
= 0
de unde P = 1. Varianta corecta este c.
6. Fie r ratia progresiei aritmetice. Atunci
n
X n
X
k
S = (−1) Cnk ak+1 = (−1)k Cnk (a0 + kr)
k=0 k=0
n
X n
X
= a0 (−1)k Cnk + r (−1)k Cnk k.
k=0 k=0
Pn
Insa 0 = (1 − 1)n = k=0 (−1)k Cnk de unde prima suma va fi 0. Pentru o
k−1 k−1
doua suma observam ca Cnk = nk Cn−1 de unde kCnk = nCn−1 . De aici
n
X n
X
k
(−1) Cnk k = n (−1)k Cn−1
k−1

k=0 k=1
n−1
X
= n (−1)k Cn−1
k

k=0
= 0
pentru ca 0 = (1 − 1)n−1 = n−1 k k
P
k=0 (−1) Cn−1 . Deci S = 0. Varianta corecta
este a.
x2
7. Sa consideram functia asociata f : [0, ∞) → R, f (x) = x3 +200 .
) 3
Derivand, obtinem f ′ (x) = x(400−x
(x 3 +200)2 . Obtinem ca functia este strict cresca-
√ √
toare pentru 0 √< x < 3 400 si strict descrescatoare pentru x > 3 400.
Deoarece 7 < 3 400 < 8 rezulta ca cel mai mare termen poate sa fie x7
sau x8 . Prin comparatie x7 > x8. Varianta corecta este c.
8. Avem:
n n
X 1 X 1
2
=
k=m
(k − 2)!(k − 1) k=m
(k − 2)!(k − 1)(k + 1)
n X k+1−1 n
X k
= =
k=m
(k + 1)! k=m (k + 1)!
n
X 1  
1 1 1
= − = − .
k=m
k! (k + 1)! m! (n + 1)!

4
 1
Atunci limita va fi m! . Varianta corecta este d.
9. Functia f (x) = ln 1+x
1−x
cos x este impara deoarece
1−x 1+x
f (−x) = ln cos(−x) = − ln cos x = −f (x).
1+x 1−x
Ra
Conform unei proprietati cunoscute de la clasa a XII-a avem ca −a (functie
impara)dx = 0 de unde√ I = 0. Varianta corecta este e.
10. Daca limx→1 x2 + 3x + a −√b 6= 0 atunci limita initiala √ ar fi infinita,
2
contradictie. Prin urmare limx→1 x + 3x + a − b = 0 i.e. 4 + a = b.
Inlocuind
√ valoarea
√ lui b in expresia limitei, amplificand fractia cu conjugata
2
x + 3x + a+ 4 + a se obtine
√
x2 + 3x + a − b x2 + 3x + a − 4 − a
lim = lim √ √
x2 + x − 2


x→1 x→1 (x − 1)(x + 2) x2 + 3x + a + 4 + a
(x − 1)(x + 4)
= lim √ √

x→1 (x − 1)(x + 2) x2 + 3x + a + 4 + a
5 5
= √ = .
6 4+a 18
De aici, a = 5 si b = 3. Varianta corecta este d.
11. Daca notam cu f (x) = x4 + x3 − 18x2 + ax + b, radacina tripla
′′
se regaseste printre radacinile comune ale lui f (x),f ′ (x) si f (x). Singura
′′
radacina intreaga a lui f (x) este −2, ceea ce implica f (−2) = 0 si f ′ (−2) =
0, de unde a = −52, b = −40. Varianta corecta este b.
12. Functia f se mai poate scrie sub forma:
 
1 1 1
f (x) = − ,
2a x − a x + a
de unde prin inductie rezulta usor ca
(−1)n n!
 
(n) 1 1
f (x) = − .
2a (x − a)n+1 (x + a)n+1
n+2
De aici f (n) (0) = − ((−1)2an+2+1)·n! i.e.
n!

(n) − an+2 , n par
f (0) = .
0, n impar
Varianta corecta este c.

5
 Test final 2
  
 a b c 
1. Consideram multimea M =  0 a d  |a, b, c, d ∈ R inzestrata
0 0 a
 
cu operatiile de adunare si inmultire ale matricelor. Precizati care dintre
afirmatiile urmatoare sunt adevarate:
a) (M, +, ·) inel comutativ; b) (M, +, ·) camp; c) (M, +, ·) corp necomu-
tativ; d) (M, +, ·) inel necomutativ; e) (M, +, ·) nu formeaza inel.
2. Notam cu S1 suma patratelor modulelor solutiilor ecuatiei z 4 + 4 = 0.
Atunci:
a) S1 = 11; b) S1 = 2; c) S1 = 6; d) S1 = 8; e) S√ 1 =
n10. √
n
3. Numarul solutiilor intregi ale ecuatiei 2 + 3 + 2 − 3 = 52
este:
a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.  √
1 ε −1+i 3
4. Fie matricea A = unde ε = . Stiind ca
ε2 1 2

A2 + A3 + ... + An = an A, ∀n ∈ N∗

atunci:
a) an = 2 − 2n ; b) an = 2n ; c) an = 2n − 2; d) an = 2n + 1; e) an = 2n − 1.
5. Sistemul 
 2x − y + az = 0
x + 2y − z = 0
3x + 4y + (a + 2)z = 0


admite si solutii diferite de solutia nula pentru:

a) a = 5; b) a = −1; c) a = −7; d) a = 13 ; e) a = − 72 .
6. Multimea valorilor reale ale numarul a astfel incat ecuatia

x5 + 3x4 + (2 − a)x3 + (2 − a)x2 + 3x + 1 = 0

sa aiba toate radacinile reale este:

a) a ∈ (−∞, 1); b) a ∈ (−∞, −3); c) a = 1; d) a ∈ [2, ∞); e) a = −1.
7. Domeniul maxim de definitie al functiei f : H → R,
1 + xn (x2 + 4)
f (x) = lim
n→∞ x(xn + 1)
este:

1
 a) H = (−1, ∞)\{0}; b) H = R; c) H = R\{−1, 0}; d) H = (−1, ∞); e)
H = (1, ∞).
8. Valorile reale ale lui m si n astfel incat dreapta y = 2x + 3 este
asimptota spre +∞ la graficul functiei
n no x + |x2 − 1|
f : R\ − → R, f (x) =
m mx + n
sunt:
a) m = 1, n = 0; b) m = 1, n = 5; c) m = 12 , n = − 41 ; d) m = n = 21 ; e)
m = 2, n = 12 .
9. Asimptotele functiei

x2 1
f : R\{−1, 0} → R, f (x) = ex
x+1
sunt:
a) asimptote oblice la +∞ si −∞: y = x; asimptote verticale: x =
−1, x = 0; b) asimptota orizontala: y = −1; asimptota verticala: x = 0; c)
asimptota oblica la +∞: y = x+1; asimptota verticala: x = −1; d) asimptota
orizontala: y = x; asimptote verticale: x = −1, x = 0; e) asimptote oblice la
+∞ si −∞: y = −x + 1; asimptote verticale: x = −1, R πx = 0.
10. Fie f : R → R, f (x) = sin x cos x. Atunci I = 0 f (x)dx este:
a) I = π; b) I = 0; c) I = 1; d) I = −1; e) I = −2.
11. Valoarea limitei
1
L = lim (cos x cos 2x) x2
x→0

este:
a) L = 25 ; b) L = 25 ; c) L = − 52 ; d) L = − 52 ; e) L = 0.
12. Se considera sirurile (xn )n∈N definit prin xn+1 = xxnn +4 +1
, unde x0 ∈
(0, 2). Atunci:
a) xn ∈ (0, 1) pentru o infinitate de indici n ∈ N; b) xn ∈ (1, 2) pentru
o infinitate de indici n ∈ N∗ ; c) sirul (xn )n∈N este crescator; d) sirul (xn )n∈N
este descrescator; e) xn < 0, ∀n ∈ N.

