TEMA

TEMA
TEMA
TEMA
TEMA
TEMA
TEMA
Teoremă Restul împărţirii unui polinom prin (X-c) este egal cu valoarea P(c) a polinomului P(X) în c.
Demonstraţie: Fie P(X) deîmpărţitul şi Q(XS)=(X-c) împărţitorul. Efectuăm împărţirea cu rest şi obţinem că:
P(X)=(X-c)Q(c)+r, unde grad r <grad (X-c)=1. Deci grad r<0, adică r este un polinom constant ce nu depinde de nedeterminata X.
Calculam valoarea lui P(X) în c şi obţinem:
P(c)=(c-c)Q(x)+r, P(c)=0Q(X)+r, P(c)=r.
Pentru o mai bună înţelegere prezentăm un exemplu concret:
Exemplu: P(X)=2X3+(2+i)X2-(3+4i)X+7, Q(X)=X+1
r=P(-1)=2(-1)3+(2+i)(-1)2-(3+4i)(-1)+7=10+5i
Această teoremă ne permite calcularea restului dar nu ne oferă nici un indiciu asupra câtului împărţirii polinomului P(X) prin binomul
(X-c)
Indicăm un procedeu de identificare atât a restului cât şi a câtului împărţirii a unui polinom prin binomul de forma (X-c), procedeu
cunoscut sub numele de schema lui Horner
Fie f un polinom de forma:
f=a0+a1X+a2X2+...+anXn, an≠0. Efectuăm împărţirea cu rest şi obţinem:
f=(X-c)q+r.
Dacă grad f=n, atunci grad q=n-1. Fie q de forma:
q=b0+…+bn-2Xn-2+bn-1Xn-1. Atunci f=(X-c)q+r devine:
a0+a1X+…+anXn=(X-c)(b0+…+bn-1Xn-1)+r.
Efectuăm înmulţirile:
(X-c)(b0+…+bn-1Xn-1)=bn-1Xn+bn-2Xn-1+…+b0X-cbn-1Xn-1-cbn-2Xn-1-…-cb0=
bn-1Xn+(bn-2-ab-1)Xn-1+…+(b0-cb1)X-cb0

a0+a1X+a2X2+...+anXn= bn-1Xn+bn-2Xn-1+…+b0X-cbn-1Xn-1-cbn-2Xn-1-…-cb0=
bn-1Xn+(bn-2-cb-1)Xn-1+…+(b0-ab1)X-cb0
De aici rezultă că:
an=bn-1
an-1=bn-2-cbn-1
…………….
a1=b0-cb1
a0=r-cb0
Scoatem coeficienţii bi şi r în funcţie de aj şi de cel calculat anterior:
bn-1=an
bn-2=an-1-cbn-1
………………
b0=a1+cb1
r=a0+cb0
 Toate valorile calculate se trec într-un tabel de forma:

Xn Xn-1 ... X1 X0
an an-1 ... a1 a0
an an-1-cbn-1 ... a1+cb1 a0+cb0
bn-1 bn-2 ... b0 r

Pentru o mai bună înţelegere prezentăm un exemplu concret:

f=2X4-5X3-8X+1, g=(X-2)

X4 X3 X2 X X0
2 -5 0 -8 1
2 -5+2x2= 0+2(-1)=-2 -8+2(-2)= 1+2(-12)=
=-1 =-12 =-23

b3 b2 b1 b0 r

TEMA
Definitie:

Fiind date doua polinoame f si g, un polinom m se numeste un cel mai mic multiplu

comun al lor (c.m.m.m.c.), daca indeplineste conditiile:

1. m este un multiplu al lui f si g, adica f|m si g|m;

2. Orice alt multiplu comun m' al lui f si g este multiplu al lui m, adica

(f|m' si g|m') = > m|m'.

Teorema:
Fie f si g doua polinoame, cel putin unul nenul. Daca d este un c.m.m.d.c. al

polinoamelor f si g, atunci polinomul m = (f·g)/d este un c.m.m.m.c. al acestora.

