CURS NR.

X
 CAPITOLUL 3

PROGRAMAREA EXECUTIEI
PROIECTELOR
DE CONSTRUCTIE.
3.1. DEFINIREA ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII
PROGRAMAREA EXECUŢIEI
PROIECTELOR DE CONSTRUCŢIE.
 PROCESE DE
CONSTRUCTIE

LUCRAREA DE
ACTIUNI CU CONSTRUCTIE
CARACTER:
 TEHNIC;
 ECONOMIC;
 ORGANIZATORIC;
 ADMINISTRATIV.
SCOPUL PRINCIPAL EXECUTIA
AL ACTIVITATII DE PROCESELOR DE
CONSTRUCTIE CONSTRUCTIE

IMPUN

NECESAR DE
RESURSE
 Asigurarea resurselor, cantitativ, calitativ şi la momentul potrivit,
condiţionează execuţia proceselor de construcţie (atingerea scopului).
Procesul de construcţie (construire) determină necesarul de resurse

(se creeaza o dependenta intre

procesul de constructie si actiuni)

Acţiunile legate de asigurarea resurselor pe şantier condiţionează

execuţia proceselor de constructie
ORGANIZAREA EXECUŢIEI PROCESELOR DE CONSTRUCŢIE ESTE
NUMAI O PARTE, UN DETALIU, A PROBLEMATICII PROGRAMARII
(ORGANIZĂRII) EXECUŢIEI PROIECTELOR.
 ORGANIZAREA EXECUTIEI
PROCESELOR DE
CONSTRUCTIE

PROGRAMAREA EXECUTIEI
PROIECTELOR DE CONSTRUCTIE
Prin cele prezentate în capitolul „Organizarea executiei proceselor de constructie
(curs 6;7;8 si 9)” s-a propus modul de analiză şi fundamentare, prin calcule şi
modelare grafică, a desfăşurării în timp şi spaţiu a proceselor structurale, mai ales.

Între aceste procese structurale există o strictă şi unică dependenţă ceea ce a permis
modelarea desfăşurării în timp şi spaţiu prin ciclograme.

Execuţia unui proiect de construcţie nu înseamnă numai procese structurale, dar,

este clar, execuţia acestora permite realizarea celorlalte categorii de procese:
instalaţii, finisaje.
Între procesele structurale şi restul proceselor de constructie se
stabilesc relaţii extrem de complexe care nu se pot evidenţia prin
ciclograme.

Intre aceste procese şi acţiunile cu caracter tehnic, economic, organizatoric,

administrativ apar alte relaţii, care amplifică complexitatea mai înainte
menţionată, ceea ce impune adoptarea altor modele capabile să reflecte
amploarea interdependenţelor dintre procesele de construcţie structurale –
procesele nestructurale - acţiunile cu caracter tehnic, economic, organizatoric.
 Sarcina principală a organizării, prin programarea execuţiei proiectelor
este:

 stabileste acţiunile necesare realizării proiectului (lucrării);

 identifica si prezinta corelaţiile dintre aceste acţiuni, în aşa fel ca fiecare,

oameni şi utilaje, să intervină la momentul potrivit pentru a executa o
anumită acţiune.

În esenţă, aceasta constă în stabilirea începerii şi terminării acţiunilor.

 Începerea unei acţiuni este condiţionată de stabilirea prealabilă a momentului
când este posibilă şi necesară, respectiv când vor exista condiţii care să permită
începerea acţiunii.

Pe de altă parte, stabilirea şi controlul terminării sunt condiţionate de

cunoaşterea momentului în care acesta este necesar pentru a nu împiedica
desfăşurarea, în continuare, altor acţiuni, iar, în final, execuţia proiectului
(lucrării) să satisfacă condiţia de termen de punere în funcţiune (una din
principalele condiţii ale contractului de antrepriză).

Ansamblul datelor de începere şi terminare ale tuturor acţiunilor

legate de realizarea unui proiect de construcţie formează
PROGRAMUL DE TERMENE.
 Momentul terminării unei acţiuni este funcţie de momentul începerii şi
durata acesteia.

Durata unei acţiuni este funcţie de cantitatea de resurse disponibile.

