PASAREA MINGII

1. INTRODUCERE

Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat

caracter dinamic. Fiind o sinteză a deprinderilor motrice de bază
(alergare, săritură, prindere şi aruncare), face parte din mijloacele de
bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolare. Aria de practicare a
jocului este mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al
educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele, joc sportiv de
performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport
de masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază
se face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de instruire.
Instalaţiile şi terenul de joc sunt simple şi relativ puţin costisitoare.
Deşi, la handbal, contactul corporal este permis, dacă se respectă
regulamentul de joc, există pericol redus de accidentări.
Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare,
handbalul contribuie la realizarea obiectivelor acesteia în felul
următor:
- contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor,
având influenţe benefice asupra marilor funcţiuni ale organismului;
- contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând
toată musculatura pe parcursul jocului;
- jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor
motrice de bază, îndeosebi asupra îndemânării, vitezei (sub toate
aspectele) şi forţei. Se dezvoltă de asemeni calităţile motrice specifice,
rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea în regim de
viteză şi forţă;
1
 - handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică
reletiv simple, accesibil tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea
desfăşura joc bilateral;
- concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi
acţiuni tehnico- tactice ca: schimbări de direcţie, fente, sau cele
specifice jocului de apărare, care au influenţă deosebită asupra
dezvoltării motricităţii generale;
Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează
dezvoltarea relaţiilor interumane, de socializare, de respect, colaborare
şi cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor voliţionale şi
caracteriale.

2
 2. PASAREA MINGII

Pasarea mingii este elementul principal de legătură între

jucători, în cadrul unui joc colectiv. O pasă se compune dintr-o
aruncare şi o prindere. Modul în care se realizează aceste două
elemente, impune exigenţe mărite în ceea ce priveşte: precizia,
siguranţă, lungimea şi viteză paşei. O pasă reuşită, asigura premizele
depăşirii jucătorilor adversi aflaţi în apărare.
Jucătorii aflaţi în joc trebuie să păstreze un permanent contact
vizual între ei. Astfel, se asigura receptarea mingii în orice moment al
jocului de atac. Trebuie precizat că răspunderea principală pentru
asigurarea mingii şi ajungerea ei la coechipier, rămâne în sarcina
aruncătorului.
Odată cu progresul jocului, s-a dezvoltat şi diversificat şi gama
procedeelor tehnice de pasare. Folosirea unuia sau altuia dintre
procedeele cunoscute, rămâne la latitudinea posesorului mingii.
Acesta, la momentul oportun, alege procedeul cel mai potrivit cu
situaţia din teren, ţinând cont de:
- poziţia proprie,
- poziţia coechipierului care urmează să primească mingea
- şi poziţia adversarului.
Din momentul intrării în posesia mingii şi până la încheierea
atacului, jucătorii unei echipe apelează la o gama diversificată de
procedee de pasăre.
Succesiunea fazelor de atac conduce spre o prima formă de
clasificare a paselor:
- pasele generale, folosite uzual pentru construirea atacului, în
3
scopul apropierii cât mai favorabile de poartă adversă;
- pasele speciale, folosite de cele mai multe ori în fazele de
finalizare, cu scopul de a pune în posesia mingii, un coechipier aflat
în poziţie favorabilă de aruncare la poartă (pivotul demarcat pe
semicerc, extremă, sau un alt atacant care pătrunde hotărât printre
apărătorii adversi)

Exemplificăm în continuare procedee de pasare din cele două

categorii:

Pase de construcţie a jocului de atac:

- Pasă zvârlită cu o mâna de la umăr ;

- Pasă lansată cu o mâna şi cu două mâini (de la sold) ;

- Pasă cu două mâini de la piept (de baschet) ;

- Pasă cu două mâini de deasupra capului ;

- Pasă cu pământul ;

- Pasă din săritură ;

Pase speciale :

- Pasă din pronatie ;

- Pasă pe la spate ;

- Pasă înapoi pe deasupra umărului ;

- Pasă pe sus;
4
Următoarele pase din prima categorie pot fi folosite ca pase speciale:

- Pasă împinsă cu două mâini de la piept ;

- Pasă din săritură ;

- Pasă cu pământul.

