Profesor Grecu Maria

Liceul Matei Basarab Craiova

  Cuprins

1.Statul franc secolele VI-VII

2.Instaurarea dinastiei carolingienilor
3 Statul franc în timpul lui Carol cel Mare
4. Întemeierea imperiului carolingian
5.Organizarea statului carolingian
6.Dezmembrartea statului carolingian.
7.Evaluare
Francii salieni de neam germanic s-au așezat în N.E. Galiei. Rgele Clovis
(Chlodovech) (481-511) a cucerit provincia Gallia, a întemeiat statul franc și a pus
bazele dinastiei Merovingiene.
Ulterior francii au cucerit Thuringia(531)și Burgundia(532-534), i-au obligat pe
ostrogoți să le cedeze Provence (536) și la mijlocul secolului și-au impus
dominația asupra xaxonilor,bavarezilorși suebilor. Astfel statul franc devenise cel
mai întins și puternic din Europa.
La moartea regelui Clovis potrivit conceptului patrimonial germanic despre
stat acesta s-a împărțit în patru regate separate între fiii săi ,apoi în trei trei
regate : Nesturia , Austrasia, Burgundia.
Începând cu mijlocul secolului al VII-lea puterea regală a intrat în declin și a cu
timpul puterea nobilimii a crescut, ea dispunea de armată, strangea impozite,
făcea judecati.
Dinastia Merovingienilor a fost înlaturată. Conducerea statului a fost preluată de
funcţionari numiti majordomi (administratorul palatui). Ei comandau armata,
judecau, dispuneau de pământurile cucerite, de tezaurul statului, împarţeau
slujbe.
 La 25 decembrie 496 Clovis
s-a creștinat
Clovis în Bătălia de la Tolbiac impotriva alemanilor
Carol Martel (în limba română, Carol Ciocanul) (23 august 686 -
22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor, având
atribuțiile unui rege. Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile
france: Austrasia, Neustria și Burgundia. S-a născut la Herstal, în
Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu.De la
numele său provine denumirea dinastiei carolingiene.
Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours(Poitiers) în
732 asupra unei armate invadatoare musulmane.A oprit înaintarea
arabă la nord de Pirinei. Această victorie este considerată ca fiind
salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise
Iberia.
În afară de victoria de la Tours, Carol Martel a fost și un mare
general, care a pus bazele cavaleriei grele medievale, a
cavalerismului, a Imperiului Carolingian, și un catalizator al
sistemului feudal care a existat în Europa din Evul Mediu.
Carol cel Mare a fost rege al francilor 768 -814, și fondator al
Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost
încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie
800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul
Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa într-un anumit
sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Est cu capitala la
Constantinopol, denumit frecvent după anul 1500 Imperiul Bizantin.
Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut
uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei, și de
unii istoriografi ca părinte al Europei. A fost primul conducător al
unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman
cu capitala la Roma.
Carol cel Mare (771- 814) stapân si al Romei, capitala
sa religioasa, al carei protector este împreuna cu Papa, rege
al francilor, apare ca sef incontestabil al Crestinatatii,
stapân al Occidentului. Îi lipsea doar titlul prin care sa fie
recunoscut mostenitor al Augustilor.
La 25 decembrie 800 în basilica Sf. Petru era proclamat de
popor Împarat al Romanilor, încoronat de Papa.
Aceasta încoronare imperiala a fost pregatita de învatatii
din palatul de la Aix-la-Chapelle, ca o mostenire a
Imperiului Roman.
Un imperiu al carui sef unic, atotputernic ales de
Dumnezeu si vicar al lui Hristos avea misiunea sa
sprijine si sa propage credinta crestina..
Istoricii francezi considera ca spatiul carolingian
prefigureaza Europa si pune bazele primei
unificari europene, viitoarea Republica christiana a
secolelor XII-XIV.
 1772 - războiul cu xaxonii  1778-Războaiele contra maurilor
 Scopul acestor războaie era convertirea la  Profitând de luptele interne din
catolicism și alipirea de Imperiul Franc a Spania arabă, francii au făcut în
teritoriului saxonilor care trăiau între Marea anul 1778 expediție la sud de
Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Pirinei,dar eșecul din fața
Rin.
Zaragozei i-a silit să se retragă. Cu
 1774-înfrîngerea longobarzilor prilejul retragerii,ariergarda
 În anii 1773-1774 a organizat o francă a fost surprinsă și nimicită
campanie în Italia, a alipit statului în defileul de la Roncevaux de
franc regatul longobard , luîmdu-și către muntenii bascidin
titlul de ,,rege al francilor și al Gasconia,episod care a constituit
longobarzilor.,, recunoscând subiectul poemului epic Cântecul
suveranitatea papei iar teritoriul din jurul lui Roland.Francii au reușit în
Romei (Patrimonium Petri) ca stat de sine urma a noi expediții să
stătător sub conducerea papală (stato cucerească partea de n-v a
pontificio, stato de la Santa Chiesa).
Spaniei, cu Barcelona punând în
1806 bazele mărcii Spaniei.
CĂLĂREȚI CAROLINGIENI MOARTEA LUI ROLAND

