Clasa Arachnida

Bejenari Ion
 Arahnide
Arahnidele (latină Arachnida) sunt o clasă de artropode chelicerate care cuprinde forme cunoscute
cu denumirea comună de scorpioni, păianjeni, opilioni, acarieni și altele. În prezent, oamenii de
știință au descris peste 114 mii de specii de arahnide (inclusiv 1,8 mii specii fosile), dintre care
majoritatea sunt păianjeni (peste 44 mii specii) și acarieni (peste 55 mii specii).
Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol, în apă, parazitează
plante, animale și oameni. Arahnidele reprezinta cel de-al doilea mare grup de artropode terestre
dupa insecte, fiind raspandite in toate tipurile de habitate. Exista si specii acvatice - dulcicole sau
marine - dar aceastea sunt adaptate secundar la mediul acvatic. Stramosii arahnidelor au
reprezentat probabil unul din primele grupuri care au pasit pe uscat la inceputul paleozoicului,
avand originea in forme care traiau in apele litorale putin adanci. Pe baza tipului lor de hrănire,
sunt clasificați în principal ca carnivore. Știința care se ocupă cu cercetarea arahnidelor se
numește - Arahnologie.
Etimologie
Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη
(arachne) – păianjen, există o legendă despre Arachne, o
țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de către
Atena.
Cuprinde artropode caracterizate prin prezenţa unei
perechi de apendice preorale (la origine postorale)
numite chelicere, având formă de cleşti prehensili. Nu
au antene.
 Alcătuirea corpului
Corpul cheliceratelor este format din două regiuni
sau tagme, respectiv prosoma (toracele) şi
opistosoma (abdomenul). Prosoma include acronul
şi cele şase perechi de apendice ale segmentelor
contopite. A doua pereche de apendice, pedipalpii
sau palpii maxilari, are funcţie prehensilă,
senzorială sau masticatoare. Următoarele perechi
de apendice au rol locomotor. Prosoma este
acoperită de o carapace care maschează
segmentarea primitivă. Opistosoma cuprinde un
număr variabil de segmente, maxim 13,
terminându-se printr-o prelungire postanală
reprezentată de: telsonul xifozurilor, spinul
scorpionilor sau flagelul palpigradelor.
 Ordinul Scorpiones
Morfologie externă
- Corpul scorpionilor este alcatuit din prosoma si opistosoma, iar aceasta, la randul ei din mezosoma si
metasoma. Dorsal, prosoma este acoperita cu un scut chitinos, pe care anterior se afla o pereche de ochi
mediani iar latero-enterior cate 2-5 ochi laterali.
- Anterior si ventral se deschide orificiul bucal. Anterior, acesta este marginit de baza chelicerelor.
- Chelicerele sunt formate din trei articole, avand forma de cleste. Palpii, mari si formati doar din sase
articole, au de asemenea forma unor clesti. Celelalte perechi de apendice ambulatoare sunt alcatuite din
cele 7 articole caracteristice, tarsul terminandu-se cu doua ghiare.
- Mezosoma este lata, turtita dorso-ventral, alcatuita din sapte segmente, mai puternic chitinizate dorsal.
Pe fata ventrala, primul segment al mezosomei prezinta orificiul genital, protejat de operculul genital,
format la randul lui din doua placi chitinoase sudate pe o linie madiana.
- Pe celelalte patru sternite ale segmentelor mezosomei se afla cate o pereche de stigme respiratorii
(stigme pulmonare).
- Metasoma este mult mai ingusta decat restul corpului, constituind "coada" animalului. Este formata din
cinci segmente de forma alungita plus un telson ceva mai voluminos, in varful caruia se afla un tep
aflat in legatura cu o glanda veninoasa dubla, cu venin mortal si pentru om la o serie intreaga de specii.
 Ordinul Scorpiones
Organizația internă