Rezolvarea corecta a grilei: 1.d; 2.d; 3.c; 4.c; 5.c; 6.d; 7.a; 8.c;
9.a; 10.b; 11.d; 12.b.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

2
  
0 1 2
1. Se verifica usor axiomele de inel. Daca notam A =  0 0 3 
  0 0 0
0 2 3
si B =  0 0 4  atunci AB 6= BA i.e. inmultirea este necomutativa.
0 0 0
Varianta corecta este d.
2. Vom calcula solutiile ecuatiei. Ecuatia initiala este echivalenta cu
(z 2 + 2i)(z 2 − 2i) = 0. Punand z = a + ib cu a, b ∈ R, ecuatia z 2 + 2i = 0
este echivalenta cu sistemul
 2
a − b2 = 0
,
ab = −1

sistem cu solutiile a = 1, b = −1 si a = −1, b = 1. De aici obtinem primele

doua solutii ale ecuatiei z1 = 1 − i si z2 = −1 + i. In mod analog obtinem
si celelalte doua solutii z3 = 1 + i si z4 = −1 − i. De aici rezulta ca S1 = 8.
Varianta corecta este√d.
√
n √
n
n 1
3. Deoarece 2 + 3 + 2 − 3 = 2 + 3 + 2+√ n observam ca
( 3)
daca n este o solutie intreaga pozitiva a ecuatiei
 √ n 1
2+ 3 + √
n = 52
2+ 3

atunci√ si
x−n este solutie intrega a ecuatiei

√
x . Fie f√: [0,

∞) 1→ R, f (x)√=

1 ′
2 + 3 + 2+√ x . Cum f (x) = 2 + 3 ln 2 + 3 − 2+√3 x ln 2 + 3
( 3) ( )
observam ca f ′ (x) > 0 pe (0, ∞). De aici functia f este strict crescatoare,
deci injectiva, de unde rezulta ca ecuatia f (x) = 52 are o unica solutie reala
pe [0, ∞). Cum x = 3 verifica f (x) = 52, folosind prima observatie rezulta
ca ecuatia are doua solutii intregi. Varianta corecta este c.
4. Stim ca ε este o radacina a ecuatiei x2 + x + 1 = 0 si avem ε3 = 1
si ε2 + ε + 1 = 0. Calculand direct, se observa ca An = 2n−1 A de unde
an = 2 + . . . + 2n−1 = 2n − 2. Varianta corecta este c.
2 −1 a
5. Determinantul sistemului este ∆ = 1 2 −1 = 3a + 21. Con-
3 4 a+2
ditia ca sistemul sa admita si alte solutii diferite de solutia banala este ca
∆ = 0. Va rezulta ca 3a + 21 = 0 de unde a = −7. Varianta corecta este c.

3
 6. Ecuatia initiala, fiind ecuatie reciproca de grad impar, are solutia −1.
Obtinem ca ecuatia initiala se mai scrie
(x + 1)(x4 + 2x3 − ax2 + 2x + 1) = 0
iar a va fi determinat punand conditia ca ecuatia x4 + 2x3 − ax2 + 2x + 1 = 0
sa aiba toate solutiile reale. Facand substitutia x + x1 = t (1), ecuatia devine
t2 + 2t − a − 2 = 0 (2). Pentru ca ecuatia (2) sa aiba solutii reale trebuie ca
discriminantul ei sa fie pozitiv de unde a ∈ [−3, ∞) (*). Revenind la relatia
(1) si privind-o ca o ecuatie cu necunoscuta x atunci daca (1) are solutii reale
rezulta ca t ∈ (−∞, −2]∪[2, ∞). Acest lucru implica ca ecuatia (2) trebuie sa
aiba solutiile in multimea (−∞, −2] ∪ [2, ∞). Vom nota cu t1 si t2 radacinile
ecuatiei (2). Relatiile lui Viete sunt

t1 + t2 = −2
.
t1 t2 = −a − 2
Vom avea cazurile:
a. Fie t1 ≤ −2 si t2 ≤ −2. Acest caz nu convine pentru ca implica
t1 + t2 ≤ −4, in contradictie cu relatiile lui Viete;
b. Fie t1 ≥ 2 si t2 ≥ 2. Acest caz nu convine pentru ca implica t1 + t2 ≥ 4,
in contradictie cu relatiile lui Viete;
c. Fie t1 ≤ −2 si t2 ≥ 2. Vom avea t1 t2 ≤ −4 ⇔ a ∈ [2, ∞) (**). De
asemenea (t1 + 2) (t2 − 2) ≤ 0 ⇔ t1 t2 + 2 (t2 − t1 ) ≤ 4 (3). Insa
q q
t2 − t1 = (t2 − t1 ) = (t2 + t1 )2 − 4t1 t2
2

p
= 4 + 4(a + 2).
p p
Relatia (3) devine: −a − 2 + 2 4 + 4(a + 2) ≤ 4 ⇔ 2 4 + 4(a + 2) ≤ 6 + a.
Avem doua cazuri si aici:
i) Daca a < −6 ultima inecuatie nu are solutie;
ii) Daca a ≥ −6 ultima inecuatie va fi echivalenta cu a2 − 4a − 12 ≥ 0
care, tinand seama de restrictia asupra lui a ne da a ∈ [2, ∞) (***). Relatiile
(*),(**) si (***) combinate ne dau a ∈ [2, ∞) . Varianta corecta este d.
7. Evident functia nu este definita pentru x = 0 si x = −1. Stim ca


 ∞, x>1
1, x=1

lim xn = .
n→∞ 
 0, −1 < x <1
nu exista, x ≤ −1


4
Vom avea:
1+xn (x2 +4) x2 +4
- daca x > 1 vom avea: f (x) = limn→∞ x(xn +1) = x
;
- daca x = 1 vom avea f (x) = 3;
- daca −1 < x < 0 si 0 < x < 1 vom avea f (x) = x1 ;
- daca x < −1 vom avea:
xn x1n + x2 + 4


1 + xn (x2 + 4)
f (x) = lim = lim
n→∞ xn+1 1 + 1n


n→∞ x(xn + 1) x
x2 + 4
= .
x
De aici
x2 +4

 x
,x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
1
f : R\{−1, 0} → R, f (x) = x
, x ∈ (−1, 1) \{0}
3, x=1


Varianta corecta este a.

