Carol al II-lea al Spaniei: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 18 martie 2023 13:18

Date personale
Carol al II-lea

Poreclă	el Hechizado, l'Encantat, de Verhexten
Născut	6 noiembrie 1661(1661-11-06) Madrid, Spania
Decedat	1 noiembrie 1700 (38 de ani) Madrid, Spania
Înmormântat	El Escorial, Spania
Părinți	Filip al IV-lea al Spaniei Mariana de Austria
Frați și surori	Juan José de Austria[] Baltasar Carlos, Prinț de Asturia Filip Prospero, Prinț de Asturia Maria Tereza a Austriei Margarita Teresa de Spania Fernando Tomás de Austria[]
Căsătorit cu	Marie Louise d'Orléans (1679–1689) Maria Anna de Neubourg (1689–1700)
Religie	catolicism
Ocupație	conducător[*]
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	Rey de las Españas[][[Rey de las Españas (1479-1710)\|]] rege al Aragonului[] Lord of the Netherlands[] duce de Milano[] re di Napoli e Sicilia[][[re di Napoli e Sicilia \|]] king of Sardinia[] conte de Burgundia[] Duce de Brabant (17 septembrie 1665–1 noiembrie 1700) Rey de Castilla[] conte de Barcelona[] Rey de Navarra[] Rey de León[] Rey de Galicia[] rege al Granadei[*] rege al Ierusalimului
Familie nobiliară	Casa de Habsburgo en España[*]
Rege al Spaniei
Domnie	17 septembrie 1665–1 noiembrie 1700
Predecesor	Filip IV
Succesor	Filip V
Semnătură

Modifică date / text

Carol al II-lea al Spaniei (Carlos Segundo) (n. 6 noiembrie 1661, Madrid, Madrid^⁠(d), Spania – d. 1 noiembrie 1700, Madrid, Madrid^⁠(d), Spania) a fost rege al Spaniei, al Regatului de Napoli, al Regatului Siciliei, fiind astfel suveran asupra teritoriului Italiei (mai puțin Piemontul, Statele Papale și Republica Venețiană) și suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la Mexic până la Filipine. Carol a fost singurul fiu supraviețuitor al predecesorului său Filip al IV-lea, împreună cu a doua lui soție (și nepoată) Mariana de Austria, tot din Casa de Habsburg. Nașterea lui a fost întâmpinată cu entuziasm de spanioli, care se temeau de conflictul ce ar fi izbucnit dacă Filip al IV-lea ar fi murit fără un urmaș direct.

Insulele Caroline îi poartă numele.

Biografie

Carol al II-lea este cunoscut în Istoria Spaniei ca El Hechizado (Cel Vrăjit), conform credinței populare - susținute de însuși Carol - că incapacitatea sa psihică și fizică era cauzată de „vrăjitorie” mai degrabă decât de cauza cea mai probabilă: secole de endogamie în cadrul dinastiei habsburgice (în care căsătoriile între verișori primari sau între unchi și nepoate erau ceva obișnuit, pentru păstrarea controlului asupra teritoriilor). Pedigreeul imediat al lui Carol a fost în mod excepțional populat cu nepoate care au născut fiii unchilor lor: mama lui Carol a fost nepoata tatălui lui Carol, fiind fiica Mariei Ana de Spania (1606-1646) și a Împăratului romano-german Ferdinand al III-lea. Astfel, împărăteasa Maria Ana a fost în același timp mătușa și bunica lui. Totuși, regele a fost exorcizat, și toți exorciștii din regat au fost chemați pentru a pune întrebări directe demonilor pe care îi expulzau. Stră-stră-stră bunica lui, Ioana I a Castiliei (Ioana cea Nebună), mama regelui Carol I al Spaniei (Carol Quintul), la rândul lui împărat romano-german, a devenit complet nebună încă din tinerețe; frica unei tendințe spre nebunie a existat mereu în rândul habsburgilor.

Carol al II-lea a fost ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, invalid fizic, retardat mental și desfigurat (posibil datorită prognatismului mandibular; nu era capabil să mestece). Limba lui era atât de mare încât cu greu se putea înțelege ce vorbește, și saliva în mod excesiv. Este posibil că suferea de asemenea de boala de oase cunoscută ca acromegalie. A fost tratat ca un bebeluș până la zece ani. De teama că fragilul copil va fi suprasolicitat, a fost lăsat complet needucat, și indolența sa a fost încurajată până la punctul în care nici nu se pretindea să fie curat. Când fratele său vitreg, Ioan al Austriei cel Tânăr, fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea, a obținut puterea prin exilarea reginei mamă de la curte, a insistat că ar trebui cel puțin să i se pieptene părul regelui.