 Călărăți carolingieni
 La sfărșitul secolului al VIII-lea , în cuprinsul statului
franc se găseau reunite Galia, nordul și centrul Italiei și
nord–estul Spaniei și ținuturi de la est de Rin.
Papalitatea se afla și ea sub protecția suveranului franc.
 La 25 decembrie 800, Papa l–a încoronat pe suveranul
franc ca împărat roman.
 Renovațio Romani Imperii reprezenta însă numai o
restaurare nominală a Imperiului Roman.
 Prin structura sa teritorială și prin instituțiile sale era o
continuare a regatului franc merovingian.El nu
cuprindea decât o parte a Imperiului Roman de
Apus.,dar, în scimb stăpânea teritoriul Germaniei de la
Rin până la Elba.
 Cel mai însemnat
personaj istoric
Fiul lui Pepin
al evului mediu
cel Scurt timpuriu

Părinte al Reformator
Carol cel
civilizației al
europene Mare administrației

Reformator al Creator al
justiției și modelului
bisericii statului medieval
timpuriu
 Organizarea internă a imperiului, puterea centrală este asigurată de
împărat și prin mijlocirea , „palatului ”, (cu mențiunea că nu mai
există funcția de majordom, pe care suveranul o exercită singur).
Palatul sau curtea regală îndeplinea funcția de centru
politic și administrativ al statului carolingian.
Comitele (contele) era reprezentantul local al autorității
centrale,care îndeplinea atribuții cumulative administrative
,judiciare ,fiscale,militare.
Conducătorii provinciilor care își păstraseră o anumită
autonomie,ca Bretania și Bavaria a se numeau duci.
Provinciile de graniță aveau o organizare militară ,se
numeau mărci și erau conduse de marcgrafi,.
Au continuat să convoace anual ,,adunarea obștească,,
reminiscență a vechi practici germanice a adunării
poporului.
Îndesirea reţelei comiţilor şi comitatelor, subordonarea directă a
acestora prin dispariţia instituţiei ducale mijlocitoare, au generat
necesitatea instituirii unei noi forme de control a administraţiilor
locale din imensul teritoriu.
Această funcţie a fost preluată de aşa-numiţii „împuterniciţi regali”
sau „missi dominici”, trimişi anual în provincii începând din anul
802. Se pare că în acelaşi an, întregul teritoriu a fost împărţit în
regiuni missatice, care fiecare în parte erau vizitate de un
reprezentant laic, de obicei funcţionar şi unul eclesiastic, de obicei
călugăr.
Aceştia îl informau pe suveran asupra problemelor şi situaţiilor
specifice fiecărei regiuni şi aveau în acelaşi timp datoria să facă
cunoscute poruncile monarhului în aceste zone, să supravegheze
administraţia locală şi să ţină scaun de judecată în numele regelui.
De asemenea, în guvernarea imperiului un mare
rol i-a fost acordat bisericii, episcopii sau abații
fiind folosiți ca missi, iar clerul în general
furnizând știutorii de carte necesari pentru
administrare.
 Rezultatul acțiunilor întreprinse de Carol cel
Mare și urmașii săi a fost renașterea ideii de
imperiu creștin în Europa apuseană, idee care sub
diferite forme va supraviețui până în epoca
modernă, dând o anume identitate comună
civilizației europene.
 duci

Palatul
Marcgrafi sau comitele
curtea regală

Adunarea
obștescă
•Tratatul de la Verdun din 843 cei trei fii rămași în viață ai lui
Ludovic cel Pios, nepoții lui Carol cel Mare, și-au împărțit teritoriile
sale, Imperiul Carolingian, în trei regate.
Deși acest tratat este adesea considerat începutul sfârșitului și a
dizolvării imperiului unitar al lui Carol cel Mare, de fapt reflectă
aderența continuă la ideea francă de moștenire împărțită între urmași,
nu revenită celui mai în vârstă dintre ei.
•Când Ludovic cel Pios a murit în 840, fiul său cel mai mare, Lothar
I, a pretins suzeranitate asupra regatelor fraților săi și a susținut
încoronarea nepotului său Pepin al II-lea ca rege al Aquitaniei. După
ce frații săi, Louis Germanul (sau Ludovic Germanul) și Carol cel
Pleșuv l-au învins la Bătălia de la Fontenay (841) și au încheiat o
alianță prin Jurământul de la Strasbourg, Lothar a acceptat să înceapă
negocierile.
Fiecare dintre frați avea deja un regat al său - Lothar în Italia,
Ludovic Germanul în Bavaria, și Carol cel Pleșuv în Aquitania.
Lothar a primit partea centrală a imperiului - astăzi Țările de Jos,
Lorena, Alsacia, Burgundia, Provence, și Italia, și titlul imperial, mai
mult onorific, fără suzeranitate reală. Ludovic germanul a primit
partea estică, Germania de astăzi, prin intermediul numeroaselor state
ale Sfântului Imperiu Roman. Carol cel Pleșuv a primit partea
vestică, aproximativ Franța de astăzi. Pepin al II-lea a primit regatul
Aquitaniei, sub suzeranitatea lui Carol.
Lothar a primit titlul imperial, regatul Italiei și teritoriile dintre
râurile Rin și Ron. Louis (Ludovic) a primit titlul de rege asupra
tuturor pământurilor la est de Rin și în nordul și estul Italiei, un
precursor al conglomerației medievale de state disparate, cunoscute
sub numele de Sfântul Imperiu Roman, și de aici al Germaniei de
astăzi. Carol a primit tot teritoriul la vest de râul Ron.
Manualele alternative de clasa aV-a;
Radu Manolescu ,Istoria Medie Universală ;
 Bogdan Murgescu, Istoria lumii în texte,
Editura Teora, 1999;
Minodora Perovici, Istoria universală în
texte, Corint ,2003;
Imagini Internet;