Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Basiliu Rațiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Basiliu Rațiu

Prepozitul canonic Basiliu Rațiu
Date personale
Născut25 decembrie 1783
Turda
Decedat12 decembrie 1870
Blaj
Naționalitateromână
Religiegreco-catolică
Ocupațiepreot
canonic Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăTransilvania, Imperiul Habsburgic, Austro-Ungaria
Domeniupreot celib, profesor, rector, canonic, prepozit capitular mitropolitan

Basiliu Rațiu (n. 25 decembrie 1783, Turda, Comitatul Turda – d. 12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu, cu predicatul de Nagylak (Noșlac)[1], în maghiară Vazul Rácz,[2] în germană Ratz, a fost un protopop greco-catolic, profesor, rector al Seminarului Diecezan din Blaj, canonic[3] și primul prepozit capitular mitropolitan[4][5] al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Originea și studiile

[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 25 decembrie 1783 în Turda, pe atunci capitala comitatului Turda, azi în județul Cluj, și a decedat la 12 decembrie 1870 în Blaj, comitatul Alba de Jos, acum în Județul Alba.

A fost primul din cei opt copii ai lui Gligor și Maria (n. Iancu) Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda. Tatăl său a fost proprietar funciar în Turda.

A fost descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.

A studiat la Turda, Aiud, Cluj, Blaj și Viena. A fost hirotonit preot celib cu numele Basiliu în Biserica Sfânta Barbara din Viena în anul 1810. Discipol al lui Petru Maior, a fost doctor în teologie și filozofie al Universității din Viena, 1811.

Activitatea teologică și politică

[modificare | modificare sursă]

Personalitate respectată a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Basiliu Rațiu a fost preot în Ocna Mureș, 1813; protopop în orașul său natal, Turda, 1819; al XII-lea canonic din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855.

A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecezan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854.

A fost un mare și autentic patriot român, atașat idealurilor naționale, membru fondator al Astrei, cea mai importantă personalitate a familiei de la mijlocul sec. al XIX-lea, supranumit "secolul națiunilor". În timpul lungii sale vieți a fost implicat alături de marii apostoli români ardeleni în toate acțiunile, luptele și demersurile politice purtate pentru împlinirea idealurilor naționale. A intrat definitiv în istoria poporului român pe 3/15 mai 1848, la Marea Adunare de pe „Câmpul Libertății” de la Blaj, așa cum profetic l-a numit Simion Bărnuțiu. Atunci a propus să se așeze acolo un altar național, cu numele „Piatra Libertății”, cunoscută până în ziua de azi ca „Piatra Canonicului Rațiu”.

Colaborator apropiat al primului mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Alexandru Sterca-Șuluțiu, a fost unul dintre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj, din 3/15 mai 1868, declarația de protest[6] a fruntașilor intelectuali români transilvăneni față de anularea autonomiei Transilvaniei și a înglobării principatului în Ungaria, urmare a realizării în 1867 a dualismului austro-ungar. Documentul a fost adoptat cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății din Blaj. Pentru acest fapt a fost trimis în judecată, alături de ceilalți semnatari, sub acuzația „de crimă de înaltă trădare”, la vârsta de 85 de ani. Întrucât prin publicarea Pronunciamentului, dar mai ales prin măsurile represive luate, s-a produs o adevărată emulație, asemănătoare celei din perioada 1848-1849, însoțită de un puternic ecou internațional, a crescut riscul unor frământări politice naționale, împăratul Franz Joseph a suspendat procesul intentat semnatarilor la Tabla Regească din Târgu-Mureș.

"Pater Patrum Familiae Rațiu"

[modificare | modificare sursă]

Protopărintele[7] familiei Rațiu din Turda a introdus în anul 1821, transcrierea în grafie latină a numelui familiei, pentru descendenții familiei Racz de Nagylak, renunțând la grafia Rácz în maghiară[8][9] și Ratz în germană.[10][11] Basiliu alături de frații săi a obținut câștig de cauză în procesul intentat de autorități pentru reatestarea titlului nobiliar în 1829, familia având dreptul să locuiască în continuare în orașul Turda.

Basiliu Rațiu a fost ctitorul[12] bisericii greco-catolice din Turda Veche, împreună cu sora sa Oana și cei șase frați: Indrei, Grigore, Ioan, David, Dimitrie și Matei. Biserica a fost sfințită în anul 1839 și este cunoscută până în ziua de azi sub numele de Biserica Rățeștilor. Din anul 1948 și până în prezent biserica este în folosința Bisericii Ortodoxe Române, care refuză în continuarea retrocedarea acesteia. Refuzul parohului ortodox pentru înmormântarea omului politic (PNȚCD) Ion Rațiu, în ianuarie 2000, alături de strămoșii lui în cimitirul Biserica Rățeștilor din Turda, a provocat stupoare și indignare în sânul familiei căreia, dar și în cadrul societății românești.

Basiliu Rațiu a făcut donații importante în favoarea bisericii parohiale greco-catolice "Adormirea Maicii Domnului" din Turda Veche. Banii au provenit de la o hotărâre judecătorească din jurul anul 1830 de restituire bănească pronunțată contra unei confiscări ilegale de terenuri ale familiei Rațiu, petrecută pe timpul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea la Noșlac, județul Alba, în secolul al XVII-lea.
Cu despăgubirea obținută pentru confiscarea pământurilor de la Noșlac, în anul 1866, Basiliu Rațiu a întemeiat Eforia Fondului Cultural, pe care a înzestrat-o cu proprietăți imobiliare în centrul orașului Turda, care există și azi. A fondat prima Școala confesională românească greco-catolică din Turda Veche, edificată în 1874. Eforia[13], a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, precum și înființarea unui fond pentru acordarea de burse și stipendii tinerilor români pentru a studia în diferite școli din Transilvania și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea poporului român. Autorul statutelor și primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu, nepot de frate al lui Basiliu.