Acestea sunt, însă, funcţie, pe de o parte, de disponibilităţile totale, cât şi de

consumurile datorate altor acţiuni care se desfăşoară în acelaşi interval de timp,
consumuri ce nu sunt cunoscute în întregime, deoarece în momentul programării
unei acţiuni nu toate celelalte acţiuni sunt deja programate.
Program de termene

Program de resurse
 Programul de resurse depinde de programul de termene şi, la
rândul său, condiţionează programul de termene.
 Programarea execuţiei proiectelor de construcţie se
defineşte ca fiind o activitate de concepţie – proiectare,
având următoarele obiective:
- stabilirea tuturor acţiunilor ce urmează a fi efectuate
pentru execuţia proiectului;
- descrierea şi reprezentarea clară a acţiunilor şi a corelaţiei
dintre acestea, în desfăşurarea lor în timp şi spaţiu;
- dimensionarea necesarului de resurse pentru efectuarea
acţiunilor.
 Aceste obiective trebuie rezolvate luând în consideraţie condiţiile impuse
execuţiei proiectului: durata şi costul stabilite prin contractul de antrepriză, un
nivel maxim disponibil de resurse etc.

Punctul de plecare în elaborarea programului pentru execuţia unei lucrări de

construcţie îl constituie proiectul tehnic (PT).

La un proiect tehnic, aferent unei lucrări de construcţie, distingem

următoarele componente principale:
- parametrii tehnici ai lucrării, respectiv forma, dimensiunile şi structura
elementelor de construcţie, redate prin piesele desenate;
- cantităţile de procese redate prin listele cantităţilor de procese (denumite şi
antemăsurători);
- parametrii economici, reprezentaţi prin devizele ofertă.
 In PT nu se regăsesc acţiunile cu caracter tehnic, economic, organizatoric,
administrativ enumerate mai sus.

Proiectul tehnic (PT)exprimă forma, structura şi dimensiunile elementelor de

construcţie şi ale construcţiei în ansamblu său, nu şi prin ce acţiuni se ajunge să se
realizeze, din punct de vedere practic, aceste elemente de construcţie.

Ansamblul acţiunilor necesare execuţiei proiectului se rezolvă prin programare

care redă rezultatul concepţiei antreprenorului ce urmează să execute proiectul.
Doi antreprenori vor face programe diferite pentru execuţia aceluiaşi proiect,
programele exprimând concepţii şi posibilităţi (dotări) diferite de execuţie.
 Elaborarea programului de realizare a unui proiect de construcţie are două
componente (distincţia şi delimitarea este teoretică, deoarece, în practică, ele se
întrepătrund şi se realizează concomitent): conformarea tehnologică şi
organizatorică şi conformarea economică (figura 3.1.):

MOD DE REALIZARE
COMPONENTE SCOP Activitate de concepţie - proiectare
Conţinut Instrumente
I. Conformare Asigurarea calităţii cu Analiza posibilităţilor de realizare prin
tehnologică şi resursele disponibile, în descrierea şi reprezentarea clară a Metode şi modele grafice şi
organizatorică termenul fixat. acţiunilor şi intercondiţionărilor dintre ele. matematice specifice.

Asigurarea costului
Analiza modului de asigurare şi utilizare a
II. Conformare minim posibil pentru mijloacelor necesare şi stabilirea costului Metode de analiză economică şi
economică atingerea scopului etapei calcul al costului.
fiecărei acţiuni
I

Fig. 3.1. Etapele de elaborare a programelor de realizare a proiectului de construcţie.

 3.2. . PROGRAMAREA EXECUŢIEI
PROIECTELOR DE CONSTRUCŢIE PE BAZA
METODEI DRUMULUI CRITIC (MDC) –
ASPECTE GENERALE.
3.2.1. Definirea şi caracterizarea metodei.
 În modul cel mai general, metoda drumului critic (MDC) se defineşte ca un
ansamblu de procedee pentru programarea şi conducerea execuţiei proiectelor
complexe, bazată pe teoria grafelor.
(Teoria grafelor este disciplina care studiază proprietăţile topologice ale structurii grafelor (din franceză - graphe, engleză – graph)).
 

Noţiunea de proiect trebuie înţeleasă, în sensul MDC, ca fiind o acţiune de mare

amploare, orientată către atingerea unui scop bine precizat. În acest sens, fiecare
lucrare de construcţie are proiectul ei şi numai al ei.