- Sistemul digestiv este alcatuit din intestin anterior, mijlociu si posterior, primul si ultimul segment avand origine
ectodermica. Orificiul bucal se continua cu un faringe musculos si apoi cu un esofag, inconjurat de masa nervoasa
cefalica.
- Aparatul respirator este reprezentat de patru perechi de plamani saciformi, situati la nivelul mezosomei.
- Sistemul circulator este deschis. Inima este alungita, situata in abdomen si prevazuta cu sapte perechi de ostiole.
Anterior si lateral pornesc o aorta cefalica si noua perechi de vase laterale precum si o aorta posterioara. Sangele
venos se colecteaza in sinusuri venoase, dupa care se intoarce in pericard si de aici in inima.
- Sistemul excretor este foarte asemanator cu cel de la insecte, fiind reprezentat de mai multe categorii de componente -
tuburile Malpighi (tuburi care plutesc in cavitatea celomica si se deschid la limita dintre intestinul mediu si cel
peosterior), glandele coxale (care sunt nefridii modificate care se deschid pe fata ventrala a corpului, la baza perechii a
treia de apendice), nefrocitele si glandele limfatice.
- Sistemul nervos este reprezentat de o concentrare cefalica, cu rol de creier si un lant ganglionar ventral. In zona
subesofagiana se afla o masa ganglionara formata din contopirea a 9 ganglioni, dupa care urmeaza 3 ganglioni in
mezosoma si 4 in metasoma.
- Organele de simt sunt reprezentate de ochi, care au vedere slaba, de trihobotrii (peri tactili cu baza sprijinita pe o
membrana fina, situati pe apendice), organe liriforme (fante la nivelul cuticulei, acoperite deasemenea de o membrana
fina pe care se prind terminatii nervoase; se pare ca au rol in chemoreceptie) si de piepteni.
 Ordinul Scorpiones
Sistemul genital
- Sexele sunt separate. Atat la masculi cat si la femele, orificiile genitale se deschid ventral, pe mezosoma. Ovarele sunt
unite intr-o singura masa scalariforma, care se continua cu doua oviducte unite camera genitala ce se deschide la
exterior prin orificiul genital. Testiculele sunt perechi, avand de asemenea forma scalariforma. Cele doua canale
deferente, ca si in cazul precedent, se deschid in camera genitala situata ventral. Acuplarea scorpionilor prezinta unele
particularitati interesante. Astfel, cei doi parteneri executa impreuna un dans nuptial destul de complicat in decursul
caruia raman prinsi unul de altul cu ajutorul clestilor. Ulterior, masculul depune pe sol spermatozoizii grupati in
spermatofori de forma variata, cautand sa orienteze femela astfel incat aceasta sa se dispuna deasupra spermatoforului.
Inainte de depunerea spermatoforului, masculul atinge repetat cu picioarele anterioare pieptenii si operculul genital al
femelei. In cele din urma, spermatoforii ajung in camera genitala a femelei, unde sprematozoizii sunt pusi in libertate.
Din ou ies juvenili identici ca spect cu adultul. Scorpionii "nasc" pui vii, dezvoltarea embrionara avand loc in
interiorul sistemului genital femel. Probabil, acest aspect este legat de faptul ca scorpionii, grup foarte vechi, s-au
confruntat la inceput cu conditii de mediu foarte vitrege, iar lasarea pontei pe sol ar fi reprezentat un risc mult prea
mare pentru supravietuire. Dupa eclozare, puii raman pe spatele mamei pana dupa cea de-a doua naparlire.
 Ecologie
Scorpionii sunt animale lucifige, nocturne. Ziua si-o
petrec ascunsi pe sub pietre, in crapaturile stancilor
sau in galerii subterane. Prada lor este reprezentata de
o gama larga de insecte si larve ale acestora sau de
alte tipuri de chelicerate. Cu toate ca veninul lor este
mortal pentru multe specii de vertebrate, este folosit