Singura activitate viguroasă în care s-a implicat Carol a fost vânătoarea, el obișnuind să împuște animale în rezervațiile de la Escorial.

Domnie

Anii domniei lui Carol al II-lea au fost unii de agonie pentru Spania. Economia a stagnat, erau probleme de foamete în regat, și puterea monarhiei asupra diverselor provincii spaniole era foarte slăbită. Incapacitatea lui Carol de a guverna a însemnat că a fost de multe ori ignorat, și puterea în regatul său a devenit motivul intrigilor de la curte și a fost influențată de interese străine, în special franceze.

Mama sa a fost regentă în mare parte a domniei sale. Deși a fost exilată de fratele nelegitim al regelui, Ioan al Austriei cel Tânăr, s-a întors la curte după moartea lui Ioan în 1679.

Pe timpul domniei lui Carol, declinul puterii și prestigiului spaniol declanșat de politicile Contelui-Duce de Olivares a fost accelerat. Deși Tratatul de la Lisabona cu Portugalia din 1668 ceda enclava nord-africană Ceuta Spaniei, a fost o palidă consolare pentru pierderea Portugaliei și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza.

Carol a prezidat de asemenea cel mai mare auto de fe din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre puținele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o Junta Magna (Mare Consiliu), pentru a examina și investiga Inchiziția spaniolă. Raportul a fost atât de incriminator la adresa „Sfântului Oficiu”, încât Inchizitorul General l-a convins pe monarhul decrepit să „destineze teribilul rechizitoriu flăcărilor” (Durants, 1963). Când Filip al V-lea a ajuns pe tron, a cerut să i se aducă raportul, dar nu s-a putut găsi nicio copie.

Succesiunea

În 1679, la 18 ani, Carol al II-lea s-a căsătorit cu Maria Luiza de Orléans (1662-1689), fiica cea mare a lui Filip I, Duce de Orléans, fratele lui Ludovic al XIV-lea cu prima sa soție, Prințesa Henrieta a Angliei. Pe atunci, ea era cunoscută ca o tânără încântătoare. Este posibilă impotența lui Carol, deoarece nu au avut copii. Maria Luiza a intrat într-o depresie profundă și a murit la 27 de ani, la zece de ani de la căsătoria lor, lăsându-l pe Carol, în vârstă de 28 de ani, cu inima sfâșiată.

Având în continuare nevoie de un moștenitor, în anul următor s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ana de Neuburg, o fiică a lui Filip Wilhelm, Elector al Palatinatului, și soră prin alianță cu unchiul lui, Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Cu toate acestea, nici din această căsătorie nu a rezultat vreun moștenitor.

Către sfârșitul vieții Carol a devenit din ce în ce mai hipersensibil și ciudat, la un moment dat cerând să fie exhumate cadavrele familiei sale pentru a le examina. S-a spus că s-a uitat la cadavrul primei lui soții, Maria Luiza.

Când Carol al II-lea a murit în 1700, dinastia habsburgilor spanioli a dispărut odată cu el. Numise un nepot de-al său, Filip de Bourbon, Duce de Anjou (nepot al lui Ludovic al XIV-lea, și a sorii vitrege a lui Carol, Maria Teresa de Spania - Ludovic însuși putea fi moștenitor al tronului spaniol, căci mama sa fusese fiica lui Filip al III-lea), ca moștenitor. L-a numit pe vărul său Carol (din ramura austriacă a dinastiei habsburgice) ca posibilă alternativă la succesiune.

Riscul ca imperiul multi-continental al Spaniei să ajungă sub controlul lui Ludovic al XIV-lea a determinat crearea unei coaliții pentru a evita succesiunea ducelui de Anjou. Acțiunile lui Ludovic au sporit temerile englezilor, olandezilor și austriecilor, printre alții. În februarie 1701, regele francez a obligat Parlamentul de la Paris (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele de Anjou - Filip al V-lea al Spaniei - ar renunța la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a Europei.

Cu toate acestea, o a doua acțiune a regelui francez „a justificat o interpretare ostilă” : în urma unui tratat cu Spania, Ludovic a ocupat mai multe orașe din Țările de Jos spaniole (Belgia de astăzi și Nord-Pas-de-Calais). A fost scânteia care a aprins praful de pușcă lăsat de chestiunile nerezolvate ale Războiului Ligii de Augsburg (1689-97) și de acceptarea de către Ludovic al XIV-lea a moștenirii spaniole pentru nepotul său.