8. Punand conditia ca dreapta y = 2x + 3 sa fie asimptota spre +∞
la graficul functiei f vom avea limx→∞ f (x)
x
= 2 si limx→∞ [f (x) − 2x] = 3.
Prima implica m = 21 iar cea de-a doua implica n = − 41 . Varianta corecta
este c.
9. Studiam existenta asimptotelor orizontale. Cum limx→∞ f (x) = ∞ si
limx→−∞ f (x) = −∞ rezulta ca nu exista asimptote orizontale.
Studiam existenta asimptotelor oblice la +∞. Deoarece
f (x)
m = lim =1
x→∞ x
si
 1 
x2 e x − 1 − x
n = lim [f (x) − mx] = lim
x→∞ x→∞ x+1
  1  
x2 e x − 1 −x 
= lim  +
x→∞ x+1 x+1
  1  
e x − 1
x −x 
= lim  · 1 + =1−1=0
x→∞ x+1 x
x + 1

5
rezulta ca y = x este asimptota oblica la +∞. Asimptota oblica la −∞ se
calculeaza identic si se obtine tot ca y = x este asimptota oblica la −∞.
Studiam existenta asimptotelor verticale. Deoarece limxր−1 f (x) = −∞
si limxց−1 f (x) = ∞ rezulta ca x = −1 este asimptota verticala. De aseme-
nea, deoarece limxր0 f (x) = 0 si limxց0 f (x) = ∞ rezulta ca x = 0 este
asimptota verticala.
Varianta corecta este a.
10. Avem:
Z π Z π
1 π
Z
f (x)dx = sin x cos xdx = sin 2xdx
0 0 2 0
1
= − cos 2x|π0 = 0.
4
Varianta corecta este b.
11. Avem cazul 1∞ . Rezulta:
1 1
L = lim (cos x cos 2x) x2 = lim (1 + cos x cos 2x − 1) x2
x→0 x→0
1 cos x cos 2x−1
= lim (1 + cos x cos 2x − 1) cos x cos 2x−1 x2
x→0
cos x cos 2x−1
= elimx→0 x2 .

Pentru limita de la exponent vom avea:

cos x cos 2x − 1 cos x cos 2x − cos x + cos x − 1
lim 2
= lim
x→0 x x→0 x2
cos x (cos 2x − 1) cos x − 1
= lim 2
+ lim
x→0 x x→0 x2
1 5
= −2 − = − .
2 2
Varianta corecta este d.
12. Evident sirul este cu termeni pozitivi si de aici xn > 1, ∀n ∈ N∗ . Fie
x0 ∈ (0, 2). Atunci x1 − 2 = x2−x 0
0 +1
> 0 i.e x1 > 2. Vom arata prin inductie ca
∗
x2n < 2 si x2n+1 > 2, ∀n ∈ N . Evident pentru n = 0 relatia este verificata.
Presupunem relatia adevarata pentru n si o demonstram pentru n + 1. Vom
avea: x2n+2 − 2 = x2−x 2n+1
2n+1 +1
< 0 pentru ca, din ipoteza din inductie, x2n+1 < 2
de unde x2n+2 < 2. De asemenea, x2n+3 −2 = x2−x 2n+2
2n+1 +1
> 0 pentru ca x2n+2 < 2.
Deci xn ∈ (1, 2) pentru o infinitate de termeni. Varianta corecta este b.

6
 Test final 3

1. Valoarea reala a lui a pentru care polinomul P ∈ R[X],

P = x3 + ax2 − x + a − 4

este divizibil cu x − 1 este:

a. a = 1; b. a = 2; c. a = 12 ; d. a = 0; e. a = −1.
2. Fie x̂, ŷ ∈ Z6 solutia sistemului:

2̂ ⊗ x̂ ⊕ 3̂ ⊗ ŷ = 1̂
3̂ ⊗ x̂ ⊕ 5̂ ⊗ ŷ = 1̂.

Atunci:
a) x = 2̂, y = 5̂; b) x = 2̂, y = 3̂; c) x = 0̂, y = 1̂; d) x = 1̂, y = 5̂; e)
x = 2̂, y = 2̂.
3. Presupunem ca a, b, c sunt laturile unui triunghi si fie

b−a c−a b c−b

a−c b−c 2a b
D= .
b−a c − a a + 2b 2c − b
a−c b − c 2a + c a

Atunci triunghiurile pentru care D = 0 sunt:

a) doar triunghiurile echilaterale; b) doar triunghiuri obtuzunghice; c)
doar triunghiuri dreptunghice; d) orice triunghi; e) triunghiuri echilaterale si
triunghiurile dreptunghice.
4. Consideram multimea Mn∗ (R), a matricelor nesingulare cu coeficienti
reali, inzestrata cu operatia de inmultire a matricelor si R∗ , inzestrat cu
operatia uzuala de inmultire a numerelor reale. Definim

f : Mn∗ (R) → R∗ , f (A) = det A.

Atunci:
a) f este morfism surjectiv de grupuri; b) f este morfism injectiv de
grupuri; c) f este izomorfism de grupuri; d) f ia un numar finit de valori; e)
f nu este morfism de grupuri.
5. Solutia ecuatiei log3 x + log9 x + log27 x = 11 este:
√ 4 √
a) x = 5; b) x = 3; c) x = 9; d) x = 1; e) x = 3 3.

1
 6. Multimea valorilor lui x pentru care in dezvoltarea
√ √ 6
1/(1+lg x) 12
x + x

avem T4 = 200 este:

a) {10−2 , 10−4 }; b) {1, 10}; c) {0, 1}; d) {10−4 , 10}; e) {102 , 10−4 }.
7. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = cos(ln x) + sin(ln x). Atunci f verifica:
a) x2 f ′′ (x) + xf ′ (x) + f (x) = 0, ∀x ∈ (0, ∞); b) f ′′ (x) + f ′ (x) + f (x) =
0, ∀x ∈ (0, ∞); c) f ′′ (x) + f (x) = 0, ∀x ∈ (0, ∞); d) f ′′ (x) − f ′ (x) − f (x) =
0, ∀x ∈ (0, ∞); e) f ′′ (x) − f ′ (x) + f (x) = 0, ∀x ∈ (0, ∞).
8. Fie !n
1 1
an + bn
L1 = lim ,
n→∞ 2
unde a, b > 0. Atunci: √
a) L1 = a + b; b) L1 = ab; c) L1 = ab; d) L1 = (ab)2 ; e) L1 = 0.
9. Definim sirul de functii fn : R → R dat de f1 (x) = 1, ∀x ∈ [0, 1] si
Z x
fn+1 (x) = fn (t)dt, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ [0, 1] .
0

Atunci limn→∞ fn+1 (2) este:

a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.
10. Valoarea reala a lui m pentru care functia f : R → R,
 1
 (x + ex ) x ,x < 0
f (x) = 2
e ,x = 0
m
(sin x + cos x) x , x > 0


este continua pe R este:

a) m = −2; b) m = −1; c) m = 0; d) m = 1; e) m = 2.
11. Valoarea integralei:
Z 1
x+1
√ dx
0 x2 + 1
este: √ √
a) 1; b) 2 − 1 + π4 ; c) 2 + 1 − π4 ; d) 0; e) π4 .
12. Fie n ∈ N∗ si P (x) un polinom de gradul n cu radacinile 1, 2,..., n.
Notam: Z n+2 ′
P (x)
I= dx.
n+1 P (x)

2
Atunci:
n
a) I = 2n + 3; b) I = ln(n + 1); c) I = ln n+1 ; d) I = en+2 − en+1 ; e) I =
en − 1.

Rezolvarea corecta a grilei: 1.b; 2.a; 3.e; 4.a; 5.e; 6.d; 7.a; 8.c;
9.a; 10.e; 11.b; 12.b.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

1. Din Teorema lui Bezout polinomul P ∈ R[X], P = x3 + ax2 − x + a − 4
este divizibil cu x − 1 daca si numai daca

P (1) = 0 ⇔ 2a = 4 ⇔ a = 2.

Varianta corecta este b.