Observatie: aceasta teorema ofera algoritmul de calcul al unui c.m.m.m.c. pentru doua

polinoame, in cazul cand se cunoaste un c.m.m.d.c. al lor.

TEMA

ECUATII RECIPROCE

O ecuaţie de forma anxn+an-1xn-1+...+a1x+a0=0, an≠o pentru care an-i=ai, 0 ≤ i ≤ n (termenii egali despărţiţi de extremi au coeficienţi egali) se numeşte ecu
reciprocă de gradul n.
Iată forma ecuaţiilor reciproce pe care le rezolvăm:
• ax3+bx2+bx+a=0, a≠0, dacă n=3;
• ax4+bx3+cx2+bx+a=0, a≠0, dacă n=4;
• ax5+bx4+cx3+cx2+bx+a=0, a≠0, dacă n=5.

Dacă gradul ecuaţiei reciproce este impar, atunci ea admite soluţia x=-1, iar rezolvarea acestei ecuaţii se reduce la rezolvarea ecuaţiei x+1=0 ( cu soluţia x=
şi a unei ecuaţii reciproce de grad par.
Rezolvarea unei ecuaţii reciproce de grad patru se face împărţind ecuaţia prin x2 şi obţinem:
1 1
a(x 2 + 2 ) + b(x + ) + c = 0 (1).
x x
Acum se notează x + 1 = y când x 2 + 12 = y 2 − 2 şi (1) se scrie în funcţie de y: ay2+by+c-2a=0 cu soluţiile y1, y2. revenim la substituţie şi rezolvăm ecuaţ
x x
1 1
x + = y 1 , x + = y 2 . Toate soluţiile acestei ecuaţii sunt soluţiile ecuaţiei date.
x x

Aplicaţii:
Aplicaţie 1.. Să se rezolve ecuaţiile:
• 2x3+3x2+3x+2=0;

Să observăm că este o ecuaţie reciprocă de grad impar. Rezolvarea ei se reduce la rezolvarea ecuaţiei x+1=0 (când x=-1) şi a unei ecuaţii (reciproce) de gradu
doilea. Pentru a găsi coeficienţii acestei ecuaţii utilizăm schema lui Horner (coeficienţii din ultima linie, mai îngroşaţi, sunt coeficienţii căutaţi).

X3 X2 X X0

2 3 3 2
-1 2 1 2 0

Din schemă rezultă ecuaţia 2x2+x+2=0 cu rădăcinile − 1 ± i 15 . Ecuaţia dată are soluţiile : -1, − 1 ± i 15 .
4 4

• x4-x3-10x2+2x+4=0

Fără a fi o ecuaţie reciprocă de gradul patru, utilizează pentru rezolvare o tehnică asemănătoare. Se împarte ecuaţia prin x2 şi se scrie sub for
4 2 2 3 ± 17 ,
x2 + 2
− (x − ) − 10 = 0 . Se notează x − = y , etc. Ecuaţia data are soluţiile: −1± 3 .
x x x 2

Aplicaţie 2. Să se rezolve ecuaţiile:

• x3-3x2-3x+1=0 dacă are rădăcină x 1 = 2 − 3 ;
Fiind o ecuaţie cu coeficienţi raţionali, se ştie că dacă ecuaţia admite o rădăcină pătratică x 1 = 2 − 3 , atunci ea admite şi rădăcina pătratică conjugată x 2 = 2 +
2
Deci polinomul din membrul stâng al ecuaţiei se divide prin (x − x 1 )(x − x 2 ) = [(x − 2) + 3 ][(x − 2) − 3 ] = (x − 2) 2 − 3 = x 2 − 4x + 1 .
Efectuând împărţirea găsim x 3 − 3x 2 − 3x + 1 = (x 2 − 4x + 1)(x + 1) . Aşadar a treia rădăcină a ecuaţiei este dată de x+1=0, adică x3=-1.