Războiul de Succesiune Spaniol (1702-1713) a început aproape imediat. După 11 ani de războaie sângeroase pe patru continente și trei oceane, ducele de Anjou, ca Filip al V-lea, a fost confirmat în calitatea sa de Rege al Spaniei în termeni asemănători cu cei stabiliți de puterile europene la începutul războiul. Astfel, Tratatele de la Utrecht și Rastatt au încheiat războiul și „au obținut puțin mai mult decât... ceea ce s-ar fi putut obține în mod pașnic prin diplomație în 1701”. Una dintre clauzele tratatului interzicea în mod perpetuu uniunea tronurilor franceze și spaniole.

Dinastia de Bourbon fondată de Filip al V-lea a ocupat, cu intermitențe, tronul Spaniei de atunci până în prezent.

Arbore genealogic

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+{{Infocaseta Regalitate
-[[Fişier:King_Charles_II_of_Spain.jpg|thumb|200px| Carol al II-lea al Spaniei]]
+| nume                =Carol al II-lea
-'''Carol al II-lea al Spaniei''' (''Carlos Segundo'') ([[6 noiembrie]] [[1661]], [[Madrid]] - [[1 noiembrie]] [[1700]], [[Madrid]]) a fost rege al [[Spania|Spaniei]], [[Napoli]], [[Sicilia|Siciliei]], aproape întregii [[Italia|Italii]] (mai puţin Piemontul, Statele Papale şi Veneţia), şi suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la [[Mexic]] până la [[Filipine]]. Carol a fost singurul fiu supravieţuitor al predecesorului său [[Filip al IV-lea al Spaniei|Filip al IV-lea]], împreună cu a doua lui soţie (şi nepoată) Mariana a Austriei, tot din [[Casa de Habsburg]]. Naşterea lui a fost întâmpinată cu entuziasm de spanioli, care se temeau de conflictul ce ar fi izbucnit dacă Filip al IV-lea ar fi murit fără moştenitori.
+| titlu               =
+| image               =Juan de Miranda Carreno 002.jpg
+| descriere           =
+| succesiune          =[[Rege al Spaniei]]
+| domnie              =17&nbsp;septembrie&nbsp;1665–1&nbsp;noiembrie&nbsp;1700
+| regent              =
+| predecesor          =[[Filip al IV-lea al Spaniei|Filip IV]]
+| succesor            =[[Filip al V-lea al Spaniei|Filip V]]
+| încoronare          =
+| titluri             =
+| nume complet        =
+| soț                 =[[Marie Louise d'Orléans (1662–1689)|Marie Louise d'Orléans]] (1679–1689)<br />[[Maria Anna de Neubourg]] (1689–1700)
+| urmași              =
+| casa                =
+| tată                =[[Filip al IV-lea al Spaniei]]
+| mamă                =[[Mariana de Austria]]
+| data nașterii       ={{Birth date|1661|11|6|df=y}}
+| locul nașterii      =[[Madrid]], [[Spania]]
+| data decesului      ={{Data decesului și vârsta|1700|11|1|1661|11|6}}
+| locul decesului     =[[Madrid]], [[Spania]]
+| data înmormântării  =
+| locul înmormântării =[[El Escorial]], [[Spania]]
+| semnătură           =Firma del Rey Carlos II.svg
+|}}
+'''Carol al II-lea al Spaniei''' (''Carlos Segundo'') ({{Date biografice}}) a fost rege al [[Spania|Spaniei]], al [[Regatul de Neapole|Regatului de Napoli]], al [[Regatul Siciliei|Regatului Siciliei]], fiind astfel suveran asupra teritoriului [[Italia|Italiei]] (mai puțin Piemontul, [[Statele Papale]] și [[Republica Venețiană]]) și suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la [[Mexic]] până la [[Filipine]]. Carol a fost singurul fiu supraviețuitor al predecesorului său [[Filip al IV-lea al Spaniei|Filip al IV-lea]], împreună cu a doua lui soție (și nepoată) [[Mariana de Austria]], tot din [[Casa de Habsburg]]. Nașterea lui a fost întâmpinată cu entuziasm de spanioli, care se temeau de conflictul ce ar fi izbucnit dacă Filip al IV-lea ar fi murit fără un urmaș direct.
+[[Insulele Caroline]] îi poartă numele.