2. Deoarece Z6 nu este domeniu de integritate, vom cauta un element in-
versabil in Z6 care sa fie coeficientul

−1 unei necunoscute in sistem. Consideram
5̂ acest element si stim ca 5̂ = 5̂ in Z6 . Inmultind a doua relatie relatie
cu 5̂ sistemul initial este echivalent cu:
 

2̂ ⊗ x̂ ⊕ 3̂ ⊗ ŷ = 1̂ 2̂ ⊗ x̂ ⊕ 3̂ ⊗ 5̂ − 3̂ ⊗ x̂ = 1̂
⇔
3̂ ⊗ x̂ ⊕ ŷ = 5̂ ŷ = 5̂ − 3̂ ⊗ x̂
 
−x̂ ⊕ 3̂ = 1̂ x̂ = 2̂
⇔ ⇔ .
ŷ = 5̂ − 3̂ ⊗ x̂ ŷ = 5̂

Varianta corecta este a.

b−a c−a b c−b
a − c b − c 2a b
3. Facand L3 −L1 si L4 −L2 vom avea D = .
0 0 a+b c
0 0 c a−b
b−a c−a b c−b
a − c b − c 2a b
Facand acum (a+b)L4 −cL3 , obtinem D = .
0 0 a+b c
0 0 0 a2 − b2 − c2
Dezvoltand obtinem:

D = a2 − b2 − c2 (a + b) (b − a) (b − c) + (a − c)2

1 2
a − b2 − c2 (a + b) (a − b)2 + (a − c)2 + (b − c)2 .



=
2

3
Punand conditia D = 0 obtinem fie a2 = b2 + c2 (triunghi dreptunghic),
fie a = −b (nu se poate pentru ca a, b si c sunt numere strict pozitive), fie
a = b = c (triunghi echilateral). Varianta corecta este e.
4. Multimile (Mn∗ (R), ·) si (R, ·) sunt grupuri. Deoarece pentru orice
A, B ∈ Mn∗ (R) avem det(AB) = det A det B rezulta ca f este morfism de
grupuri. Evident morfismul este surjectiv si nu este injectiv (exista doua
matrice diferite cu acelasi determinant). Varianta corecta este a.
5. Schimbam baza astfel incat toti logaritmi sa aiba aceeasi baza, 3.
Ecuatia initiala este echivalenta cu ecuatia
log3 x log3 x 11
log3 x + + =
2 3 4
√
de unde obtinem 11
6
log3 x = 114
care ne da x = 3 3. Varianta corecta este e.
6. Termenul T4 este:
√ √
3
1/(1+lg x) 6−3
 3 1
T4 = C63 x x = 20x 2(1+lg x) + 4 = 200.
12

3 1
De aici x 2(1+lg x) + 4 = 10. Logaritmand relatia in baza 10 obtinem ecuatia
7+lg x
echivalenta 4(1+lg x)
lg x = 1. Notand cu t = lg x, rezulta ecuatia t2 +3t−4 = 0
cu solutiile t1 = −4 si t2 = 1. Ecuatia initiala are solutiile x1 = 10−4 si
x2 = 10. Varianta corecta este d.
7. Avem: f ′ (x) = − sin(ln x
x)
+ cos(ln
x
x)
si f ′′ (x) = − 2 cos(ln
x2
x)
. Prin calcul
direct obtinem ca x2 f ′′ (x) + xf ′ (x) + f (x) = 0, ∀x ∈ (0, ∞). Varianta corecta
este a.
8. Suntem in cazul 1∞ . Avem:
1 1
!n 1 1
!n
an + bn an + bn − 2
L1 = lim = lim 1 +
n→∞ 2 n→∞ 2
1 1
2 a n +b n −2
1 1
! 1 1 2
n
a +b −2
n n a n +b n −2
= lim 1+
n→∞ 2
!
1 1 1 1
1 a n −1 n
1 n n
limn→∞ a +b1 −2 2
limn→∞ 1 + b 1−1
2
= e n=e n n

1
(ln a+ln b)
√
= e2 = ab.

Varianta corecta este c.

4
 x2
9. Se observa ca f1 (x) = 1, f2 (x) = x, f3 (x) = 2
de unde prin inductie
n
rezulta fn+1 (x) = xn! , ∀x ∈ [0, 1] . Atunci
2n
lim fn+1 (2) = lim = 0.
n→∞ n→∞ n!

Varianta corecta este a.

10. Functia f este continua pe R\ {0} deoarece este compunere de functii
elementare continue. Conditia ca f sa fie continua in 0 este

lim f (x) = lim f (x) = f (0).

xր0 xց0

Limita la stanga in 0 este:

1
lim f (x) = lim (x + ex ) x
xր0 xր0
1 x+ex −1
= lim (1 + x + ex − 1) x+ex −1 · x
xր0
x+ex −1
= elimxր0 x = e2 .

Avem f (0) = e2 .
Limita la dreapta in 0 este:
m
lim f (x) = lim (sin x + cos x) x
xց0 xց0
1 m(sin x+cos x−1)
= lim (1 + sin x + cos x − 1) sin x+cos x−1 x
xց0

= elimxց0 (m + cos xx−1 ) = em .

sin x
x

Ultima relatie implica ca m = 2. Varianta corecta este e.

11. Avem:
Z 1
x+1
I = √ dx
0 x2 + 1
Z 1 Z 1
x 1
= √ dx + √ dx
2
x +1 2
x +1
0 0
√
= x2 + 1|10 + arctan x|10
√ π
= 2−1+ .
4
Varianta corecta este b.

5
 Qn
12. Evident P (x) = c k=1 (x − k) unde c este o constanta reala nenula.
Atunci: n
P ′ (x) X 1
= .
P (x) k=1
x−k
Va rezulta:
n
! n
n+2
1
Z X X
I = dx = ln |x − k||n+2
n+1
n+1 k=1
x−k k=1
= ln(n + 1).

Varianta corecta este b.

6
 Test final 4

1. Fie f, g : R → R date de f (x) = 3x + 1 si g(x) = x + 3. Solutia ecuatiei

(f ◦ g ◦ f )(x) = (g ◦ f ◦ g)(x)

este:
a) x = −1; b) x = 0; c) x = 1; d) x = 2; e) x = 3.
2. Multimea solutiilor ecuatiei
 
4x − 1 x+1
=
5 2

(unde [x] reprezinta

 partea intreaga a numarului x) este:
a) S = 43 ; b) S = {3, 5}; c) S = {4}; d) S = ∅; e) S = {1, 2, 3}.
3. Multimea solutiilor inecuatiei
x−1
logx+1 <1
x+1
este:
a) S = (1, ∞); b) S = R; c) S = ∅; d) S = {1}; e) S = (−∞, 3).
4. Fie n ∈ N∗ . Restul impartirii polinomului P (x) = xn+1 − (n + 1)x + n
la polinomul Q(x) = (x − 1)2 este:
a) x2 − x; b) n; c) x2 ; d) 0; e) x.
5. Fie n ∈ N∗ si fie a1 , ..., an o progresie aritmetica cu termenul initial a1
si ratie r. Notam Sk = a1 + a2 + ... + ak , k = 1, n. Daca S2 = 7 si S7 = 41
atunci:
a) a1 = − 106 35
, r = 3533
; b) a1 = 106
35
, r = − 33
35
; c) a1 = 106
35
33
, r = 35 ; d) a1 =
106 33 126 29
35
, r = − 35
; e) a 1 = 35
, r = 35
.
 
b
2 b 1 b
3
6. Determinantul matricei A =  b 3 b 1  in Z6 este :
4 b
b
2 b 2 b
2
a) 0̂; b) 1̂; c) 2̂; d) 3̂; e) 4̂.
7. Daca √ √ 
3 3
lim n3 + αn2 − n3 − αn2 = 1
n→∞

atunci valoarea lui α este:

a) 1; b) −1; c) 0; d) 23 ; e) 3.