numai in cazuri extreme. La randul lor, scorpionii sunt
consumati de un numar relativ mare de vertebrate si
chiar de nevertebrate.
 Ordinul Aranea
Morfologie externa.
- Corpul araneelor este alcatuit din prosoma si opistosoma, legate intre ele printr-o formatiune ingusta - petiolul -
aparuta prin modificarea primului segment abdominal. Prosoma are forma aproximativ ovala, purtand anterior mai
multe perechi de ochi.
- La Aranea diademata ochii sunt in numar de opt, in vreme ce la alte specii acest numar difera. Dintre acestia, se
remarca o pereche de ochi mediani, mai mari, si doua grupe de cate trei ochi latero-anteriori, mai mici.
- Dorsal, tegumentul este ingrosat, constituind un scut chitinizat protector. Ventral, pe prosoma se disting o placa
sternala mica, care are si rol de buza inferioara, si o placa sternala mare, aceasta din urma inconjurata de coxele
apendicelor ambulatoare.
- Orificiul bucal se deschide anterior, fiind inconjurat de baza chelicerelor si a pedipalpilor, ca si de placa sternala mica.
Coxele pedipalpilor prezinta pe laturi cate o lama chitinoasa de forma triunghiulara; pe aceste lame se afla cate un
smoc de peri denumit scopula si la unele specii un varf dintat - serula.
- Apendicele sunt reprezentate de chelicere, pedipalpi si de cele patru perechi de apendice ambulatoare.
- Opistosoma este de regula voluminoasa, mai mare sau egala ca dimensiuni cu prosoma. tegumentul ei este slab
chitinizat. Posterior, pe partea ventrala se deschide orificiul anal. Anterior fata de acesta se gasesc organele filiere.
Firele de matase ce ies prin aceste orificii sunt impletite cu ajutorul ghiarelor pectinate ale picioarelor, alcatuind firul
de matase cu care paianjenul construieste plasa.
 Ordinul Aranea
Organizația internă.
- Sistemul digestiv se deschide anterior, ventral, prin orificiul bucal, delimitat anterior de buza anterioara (superioara),
lateral de lamelele chitinoase ale pedipalpilor si posterior de placa sternala mica. La nivelul orificiului bucal se
deschid glandele salivare (rostrale si maxilare).
- Sistemul respirator este interesant, la aranee existand specii care respira prin plamani si specii care poseda atat
plamani cat si trahei. Plamanii pot fi in numar de doi sau patru. Traheele sunt reprezentate de un sistem de tuburi
ramificate ce duc oxigenul direct la tesuturi.
- Sistemul circulator este de tip deschis, si are ca parte principala o inima alungita, cilindrica si prevazuta cu ostiole,
situata dorsal, in opistosoma. Anterior, sangele este pompat intr-o aorta anterioara care se ramifica in prosoma.
- Sistemul excretor. Excretia se face ca si la alte arahnide in mai multe moduri. O parte a catabolitilor sunt evacuati la
exterior de catre glandele coxale, ale caror orificii se deschid la baza primei perechi de picioare. Tuburile Malpighi,
puternic ramificate si in numar de doua sau patru, in functie de specie, se deschid in rect. La nivelul prosomei (unde
tuburile Malpighi nu ajung) excretia se realizeaza prin intermediul nefrocitelor.
- Sistemul nervos este reprezentat de creier si de o masa ganglionara masiva, situata ventral la nivelul prosomei si
rezultata din contopirea catenei nervoase de la arahnidele primitive. De la aceste formatiuni nervoase pornesc nervi la
apendice si la organele interne din prosoma si opistosoma.
- Organele de simt sunt reprezentate de ochi, in numar de opt la, dar al caror numar poate varia, de peri senzitivi situati
pe corp si pe apendice, de organe liriforme cu functie chemoreceptoare, aflate pe tot corpul si de organe faringiene cu
rol gustativ.
 Ordinul Aranea
