Strangularea este comprimarea gâtului care poate duce la inconștiență sau moarte prin cauzarea unei stări hipoxice în creier. Documentul descrie simptomele strangulării, precum și semnele locale externe lăsate de lațul traumatic, cum ar fi șanțul de strangulare.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
174 vizualizări12 pagini
Strangularea este comprimarea gâtului care poate duce la inconștiență sau moarte prin cauzarea unei stări hipoxice în creier. Documentul descrie simptomele strangulării, precum și semnele locale externe lăsate de lațul traumatic, cum ar fi șanțul de strangulare.
Strangularea este comprimarea gâtului care poate duce la inconștiență sau moarte prin cauzarea unei stări hipoxice în creier. Documentul descrie simptomele strangulării, precum și semnele locale externe lăsate de lațul traumatic, cum ar fi șanțul de strangulare.
Strangularea este comprimarea gâtului care poate duce la inconștiență sau moarte prin cauzarea unei stări hipoxice în creier. Documentul descrie simptomele strangulării, precum și semnele locale externe lăsate de lațul traumatic, cum ar fi șanțul de strangulare.
Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 12
STRANGULAREA
Realizat de: Popescu Dani facultatea stomatologica,
specialitatea tehnician dentar, grupa 208 Strangularea este comprimarea gâtului, care poate duce la inconștiență sau la moarte prin cauzarea unei stări hipoxice în creier. Strangularea fatală se produce de obicei în cazuri de violență sau în accidente și este una dintre cele două modalități principale prin care spânzurarea poate provoca moartea. Este o asfixie mecanică produsă prin comprimarea formaţiunilor vasculonervoase şi aeriene ale gâtului. Ea poate fi : - tipică : ori de câte ori nodul unui laţ traumatic se află în regiunea occipitală, iar corpul este suspendat, greutatea acestuia comprimând formaţiunile gâtului;
- atipică : în situaţii ca acelea în care
nodul este lateral sau submandibular, iar corpul se află în contact cu solul, fie numai cu vârful picioarelor, fie în poziţia culcat. În tanatogeneza spânzurării intervin trei mecanisme , care fiecare – independent unul de celălalt – este capabil să ducă la moarte: mecanismul asfixic, urmare a compresiei căilor respiratorii superioare; mecanismul hemodinamic , care duce la suprimarea circulaţiei cerebrale – la o greutate de 13-14 kg, vasele sangvine sunt comprimate astfel încât creierul rămâne fără circulaţie sangvină mecanismul neuroreflex, adică compresia bruscă şi puternică a sinusului carotidian, a nervilor vag şi laringeu, care determină o inhibiţie cu oprirea cordului. Predominanţa uneia din primele două mecanisme duce la denumirea de spânzurare albastră, iar predominanţa mecanismului neuroreflex indică aşa numita spânzurare albă. Semnele unei spanzurari
Pe corp, mai ales pe cap şi pe trunchi, se poate
constata prezenţa unor echimoze şi excoriaţii rezultate în urma lovirii corpului de obiectele din jur, în stadiul convulsiv al spânzurării ( dacă acest lucru este posibil faţă de locul faptei). Semnele locale externe cu valoare de amprentă sunt reprezentate de şanţul de spânzurare şi de leziunile produse de laţul traumatic, care ori de câte ori este confecţionat din material dur, va lăsa un şanţ profund şi ori de câte ori este moale, va produce un şanţ abia vizibil. După moarte, şanţul se pergamentează, iar în situaţia spânzurării unui cadavru, vor lipsi reacţiile locale vitale. Şanţul de spânzurare este situat în treimea superioară a gâtului, în spânzurările tipice, are o direcţie oblic ascendentă, către ceafă sau lateral, unde este întrerupt prin interpunerea nodului laţului , cozilor de păr ale victimei, alteori a degetelor acesteia, în scopul degajării din laţ şi reproduce în relief, ca imagine în oglindă, forma şi structura laţului. Este asfixia traumatică de comprimare a gâtului, care se produce prin intermediul unui laţ traumatic, dar efectuată de regulă de o terţă persoană ( strangularea propriu zisă) sau realizată rpin intermediul mâinii unei alte persoane (sugrumarea). În stangularea cu laţul, şanţul se strangulare va fi orizontal, fără discontinuităţi, deci circular, în rest reproducând caracteristicile şanţului de spânzurare. În sugrumare, în regiunea cervicală anterioară se vor constata multiple excoriaţii şi echimoze, iar la persoanele fără putinţă de apărare se va constata prezenţa a patru echimoze ovalare , flancate de o excoriaţie, pe o parte a gâtului şi a unei singure echimoze şi excoriaţii pe celaltă parte. Aceste leziuni nu evocă altceva decât comprimarea persistentă cu pulpa degetelor şi cu unghiile. În sugrumarea cu mănuşa, o atare tipologie lezionară va lipsi. În comprimările cu mâna, de la spate, rămâne un şanţ consecutiv comprimării, cu interminiul dintre police şi index. Uneori, strangularea se realizează prin comprimarea gâtului pe o suprafaţă dură, margine de pat, scaun, etc., când leziunile prin caracterul lor parţial şi intens vor fi evocatoare. Simptome si asistenta de urgenta Bolnavul scos din lantul de strangulare poate fi cu semne ale vietii sau in moarte clinica. Pe pielea de obicei se observa lantul de strangulare de culoare cianotica. Bolnavii de obicei sunt fara cunostinta,sunt agitati se observa convulsii clonice si tonice,fara edematiata,rosie-vinetie,cu hemoragii in sclere. Respiratie zgomotoasa,aritmica,se poate dezvolta edemul cerebral,pulsul 120-140 batai/min aritmic,TA marita,venele pulseaza. Eliminarea involuntara a meselor fecale si urinare. Bolnavul se scoate din lantul de strangulare. -Se elibereaza cavitatea bucala de secretii.Daca lipseste respiratia si contractiile inimii se face ventilarea artificiala si masajul cardiac. Bolnavul se transporta la o institutie medicala in pozitie orizontala.
Regula Fructul Pomului Otrăvit A Apărut CA o Instituţie Procesuală În Procedura Naţională În Urma Modificărilor Din 28 Iulie 2006 A Articolului 94 Cod Procedură Penală