1
 8. Valoarea limitei  2
2
ex − 1
lim 2
x→0 x + cos x − 1
2
este:
a) 3; b) 6; c) 12; d) 48; e) 24.
ln x+x2 ′
9. Fie f : (0, ∞) → R, f (x) = ln x−x2
. Atunci f (x) este:
2
a) 2x(2 ln x−1)
ln x−x2
; b) 2x(2 ln x−1)
(ln x−x2 )2
2 ln x−1
; c)
(ln x−x2 )2
ln x
; d) (ln x−x 2x2 +1
2 )2 ; e) ln x−x2 .

10. Fie f : R → R, f (x) = xex . Atunci:

a) f concava pe (−∞, 2] si convexa pe [2, ∞); b) f convexa pe (−∞, −2]
si concava pe [−2, ∞); c) f concava pe R; d) f convexa pe R; e) f convexa
pe (−∞, 2] si concava pe [2, ∞).
p 11. Valoarea reala a lui q pentru care functia f : R → R, f (x) =
3
qx2 − x3 are o asimptota oblica catre +∞ care trece prin punctul A(1, 1)
este:
a) 1; b) 6; c) 2; d) 5; e) 3. √
12. Volumul corpului de rotatie determinat de functia f : [1, e] →
R, f (x) = ln x este:
√ √
√ √ π (3 e−7) π (5 e−8) √
π2 e
a) π 4e−2 ; b) π 4 e ; c) 4
;d) 4
; e) 4
.

Rezolvarea corecta a grilei: 1.b; 2.b; 3.a; 4.d; 5.c; 6.c; 7.d; 8.e;
9.b; 10.a; 11.b; 12.d.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

1. Vom avea :
(f ◦ g ◦ f )(x) = f (g(f (x))) = f (g(3x + 1)) = f (3x + 1 + 3)
= f (3x + 4) = 3(3x + 4) + 1 = 9x + 13
si
(g ◦ f ◦ g)(x) = g(f (g(x))) = g(f (x + 3)) = g(3(x + 3) + 1)
= g(3x + 10) = 3x + 10 + 3 = 3x + 13
De aici 9x + 13 = 3x + 13 i.e. x = 0. Varianta
 4x−1corecta
 4x−1este b).  4x−1 
4x−6 x+1
2. Deoarece x − 1 < [x] ≤ x ⇒ 5 < 5 ≤ 5 . Cum 5 = 2
ecuatia initiala este echivalenta cu sistemul:
 4x−6
5
< x+1
2
≤ 4x−1
5
x+1 .
2
∈ Z

2
Pentru prima inegalitate vom avea:
4x − 6 x+1
< ⇔ 8x − 12 < 5x + 5
5 2
17
⇔ 3x < 17 ⇔ x < .
3
Pentru a doua inegalitate vom avea:
x+1 4x − 1
≤ ⇔ 5x + 5 ≤ 8x − 2
2 5
7
⇔ 3x ≥ 7 ⇔ x ≥ .
3
 7 17
 5 10

Combinand rezultatele obtinem x ∈ 3 , 3 . De aici x+1 2
∈ ,
3 3
si cum
x+1 x+1
2
∈ Z rezulta ca 2
∈ {2, 3} i.e. x 1 = 3 si x 2 = 5. Deci S = {3, 5}.
Varianta corecta este b)
x−1
3. Conditiile de existenta sunt: x + 1 > 0, x + 1 6= 1 si x+1 > 0. Obtinem
x ∈ (1, ∞). Atunci x + 1 > 1 si inecuatia initiala este echivalenta cu
x−1 x−1
< (x + 1)1 ⇔ x + 1 − >0
x+1 x+1
x2 + 2x + 1 − x + 1 x2 + x + 2
⇔ >0⇔ > 0.
x+1 x+1
Cum x2 + x + 2 > 0 pentru orice x real rezulta ca S = (1, ∞). Varianta
corecta este a).
4. Observam ca P (1) = 0 de unde (x − 1)|P. Avem
P (x) = xn+1 − x − n(x − 1) = x(xn − 1) − n(x − 1)
= x(x − − 1)(xn−1 + xn−2 + ... + x + 1) − n(x − 1)


= (x − 1) xn + xn−1 + ... + x2 + x − n = (x − 1)T (x)
unde T (x) = xn + xn−1 + ... + x2 + x − n.
Deoarece T (1) = 0 ⇒ (x − 1)|T (x) de unde (x − 1)2 |P (x) i.e. restul
impartirii lui P la Q este 0. Varianta corecta este d).
5. Pentru o progresie aritmetica cu termen initial a1 si ratie r avem:
ak = a1 + (k − 1)r
si
k(k − 1)
Sk = ka1 + r, ∀k = 1, n.
2
3
   
S2 = 7 2a1 + r = 7 r = 7 − 2a1
Vom avea: ⇔ ⇔ ⇔
S 7 = 41 7a 1 + 21r = 41 7a 1 + 147 − 42a1 = 41
 
r = 7 − 2a1 a1 = 106
⇔ 33
35 . Varianta corecta este c)
−35a1 = −106 r = 35
6. Direct, prin calcul: det A = 16 b + 18
b + 2̂ − 24
b − 6̂ − 4̂ = 2̂ 6= 0 i.e.
det A = 2̂. Varianta corecta este d).
7. Avem: √ √
3 3
lim ( n3 + αn2 − n3 − αn2 ) =
n→∞

n3 + αn2 − n3 + αn2 2α
= lim p p p = .
n→∞ 3 3 2 2 3 3 2 3 2 3 3 2
(n + αn ) + (n + αn )(n − αx ) + (n − αn )2 3
Cum 2α
3
= 1 rezulta α = 23 . Varianta corecta este d).
8. Folosind regula lui L’Hospital rezulta:
 2  2
x2 x2
e −1 e −1 (x2 )
2
lim 2 = lim · x2
x→0 x + cos x − 1
2
x→0 (x2 )2 2
+ cos x − 1
2
! 2
ex − 1 x4
= lim lim 2
x→0 x2 x→0 x + cos x − 1
2
4x3
= lim
x→0 x − sin x
12x2
= lim = 24.
x→0 1 − cos x

Varianta corecta este e).

9. Derivata este:
′ ′
′ (ln x + x2 ) (ln x − x2 ) − (ln x + x2 ) (ln x − x2 )
f (x) =
(ln x − x2 )2
1



x
+ 2x (ln x − x2 ) − (ln x + x2 ) x1 − 2x
=
(ln x − x2 )2
1
ln x − x + 2x ln x − 2x3 − lnxx + 2x ln x − x + 2x3
= x
(ln x − x2 )2
4x ln x − 2x 2x(2 ln x − 1)
= 2 = .
(ln x − x )2 (ln x − x2 )2
Varianta corecta este b).