Metoda Drumului Critic foloseşte o tehnică specială de reprezentare a

desfăşurării execuţiei proiectelor în formă de reţele plane, numite grafe sau
grafice reţea; de aceea, o denumire mai completă ar fi “metodă de programare a
proiectelor bazată pe grafice reţea”.
Denumirea adoptată la noi în ţară, “Metoda Drumului Critic” (MDC), este
traducerea din limba engleză a “Critical Path Method”.
Metoda Drumului Critic, ca metodă de programare şi conducere a execuţiei
proiectelor de construcţie, se întemeiază pe următoarele premise (rationamente,
argumentatii), rezultate din caracteristicile activităţii de construcţie:
1.O lucrare de construcţie este unul din cele mai mari şi complexe produse ale muncii
omeneşti. Realizarea unei lucrări de construcţie este rezultatul unui număr foarte mare de
acţiuni – procese de construcţii, acţiuni cu caracter tehnic, organizatoric, administrativ şi
condiţionări foarte diverse – denumite generic “activităţi”, între care se stabilesc
interdependenţe extrem de complexe, ce evoluează pe parcursul execuţiei;
2.Comanda, coordonarea şi urmărirea acţiunilor complexe, pentru realizarea unui proiect,
impune, încă din perioada de programare a realizării, controlul pe etape sau faze, spre a putea
analiza separat rezultatele fiecărei faze şi a se lua masuri în fazele următoare;
3.Caracterul de unicat al activităţii de construcţie şi durata foarte mare de execuţie a
proiectelor face necesar să se poată verifica, din timp, consecinţele unor decizii pe care le poate
lua conducătorul şantierului, fără a aştepta sfârşitul unei acţiuni sau chiar al unei etape;
4.Pentru a se putea realiza dezideratele de la punctele de mai sus, s-a impus crearea unui
model, cu scopul de a proiecta şi studia sistemul complex al acţiunilor legate de execuţia unui
proiect de construcţie
3.2.2. Clasificarea procedeelor Metodei Drumului Critic.
Succesul şi popularitatea Metodei Drumului Critic, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi al aplicaţiilor practice, au fost însoţite de o “explozie” a literaturii de
specialitate, care propune numeroase procedee şi variante:
CRITERII DE CLASIFICARE A PROCEDEELOR METODEI DRUMULUI CRITIC
După natura probabilistică a activităţilor După forma de reprezentare a activităţilor După parametrii care intervin în program

Procedee cu activităţi a Program prin care se analizează parametrul

căror durată de realizare • timpul sub forma duratelor activităţilor ca:
este o mărime fixă -mărimi fixe (deterministe)
MODELE DETERMINISTE Grafice reţea cu activităţi -mărimi variabile (probabiliste)
reprezentate prin arce PROCEDEE CU ANALIZA TIMPULUI
REŢELE DE TIP C.P.M.
Program prin care se analizează parametrii
• timpul sub forma duratelor activităţilor ca:
-mărimi fixe (deterministe)
-mărimi variabile (probabiliste)
• resursele necesare activităţilor
Procedee cu activităţi a
PROCEDEE CU ANALIZA RESURSELOR
căror durată de realizare
este o mărime probabilă Grafice reţea cu activităţi
MODELE PROBABILISTE reprezentate prin noduri Program prin care se analizează parametrii
REŢELE DE TIP M.P.M. • timpul sub forma duratelor activităţilor ca:
-mărimi fixe (deterministe)
-mărimi variabile (probabiliste)
• resursele necesare activităţilor
• costul activităţilor
PROCEDEE CU ANALIZA ŞI OPTIMIZAREA COSTULUI PROIECTELOR

Fig. 3.2. Clasificarea procedeelor Metodei Drumului Critic

3.2.3. Natura şi reprezentarea activităţilor în Metoda
Drumului Critic.
La baza Metodei Drumului Critic stă noţiunea de activitate, noţiune cu un sens mult
mai larg decât cel obişnuit.
Activităţile ce se implică într-un grafic reţea, pot fi:
a) activităţi care consumă timp şi resurse (materiale, forţă de muncă şi utilaje);
acestea sunt procesele de construcţii (săpături, betoane, cofraje etc.), instalaţii,
montaj utilaje (in graficele CPM se reprezinta prin arce continue);
b) activităţi care consumă numai timp; sunt cele de natura întreruperilor
tehnologice: întărirea betoanelor, uscarea tencuielilor etc. (in graficele CPM se
reprezinta prin arce continue);
c) activităţi care nu consumă nici timp şi nici resurse, denumite activităţi fictive;
introducerea lor este determinată de necesitatea de a pune în evidenţă
condiţionări (obligatorii sau relative) tehnologice, organizatorice, administrative
etc., în desfăşurarea celorlalte activităţi (in graficele CPM se reprezinta prin
arce intrerupte).
Activităţile pot fi reprezentate grafic în două modalităţi, constituind două variante
ale metodei:

 Reprezentarea activităţilor sub formă de arce orientate în sensul desfăşurării în timp;

lungimea, înclinarea sau forma arcului nu au nici o legătură cu durata (figura 3.3.).
Această formă de reprezentare aparţine procedeelor CPM (Critical Path Method).

