ISTORIA

PERȘILOR

• Vijulie Mihai
• Tzikas Alexandros
• Tudor Monica
• Voicu Teodor
 Poziționarea geografică a Imperiului Persan
 Imperiul Persan a fost un imperiu ce a dominat Asia de
Sud si de Sud-Vest, în stepa eurasiatică. 
 Nomazii persani au migrat pe teritoriul Iran-ului de azi,
în sud-vestul Platoului Iranian, pe coasta de nord a
Golfului Persic, forțându-i pe elamiți să-și abandoneze
teritoriul. La începtul domniei Ahemenizilor, perșii erau
delimitați de populațiile din Mesopotamia de Munții
Zagros (granița vestică a Iranului).  La momentul său de
apogeu Imperiul Persan a ajuns să se întindă de la
Munții Himalaya până la Marea Meediterană și în
nordul Africii, Cuprindea teriotorele de astăzi ale:
Iranului, Afghanistanului, Irakului, Turciei, Siriei,
Egiptului, Israelului, Libanului Ciprului. 
 Cuprindea și mici porțiuni din teritoriul de astăzi al
României, Bulgariei, Greciei, Arabiei Saudite, Libiei,
Sudanului de Nord, ba chiar și porțiuni din India, Asia
Centrală și China. • Suprafața totală a Imperiului Persan la momentul său de
apogeu a ajuns la opt milioane de kilometri pătrați.
ISTORIA PERŞILOR
 Mezii, indo-europenii din nordul Iranului de astăzi, care i-au
ajutat pe babilonieni să cucerească Asiria în 612 î.Hr., au
domnit peste câteva popoare din teritoriile învecinate. Printre
popoarele supuse au fost şi perşii, care ocupau un teritoriu din
sud-vest. Conducătorii acestora erau descendenţii lui
Ahaimenes, rege iranian, întemeietorul dinastiei ahemenizilor.
În 557 î.Hr., pe tronul perşilor a urcat Cirus al II-lea (cel
mare). Pe la 550 î.Hr., el şi-a îndemnat poporul să înlăture
dominaţia mezilor şi a întemeiat Imperiul Persan, care avea să
fie, timp de două secole, puterea dominantă a vestului Asiei.
În 539 î.Hr Cirus al II-lea a cucerit Babilonul, i-a eliberat pe
 Cambyse a vrut să cucerească şi Etiopia, Cartagina şi oaza
evreii luaţi prizonieri de Nabucodonosor în 586 î.Hr şi a
instalat capitala în oraşul Pasargadae. El a organizat imperiul Amon, dar a reuşit să cucerească doar nordul Etiopiei. A fost
în mai multe strapii cu graniţe comune. A murit în 529 î.Hr., urmat de Darius I (521-486 î.Hr.), care a extins graniţele
într-o campanie militară în Afghanistanul de astăzi şi a fost imperiului în partea estică spre nordul Indiei şi partea vestică
urmat de Cambyse al II-lea. În anul 525 î.Hr. Cambyse al II- spre Turcia de astăzi, mărind numărul satrapiilor de la 23 la 31.
lea invadează Egiptul, condus de faraonul Psamtik al III-lea Darius avea un plan ambiţios de construcţii. Prin anul 500
şi-l cucereşte în urma victoriei de la Pelusium. î.Hr., reuşeşte să construiască un drum lung de 2400 km, de la
Susa, din Iranul de astăzi, până la Efes, în Turcia.
RĂZBOAIELE MEDICE
 În anul 499 î.Hr., aşezările greceşti din Asia Mică se răscoală,
susţinute de oraşele greceşti Eretria şi Atena. Darius suprimă
revolta după bătălia de la Lade şi în anul 492 î.Hr. trimite o
armată terestră acompaniată de o flotă, ca să pedepsească
oraşele care au susţinut revolta. Perşii cuceresc Tracia şi
Macedonia, dar expediţia se sfârşeşte când flota este distrusă de
o furtună.
 În anul 490 î.Hr Darius trimite încă o flotă în Grecia. După ce
Eretria este învinsă, perşii se îndreaptă către Atena şi îi înfruntă
pe atenieni la Marathon unde atenienii conduşi de Militiade
înving armata persană, supraviețuitorii se salvează fugind pe
vapoare. Majoritatea armatei greceşti se retrage, rămânând doar 300 de
 După moartea lui Darius în 487 î.Hr., fiul său, Xerxes I, decide spartani şi încă 1000 de soldaţi care sunt masacraţi ziua
să invadeze Grecia pentru a doua oară. Flota greacă este învinsă următoare. Armata persană se îndreaptă spre Atena, dar flota ei
în bătălia de la Artemision, dar armata persană este oprită la este scufundată în bătălia de la Salamina, iar după ce şi armata
Thermopile, unde o armată condusă de regele spartan Leonidas terestră este învisă la Platea, Xerxes abandonează planurile de a
le ţine faţă timp de 3 zile, după care perşii găsesc o trecătoare şi cuceri Grecia.
îi atacă pe greci din spate.
 După o perioadă de declin, puterea renaşte sub conducerea lui
Artaxerxes al III-lea (358-338 î.Hr.), fiul lui Artaxerxes al II-lea.
Acesta, pentru a-şi apăra tronul şi-a ucis majoritatea rudelor. În
