GRIGORE VIERU

Biografia Autorului
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România,
azi Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român
originar din România, care a locuit în Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut într-o
familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat
şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii,
"Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul
Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În
acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a
angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună avînd
doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut
şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua,
fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai
Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vîrstele", pentru care i se acordă
Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai
tîrziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru
"naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept
cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la
cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui
Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica
basarabeană postbelică.
În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o
carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon
Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de cîţiva
ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni,
lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare
volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cîteva zile după
apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul
"Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori
sovietici. Participă la întîlnirea cu redactorii revistei "Secolul XX".
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face
o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs.
Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare
volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare
Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol
în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii
Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din
27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română
ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion
Popescu, textele pentru cîntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea
mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Anderesen.
În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunînd în jurul său pe cei mai populari
interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în
Moldova de peste Prut.
Un an mai tîrziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991
devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia
Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.
În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vîrstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la
Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul
este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în
veac", iar 3 ani mai tîrziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României
"Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în
apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a
încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei
poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău,
în cimitirul central din strada Armeană. La înmormîntare au asistat
cîteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii
de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion
Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de
doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinînd
un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional
”Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Cîteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o
stradă din Iaşi și Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11
februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost
instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om serveşte
cu dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este şi un exponent
al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le
exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet
fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul
timpului, e poetul epocii noastre.
Un cuvînt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire
firească impusă dincolo de toate ce se produc în viaţă,
împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în
care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.
 Aforisme
E bine să înveţe un popor de la altul, însă
nu e bine să înveţe un popor pe altul.
O spun să mă audă şi plin de floare
pomul: „Şi din mormânt voi spune
mulţimii adevărul”.
Câtă limbă română a rămas în Basarabia,
ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.
Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela
sau n-a avut-o nicicând, sau crede că
poate trai pe contul istoriei altora.
Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu
se cunosc între ei.