-Carol al II-lea este cunoscut în [[Istoria Spaniei]] ca ''El Hechizado'' (Cel Vrăjit), conform credinţei populare - susţinute de însuşi Carol - că incapacitatea sa psihică şi fizică era cauzată de „vrăjitorie” mai degrabă decât de cauza cea mai probabilă : secole de [[endogamie]] în cadrul dinastiei habsburge (în care căsătoriile între verişori primari sau între unchi şi nepoate erau ceva obişnuit, pentru păstrarea controlului asupra teritoriilor). Pedigreeul imediat al lui Carol a fost în mod excepţional populat cu nepoate care au născut fiii unchilor lor : mama lui Carol a fost nepoata tatălui lui Carol, fiind fiica [[Maria Ana de Spania|Mariei Ana de Spania]] (1606-1646) şi a Împăratului Roman [[Ferdinand al III-lea, Împărat Roman|Ferdinand al III-lea]]. Astfel, împărăteasa Maria Ana a fost în acelaşi timp mătuşa şi bunica lui. Totuşi, regele a fost [[Exorcizare|exorcizat]], şi toţi exorciştii din regat au fost chemaţi pentru a pune întrebări directe demonilor pe care îi expulzau. Stră-stră-stră bunica lui, [[Ioana I a Castiliei]] (Ioana cea Nebună), mama regelui [[Carol I al Spaniei]], la rândul lui Împărat Roman (Carol Quintul), a devenit complet nebună încă din tinereţe; frica unei tendinţe spre nebunie a existat în rândul habsburgilor.
+==Biografie==
-Carol al II-lea a fost ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, incapacitat fizic, retardat mental şi desfigurat (posibil datorită prognatismului mandibular; nu era capabil să mestece). Limba lui era atât de mare încât cu greu se putea înţelege ce vorbeşte, şi saliva în mod excesiv. Este posibil că suferea de asemenea de boala de oase cunoscută ca [[acromegalie]]. A fost tratat ca un bebeluş până la zece ani. De teama că fragilul copil va fi suprasolicitat, a fost lăsat complet needucat, şi indolenţa sa a fost încurajată până la punctul în care nici nu se pretindea să fie curat. Când fratele său vitreg, [[Ioan al Austriei cel Tânăr]], fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea, a obţinut puterea prin exilarea reginei mamă de la curte, a insistat că ar trebui cel puţin să i se pieptene părul regelui.
+[[File:Charles II (1670-80).jpg|thumb|Carol al II-lea]]
+Carol al II-lea este cunoscut în [[Istoria Spaniei]] ca ''El Hechizado'' (Cel Vrăjit), conform credinței populare - susținute de însuși Carol - că incapacitatea sa psihică și fizică era cauzată de „vrăjitorie” mai degrabă decât de cauza cea mai probabilă: secole de [[endogamie]] în cadrul dinastiei habsburgice (în care căsătoriile între verișori primari sau între unchi și nepoate erau ceva obișnuit, pentru păstrarea controlului asupra teritoriilor). Pedigreeul imediat al lui Carol a fost în mod excepțional populat cu nepoate care au născut fiii unchilor lor: mama lui Carol a fost nepoata tatălui lui Carol, fiind fiica [[Maria Ana de Spania|Mariei Ana de Spania]] (1606-1646) și a Împăratului romano-german [[Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Ferdinand al III-lea]]. Astfel, împărăteasa Maria Ana a fost în același timp mătușa și bunica lui. Totuși, regele a fost [[Exorcizare|exorcizat]], și toți exorciștii din regat au fost chemați pentru a pune întrebări directe demonilor pe care îi expulzau. Stră-stră-stră bunica lui, [[Ioana I a Castiliei]] (Ioana cea Nebună), mama regelui [[Carol I al Spaniei]] (Carol Quintul), la rândul lui împărat romano-german, a devenit complet nebună încă din tinerețe; frica unei tendințe spre nebunie a existat mereu în rândul habsburgilor.
+Carol al II-lea a fost ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, invalid fizic, retardat mental și desfigurat (posibil datorită prognatismului mandibular; nu era capabil să mestece). Limba lui era atât de mare încât cu greu se putea înțelege ce vorbește, și saliva în mod excesiv. Este posibil că suferea de asemenea de boala de oase cunoscută ca [[acromegalie]]. A fost tratat ca un bebeluș până la zece ani. De teama că fragilul copil va fi suprasolicitat, a fost lăsat complet needucat, și indolența sa a fost încurajată până la punctul în care nici nu se pretindea să fie curat. Când fratele său vitreg, [[Ioan al Austriei cel Tânăr]], fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea, a obținut puterea prin exilarea reginei mamă de la curte, a insistat că ar trebui cel puțin să i se pieptene părul regelui.