356 î.Hr., le-a ordonat satrapilor să elimine toţi mercenarii din
armată. În 351 î.Hr., invadează Egiptul, care fusese independent
din 404 î.Hr., dar după ce planul său eşuează, fenicienii şi Ciprul
se revoltă împotriva perşilor. În 345 î.Hr. Artaxerxes adună o
armată, capturează Sidonul şi îi învinge pe egipteni, conduşi de
faraonul Nactebo al II-lea. În 338 î.Hr. Artaxerxes şi toţi fiii lui
înafară de Arses sunt omorâţi de Bagoas, un eunuc, care după
aceasta îlînscăunează pe Arses.
SFÂRŞITUL IMPERIULUI PERSAN
În anul 334 î.Hr., în timpul domniei lui Darius al III-lea,
Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, decide să cucerească
imperiul persan şi pleacă cu o armată de 30.000 de pedestraşi şi
5.000 de călăreţi pentru a-l supune. După ce îi învinge în bătălia  faraonul Egiptului şi pleacă să cucerească restul Persiei.
de la Granicus, se îndreaptă către Egipt şi învinge armata persană După ce armata uriaşă a lui Darius este învinsă la bătălia de
la Issos (333 î.Hr.). Ajunge în Egipt în anul 331 î.Hr. unde este la Gaugamela (331 î.Hr.), Darius este asasinat de către
proclamat satrapul său Bessos, iar Imperiul Persan este cucerit de
Alexandru cel Mare.
PERSONALITĂŢI
CIRUS II
Cirus al II-lea (659-529 î.Hr.), fiul persului Cambyses
şi al prinţesei Mandana şi nepot al regelui med Astyage,
este întemeietorul Imperiului Persan şi al dinastiei
Ahemenide. Pe seama sa circulau o serie de legende ce
relatează că ar fi fost părăsit în pustiu pentru a fi omorât,
ca urmare a unor vise ale bunicului său, interpretate de
magi ca o ameninţare pentru tron. Se spune că a fost
crescut de văcarul Mithradates. Ajuns la vârsta adultă, l-a
detronat Astyage şi a întemeiat Imperiul Persan.
ZARATUSTRA (Zoroastru)
DARIUS I Zaratustra, reformatorul religiei tradiţionale a indo-iranienilor din
Darius I (522-486 î.Hr.), fiu al satrapului Partiei mileniul al II-lea î.Hr, a trăit între 628 şi 551 î.Hr., în estul Iranului la
Hystaspes, făcea parte din garda personală a lui Cambyses Korasima sau în Bactria. Conform tradiţiei, era zaotar (preot şi
al II-lea. După moartea lui Cambyses l-a omorât pe fratele cântăreţ). Mesajul său este adresat comunităţii de păstori sedentari, dar
acestuia, Bardiya, şi a urcat pe tron, impunându-şi domnia îi atacă pe preoţii acestora, păzitori ai religiei tradiţionale ariene. Se
prin forţă. A încercat de mai multe ori să cucerească opune societăţilor arhaice de bărbaţi. Se spune că naşterea sa a fost
Grecia, dar a fost învins. A construit un drum lung de anunţată de o mare lumină, că s-a născut zâmbind, că natura s-a
2400 km de la Susa (Iran) până la Efes (Turcia) bucurat de naşterea sa, doar demonii, nemulțumiți, l-au atacat,
încercând să-l distrugă. Conform legendei, a fost ucis la vârsta de 77
de ani de nişte bărbaţi deghizaţi în lupi.
.
Organizarea politică a perșilor
 Guvernul Persiei antice se baza pe o birocrație eficientă care îmbina
conceptul centralizării puterii cu acela al administrației
descentralizate. Despre Imperiul Ahemenid, fondat de Cirus cel
Mare, se afirmă uneori că ar fi inventat această formă de
guvernământ, dar, de fapt Cirus s-a inspirat din modelele de
administrație ale akkadienilor și asrienilor, pe care le-a perfecționat.
Modelul ahemenid a fost urmat de imperiile ce i-au succedat,
Imperiul Seleucid (312-63 î.Hr.), Imperiul Part (247 î.Hr.-224) și
Imperiul Sassanid (224-651), cu ușoare modificări. Guvernul era
bazat pe o ierarhie în care împăratul ocupa cea mai înaltă poziție, în
sbordinea sa se aflau oficialii, sfetnicii și, pe cea mai de jos treaptă,
secretarii. Imperiul era împărțit în provincii (satrapii) administrate de
un guvernator (satrap), responsabil pentru afacerile civile. Afacerile
militare ale unei satrapii erau dirijate de un general. Sistemul era
astfel gândit încât să prevină orice rebeliune a satrapilor sau
generalilor, deoarece satrapii nu aveau acces la afacerile militare, iar  Procedura administrativă, totdeauna scrisă, era redactată de
generalii nu dispuneau de fondurile necesare pentru a finanța o obicei in aramaică imperială, limba internațională pentru
armată de rebeli. Acest model de guvernare a fost cel mai eficient operațiile comerciale.
din lumea antică și a influențat forma de guvernământ adoptată de
Imperiul Roman. Modelul său de bază este încă în uz și în zilele
noastre.