Fig. 3.3.

Corespunzător acestei forme de reprezentare, unei activităţi i se ataşează 2 evenimente

(faze, stadii, noduri sau momente) – figura 3.4:

t i,j
i j

Fig. 3.4.
Evenimentul ( i ) marchează începutul activităţii, iar evenimentul ( j ) marchează sfârşitul
ei. Evenimentele i şi j sunt numai momente instantanee în desfăşurarea activităţii.
O activitate (i,j) este caracterizată şi perfect determinată dacă se cunosc:
 momentul de începere ( i );
 durata activităţii ( t i,j );
 momentul de terminare ( j ).
Nodul (evenimentul, momentul) reprezintă legătura logică, exprimând raţiuni
tehnologice sau organizatorice, dintre două activităţi adiacente (figura 3.5.).

Nodul j reprezintă, pe de o parte, momentul de terminare a activităţii (ij), iar, pe de

altă parte, momentul de începere a activităţii ( jk ) exprimând, astfel, faptul că activitatea (
jk ) nu poate începe decât după terminarea activităţii ( ij ).
În consecinţă, relaţia dintre două activităţi succesive, (i,j) şi (j,k), este de tipul sfârşit-
început.
 Reprezentarea activităţilor se poate face şi sub formă de noduri, iar legătura între activităţi
se face prin arce (figura 3.6.), formă de reprezentare ce aparţine procedeului MPM (Metra
Potential Method).
i j
sapatura betoane

Fig. 3.6.

În această formă de reprezentare, nodul sub formă dreptunghiulară sau circulară,

reprezintă activitatea; legătura dintre activităţi, în sensul impus de desfăşurarea în timp,
este redată prin arc.
În acest caz, legătura dintre două activităţi succesive, (i) şi (j), legătura marcată prin arcul
(i,j) poate căpăta mai multe semnificaţii:
 început-început;
 început-sfârşit;
 sfârşit-început;
 sfârşit-sfârşit.
3.2.4. Reguli de bază pentru întocmirea graficelor reţea.
Graficul reţea sau graful este un desen.

Pentru întocmirea acestuia, ţinând seama de varietatea foarte mare a

problemelor ce trebuie să le descrie, s-a impus necesitatea adoptării
unor reguli unitare privind trasarea grafului.
3.2.4.1. Reguli pentru întocmirea graficelor reţea de tip
CPM (activităţile reprezentate prin arce).
1. Orice grafic reţea de tip CPM are un singur nod (fază, eveniment) iniţial,
numerotat cu cifra 0 (zero) şi un singur nod final;

2. Dintr-un nod pot porni (începe) una sau mai multe activităţi, ceea ce ar
reprezenta faptul, perfect logic, ca un nod să fie momentul comun de începere
pentru una sau mai multe activităţi (figura 3.7.);

j
tij
tij tik
i j i k
til

l
Figura 3.7.
 3. La un nod se pot termina una sau mai multe activităţi (figura 3.8.), fapt ce
corespunde situaţiei că acestea, indiferent de momentul de începere, se pot
termina în acelaşi moment;

i
til

tij tjl
i j j l
tk l
k

Figura 3.8.
 4. Între două noduri (momente), nu se poate reprezenta decât o singură
activitate. Când două sau mai multe activităţi încep şi se termină la aceleaşi
momente, ceea ce este posibil din punct de vedere practic, reprezentarea ca în
figura 3.9. este greşită;

tij j
tij
tij til
i j i l
tik
tij
k

Figura 3.9. Figura 3.10.

 Greşeala din fig.3.9. este de natură formală, în sensul că, enunţând
activitatea (i - j) nu se precizează care este din cele trei activităţi. Pentru a
elimina această situaţie de ambiguitate, se apelează la o reprezentare cu
introducerea de noduri suplimentare, (prin care se identifică precis fiecare
activitate) şi activităţi fictive (cu arce intrerupte - figura 3.10.), a căror durată
fiind zero redau acelaşi conţinut logic din figura 3.9.;
Observatie:

i tij j tik
i k
tij

tij
j

Figura 3.9’. Figura 3.10’.