-Singura activitate viguroasă în care s-a implicat Carol a fost [[vânătoare]]a, el obişnuind să împuşte animale în rezervaţiile de la [[Escorial]].
+Singura activitate viguroasă în care s-a implicat Carol a fost [[vânătoare]]a, el obișnuind să împuște animale în rezervațiile de la [[Escorial]].
 == Domnie ==
-Anii domniei lui Carol al II-lea au fost unii de agonie pentru Spania. Economia a stagnat, erau probleme de foamete în regat, şi puterea monarhiei asupra diverselor provincii spaniole era foarte slăbită. Incapacitatea lui Carol de a guverna a însemnat că a fost de multe ori ignorat, şi puterea în regatul său a devenit motivul intrigilor de la curte şi a fost influenţată de interese străine, în special [[Franţa|franceze]].
+Anii domniei lui Carol al II-lea au fost unii de agonie pentru Spania. Economia a stagnat, erau probleme de foamete în regat, și puterea monarhiei asupra diverselor provincii spaniole era foarte slăbită. Incapacitatea lui Carol de a guverna a însemnat că a fost de multe ori ignorat, și puterea în regatul său a devenit motivul intrigilor de la curte și a fost influențată de interese străine, în special [[Franța|franceze]].
-Mama sa a fost regentă în mare parte a domniei sale. Deşi a fost exilată de fratele nelegitim al regelui, [[Ioan al Austriei cel Tânăr]], s-a întors la curte după moartea lui Ioan în [[1679]].
+Mama sa a fost regentă în mare parte a domniei sale. Deși a fost exilată de fratele nelegitim al regelui, [[Ioan al Austriei cel Tânăr]], s-a întors la curte după moartea lui Ioan în [[1679]].
-Pe timpul domniei lui Carol, declinul puterii şi prestigiului spaniol declanşat de politicile [[Gaspar de Guzmán y Pimentel, Conte-Duce de Olivares|Contelui-Duce de Olivares]] a fost accelerat. Deşi [[Tratatul de la Lisabona (1668)|Tratatul de la Lisabona]] cu Portugalia din [[1668]] ceda enclava nord-africană [[Ceuta]] Spaniei, a fost o palidă consolare pentru [[Războiul de Restauraţie Portughez|pierderea Portugaliei]] şi a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reuşite a [[Ioan al IV-lea al Portugaliei|ducelui de Braganza]].
+Pe timpul domniei lui Carol, declinul puterii și prestigiului spaniol declanșat de politicile [[Gaspar de Guzmán y Pimentel, Conte-Duce de Olivares|Contelui-Duce de Olivares]] a fost accelerat. Deși [[Tratatul de la Lisabona (1668)|Tratatul de la Lisabona]] cu Portugalia din [[1668]] ceda enclava nord-africană [[Ceuta]] Spaniei, a fost o palidă consolare pentru [[Războiul de Restaurație Portughez|pierderea Portugaliei]] și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a [[Ioan al IV-lea al Portugaliei|ducelui de Braganza]].
-Carol a prezidat de asemenea cel mai mare ''[[auto de fe]]'' din istoria [[Inchiziţia spaniolă|Inchiziţiei spaniole]], în [[1680]], în care 120 de prizonieri au fost judecaţi şi 21 condamnaţi la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârşitul vieţii sale, în ceea ce a fost unul dintre puţinele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o ''Junta Magna'' (Mare Consiliu), pentru a examina şi investiga Inchiziţia spaniolă. Raportul a fost atât de incriminator la adresa „Sfântului Oficiu”, încât Inchizitorul General l-a convins pe monarhul decrepit să „''destineze teribilul rechizitoriu flăcărilor''” (Durants, 1963). Când [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip al V-lea]] a ajuns pe tron, a cerut să i se aducă raportul, dar nu s-a putut găsi nicio copie.