4
 ′ ′′ ′′
10. Avem f (x) = ex (x + 1) si f (x) = ex (x + 2). Ecuatia f (x) = 0 are
unica solutie x = −2. Pe (−∞, −2] functia este concava iar pe [2, ∞) functia
este convexa. Varianta corecta este a).
11. Asimptota oblica catre +∞ : y = mx + n. Deoarece
p
f (x) 3
qx2 − x3
m = lim = lim = −1
x→∞ x x→∞ x
si
p 
n = lim (f (x) − mx) = lim 3
qx2 − x3 + x
x→∞ x→∞
qx − x + x3 2 3
q
= lim p p =
x→∞ 3 2 3 2 3 2 3
(qx − x ) − x qx − x + x 2 3

obtinem
q
y = −x + .
3
q
Cum A(1, 1) apartine acestei drepte rezulta 1 = −1 + 3
i.e. q = 6.
Varianta corecta este b).
12. Folosind metoda integrarii prin parti rezulta:
Z √ Z √ Z √ !
e e √ e
2 2 2 e
V = π f (x)dx = π ln xdx = π x ln x|1 − 2 ln xdx
1 1 1
√  √ 
e √
e
√
e e √ √
= π − 2x ln x|1 + 2x|1 =π − e+2 e−2
4 4
√
π (5 e − 8)
= .
4
Varianta corecta este d).

5
 Test final 5

1. Daca a ∈ R si graficele functiilor fa , ga : R → R date de:

fa (x) = 3x2 − (a + 2)x + 2

si
ga (x) = 2x2 − (a + 1)x + 4
se intersecteaza pe axa Ox atunci multimea valorilor posibile ale lui a este:
a) S = {3} ; b) S = {−7, 1} ; c) S = {−2, 4} ; d) S = {−7, 5} ; e) S =
{2} .
2. In C, ecuatia
|z − 1| + 2z = 13 + 8i
are solutia:
a) z = 2 − i; b) z = i; c) z = 7 + 3i; d) z = 8 + 8i; e) z = 4 + 4i.
3. Inecuatia
|x − 1| + |2x − 1| > 2
are solutia:


a) (−∞,

0)∪ 34 , ∞ ; b) (−∞, 1)∪(2, ∞); c) −∞, 34 ∪(5, ∞); d) (−∞, 0);
e) 43 , ∞ .
4. Valorile lui n si x pentru care in dezvoltarea lui (2x−1 + 2x )n avem
T2 = 12 si T4 = 160 sunt:
a) n = 2, x = 3; b) n = 6, x = 7; c) n = 6, x = 1; d) n = 5, x = 9; e) n =
4, x = 7.
−x a b c
a −x b c
5. Valoarea determinantul este:
a b −x c
a b c −x
a) (x − a − b − c)(x + a)(x + b)(x + c); b) (x + a)(x + b)(x + c); c) (x −
a − b − c)2 ; d) (x + a)2 (x + b)2 (x + c)2 ; e) 0.
6. Pe Z definim legile de compozitie:

x∗y =x+y−4

si
x ◦ y = xy − 4x − 4y + 20
Fie e1 elementul neutru in raport cu legea ” ∗ ” si e2 elementul neutru in
raport cu legea ” ◦ ”. Valoare lui e2 − e1 este:

1
 a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.
7. Valoarea limitei
    
1 1 1
lim 1− 1− ... 1 − 2
n→∞ 3 6 Cn+1

este:
a) 31 ; b) 2; c) 1; d) 12 ; e) 3.
( √
3 2
sin x−1 π
2 , x 6= 2
8. Fie f : R → R, f (x) = (x− π2 ) . Daca f este continua pe
π
m, x = 2
R atunci valoarea lui m este:
a) 3; b) − 31 ; c) 7; d) 1; e) 0.
9. Fie f : R → R, f (x) = 4x2 + px + 2. Daca tangenta la graficul functiei
f in punctul (1, f (1)) este paralela cu a doua bisectoare (i.e. dreapta de
ecuatie x + y = 0) atunci p este:
a) −7; b) −6; c) −9; d) −8; e)−5.
−x + 34 , x ∈ [0, 1]
10. Fie f : [0, 3] → R, f (x) = x3 . Punctul inter-
3
− x2 + 1, x ∈ (1, 3]
mediar rezultat din aplicarea teoremei lui Lagrange functiei f pe intervalul
[0, 3] este : √ √ √
a) 1 + 2 3 2 ; b) 1; c) 1 − 2 3 2 ; d) 21 ; e) 2 3 2 .
11. Numarul solutiilor ecuatiei ex + x = 0 pe R este:
a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.
12. Aria multimii cuprinse intre curbele de ecuatie y 2 = 4x si y = 2x
este:
a) 3; b) 1; c) π2 ; d) 13 ; e) π.

Rezolvarea corecta a grilei: 1.d; 2.e; 3.a; 4.c; 5.a; 6.b; 7.a; 8.b;
9.c; 10.a; 11.b; 12.d.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

1. Daca graficele functiilor fa si ga se intersecteaza pe Ox atunci fa si ga
au o radacina comuna. Fie α radacina comuna. Atunci 3α2 −(a+2)α+2 = 0
8
si 2α2 −(a+1)α+4 = 0. Reducand α2 obtinem α = a−1 . Cum α este radacina
a primei ecuatii obtinem:
 2
8 8
3 − (a + 2) + 2 = 0 ⇔ a2 + 2a − 35 = 0.
a−1 a−1

2
Solutiile ecuatiei sunt a1 = 5 si a2 = −7.
Pentru a = 5 se observa ca f5 (x) = 3x2 − 7x + 2 si g5 (x) = 2x2 − 6x + 4 au
radacina comuna x = 2. Pentru a = −7 se observa ca f−7 (x) = 3x2 + 5x + 2
si g−7 (x) = 2x2 + 6x + 4 au radacina comuna x = −1. Varianta corecta este
d). p
2. Notamp z = a + ib, a, b ∈ R. Rezulta ca (a − 1)2 + b2 + 2(a + ib) =
13 + 8i ⇔ (a − 1)2 + b2 + 2a − 13 = i(8 − 2b). Cum partea stanga este un
numar real si cea dreapta este un numar pur imaginar obtinem:

8p− 2b = 0
.
(a − 1)2 + b2 + 2a − 13 = 0
Prima ecuatie ne da b = 4. Pentru a doua ecuatie observam ca 13 − 2a ≥
0 ⇔ a ≤ 13
2
, altfel ecuatia nu are solutii. Rezulta:
p
(a − 1)2 + 16 = 13 − 2a ⇔ (a − 1)2 + 16 = (13 − 2a)2
⇔ a2 − 2a + 1 + 16 = 4a2 − 52a + 169
⇔ 3a2 − 50a + 152 = 0
Solutiile sunt a1 = 383
si a2 = 4. Prima solutie nu verifica a ≤ 13
2
deci ramane
a = 4. Varianta corecta este e).
3. Vom rezolva inecuatia
 pe intervale:
1
− daca x ∈ −∞, 2 inecuatia devine: 1 − x + 1 − 2x > 2 ⇔ 3x < 0 ⇔
x ∈ (−∞, 0] ; 
− daca x ∈ 12 , 1 inecuatia devine: 1 − x + 2x − 1 > 2 ⇔ x > 2 ⇔ x ∈ ∅;
−
daca x ∈ (1, ∞) inecuatia devine: x − 1 + 2x − 1 > 2 ⇔ 3x > 4 ⇔ x ∈
4
3
, ∞ .