 5. Într-un grafic reţea se consideră că o activitate nu poate începe decât după
terminarea activităţii sau activităţilor imediat precedente. Dacă în intervalul
dintre începerea şi terminarea unei activităţi cu durată mare, se impune
începerea uneia sau mai multor activităţi imediat următoare, atunci prima
activitate se împarte în subactivităţi (prin delimitare spaţială) şi, implicit, cele
imediat următoare (figura 3.11.).

Turnare beton
Săpături fundaţii în fundaţii
0 1 2

Săpături fundaţii
Săpături fundaţii sector 1 sector 2
0 1 2

Turnare beton Turnare beton

fundaţii sector 1 fundaţii sector 2
3 4

Figura 3.11
 6. În scopul clarităţii desenului, se caută să se evite, pe cât posibil,
încrucişările de activităţi (figura 3.12.a), lucru posibil prin redesenarea
graficului reţea (figura 3.12.b);

a. reprezentare ce trebuie evitata. b. reprezentare corecta.

Figura 3.11
 7. Nodurile graficului reţea se numerotează folosind elementele multimii
numerelor naturale astfel încât, totdeauna, numărul nodului de la vârful unui
arc (nodul următor) să fie mai mare decât numărul nodului de la coada arcului
(nodul precedent). De regula nodul initial se numeroteaza cu 0;
 8. Într-un grafic reţea nu trebuie să apară circuite; de exemplu, în figura
3.13. 5 – 6 – 7 – 3 – 5 este un circuit, ceea ce, din punct de vedere al raţiunilor
practice, tehnologice sau organizatorice, reprezintă un “non sens”.

Această situaţie poate să apară la grafice reţea de dimensiuni foarte mari,

când, căutând să se introducă toate condiţionările, este posibil ca unele din
acestea să determine asemenea situaţii.
3.2.5. Relaţii între activităţi în grafice reţea de tip CPM.
 Metoda Drumului Critic rezolvă două probleme extrem de importante în
programarea execuţiei proiectelor de construcţie, pentru care i se atribuie
incontestabile avantaje practice:

 O prblemă de fond, care constă în faptul că elaborarea graficului reţea (de

tip CPM sau MPM) obligă pe elaborator să identifice, analizeze şi să fixeze
structura activităţilor şi relaţiile dintre acestea;
 O problemă de formă, care constă în a reprezenta clar şi precis relaţiile
dintre activităţi.
 În capitolul „Organizarea execuţiei proceselor de construcţie”, s-a utilizat ca
model grafic ciclograma pentru a pune în evidenţă relaţia de strictă şi unică
dependenţă, mai ales de natură tehnologică, dintre procesele de construcţie.

Graficul reţea (CPM sau MPM) preia rezultatele obţinute prin ciclograme şi
le asamblează într-un sistem de relaţii de condiţionări mult mai complexe,
datorită necesităţii de a reprezenta dependenţa dintre procesele de construcţie şi
celelalte acţiuni cu caracter tehnic, organizatoric, administrativ, absolut necesare
pentru rezolvarea proiectului tehnic (PT)
 Relaţia de strictă şi unică dependenţă dintre procese din cadrul metodei de
organizare succesivă este pusă în evidenţă prin grafic reţea în fig. 3.17a (în care
s-a apelat la reprezentarea prin grafice reţea de tip CPM si MPM).
sectoare
..
.

3 a3 b3 c3
(CICLOGRAMA)
a2 b2 c2
2

1 a1 b1 c1
timp

0 a1 1
b1 2
c1 3
a2 4
b2 5
c2 6
a3 7
b3 8
c3 9 (GR. RETEA CPM)

START a1 b1 c1 a2 b2 c2 a3 b3 c3 FINAL
(GR. RETEA MPM)

Fig. 3.17.a1. Metoda succesiva in varianta A

 sectoare
..
.

2 A B C (CICLOGRAMA)

1
timp

A B C
0 1 2 3 (GR. RETEA CPM)

START A B C STOP (GR. RETEA MPM)

Fig. 3.17.a2. Metoda succesiva in varianta B

 Relaţia de tip paralel dintre procese din cadrul metodei în paralel este
reprezentată prin grafic reţea în fig. 3.17b.
..
sectoare
.