+Carol a prezidat de asemenea cel mai mare ''[[auto de fe]]'' din istoria [[Inchiziția spaniolă|Inchiziției spaniole]], în [[1680]], în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre puținele gesturi independente ale sale ca rege, Carol a creat o ''Junta Magna'' (Mare Consiliu), pentru a examina și investiga Inchiziția spaniolă. Raportul a fost atât de incriminator la adresa „Sfântului Oficiu”, încât Inchizitorul General l-a convins pe monarhul decrepit să „''destineze teribilul rechizitoriu flăcărilor''” (Durants, 1963). Când [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip al V-lea]] a ajuns pe tron, a cerut să i se aducă raportul, dar nu s-a putut găsi nicio copie.
 == Succesiunea ==
+[[File:Carlos segundo80.png|thumb|left|300px|Genealogia lui Carol al II-lea care arată consangvinizarea extinsă]]
-În [[1679]], la 18 ani, Carol al II-lea s-a căsătorit cu [[Maria Luiza de Orléans]] ([[1662]]-[[1689]]), fiica cea mare a lui [[Filip I, Duce de Orléans]], fratele lui [[Ludovic al XIV-lea]] cu prima sa soţie, [[Henrieta Ana Stuart|Prinţesa Henrieta a Angliei]]. Pe atunci, ea era cunoscută ca o tânără încântătoare. Este posibilă [[Impotenţă|impotenţa]] lui Carol, deoarece nu au avut copii. Maria Luiza a intrat într-o [[depresie]] profundă şi a murit la 27 de ani, la zece de ani de la căsătoria lor, lăsându-l pe Carol, în vârstă de 28 de ani, cu inima sfâşiată.
+În [[1679]], la 18 ani, Carol al II-lea s-a căsătorit cu [[Maria Luiza de Orléans]] ([[1662]]-[[1689]]), fiica cea mare a lui [[Filip I, Duce de Orléans]], fratele lui [[Ludovic al XIV-lea]] cu prima sa soție, [[Henrieta Ana Stuart|Prințesa Henrieta a Angliei]]. Pe atunci, ea era cunoscută ca o tânără încântătoare. Este posibilă [[Impotență|impotența]] lui Carol, deoarece nu au avut copii. Maria Luiza a intrat într-o [[depresie]] profundă și a murit la 27 de ani, la zece de ani de la căsătoria lor, lăsându-l pe Carol, în vârstă de 28 de ani, cu inima sfâșiată.
-Având în continuare nevoie de un moştenitor, în anul următor s-a căsătorit cu Prinţesa [[Maria Ana de Neuburg]], o fiică a lui Filip Wilhelm, Elector al Palatinatului, şi soră prin alianţă cu unchiul lui, [[Leopold I, Împărat Roman]]. Cu toate acestea, nici din această căsătorie nu a rezultat vreun moştenitor.
+Având în continuare nevoie de un moștenitor, în anul următor s-a căsătorit cu Prințesa [[Maria Ana de Neuburg]], o fiică a lui Filip Wilhelm, Elector al Palatinatului, și soră prin alianță cu unchiul lui, [[Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman]]. Cu toate acestea, nici din această căsătorie nu a rezultat vreun moștenitor.
-Către sfârşitul vieţii Carol a devenit din ce în ce mai hipersensibil şi ciudat, la un moment dat cerând să fie exhumate cadavrele familiei sale pentru a le examina. S-a spus că s-a uitat la cadavrul primei lui soţii, Maria Luiza.
+Către sfârșitul vieții Carol a devenit din ce în ce mai hipersensibil și ciudat, la un moment dat cerând să fie exhumate cadavrele familiei sale pentru a le examina. S-a spus că s-a uitat la cadavrul primei lui soții, Maria Luiza.
-Când Carol al II-lea a murit în [[1700]], dinastia habsburgilor spanioli a dispărut odată cu el. Numise un nepot de-al său, [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip de Bourbon, Duce de Anjou]] (nepot al lui Ludovic al XIV-lea, şi a sorii vitrege a lui Carol, [[Maria Teresa de Spania]] - Ludovic însuşi putea fi moştenitor al tronului spaniol, căci mama sa fusese fiica lui [[Filip al III-lea al Spaniei|Filip al III-lea]]), ca moştenitor. L-a numit pe verişorul său Carol (din ramura [[Austria|austriacă]] a dinastiei habsburgice) ca posibilă alternativă la succesiune.
+Când Carol al II-lea a murit în [[1700]], dinastia habsburgilor spanioli a dispărut odată cu el. Numise un nepot de-al său, [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip de Bourbon, Duce de Anjou]] (nepot al lui Ludovic al XIV-lea, și a sorii vitrege a lui Carol, [[Maria Teresa de Spania]] - Ludovic însuși putea fi moștenitor al tronului spaniol, căci mama sa fusese fiica lui [[Filip al III-lea al Spaniei|Filip al III-lea]]), ca moștenitor. L-a numit pe vărul său Carol (din ramura [[Austria|austriacă]] a dinastiei habsburgice) ca posibilă alternativă la succesiune.