Pentru învăţarea procedeelor de pasare a mingii avem o mare

varietate de metode şi mijloace care, folosite conform principiilor
didacticii, stau la baza formării deprinderilor motrice. După
parcurgerea primilor paşi în tehnică păsării şi prinderii mingii, vom
continuă cu exerciţii şi complexe de exerciţii care subordonează
procedeele de pasăre, principiilor generale de tactică individuală şi
colectivă. Se va insistă în special pe principiul asigurării mingii.
În funcţie de situaţia tactică de joc, mingea poate fi dată:

- direct (în care traiectoria mingii va fi cât mai aproape de cea a

unei linii drepte) ;
- cu boltă ;

- cu pământul ;

- precedată de o fenta ;

Descrierea principalelor procedee de pasare a mingii:

Pasa zvârlită cu o mâna de deasupra umărului: în executarea de

pe loc a acestei pase, jucătorul va avea poziţia fundamentală adoptată
pentru jocul de atac, având în faţă piciorul opus braţului de aruncare şi
greutatea mai mult pe piciorul din spate.
Mingea se duce apucat (sau echilibrat) cu o mâna pe deasupra

5
umărului, având braţul îndoit din cot la aproximativ 90 de grade. În
momentul aruncării, impulsul dat de întinderea piciorului din spate
produce un impuls în lanţ celorlalte segmente participante :
musculatura extensoare a braţului aruncător, a toracelui, umărului,
abdominală şi a spatelui, precum şi a părţilor laterale ale corpului.
Rolul principal revine braţului, dar pentru efectuarea unor pase
lungi sau puternice, este necesară participarea susţinută şi a celorlalte
segmente descrise mai sus. La acest procedeu apar şi variante de
execuţie, în funcţie de poziţia adversarului : se poate aruncă şi lateral
pe lângă umăr, sau lateral pe lângă sold.

Pasa lansată pe lângă sold : braţul cu mingea este dus în jos

şi înapoi, pe lângă sold, printr-o mişcare de pendulare din articulasia
umărului ; acestei mişcări pregătitoare îi urmează o pendulare din
articulaţia umărului ; acestei mişcări pregătitoare îi urmează o
pendulare a braţului, întins din cot, dinspre înapoi spre înainte, urmată
de deschiderea palmei şi lansarea mingii în direcţia dorită. În acelaşi
procedeu, putem folosi două mâini care pendulează mingea pe lângă
sold (pasă de rugby). Aceste pase se folosesc, în general, pentru
distanţe scurte.

Pasă cu două mâini de la piept: este o aruncare a mingii prin

împingere. După ducerea mingii cu două mâini în dreptul pieptului,
urmează o extindere a braţelor, iar în finalul mişcării palmele,
efectuează o puternică flexare pe antebraţe.

6
 Pasă cu două mâini de deasupra capului: în faza
premergătoare, braţele aflate deasupra capului, susţin mingea cu două
mâini, având coatele uşor flexate în spate ; pasă se execută prin
ducerea bruscă a braţelor înainte, mişcare ajutată şi de îndreptarea
trunchiului.
Pasa cu pământul: se foloseşte atunci când între coechipierii
care pasează, se află un adversar. Mingea trebuie trimisă în sol cât mai
aproape
de piciorul primitorului, pentru a evita interceptarea ei.
Pasa din săritură: în prima faza se execută o săritură, cu
mingea ridicată deasupra umărului, care da impresia unei aruncări la
poartă. Din această poziţie, atacantul efectuează o pasă, de regulă pe
direcţia opusă de elan, unuia dintre coechipierii plasaţi în poziţie
liberă, sau de aruncare la poartă.

Pasele speciale

Această categorie de procedee tehnice de pasare asigura jocului

un randament sporit în zona de finalizare. Jocul modern impune ca ele
să facă parte din bagajul tehnic al tuturor jucătorilor. Stăpânirea lor
face ca jocul să fie dinamic şi spectaculos, cu acţiuni spontane,
executate în viteză, pline de neprevăzut şi completate cu acţiuni de
fentare a apărătorilor.

Pasă din pronație: poate fi executată numai de jucătorii care

ţin cu uşurinţă mingea prin apucare. Acest procedeu permite o
transmitere rapidă a mingii spre partenerul aflat pe partea braţului de
7
aruncare, mai ales după o fenta de pasăre, sau de aruncare la poartă.
Deasemenea, este o pasă des utilizată în angajarea pivotilor pe
semicerc. Palmă care ţine mingea este răsucită spre exterior, în
pronatie, iar braţul uşor îndoit din cot. În timpul aruncării, braţul se
duce lateral, cotul se întinde, iar palmă împinge puternic mingea,
terminând mişcarea într-o extensie pe antebraţ.

Pasă pe la spate: se execută pentru angajarea pivotului care s-a

demarcat lateral. În această mişcare, braţul pendulează dinainte-
înapoi prin

spatele corpului, iar mingea este lansată din palmă orientată spre
jucătorul care urmează să primeasaa mingea.Procedeul de pasăre pe la
spate poate fi efectuat şi din săritură.