Sistemul genital
- Organele genitale, atat cele mascule cat si cele femele, sunt alcatuite la fel: perechi, simple, continuate cu doua
gonoducte care se unesc ventral si care se deschid la exterior pe fata ventrala a opistosomei. La femelele unor specii
de aranee, de-o parte si de alta a orificiului genital se gasesc doua orificii de imperechere, care se deschid in niste
receptaccule, unde masculul depune produsele spermatice. Acuplarea prezinta o serie de aspecte interesante. Masculii
sunt mai mici decat femelele iar acestea au un pronuntat instinct agresiv, atacand orice fel de vietuitoare care se
apropie de ele. In acest fel, actul imperecherii este destul de periculos pentru mascul, care risca sa fie consumat de
femela. Pentru realizarea acuplarii, masculii diferitelor specii recurg la strategii diferite. La unii paianjeni, masculul
executa un dans nuptial care are rolul de a inhiba instinctul agresiv al femelei; la alte specii, masculul imobilizeaza
femela cu ajutorul chelicerelor (fara insa a o rani) sau o leaga cu fire de matase. Dupa descarcarea bulbilor genitali in
orificiul genital al femelei, masculii se indeparteaza, deoarece dupa realizarea imperecherii, instinctul agresiv al
femelei revine.
- Ponta este depozitata de catre femele in coconi sferoidali pe care femela ii va purta cu sine pana la eclozarea
juvenililor. Cu toate ca acesti juvenili seamana cu adultii, au fost descrise de specialisti stadii de dezvoltare
asemanatoare ca denumiri cu cele de la insecte - prelarve, larve, nimfe. In primele faze ale vietii, juvenilii raman
grupati, fara sa se hraneasca, consumand rezervele viteline. Pana la atingerea stadiului de adult - cu gonade
functionale - sunt necesare 7 - 12 naparliri succesive, dupa fiecare naparlire talia crescand treptat.
Structura internă
 Ecologia
Araneele ocupa un mare numar de
biotopuri terestre, ajungand si in
mediul cavernicol sau chiar in
mediul acvatic dulcicol. Unele
specii vaneaza pe sol, prin alergare,
altele isi pandesc prada din galerii
de unde sar asupra ei, altele tes
panze cu forma caracteristica. Cele
mai multe specii de paianjeni sunt
solitari, existand totusi si specii
gregare, "sociale" care isi
construiesc panzele individuale pe o
plasa mare comuna.
 Ordinul
Pseudoscorpiones
- Cele circa 1200 de specii de pseudoscorpioni sunt forme de talie mica (nu depasesc 1 cm), cu corpul turtit dorso-
ventral. Prosoma este nesegmentata, prezentand dorsal l-2 perechi de pete ocelare, iar opistosoma elipsoidala si usor
aplatizata dorso-ventral este formata din 12 segmente, din care sunt vizibile doar .
- Chelicerele sunt retractile, iar pedipalpii sunt masivi, transformati in clesti asemanatori cu cei de la scorpioni. Chelele
prezinta in schimb glande veninoase iar la varful articolelor mobile se deschid si canalele unor glande sericigene.
Secretia acestor glande serveste la construirea de mici adaposturi pentru adulti sau pentru ponta.
- Prosoma este acoperita dorsal de un scut chitinos, iar ventral, coxele apendicelor ambulatoare se unesc median,
acoperind sternitele in intregime. Lateral, pe segmentele trei si patru ale opistosomei se gaesc doua perechi de stigme
respiratorii.
Ecologie.
- Pseudoscorpionii sunt animale euritope, intalnite de pe malul marilor pana in regiunile montane. De obicei sunt gasiti
sub scoarta copacilor uscati sau doborati, sub pietre, in stratul de muschi, hranindu-se cu prazi marunte. Cele mai
multe specii sunt termofile. Unele specii pot fi intalnite in locuinte, in coloniile de termite, musuroaiele de furnici sau
stupii de albine.
 Pseudoscorpioni