Observaţie. Pentru rezolvarea acestei ecuaţii, mai simplu era dacă aplicam prima relatie a lui Viẻte x1+x2+x3=3. Cum x 1 = 2 − 3 , x 2 = 2 + 3 , atunci x3=3-4=-1.

• z3+(4-2i)z2+(2-7i)z-3-3i=0 dacă admite cel puţin o rădăcină reală.

Fie α rădăcina reală a ecuaţiei. Deci pentru z=α se verifică ecuaţia şi avem:
α3+(4-2i)α2+(2-7i)α-3-3i=0 sau α3+4α2+2α-3+i(-2α2-7α-3)=0 care este un număr complex. Acesta este 0 dacă:

⎧⎪α 3 + 4α 2 + 2α − 3 = 0
⎨
⎪⎩2α 2 + 7α + 3 = 0
Ecuaţia 2α2+7α+3=0 are soluţiile α1=-3, α 2 = − 1 . Dar numai α=-3 verifică ambele ecuaţii ale sistemului.
2
Prin urmare, singura rădăcină reală este α=-3. Cu schema lui Horner se obţine ecuaţia de gardul al doilea rezultată după ce am pus condiţia de rădăcină a ecuaţiei pen
α=-3.

Z3 Z2 z Z0
1 4-2i 2-7i -3-3i
-3 1 1-2i -1-i 0

Aceasta este z2+(1-2i)z-1-i=0 cu Δ=1. Deci rădăcinile ecuaţiei sunt z1=i, z2=-i+1. Ecuaţia dată are soluţiile: -3, i, -1+i.

• x4-2(m-1)x2+(m2-5m-7)x2+(3m2+11m+4)x-4m2-4m=0, dacă are rădăcini independente de m.

Se ordonează ecuaţia după puterile descrescătoare ale lui m şi se obţine: m2(x2+3x-4)+m(-2x3-5x2+11x-4)+x4+2x3-7x2+4x=0, (1).
Dacă x este rădăcină independentă de m însemnă că (1) are loc oricare m ∈ R, iar aceasta are loc dacă coeficienţii trinomului de gradul al doilea în m sunt nuli, adică
⎧x 2 + 3x − 4 = 0
⎪
⎨− 2x − 5x + 11x − 4 = 0
3 2

⎪x 4 + 2x 3 − 7x 2 + 4x = 0
⎩

Din prima ecuaţie x1=-4, x2=1. Aceste valori verifică şi celelalte două ecuaţii. Deci ele reprezintă rădăcinile, independente de m ale ecuaţiei date.
Cu schema lui Horner găsim şi celelalte rădăcini ale ecuaţiei de gradul patru în x.

X4 X3 X2 x X0
1 2-2m m2-5m-7 2
3m +11m+4 -4m2-4m
1 1 3-2m m2-7m-4 4m2+4m 0
-4 1 -1-2m m2+m 0

Ecuaţia x2-(1+2m)x+m2+m=0 are soluţiile x3=m, x4=1+m.

Ecuaţia data are soluţiile: -4, 1, m, m+1.

• Să se determine parametrii reali m, n astfel încât ecuaţia x4-x3-mx2-x+n=0 să aibă rădăcină dublă x=1 şi să se rezolve ecuaţia dată.

Metoda 1. Dacă x=1 este rădăcină dublă a polinomului x4-x3-mx2-x+n, atunci acesta se divide prin (x-1)2 şi deci restul împărţirii celor două polinoame este
polinomul nul.
Efectuând împărţirea avem egalitatea
X4-x3-mx2-x+n=(x2-2x+1)(x2+x+1-n)-2mx+n+m-1
Restul fiind polinomul nul, adică –2mx+n+m-1=0 dă m=0 şi n+m-1=0, adică m=0 şi n=1.
Celelalte rădăcini ale ecuaţiei sunt soluţii (câtul egal cu zero) ale ecuaţiei x2+x+1=0, adică x 3,4 = − 1 ± 3 .
2
TEMA