Basiliu Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a decis să redea poporului din care s-a ridicat toată agoniseala lungii sale vieți, pe care a lăsat-o bisericii, Eforiei și școlii din Turda.

La 12 decembrie 2010 au avut loc la Blaj evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a 140 de ani de la decesul marelui prelat.[14]

După celebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala Sfânta Treime din Blaj a fost oficiat un parastas de pomenire, după care în cimitirul Bisericuței Grecilor a fost săvârșită o slujbă de binecuvântare a monumentului de la mormântul canonicului Basiliu Rațiu. În încheiere, a avut loc dezvelirea și binecuvântarea plăcii memoriale Basiliu Rațiu, expusă în holul Institutului Teologic Greco-Catolic din Blaj.

În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului ortodox Andrei Andreicuț, într-un gest de recuperare istorică, a fost sfințită (de către Biserica Ortodoxă Română) pisania Biserica Rățeștilor din Turdar, reconstituită după pisania originală, care a dispărut în condiții suspecte după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori aflate în curtea bisericii.

„Nestorul bisericii greco-catolice române”[15], cum a fost considerat de către contemporani și „Patriarhul”[16] familiei Rațiu din Turda se odihnește împreună cu alte personalități ale neamului românesc în cimitirul Bisericuței Grecilor din Blaj, adevărat pantheon în aer liber al Națiunii Române.[17]

  • Gelu Neamțu et al., Istoria României, Transilvania, Vol II, Cap. III, Mișcarea Memorandistă, Editura "George Barițiu", Cluj-Napoca, 1997, p. 425-616.
  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.
  • Broșura Istoria Familiei Rațiu redactată de Centrul Rațiu pentru Democrație Turda (fosta "Fundație Rațiu"), Editura RH Printing, București, 2010.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Rățeștilor din Turda Veche.
  • Mircea Dimitrie Rațiu, Ioan Gheorghe Rațiu, In memóriam BASILIU RAȚIU de NOȘLAC (25 Dec. 1783 – 12. Dec. 1870) [3], [4]
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Greco-Catolică din Teiuș, Eseu documentar[5]
  • Prof. Mircea Sabau, Prepozitul canonic Basiliu Ratiu - O viata dedicata bisericii si Neamului Romanesc, 2003.
  • Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie - Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Marele Arbore Genealogic al Familiei Rațiu de Noșlac (Nagylak), [6],[7]
  1. ^ J. Siebmacher’s großes Wappenbuch, Band 34, Der Adel von Siebenbürgen, Bauer & Raspe, Inhaber Gerhard Gessner, Neustadt an der Aisch, 1984
  2. ^ Kővári László (autor), Eszterházi Kálmán (editor), Okmánytár az 1848-49-i erdélyi eseményekhez[1] (Diplomatarul evenimentelor transilvănene pentru anii 1848-1849), Budapesta și Cluj, 1861
  3. ^ CANÓNIC1, canonici, s. m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc. și: canoníc] – Lat. lit. canonicus (< gr.).
  4. ^ Prepozit : Cleric de rang înalt în ierarhia Bisericii catolice care îndeplinește o funcție administrativă importantă.
  5. ^ Capitul: Adunare de clerici catolici.
  6. ^ Păcățian, Teodor V., Pronunciamentul de la Blaj, în: Transilvania, LIX, nr. 1, 1918
  7. ^ PROTOPĂRÍNTE s. v. străbun, străbunic, strămoș.
  8. ^ Rațiu, Augustin, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 aprilie 1829; în: Turda, nr. 34 din 24 august 1924
  9. ^ Rațiu, Augustin, Pro Memoria. Genealogia familiei Rațiu în: Arieșul, anul III, nr. 34, 19 august 1928
  10. ^ Sabău, Mircea (Chicago), Prepozitul canonic Basiliu Rațiu - O viață dedicată Bisericii și neamului românesc, [2] Observatorul, Toronto, Canada, 2003
  11. ^ Josan, Nicolae, Un bărbat pentru istorie - dr. Ioan Rațiu, Editura Progresul românesc, București, 1992
  12. ^ Ctitor: Persoană care suportă (total sau parțial) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau unei mănăstiri.
  13. ^ Eforie: instituție administrativă de folos public cu funcții social-culturale.
  14. ^ Comemorarea lui Basiliu Rațiu la Blaj, bru.ro, 17 decembrie 2010 (accesat 1 iunie 2011).
  15. ^ NÉSTOR s.m. (Liv.) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrân înțelept care a asistat la asediul Troiei].
  16. ^ PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.
  17. ^ PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • [8] Arhivat în , la Wayback Machine. Istoria familiei Rațiu
  • [9] Mormântul lui Basiliu (Vasile) Rațiu
  • [10] Comemorarea lui Basiliu Rațiu la Blaj
  • [11] Ratiu Basiliu, Istoria Beserecesca, Canonic, Blasiu, Cu tipariulu Seminariului diecesanu, 1854

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]