Cheiridium muscorum Chelifer cancroides

Ordinul Thelyphonida (Uropygi)

Teliphonidele sunt un grup mic, de doar 86 de specii, cu dimensiunile de

circa 5 - 7 cm fara flagel. Se recunosc usor de restul cheliceratelor terestre
dupa flagelul lung si articulat cu care se termina opistosoma. Prosoma,
alungita, poarta doi ochi mediani si o serie de ochi laterali anteriori.
Chelicerele sunt scurte, in schimb pedipalpii sunt formati din articole
puternic chitinizate, groase si scurte si prevazute cu zimti; animalele
folosesc aceste organe prehensile pentru a prinde, retine si sfarama prada.
Coxele pedipalpilor se sudeaza in plan median, formand o placa chitinoasa
unica ce protejeaza ventral orificiul bucal. Dintre apendicele ambulatoare,
doar ultimele trei perechi servesc la deplasare, prima pereche, cu articolele
mai subtiri si alungite avand rol de organe senzoriale.
Ecologie. Uropigienii sunt animale nocturne, care isi sapa adaposturi cu
ajutorul masivilor pedipalpi. Vechimea grupului este mare, fosile cu
morfologia identica cu a formelor actuale datand din carbonifer.
Sistematica grupului este relativ simpla, uropigienii fiind cuprinsi intr-o
singura familie - Telyphonidae. Speciile grupului sunt raspandite in zonele
tropicale ale Americii, Africii si Asiei.
Ordinul Schizomida

- Acest grup taxonomic include circa 125 de specii de talie de regula

mica - 3 - 5 mm - caracterizate prin faptul ca prosoma apare impartita
in trei regiuni - una anterioara masiva, o a doua scurta (mezoprosoma)
si o a treia (metaprosoma) formata din doua structuri simetrice.
Opistosoma este alungita, terminata cu un scurt flagel, la nivelul
caruia exista caractere ce diferntiaza cele doua sexe.
- Ecologie. Schizomidele sunt specii lucifuge, intalnite in frunzar sau
sub pietre, iar hrana lor este constituita din insecte marunte si larve
ale acestora. Sistematica. Schizomidele se impart in doua familii -
Protoschizomidae si Schizomidae, cu specii raspandite in zonele
tropicale.
Ordinul Amblypygi

- Cele circa 90 de specii de amblipigieni, sunt forme tropicale, de talie

medie - nu depasesc 5 cm lungime - cu corpul impartit in prosoma (cu
segmente fuzionate) si opistosoma. Chelicerele sunt relativ scurte, iar
pedipalpii sunt transformati in apendice prehensile masive si
prevazute pe articolele terminale cu tepi, asemanatoare cu cele de la
gigantostracee. Prima pereche de apendice ambulatoare se transforma,
avand articolele tarsale multiplicate si servind la pipait. Prosoma are
aspect aproximativ circular, cu doi ochi mediani si doua grupe de trei
ochi laterali. Pe fata ventrala se observa cateva placi sternale mici.
Opistosoma este aplatizata si articulata ingust de prosoma.
- Resturi fosile de amblipigieni dateaza din carbonifer, cand se pare ca
grupul a avut o raspandire mai larga decat in prezent, dat fiind
conditiile climaterice.
- Ecologie. Sunt animale relativ lente, care vaneaza pe solul padurilor
tropicale, bazandu-se pe pipait pentru identificarea prazii.
 Ordinul Opiliones
(Phalangida)
Morfologie externă.
- Corpul este alungit sau ovoidal, zona de contact dintre prosoma si opistosoma fiind marcata de doua segmente ale
prosomei, mai mult sau mai putin individualizate. Anterior, pe prosoma exista dorsal o pereche de ochi mediani.
Chelicerele, formate din trei articole au forma de cleste, servind la ruperea prazii in bucati. Pedipalpii sunt de regula
alungiti, avand rol tactil. La unele specii exotice au rol prehensil, fiind hipertrofiati si avand forma de cleste.
- Orificiul bucal este precedat ca si la scorpioni de un atriu bucal mascat la acest grup de lobii maxilari ai pedipalpilor,
care au de asemenea rol in dilacerarea prazii.
- Sistemul respirator este reprezentat ca si la pseudoscorpioni de trahee ramificate in tot corpul, iar aerul atmosferic
intra in sistemul respirator prin cele doua stigme.
- Ventral, intre coxele picioarelor se deschid orificiile a doua glande odorifere, a caror secretie urat mirositoare este
folosita ca un mijloc de indepartare a dusmanilor.
- In stransa legatura cu forma corpului se modifica si sistemul nervos. Astfel, acesta sufera o concentrare, rezultand o
formatiune ganglionara ventrala unica. Alte diferente apar si in ceea ce priveste forma gonadelor.
 Ordinul Opiliones
(Phalangida)
Ecologie.
- Opilionidele reprezinta un grup destul de raspandit, cele
mai multe specii fiind tropicale. Cele mai multe specii
sunt nocturne, fiind intalnite adesea in frunzarul de
padure sau in locurile pietroase. Pe timpul zilei ii
intalnim pe sub pietre sau sub scoarta copacilor doborati.
Sunt de asemenea specii iubitoare de umiditate, adesea
consumand picaturi de roua sau de apa de pe plante.
Regimul aliementar include atat prada vie - reprezentata
de unele gasteropode sau insecte marunte - cat si de
cadavre proaspete ale acelorasi mentionate anterior. O
alta modalitate de aparare a opilionidelor, alaturi de
glandele cu secretie urat mirositoare o reprezinta si
capacitatea de a-si desprinde picioarele de la articulatii
atunci cand sunt atacate. Picioarele rupte se refac
ulterior; bucatile rupte se pot misca un timp dupa ce s-au
desprins de corp, in acest mod dusmanii fiind indusi in
eroare.
 Acarina