Solutia S = (−∞, 0) ∪ 34 , ∞ . Varianta corecta este a).
4. Avem
n−k x k
Tk+1 = Cnk 2x−1 (2 ) , ∀k = 0, n − 1.
Din ipoteza: Cn1 2xn−n+1 = 12 si Cn3 2xn−n+3 = 160. Impartind relatiile obtinem
(n − 1)(n − 2) = 20. Solutia convenabila este n = 6 de unde x = 1. Varianta
corecta este c).
5. Adunam toate coloanele la prima coloana si apoi scadem din fiecare
linie prima linia. Rezulta:
−x a b c −x + a + b + c a b c
a −x b c −x + a + b + c −x b c
=
a b −x c −x + a + b + c b −x c
a b c −x −x + a + b + c b c −x

3
 −x + a + b + c a b c
0 −x − a 0 0
=
0 b − a −x − b 0
0 b−a c − b −x − c
= (−x + a + b + c)(−x − a)(−x − b)(−x − c)
= (x − a − b − c)(x + a)(x + b)(x + c).

Varianta corecta este a).

6. Se obtine usor ca e1 = 4 si e2 = 5. Varianta corecta este b).
7. Se observa ca:
1 2 k2 + k − 2 (k − 1)(k + 2)
1− 2
=1− = = , ∀k = 1, n.
Ck+1 k(k + 1) k(k + 1) k(k + 1)

De aici obtinem:
    
1 1 1
1− 1− ... 1 − 2
=
3 6 Cn+1

1·4 2·5 3·6 (n − 2)(n + 1) (n − 1)(n + 2) n+2

= · · · ... · · = .
2·3 3·4 4·5 (n − 1)n n(n + 1) 3n
Rezulta ca limita este 13 . Varianta corecta
 π este a)
8. Evident f este continua pe R\ 2 . Pentru ca f sa fie continua in
x = π2 trebuie sa avem
π 
lim f (x) = limπ f (x) = f = m.
xր π2 xց 2 2
π
Facand substitutia y = − x vom avea:
2
√3
p
sin2 x − 1 3
cos2 y − 1
limπ f (x) = limπ f (x) = limπ 2 = lim
x − π2 y2


xր 2 xց 2 x→ 2 y→0

cos2 y − 1
= lim p p 
y→0 2
y 3
cos y + cos y + 1
4 3 2

(cos y − 1)(cos y + 1)
= lim p p 
x→0 2
y 3 cos4 y + 3 cos2 y + 1
1 2 1
= − · =− .
2 3 3
4
De aici m = − 31 . Varianta corecta este b).
9. Tangenta la graficul functiei f in punctul (1, f (1)) este
′
y − f (1) = f (1)(x − 1).

Inlocuind, rezulta y − (6 + p) = (8 + p)(x − 1) ⇔ (−8 − p)x + y = −2. Dreapta

obtinuta este paralela cu a doua bisectoare daca si numai daca
−8 − p 1
= ⇔ −8 − p = 1
1 1
⇔ p = −9

Varianta corecta este c).

10. Verificam aplicabilitatea teoremei lui Lagrange functiei f pe [0, 3].
Cum lim f (x) = 31 , lim f (x) = 31 si f (1) = 13 obtinem ca f este continua
xր1 xց1
in x = 31 . Cum f este continua si pe [0, 3]\{1} rezulta ca f este continua
pe [0, 3]. Functia f este derivabila pe (0, 3) \{1} deoarece este definita cu
ajutorul functiilor elementare. Verificam derivabilitatea functiei f in x = 1.
Avem:
′ f (x) − f (1) −x + 34 − 13
fs (1) = lim = lim = −1
xր1 x−1 xր1 x−1
si
x 3 1
f (x) − f (1) − x2 + 1 −
fd′ (1) = lim = lim 3 3
xց1 x−1 xց1 x−1
3 2
x − 3x + 3 − 1
= lim = −1.
xց1 3 (x − 1)

Cum derivatele laterale in x = 1 sunt finite si egale obtinem ca f este deriv-

abila in x = 1. Deci f este derivabila pe (0, 3) . Asadar teorema lui Lagrange
se poate aplica si exista un c ∈ (0, 3) astfel incat

f (3) − f (0) = f ′ (c)(3 − 0).

Daca c ∈ (0, 1) vom avea: 1− 34 = 3(−1) de unde nu avem solutie in acest caz.
√
Daca c ∈ (1, 3), avem: 1 − 34 = 3(c2 − 2c) cu solutia convenabila c = 1 + 2 3 2 .
Varianta corecta este a).
11. Fie f : R → R, f (x) = ex + x. Evident f continua si derivabila
′
pe R. Derivata f (x) = ex + 1 > 0 deci f este strict crescatoare. Cum

5
 lim f (x) = −∞ si lim f (x) = ∞ obtinem ca f are o unica radacina.
x→−∞ x→∞
Varianta corecta este b).
12. (Un desen ar fi sugestiv!). Calculam punctele de intersectie ale celor
doua curbe.  2  2
y = 4x 4x − 4x = 0
⇔ .
y = 2x y = 2x
Solutiile sunt: x = 0, y = 0 si x = 1, y = 2. De aici:
Z 1 √ Z 1 1
√
 Z
A = 4x − 2x dx = 2 xdx − 2 xdx
0 0 0
x 32 x2 1 1
= 2· |10 − 2 · | = .
3
2
2 0 3

Varianta corecta este d).

6
 Test final 6
2
1. Fie a ∈ R si f : R → [a, −1), f (x) = −x −4x−30
x2 +4x+10
. Valoarea lui a pentru
care f este surjectiva este:
a) a = − 13
5
; b) a = − 15
4
; c) a = − 13
3
; d) a = − 11 3
; e) a = 0.
2. Multimea valorilor reale ale lui m pentru care multimea

A = x ∈ R/x2 − (m + 1)x − m + 1 = 0 ∩ {−1, 0}



are un singur element este:

a) S = {−3} ; b) S = {−3, 2} ; c) S = {−1, 3} ; d) S = {1} ; e) S = {2} .
3. Inecuatia √ √
2x + 1 − x + 8 > 3
are solutia: √
√

a) x ∈ −∞, 34 + 6 33 ; b) x ∈ 34 + 6 33, ∞ ; c) x ∈ R; d) x ∈
√ √
√ √

−6 33, 6 33 ; e) x ∈ 34 − 6 33, 34 + 6 33 .
4. Ecuatia
32x + 27 = 4 · 3x+1
are solutiile:
a) x ∈ R; b) x ∈ {2, 3};
 c) x ∈ {0}; d) x ∈ ∅; e) x ∈ {1, 2}. 
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
5. Consideram σ = si e = . Fie p
3 1 5 2 4 1 2 3 4 5
cel mai mic numar natural astfel incat σ p = e si fie τ = σ 147 . Atunci:
a) p = 2, τ = σ; b) p = 5, τ = σ 2 ; c) p = 3, τ = σ 2 ; d) p = 1, τ = σ; e) p =
4, τ = σ 2 .  
2 −1 0
6. Pentru A =  α 1 3  avem:
 1 0 −2
2, α = − 72 3, α = − 25

a) rang A = ; b) rang A = ; c) rang
3, α 6= − 27 2, α 6= − 25
A = 1, ∀α ∈ R; d) rang A = 2, ∀α ∈√R; e) rang √ A = 3, ∀α ∈ R.
7. Fie (xn )n∈N ⊂ R definit x0 = 2, xn+1 = 2 + xn , ∀n ∈ N∗ . Atunci:
a) sirul este strict descrescator; b) sirul este constant; c) sirul are limita
finita; d) sirul este nemarginit; e) sirul este periodic.
8. Daca:
ln (cos x + a sin x)
lim =1
x→0 sin x
atunci:

1
 a) a = 1; b) a = 2; c) a =3; d) a = 21 ; e) a = 0
sin2 x, x ≤ 0
9. Fie f : R → R, f (x) = . Atunci:
x2 , x > 0
′ ′ ′ ′ ′
a) f (0) = 0; b) f (0) = 1; √ c) f (0) = 2; d) f (0) = π; e) f (0) nu exista.
10. Fie f : R → R, f (x) = x2 − 3x + 5. Monotonia functiei f este:
a) f este strict crescatoare pe R;b) f este strict descrescatoare  3 pe
R; c) f
3
este strict descrescatoare pe −∞,  2 si este strict crescatoare pe 23, ∞
; d) f
3
este strict crescatoare pe −∞, 2 si este strict descrescatoare pe 2 , ∞ ; e) f
nu este monotona.  
11. O primitiva a functiei f : 0, π4 → R, f (x) = x tan2 x este:
sin x 2
a) tan2 x + 2x cos3 x
; b) x2 + tan3 x; c) x tan x − tan2 x ; d) x2 tan2 x +
x2 2
2
; e) x tan x − x2 − 12 ln(1 + tan2 x).
R1
12. Valoarea integralei definite I = 0 x2 arctan xdx este:
π π
a) 12 + 16 − ln62 ; b) 12 − 16 + ln62 ; c) π6 − ln 2; d) π + ln62 ; e) π6 − ln22 .

Rezolvarea corecta a grilei: 1.c; 2.d; 3.b; 4.e; 5.b; 6.a; 7.c; 8.a;
9.a; 10.c; 11.e; 12.b.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

1. Functia f este bine definita pentru ca x2 +4x+10 > 0, ∀x ∈ R. Functia
f este surjectiva daca si numai daca imaginea lui f coincide cu codomeniul
functiei. Vom calcula imaginea lui f . Fie y din imaginea lui f. Atunci exista
2 −4x−30
x ∈ R astfel incat f (x) = y. Avem: y = −x x2 +4x+10
⇔ (x2 + 4x + 10)y =
−x2 − 4x − 30 ⇔ x2 (y + 1) + x(4y + 4) + 10y + 30 = 0. Avem doua cazuri:
- daca y = −1 atunci 20 = 0, contradictie;
- daca y 6= −1 atunci, deoarece ecuatia in x are solutie, avem ∆ ≥ 0. Insa

∆ = (4y + 4)2 − 4(y + 1)(10y + 30) = 4(y + 1)(4y + 4 − 10y − 30)

= 4(y + 1)(−6y − 26).
 13 
De aici 4(y + 1)(−6y − 26) ≥0 ⇔ (y +
1)(6y + 26) ≤ 0 ⇔ y ∈ − 3
, −1 .
Cum y 6= −1 rezulta Im f = − 13 3
, −1 de unde a = − 13
3
. Varianta corecta
este c).
2. Deoarece A are un singur element inseamna ca ecuatia x2 − (m + 1)x −
m + 1 = 0 are fie solutia −1 fie solutia 0, dar nu pe amandoua. Daca x = −1
este solutie avem 1 + m + 1 − m + 1 = 0, fals. Daca x = 0 este solutie avem
m = 1. Varianta corecta este d)

2
 3. Conditii de existenta sunt: 2x + 1 ≥ 0 si x + 8 ≥ √ 0. Rezolvandu-
1
le obtinem x ≥ − 2 . Inecuatia initiala este echivalenta cu 2x + 1 > 3 +
√ √ √
x + 8 ⇔ 2x + 1 > 9 + x + 8 + 6 x + 8 ⇔ x − 16 > 6 x + 8. Daca
x ≤ 16 inecuatia nu are solutie. Daca x > 16 inecuatia este echivalenta cu
(x − 16)2 > 36(x + 8)√⇔
x2 − 32x +√256 >
36x + 288 ⇔ x2 − 68x − 32 >
0 ⇔ x ∈ −∞, 34 − 6 33 ∪ 34 + 6 33, ∞ . Cum x > 16 obtinem solutia
√

34 + 6 33, ∞ . Varianta corecta este b).
4. Notand cu 3x = t ecuatia initiala este echivalenta cu t2 − 12t + 27 = 0
cu solutii t1 = 3 si t2 = 9. De aici x1 = 1 si x2 = 2. Varianta corecta este e).
5. Prin calcul direct se obtine ca p = 5. Evident, σ 147 = σ 145 σ 2 = σ 2 .
Varianta corecta este b).
6. Cum det A = −7 − 2α rezulta ca rang A = 3 daca α 6= − 27 si rang
2 −1
A = 2 daca α = − 72 pentru ca exista minorul 6= 0. Varianta
− 27 1
corecta este a).
7. Prin inductie se arata ca xn ≥ 0, ∀n ∈ N si xn+1 > xn , ∀n ∈ N. De
asemenea xn ≤ 2, ∀n ∈ N. Deci sirul este marginit si strict crescator. Din
teorema lui Weiesstrass obtinem ca sirul este convergent i.e. sirul are limita
finita. Cum sirul este convergent si neconstant rezulta ca nu este periodic.
Varianta corecta este c).
8. Vom avea:
ln (cos x + a sin x) ln (1 + cos x + a sin x − 1) cos x − 1 + a sin x
lim = lim ·
x→0 sin x x→0 cos x − 1 + a sin x  sin x 
ln (1 + cos x + a sin x − 1) cos x − 1
= lim lim +a
x→0 cos x − 1 + a sin x x→0 sin x
 
cos x − 1 x
= lim x · · +a
x→0 x2 sin x
 
1
= 0· − · 1 + a = a.
2

Deci a = 1. Varianta corecta este a).

9. Cum lim f (x) = 0, lim f (x) = 0 si f (0) = 0 obtinem ca f este continua
x↑0 xց0
in 0 si cum era continua pe R\{0} obtinem ca f este continua pe R. Vom
calcula derivatele laterale in 0. Avem:
′ f (x) − f (0) sin2 x
fs (0) = lim = lim =0
x↑0 x−0 x↑0 x

3
si
′ f (x) − f (0) x2
fd (0) = lim = lim = 0.
xց0 x−0 xց0 x

Cum derivatele laterale in 0 sunt egale si finite rezulta ca f este derivabila

′
in 0 si f (0) = 0. Varianta corecta este a).
′ ′
10. Avem f (x) = 2√x2x−3 2 −3x+5 . Radacina unica a ecuatiei f (x) = 0 este

x = 23 . Atunci

f este strict descrescatoare pe −∞, 23 si este strict crescatoare
pe 23 , ∞ . Varianta corecta este c).
dt
11. Facand schimbarea de variabila t = tan x, arctan t = x, 1+t 2 = dx

vom avea:
dt 1 + t2 − 1
Z Z Z
2 2
x tan xdx = arctan t · t · = · arctan tdt
1 + t2 1 + t2
arctan t
Z Z
= arctan tdt − dt
1 + t2
t
Z Z
′
= t arctan t − dt − (arctan t) arctan tdt
1 + t2
1 (arctan t)2
= t arctan t − ln(1 + t2 ) − +C
2 2
1 1
= x tan x − ln(1 + tan2 x) − x2 + C.
2 2
Varianta corecta este e).
12. Avem:
Z 1
x3 1 1 x3
Z
2 1
I = x arctan xdx = arctan x|0 − dx
0 3 3 0 1 + x2
π 1 1 x3 + x − x
Z
= − dx
12 3 0 1 + x2
π 1 1 1 1 x
Z Z
= − xdx + dx
12 3 0 3 0 1 + x2
π 1 x2 1
= − · |10 + ln(1 + x2 )|10
12 3 2 6
π 1 ln 2
= − +
12 6 6
Varianta corecta este b).