 Rețeaua de drumuri

 Administrația imperiului era deservită de cele mai bune drumuri si

de cel mai perfecționat sistem de comunicații pe care le-a cunoscut
antichitatea până la romani (care, de altfel, s-au servit de modelul
persanilor). Rețeaua stradală creată de Darius I era vastă și bine
întreținută, drumurile erau în mare parte pietruite și bine păzite.
Unul dintre acestea era drumul care, pornind de la Sardes, ducea la
Susa, prin Efes, lung de 2 683 km, cu câte un han la fiecare 24 de
km, deci in total 111 hanuri; totodată avea și stații de poștă, cu cai
permanent la dispozitia funcționarilor regali și guvernamentali.
Astfel, distanța aceasta, putea fi străbătută în cele mai bune condiții .

Regele Darius I
OCUPAȚIILE
 Perșii erau un popor sedentar. Ei aveau ca ocupații principale vânatul, pescuitul, agricultura, olăritul.
 Până la domniile lui Cirus, Darius si Xerxes, perșii au avut ca obiectiv cucerirea lumii (Primul domnitor a adoptat titlul “Rege
al Regilor”, care nu a avut un sens real).

Pentru pescuit si vânat, perșii

foloseau sulițe. Un model de
suliță persană este aceasta->
Categorii sociale
Categorii sociale
•Societatea era împărțită în patru clase, trecerea dintr-o clasă
în alta era aproape imposibilă. Aceste clase erau a:

• preoților
• militarilor
• funcționarilor: scribi, astrologi, poeții de curte
• poporului: țăranii, „oamenii liberi”, negustorii,
meșteșugarii
Religia perșilor: mazdeismul
Textul sacru al religiei iraniene este Avesta, din care s-a
conservat doar o treime. Printre părțile conservate se află și
imnurile gatha, compuse de Zarathustra, reformatorul reigiei
tradiționale, care ar fi primit revelația direct de la Creator, Ahura
Mazda. În ghatas, Ahura Mazda ocupă primul loc, este bun și
sfânt (spenta). A creat lumea cu gândul. Început și sfârșit a
toate, este însoțit de o escortă de ființe divine (Amesa Spenta),
printre care: Asa (Justiția), Vohu Manu (Gândirea dreaptă),
Armaiti (Devoțiunea). El este, însă, în același timp și tatăl celor
două spirite gemene: Spenta Mainyu (Spiritul Binefăcător) și
Angra Mainyu (Spiritul Distrugă- tor). Cei doi au ales unul
binele și viața, celălalt răul și moartea. Astfel, Binele și Răul
provin ambele de la Ahura Mazda, însă, întrucât Angra Mainyu
și-a ales singur vocația malefică, Domnul Înțelept nu poate fi
considerat responsabil de apariția Răului. Pentru că daeva, zeii
religiei tradiționale iraniene au ales înșelăciunea, Zarathustra le
cere credincioșilor săi să nu-i mai celebreze în cult. Cu toate acestea, Zarathustra a acceptat numeroase
credințe și idei religioase tradiționale, precum tradiția
indo-iraniană a călătoriei morților, insistând asupra
judecății.
Palatul regal de la Persepolis
 Demonizarea daevas-ilor
 Opoziția dintre Ahura Mazda și daeva se preciza deja în epoca indo-
iraniană, astfel India vedică opunea pe devi asurilor. Spre deosebire de
Iran, în India cele două grupuri au evoluat contrar: devii au devenit
„adevărații zei”, trimufând asupra zeilor arhaici, asura, care în textele
vedice sunt considerați figuri „demonice”. Un proces similar a avut loc
în Iran, unde vechii zei devas au fost demonizați.
 Persepolis era capitala sacră rezervată celebrării Anului Nou, Nawroz.
Nu era o capitală politică și nu avea importanță strategică. Nawroz înnoia
Lumea prin repetarea simbolică a cosmogoniei. Această sărbătoare se
desfășura sub egida lui Ahura Mazda, reprezentat pe mai multe porți din
Judecata de apoi Persepolis.
Fiecare va fi judecat conform alegerii făcute pe pământ: cei  Mithra este una din vechile zeități recunoscute de mazdeism. E venerat
drepți vor merge în Paradis (Casa Cântecului), iar păcătoșii ca zeu al războiului (violent și crud) și zeu al soarelui, asociat luminii.
vor rămâne veșnic în Casa Răului. La sfârșit daeva vor fi Are o mie de urechi (atotștiutor) și zece mii de ochi (atotvăzător). Este
nimiciți și drepții vor trimufa asupra păcătoșilor, iar lumea izvorul universal al belșugului, care asigură fertilitatea ogoarelor și a
va fi purificată prin foc. Astfel, altarul focului eshatologic turmelor. Casa lui se află deasupra Muntelui Hara, lumea spirituală,
(eshatos – gr. sfrâșit, sfârșitu lumii) a devenit centrul dincolo de bolta cerească. A fost promovat în mazdeism mai ales ca zeu
religios al mazdeismului. Pe lângă funcția justițiară, focul victorios în lupta împotriva demonilor daeva și a necredincioșilor. Este
avea funcția de a purifica și spiritualiza lumea. slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume.
Obiceiuri persane
 În timpul ritualurilor religioase, numite yasna se consuma o băutură
numită haoma (băutura nemuririi), preprată din sucul unei plante
halucinogene, care le permitea participanților să ajungă la extazul