Morfologie externă.
- Acarienii sunt arahnidele la care procesul de fuziune al segmentelor corpului a atins stadiul cel mai avansat. Prosoma
fuzioneaza larg cu opistosoma, corpul avand aspect saciform, cu unele variante la formele andoparazite la plante si
animale care au de regula corpul alungit. Pe corp se disting doua regiuni distincte - proterosoma si hysterosoma,
impartite la randul lor. Anterior de zona ce poara chelicerele si pedipalpii se gaseste acronul, care constituie impreuna
cu segmentele pregnatosomale idiosoma.
- Corpul acarienilor mai poate fi impartit in prosoma (care cuprinde idiosoma, gnathosoma, pro si metapodosoma) si
opistosoma.
- Chelicerele si pedipalpii au modificari variate, in functie de regimul alimentar. La formele primitive, chelicerele au
forma normala, cu chele, in timp ce la formele specializate au adesea aspectul unor stileti care formeaza o trompa
retractila care serveste la strapungerea tegumentului gazdelor animale sau a structurilor de protectie ale plantelor.
- Corpul acarienilor este protejat de placi chitinoase care nu mai au legatura cu vechea segmentatie;
 Acarina
Organizația internă.
- Organizatia interna se aseamana in linii mari cu cea a araneelor, existand si particularitati caracteristice. Astfel,
faringele are aceiasi pereti musculosi, functionand ca o pompa aspiro-respingatoare, fiind mai dezvoltat la formele
hematofage sau la speciile care se hranesc cu sucuri vegetale. Esofagul traverseaza masa de tesut nervos, deschizandu-
se ulterior intr-un intestin mediu de forma variabila - de la un simplu tub sau sac, la o structura cu diverticuli laterali
cu rol de rezervoare de hrana. Intestinul posterior se termina cu un scurt rect. La unele specii exista glande salivare sau
veninoase; de exemplu, la formele hematofage, saliva are proprietati anticoagulante.
- Sistemul excretor este reprezentat de tuburile Malpighi, in numar de 1 - 4 perechi, care pot lipsi la unele grupe. De
asemenea, unele specii de acarieni prezinta glande coxale.
- Sistemul respirator este variat; unii acarieni au sistem respirator de tip traheean, altii au plamani, existand in fine si
forme lipsite de sistem respirator, ca si specii la care exista un fel de sistem respirator mixt.
- Sistemul circulator este foarte redus - la inima, situata dorsal - sau complet absent.
- Sistemul nervos. Datorita procesului de fuzionare, sistemul nervos se modifica mult. Acarienii prezinta doar o
aglomerare nervoasa la nivelul prosomei, strabatuta de esofag, de la care pornesc nervi in tot corpul. Orice urma a
lantului ganglionar ventral dispare.
- Ca organe de simt acarienii prezinta ochi, peri senzoriali, trihobotrii si organe Haller - cu rol olfactiv (este vorba de
invaginatii la nivelul peretelui corpului prevazute in interior cu peri senzoriali, situate la nivelul tarselor; astfel de
structuri sunt prezente la ixodide si notostigmate).
 Acarina

