Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Campionatul Mondial de Fotbal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cupa Mondială)
Campionatul Mondial de Fotbal
Cupa Mondială FIFA
Sport fotbal  Modificați la Wikidata
Țară/regiune Internațional
Confederație FIFA
Înființat(ă) în 1930; acum 94 de ani (1930)
Echipe 32
(48 începând din 2026)
Campion  Argentina (2022, al treilea trofeu)
Cele mai multe trofee  Brazilia (5 trofee)
Site oficial Site web oficial
Pentru ediția actuală, vedeți :
Campionatul Mondial de Fotbal 2026

Campionatul Mondial de Fotbal sau Cupa Mondială FIFA (în engleză FIFA World Cup) este o competiție internațională de fotbal disputată între echipele naționale masculine de seniori ale țărilor membre ale Federației Internaționale de Fotbal Asociație (FIFA), organismul mondial de conducere a acestui sport. Turneul are loc o dată la fiecare patru ani de la ediția inaugurală din 1930, cu excepția anilor 1942 și 1946 din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. Campioana în exercițiu este Argentina, care a câștigat al treilea său titlu la turneul din 2022.[1]

Competiția începe cu faza calificărilor, care are loc în cei trei ani dinaintea turneului final pentru a determina echipele care participante la turneul final. 32 de echipe concurează apoi pentru titlu în locații din țara sau țările gazdă pe parcursul a aproximativ o lună. Națiunea sau națiunile gazdă se califică automat la turneul final. Competiția este programată să se extindă la 48 de echipe, începând cu ediția din 2026.

Până la Campionatul Mondial de Fotbal din 2022, au fost organizate 22 de turnee finale de la înființarea evenimentului în 1930, la care au participat în total 80 de echipe naționale. Trofeul a fost câștigat de opt echipe naționale. Cu cinci trofee câștigate, Brazilia este singura echipă care a participat la toate turneele. Celelalte câștigătoare ale Cupei Mondiale sunt Germania și Italia, cu câte patru titluri; Argentina, cu trei titluri; Franța și Uruguay, fiecare cu câte două titluri; Anglia și Spania, cu câte un titlu.

Cupa Mondială este cel mai prestigios turneu de fotbal din lume, precum și cel mai vizionat și urmărit eveniment sportiv din lume.[2][3] Audiența Cupei Mondiale din 2018 a fost estimată la 3,57 miliarde, aproape jumătate din populația globală,[4][5] în timp ce interesul față de Cupa Mondială din 2022 a fost estimat la 5 miliarde, aproximativ 1,5 miliarde de oameni urmărind meciul final.[6]

Șaptesprezece țări au găzduit Campionatul Mondial, cea mai recentă fiind Qatar, care a găzduit evenimentul din 2022. Turneul din 2026 va fi găzduit în comun de Canada, Statele Unite ale Americii și Mexic, ceea ce va oferi Mexicului distincția de a fi prima țară care găzduiește meciuri la trei Cupe Mondiale.

Visul președintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naționale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franța, România și Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-și vecinii din Argentina cum au făcut și în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pământ european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima și singura ediție în care o echipă nu și-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în fața Cehoslovaciei.

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie, câștigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leônidas da Silva. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracanã, fiind determinați să organizeze Campionatul Mondial în ediția 1950. Totuși, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câștigând cel de-al doilea titlu în fața a 175.000 de oameni uluiți. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Coreea 9-0. Totuși, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet și nu Ferenc Puskas.

Primul trofeu câștigat de Brazilia a fost în ediția din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu și-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franța a ieșit de asemenea în evidență, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formația "Les Bleus" pe locul 3.

Brazilia a fost câștigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător și-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând naționala "Seleçao" spre victorie și terminând pe primul loc din clasamentul golgheterilor.

Țara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârșit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deși discuția dacă mingea a trecut sau nu de linia porții la unul din șuturile sale continuă până astăzi. În această ediție a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Coreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori și nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă și Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieții lui Mario Zagalo au fost de neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției.

Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă și performanța Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina, țara gazdă, a câștigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câștigat și trofeul de golgheter al competiției. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecționata Perului, departajarea făcându-se la golaveraj dar a câștigat finala mică împotriva Italiei.