divin. În timpul sacrificiului, oficiantul atingea atingea condiția de
maga, adică extazul sau starea de iluminare, prin care esența sa
spirituală se desprinde de trup, recuperând puritatea originară,
distrusă ca urmare a atacului lui Ahriman (Angra Mainyu).
 Orașe precum Persepolis, Pasagrade și Susa adăposteau clădiri
magnifice, semne ale prosperității regilor și ale puterii regilor.
Persanii erau vestiți pentru ușurința cu care adoptau obiceiurile,
portul și gastronomia celor pe care-i cucereau. Era cunoscută
dragostea lor pentru lux. Erau întotdeauna dornici să învețe lucruri  În timpul liber, când nu participau la activități sportive,
noi și să le îmbunătățească pe cele cunoscute. persanilor le plăcea să joace jocuri sau să organizez
 Gimnastica era deosebit de importantă pentru persani: trasul cu banchete, practicau muzica, dansul, mima și le plăcea să
arcul, boxul, scrima, călăritul, vânătoarea, polo, înotul și luptele. spună povești. Pe baza acestei tradiții orale a
povestitorilor au luat mai târziu formă Cartea regilor
(Sahnameh) scrisă în secolul al X-lea de Ferdowsi și O
mie și una de nopți.
Concluzii
În epoca antică perșii au reprezentat pentru lumea occidentală,
dominată din punct de vedere cultural de greci, marele Celălalt,
exponentul Orientului, în raport cu care grecii au încercat să se
autodlimiteze și să se autodefinească, nu doar în plan politic,
ca entitate statală, ci și intelectual, ca întemietori ai filosofiei. De
altfel, în Grecia antică circula ideea conform căreia filosofia
greacă și-ar fi avut originea în înțelepciunea orientală, ai cărei
exponenți în Persia erau magii. Persia a reprezentat, prin urmare
o importantă punte de legătură, dintre Orientul îndepărtat și
Occident. Pe teritoriul său au luat mai târziu naștere Drumurile
Mătăsii, denumire ce se referă la rutele comerciale de-a lungul
cărora s-a efectuau nu doar comerțul cu bunuri materiale, ci și De unde și ideea că subjugarea Persiei nu ar fi avut drept rezultat
circulația ideilor și a religiilor. Sinteza dintre Orient și convertirea Persiei la Islam, ci dimpotrivă convertirea islamului
Occident s-a realizat odată cu cucerirea lui Alexandru cel Mare la persianism (identitatea culturală a Imperiului Persan). Aceasta
(căsătoria în masă dintre soldații armatei cuceritoare și femeile amintește de ideea despre victoria culturală a înfrântului pe care o
localnice este expresie a acestei „căsătorii simbolice” dintre întâlnim și la Horațiu, care, vorbind despre cucerirea Greciei de
Orient și Occident). În plus, vasta, bogata și rafinata culturală către Imperiul Roman, afirmă: Graecia capta ferum victorem cepit
persană a reprezentat substratul pe care s-a dezvoltat, după
(Grecia captivă și-a învins fiorosul cuceritor.)
cucerirea arabă, islamul.
BIBLIOGRAFIE
 https://referatenoi.ro/referat-despre-organizarea-militara-si-administrativa-a-persilor/
 http://descopera.truezone.ro/civilizatii-antice-imperiul-persan-persii/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Persian_Empire
 ELIADE, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Științifică, București: 1992
 HUSTON, Rob, FRANCES, Peter, MOHUN, Janet (ed.), History of the World Map by Map [Istoria lumii hartă
cu hartă], Penguin Random House, Londra: 2018.
 GOMBRICH, Ernst H.,  O scurtă istorie a lumii, Editura Arta, București: 2014. 
 FRY, Plantagenet, ADAMS, Simon (aut.); Dan Dumitrescu (trad.) Istoria lumii,  București, Litera: 2013.
 Britannica: https://www.britannica.com