Pasă înapoi pe deasupra umărului: se poate execută atât de

pe sol cât şi din săritură. Mişcarea pregătitoare este asemănătoare
cu cea a unei pase zvârlite. Când mingea ajunge deasupra umărului,
jucătorul răsuceşte palmă spre interior (supinatie), urmată de o uşoară
îndoire a braţului şi de flexia palmei pe antebraţ, pasând unui
coechipier aflat în spatele sau.

Pasă pe sub axilă: este urmarea fentei de pasăre, sau de

aruncare la poartă. În mişcarea pregătitoare, mingea este purtată prin
faţă corpului, lateral spre partea braţului neandemanatic şi se lansează
pe sub umăr, spre înapoi, la un partener aflat lateral-înapoi. Aceeassi
pasă poate fi folosită la angajarea pivotului, sau la încrucişarea
8
vârfurilor de contraatac.
Pasă pe sub picior: se execută după ce atacantul se pregăteşte
să arunce la poartă prin procedeul pe lângă sold, sau pe lângă
genunchi. La terminarea mişcării pregătitoare de aruncare la poartă,
atacantul, care sesizează un jucător demarcat pe semicerc (pivotul sau
extremă), lasă braţul cu mingea să penduleze în jos şi transmite
mingea pe sub coapsă piciorului, care este mult îndoit în faţă.
(fandare).

9
 3. METODICA ÎNVĂȚĂRII PRINDERII ȘI PASĂRII MINGII

Procedeele tehnice de prindere şi pasare se învaţă concomitent,

cu ajutorul unor exerciţii executate de pe loc, din deplasare, în grupuri
mai mici sau mai mari de jucători, în funcţie de condiţiile de lucru
existente şi de specificul echipei.
Explicaţia, demonstraţia şi execuţia prin imitare, sunt primele
măsuri ale antrenorului, în însuşirea acestor două procedee. Exerciţiile
vor fi executate, la început, de pe loc, apoi din mers şi treptat din
alergare, mărind viteză de execuţie şi de deplasare, pe măsură însuşirii
corecte a procedeelor învăţate.
Dacă pasele de pe loc se învaţă relativ repede, accentul va cădea
pe execuţia păsării şi prinderii mingii din deplasare, aşa cum o cere
jocul, desfăşurat de cele mai multe ori în mare viteză
Exerciţii:
- Pase în doi de pe loc - Variantă: - întoarcere completă 360" după pasă;
- Pase în doi şi în trei din deplasare;
- Suveică simplă;
- Suveică dublă;
- Pase în şir cu două mingi;
Trei jucători stau în şir, la distanţe egale, apoi distanţa variază.
Jucătorii de la capetele şirului obligă pe cel de la mijloc la prindere-
pasare, coordonare alternativă prin întoarcere.
- Pase în formaţie: triunghi, pătrat, hexagon, cerc, etc. ;

10
 - Jocuri sub formă de concurs: "mingea la căpitan", "cine ține mingea
mai mult", ştafete.
Concluzii

Exerciţiile de perfecţionare a paselor nu trebuie să lipsească

din nici o lecţie de antrenament. Ele vor fi repetate în condiţii din ce în
ce mai grele, mărind mereu viteză de execuţie şi de deplasare a
jucătorilor în teren, introducând elemente de întrecere cu adversari
semiactivi, în condiţii asemănătoare jocului.
Jocurile pregătitoare pentru învăţarea prinderii şi păsării
mingii, au un succes deosebit în pregătirea echipelor de copii şi
începători, în general. Jocurile de mişcare sau dinamice, cum mai sunt
denumite, conţin elemente captivante, stimulative şi de întrecere, fiind
primite cu mare plăcere de către jucători.
După acomodarea cu mingea şi formarea primelor deprinderi
de manevrare, se continuă cu o gamă din ce în ce mai variată de
exerciţii de învăţare şi consolidare a procedeelor de prindere şi pasăre.
Aici se includ exerciţii şi formaţii de lucru, jocuri, concursuri şi
ştafete, înglobate în ”şcoală a mingii” .

11
 Bibliografie

1. BIRO, F., Roman, C., Dragoş, P. (2002) Handbal-

iniţiere, Editura Universităţii din Oradea.
3. BOTA, Ioan (1984). Handbal – modele de joc si
pregătire, Editura Sport – Turism, Bucureşti.
4. KUNST-GERMĂNESCU, Ioan, (1978) „Handbal”,
Ed. Sport Turism, București.
4. KUNST-GHERMĂNESCU, Ioan.; HNAT, Virgil.,
(2000 și ediţia I, 1996) Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti.
5. https://www.cmmi.tuiasi.ro/docs/cursuri/handbal%203.pdf -
accesat la data 30.03.2024

12