-Riscul ca imperiul multi-continental al Spaniei să ajungă sub controlul lui [[Ludovic al XIV-lea]] a determinat crearea unei coaliţii pentru a evita succesiunea ducelui de Anjou. Acţiunile lui Ludovic au sporit temerile [[Anglia|englezilor]], [[Olanda|olandezilor]] şi [[Austria|austriecilor]], printre alţii. În februarie [[1701]], regele francez a obligat ''Parlamentul de la Paris'' (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuşi nu va avea moştenitori, ducele de Anjou - [[Filip al V-lea al Spaniei]] - ar renunţa la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a [[Europa|Europei]].
+Riscul ca imperiul multi-continental al Spaniei să ajungă sub controlul lui [[Ludovic al XIV-lea]] a determinat crearea unei coaliții pentru a evita succesiunea ducelui de Anjou. Acțiunile lui Ludovic au sporit temerile [[Anglia|englezilor]], [[Olanda|olandezilor]] și [[Austria|austriecilor]], printre alții. În februarie [[1701]], regele francez a obligat ''Parlamentul de la Paris'' (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele de Anjou - [[Filip al V-lea al Spaniei]] - ar renunța la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a [[Europa|Europei]].
-Cu toate acestea, o a doua acţiune a regelui francez „''a justificat o interpretare ostilă''” : în urma unui tratat cu Spania, Ludovic a ocupat mai multe oraşe din [[Ţările de Jos]] spaniole ([[Belgia]] de astăzi şi [[Nord-Pas-de-Calais]]). A fost scânteia care a aprins praful de puşcă lăsat de chestiunile nerezolvate ale Războiului Ligii de Augsburg ([[1689]]-[[1697|97]]) şi de acceptarea de către Ludovic al XIV-lea a moştenirii spaniole pentru nepotul său.
+Cu toate acestea, o a doua acțiune a regelui francez „''a justificat o interpretare ostilă''” : în urma unui tratat cu Spania, Ludovic a ocupat mai multe orașe din [[Țările de Jos]] spaniole ([[Belgia]] de astăzi și [[Nord-Pas-de-Calais]]). A fost scânteia care a aprins praful de pușcă lăsat de chestiunile nerezolvate ale Războiului Ligii de Augsburg ([[1689]]-[[1697|97]]) și de acceptarea de către Ludovic al XIV-lea a moștenirii spaniole pentru nepotul său.
-[[Războiul de Succesiune Spaniol]] ([[1702]]-[[1713]]) a început aproape imediat. După 11 ani de războaie sângeroase pe patru continente şi trei oceane, ducele de Anjou, ca [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip al V-lea]], a fost confirmat în calitatea sa de [[Listă de monarhi ai Spaniei|Rege al Spaniei]] în termeni asemănători cu cei stabiliţi de puterile europene la începutul războiul. Astfel, Tratatele de la Utrecht şi Rastatt au încheiat războiul şi „''au obţinut puţin mai mult decât... ceea ce s-ar fi putut obţine în mod paşnic prin diplomaţie în 1701''”. Una dintre clauzele tratatului interzicea în mod perpetuu uniunea tronurilor [[Franţa|franceze]] şi [[Spania|spaniole]].
+[[Războiul de Succesiune Spaniol]] ([[1702]]-[[1713]]) a început aproape imediat. După 11 ani de războaie sângeroase pe patru continente și trei oceane, ducele de Anjou, ca [[Filip al V-lea al Spaniei|Filip al V-lea]], a fost confirmat în calitatea sa de [[Listă de monarhi ai Spaniei|Rege al Spaniei]] în termeni asemănători cu cei stabiliți de puterile europene la începutul războiul. Astfel, Tratatele de la Utrecht și Rastatt au încheiat războiul și „''au obținut puțin mai mult decât... ceea ce s-ar fi putut obține în mod pașnic prin diplomație în 1701''”. Una dintre clauzele tratatului interzicea în mod perpetuu uniunea tronurilor [[Franța|franceze]] și [[Spania|spaniole]].