3 a3 b3 c3 3 b3 6
c3 7 a3 b3 c3 FINAL

c2
2 a2 b2 c2 b2
2 5

a3
a2 b2 c2

a2

c1
1 a1 b1 c1
a1
timp 0 1 b1 4 START a1 b1 c1

(CICLOGRAMA) (GR. RETEA CPM) (GR. RETEA MPM)

Fig. 3.17.b. Metoda in paralel

 Metoda în lanţ, ea înşăşi o combinaţie de metoda succesivă şi în paralel, este
prima treaptă în necesitatea analizei şi reprezentării grafice a unor relaţii de
dependenţă mai complexe, ceea ce se pune în evidenţă în fig 3.17.c.
.
.
sectoare
.
.
.

a3 b3 c3
3

a2 b2 c2 (CICLOGRAMA)
2

a1 b1 c1
1
timp

a1 a2
0 1 2 Relatii de tip paralel
a3

b1
b2
3 4 (GR. RETEA CPM)
b3
Relatii de tip succesiv
c1
c2 c3 Fig. 3.17.c. Metoda in lant
5 6 7
Dacă luăm activitatea b2 din figura 3.17.c toate celelalte activităţi se pot împărţi în
raport cu acesta în trei categorii:
1. activităţile a1, a2, b1, activităţi care trebuie terminate înainte de începerea lui
b2, denumite activităţi precedente; dintre acestea a2 şi b1 se numesc imediat
precedente;
2. activităţile b3, c2, c3, activităţi care nu pot începe decât după terminarea lui
b2, denumite activităţi următoare; dintre acestea b3 şi c2 se numesc imediat
următoare;
3. activităţile a3 şi c1 sunt independente faţă de b2.
 S-a convenit ca relaţiile de tipul 1 şi 2 să fie denumite condiţionări; o activitate
“a” condiţionează activitatea “b” dacă activitatea “b” nu poate începe decât după
ce activitatea “a” s-a terminat complet (figura 3.17.a2);.

Dacă pentru începerea activităţii “b” este necesară numai o anumită

proporţie din “a”, atunci aceasta şi, implicit, a doua, se împart în subactivităţi a1,
a2, a3, respectiv b1, b2, b3 – figura 3.17.a1, c.

Între unele activităţi, logic independente, care, teoretic, se pot executa în

paralel (a1, a2, a3 – figura 3.17.b), pot apărea relaţii, prin faptul că necesită
folosirea unei resurse comune (de exemplu, forţă de muncă sau utilaj) de care nu
se dispune în cantităţile care ar fi necesare execuţiei în paralel şi, atunci, apar
condiţionări de tip succesiv (figura 3.17. c).
 Este intuitiv faptul că nu toate condiţionările sunt la fel de puternice. Unele din
ele nu pot fi modificate sau înlăturate, deoarece sunt în firea lucrurilor. De exemplu,
condiţionarea “execuţia săpăturii în fundaţii” precede “execuţia turnării betonului
în fundaţii” etc. Condiţionările de acest gen se numesc CONDITIONARI
ABSOLUTE.

Alte condiţionări pot fi neglijate, fie intenţionat, fie din greşeală. În cazul
executării unui drum nou, care urmează să fie subtraversat de o canalizare, este
raţional ca execuţia drumului să fie condiţionată de terminarea tronsonului de
canalizare din ampriza drumului. Dar este evident, de asemenea, că acest lucru nu
este inevitabil şi, din motive justificate, sau pur şi simplu din lipsă de coordonare,
drumul nu poate fi executat înaintea canalizării. Condiţionările de acest tip sunt
denumite CONDITIONARI RELATIVE.
 Din punct de vedere al naturii lor, condiţionările relative pot fi: tehnologice,
organizatorice şi legislative.
 Condiţionările tehnologice sunt condiţionări provocate de reguli tehnologice, legiferate sau
nu, al căror scop este, de fapt, de a asigura calitatea şi economicitatea lucrărilor. De
exemplu: executarea instalaţiilor electrice înaintea tencuielilor; montarea parchetului după
terminarea proceselor de zugrăveli; montarea geamurilor după terminarea uscării
tencuielilor (vara) etc.
 Condiţionările organizatorice sunt condiţionări între două sau mai multe activităţi, pentru a
căror realizare este necesară folosirea unei aceleiaşi resurse indivizibile, din care cauză
activităţile trebuie executate pe rând. De exemplu, două săpături care trebuie efectuate cu
acelaşi excavator, două prefabricate care se montează cu aceeaşi macara şi de aceeaşi echipă,
două procese oarecare executate pe un front de lucru îngust care nu permite realizarea lor
simultană etc.

Condiţionările legislative sunt condiţionări provocate de anumite prevederi legale şi se

referă, în mod special, la procedurile cu caracter administrativ: avizări, aprobări, comenzi,
operaţiuni bancare, recepţii pe faze de execuţie.