Sistemul genital.
- Sistemul genital este reprezentat de o pereche de testicule si o pereche de ovare, gonoductele confluand si
deschizandu-se printr-un orificiu genital unic situat ventral, pe fostul segment doi al opistosomei. Sexele sunt separate.
Apar si la acarieni o serie de particularitati ale gonadelor sau ale organelor anexe. La masculi apare un organ de
acuplare, ca si glande anexe. Femelele prezinta ovopozitoare, placi genitale externe si un receptacul seminal. La unele
forme, posterior fata de anus exista un orificiu de acuplare. De aici, produsele genitale masculine trec in receptaculul
seminal ce comunica cu ovarele, iar orificiul genital este folosit doar pentru depunerea pontei. Acuplarea se poate
realiza in diverse moduri. La unele specii are loc prin intermediul penisului in vreme ce la altele are loc doar o
suprapunere a orificiilor genitale. Alte specii prezinta modificari la nivelul pedipalpilor sau a altor perechi de
apendice, inclusiv a chelicerelor, in acest caz apendicele respective functionand ca gonopode. In sfarsit, exista si specii
care construiesc spermatofori pedunculati ca cei de la pseudoscorpioni sau scorpioni, o acuplare propriu-zisa lipsind in
acest caz.
- Ontogeneza acarienilor este destul de complexa. Exista astfel la cele mai multe specii un stadiu de larva cu doar trei
perechi de apendice ambulatoare si un stadiu de nimfa, la care trasaturile morfologice sunt identice cu cele ale
adultului, dar la care lipsesc gonadele. La alte grupe exista si alte stadii - pupa larvara, protonimfa, pupa nimfala.
 Ecologia
Ecologia acarienilor este de
asemenea extrem de variata.
Acarienii populeaza astfel atat
habitatele terestre cele mai variate
cat si habitate bentale dulcicole si
marine. O mare parte a acarienilor
sunt liberi - cu regim fitofag sau
zoofag - existand insa si o gama
larga de forme ecto sau endoparazite
la plante, animale sau si la plante si
la animale.
 Paleontologia si filogenia
cheliceratelor
- Cheliceratele formeaza un grup omogen si usor de urmarit in evolutie din paleozoic si pana in
zilele noastre. Faptul ca inca mai exista si azi forme extrem de primitive - xifosurele - ofera un
material de comparatie extrem de interesant pentru intelegerea atat a modului in care a decurs
evolutia acestui grup de artropode cat si a modului in care au evoluat alte grupe de artropode la
care astfel de forme lipsesc in prezent.
- In opinia specialistilor, cheliceratele deriva dintr-un stramos comun cu trilobitii, cele doua grupe
mari de artropode evoluand divergent (in prezent nu mai este acceptata teoria conform careia
cheliceratele s-ar fi desprins din trilobiti). In orice caz, grupul de origine al cheliceratelor era un
grup de artropode precambriene acvatice, traind in zone putin adanci, deja dotat cu chelicere.
- Arahnidele reprezinta cel de-al treilea grup mare de chelicerate. Relatiile filogenetice din cadrul
grupului mare al arahnidelor nu sunt inca suficient de clare; totusi, tinand cont atat de aspecte de
morfologie externa cat si de date legate de organizatia interna, se considera ca arahnidele sunt cel
mai apropiate de gigantostracee. In cadrul arahnidelor, cele mai primitive forme ar fi reprezentate
de scorpioni, care practic nu s-au mai modificat din paleozoic; in plus, structura cuticulei
chitinoase la scorpionii actuali si la gigantostraceele fosile este foarte asemanatoare.
Thanks
 Resurse
1. https://
www.scritub.com/biologie/animale/CLASA-PAIANJENI
LOR-ARACHNIDELO42143820.php

2. https://
www.scrigroup.com/educatie/biologie/Ordinul-Aranea515
98.php

3. https://eol.org/pages/165/articles?locale_code=ro

4. https://view.livresq.com/view/5faec7e94d37810007e9838
c
/

5. https://www.editura.bioflux.com.ro/docs/aioanei.pdf