-Dinastia de [[Casa de Bourbon|Bourbon]] fondată de Filip al V-lea a ocupat, cu intermitenţe, tronul Spaniei de atunci, şi în prezent este reprezentată de regele [[Juan Carlos I al Spaniei]] ([[1975]] - prezent).
+Dinastia de [[Casa de Bourbon|Bourbon]] fondată de Filip al V-lea a ocupat, cu intermitențe, tronul Spaniei de atunci până în prezent.
+==Arbore genealogic==
-[[Categorie:Naşteri în 1661]]
+{{Arbore sus|width=100%}}<div style="text-align:center">
+{{Arbore5-compact
+|style=font-size: 110%; line-height: 110%;
+|border=1
+|boxstyle=padding-top: 0; padding-bottom: 0;
+|boxstyle_1=background-color: #fcc;
+|boxstyle_2=background-color: #fb9;
+|boxstyle_3=background-color: #ffc;
+|boxstyle_4=background-color: #bfc;
+|boxstyle_5=background-color: #9fe;
+|1= 1. '''Carol al II-lea al Spaniei'''
+|2= 2. [[Filip al IV-lea al Spaniei]]
+|3= 3. [[Mariana de Austria]]
+|4= 4. [[Filip al III-lea al Spaniei]]
+|5= 5. [[Margareta de Austria (1584-1611)]]
+|6= 6. [[Ferdinand al III-lea, Împărat Roman]]
+|7= 7. [[Maria Anna a Spaniei]]
+|8= 8. [[Filip al II-lea al Spaniei]]
+|9= 9. [[Anna de Austria (1549-1580)]]
+|10= 10. [[Carol al II-lea, Arhiduce de Austria]]
+|11= 11. [[Maria Anna de Bavaria (1551-1608)]]
+|12= 12. [[Ferdinand al II-lea, Împărat Roman]]
+|13= 13. [[Maria Anna de Bavaria (1574-1616)]]
+|14= 14. = 4. [[Filip al III-lea al Spaniei]]
+|15= 15. = 5. [[Margareta de Austria (1584-1611)|Margareta de Austria]]
+|16= 16. [[Carol al V-lea, Împărat Roman]]
+|17= 17. [[Isabella a Portugaliei]]
+|18= 18. [[Maximilian al II-lea, Împărat Roman]]
+|19= 19. [[Maria a Spaniei]]
+|20= 20. [[Ferdinand I, Împărat Roman]]
+|21= 21. [[Anna de Boemia și Ungaria]]
+|22= 22. [[Albert al V-lea, Duce de Bavaria]]
+|23= 23. [[Anna de Austria (1528-1590)]]
+|24= 24. = 10. [[Carol al II-lea, Arhiduce de Austria]]
+|25= 25. = 11. [[Maria Anna de Bavaria (1551-1608)]]
+|26= 26. [[Wilhelm al V-lea, Duce de Bavaria]]
+|27= 27. [[Renata de Lorena]]
+|28= 28. = 8. [[Filip al II-lea al Spaniei]]
+|29= 29. = 9. [[Anna de Austria (1549-1580)]]
+|30= 30. = 10. [[Carol al II-lea, Arhiduce de Austria]]
+|31= 31. = 11. [[Maria Anna de Bavaria (1551-1608)]]
+}}<div style="text-align:center">
+{{arbore jos}}
+{{Prinți de Asturia}}
+{{Monarhi ai Spaniei}}
+{{Arhiduci de Austria}}
+{{Control de autoritate}}
+[[Categorie:Nașteri în 1661]]
 [[Categorie:Decese în 1700]]
 [[Categorie:Regi ai Spaniei]]
+[[Categorie:Regi ai Siciliei]]
 [[Categorie:Casa de Habsburg]]
+[[Categorie:Duci de Brabant]]
 [[Categorie:Monarhi copii]]
+[[Categorie:Oameni din Madrid]]
+[[Categorie:Duci de Milano]]
-[[bg:Карлос II]]
+[[Categorie:Conți de Flandra]]
-[[bs:Karlo II, kralj Kastilje]]
-[[ca:Carles II de Castella]]
+[[Categorie:Duci de Luxemburg]]
+[[Categorie:Prinți de Asturia]]
-[[cs:Karel II. Španělský]]
+[[Categorie:Cavaleri ai Lânii de Aur]]
-[[da:Karl 2. af Spanien]]
+[[Categorie:Italieni din secolul al XVII-lea]]
-[[de:Karl II. (Spanien)]]
-[[en:Charles II of Spain]]
-[[eo:Karlo la 2-a (Hispanio)]]
-[[es:Carlos II de España]]
-[[et:Carlos II]]
-[[eu:Karlos II.a Espainiakoa]]
-[[fi:Kaarle II (Espanja)]]
-[[fr:Charles II d'Espagne]]
-[[gl:Carlos II de España]]
-[[he:קרלוס השני, מלך ספרד]]
-[[hr:Karlo II., španjolski kralj]]
-[[hu:II. Károly spanyol király]]
-[[is:Karl 2. Spánarkonungur]]
-[[it:Carlo II di Spagna]]
-[[ja:カルロス2世 (スペイン王)]]
-[[ko:카를로스 2세 (스페인)]]
-[[la:Carolus II (rex Hispaniae)]]
-[[lb:Karel II. vu Spuenien]]
-[[lmo:Carl II de Spagna]]
-[[lt:Karolis II Pamišėlis]]
-[[lv:Karloss II]]
-[[mk:Карлос II од Шпанија]]
-[[nl:Karel II van Spanje]]
-[[no:Karl II av Spania]]
-[[pl:Karol II Habsburg]]
-[[pt:Carlos II de Espanha]]
-[[ru:Карл II (король Испании)]]
-[[scn:Carlu II di Spagna]]
-[[sk:Karol II. (Španielsko)]]
-[[sr:Карлос II од Шпаније]]
-[[sv:Karl II av Spanien]]
-[[th:พระเจ้าการ์โลสที่ 2 แห่งสเปน]]
-[[tl:Carlos II ng Espanya]]
-[[tr:II. Carlos]]
-[[vls:Karel II van Spanje]]
-[[zh:卡洛斯二世]]