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câștigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului mondial, într-o semifinală dramatică împotriva Franței. Dacă Italia a câștigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiție.

Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna și golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deși s-au marcat puține goluri, ediția din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgheterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne și până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

Ediția din America 1994 a fost un succes uriaș, având cei mai mulți suporteri prezenți, și s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Țara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliștii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în fața Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediție cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croația, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediție la care a participat echipa națională a României.

Brazilia a câștigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în fața Germaniei. A fost prima ediție găzduită de Asia, ambele țări organizatoare, Japonia și Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franței și s-a terminat cu Turcia câștigând finala mică.

Italia a câștigat pentru a patra oară trofeul, în ediția 2006 disputată în Germania, învingând Franța la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiției a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediție specială și pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

În Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a câștigat pentru prima dată trofeul după o finală intensă disputată contra Olandei. Golul reușit în prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finală pierdută de olandezi din tot atâtea jucate. În semifinale Olanda a învins Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, în cealaltă semifinală Spania învingând Germania după un meci cu o posesie amețitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, după un meci dramatic pierdut de urguayeni. Pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina și Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce Argentina a fost umilită cu 4-0 de Germania și după ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda după dubla lui Sneijder.

Pentru a doua oară în istorie (după Campionatul Mondial de Fotbal 1950), turneul a fost găzduit de Brazilia. Finala s-a disputat între Germania și Argentina (pentru a treia oară în istorie, după cea din 1986 și 1990). Germania a învins după prelungiri, cu golul marcat de Mario Götze în minutul 113. Finala mică s-a jucat între Brazilia și Olanda, acolo unde Brazilia a mai bifat încă o înfrângere (0-3), după cea venită în semifinale, contra Germaniei (1-7). În semifinale, Argentina câștigase în fața Olandei la loviturile de departajare (4-2, 0-0 după prelungiri).

Pentru prima oară Rusia organizează un Campionat Mondial, a fost și prima cupă care a avut loc în Europa de Est. Cupa a fost câștigată de Franța, care a învins Croația cu 4-2 în finală, iar Belgia a învins Anglia cu 2-0 în finala mică pentru de medalia de bronz. A fost de asemenea primul Campionat Mondial în care s-a introdus și s-a folosit sistemul arbitrului video asistent (VAR). Jucătorul croat Luka Modric a câștigat balonul de aur în timp ce jucătorul francez Kylian Mbappé a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr jucător (19 ani), iar Harry Kane din Anglia a câștigat de gheata de aur.

Pentru prima oară în istorie Campionatul Mondial a fost găzduit de o țară din Orientul Mijlociu. Finala s-a disputat între Argentina și Franța. Argentina a reușit să învingă Franța după un meci dramatic terminat 3-3 după 120 de minute de joc și 4-2 la loviturile de departajare. Finala dintre Argentina și Franța este considerată cea mai frumoasă finală de Cupă Mondială din istorie. Finala mică a fost câștigată de fosta vicecampioană din 2018 Croația cu 2-1 în fața Marocului. Lionel Messi a câștigat titlul de cel mai bun jucător de la Cupa Mondială ,Kylian Mbappé a câștigat titlul de cel mai bun marcator iar Emiliano Martínez a câștigat trofeul pentru cel mai bun portar al cupei mondiale din Qatar.

Echipele naționale care au participat la unul sau mai multe turnee finale, trecând de grupele preliminarii
Confederații Echipa Națională Apariții Turnee
CONMEBOL
 Brazilia 22 1930, 1934, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006 2010, 2014, 2018, 2022
 Argentina 18 1930, 1934, 1958, 1962, 1966, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Uruguay 14 1930, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1990, 2002, 2010, 2014, 2018, 2022
 Chile 9 1930, 1950, 1962, 1966, 1974, 1982, 1998, 2010, 2014
 Paraguay 8 1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010
 Columbia 6 1962, 1990, 1994, 1998, 2014, 2018
 Peru 5 1930, 1970, 1978, 1982, 2018
 Ecuador 4 2002, 2006, 2014, 2022
 Bolivia 3 1930, 1950, 1994
UEFA
 Germania 20 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014 2018, 2022
 Italia 18 1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014
 Anglia 16 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Franța 16 1930, 1934, 1938, 1954, 1958, 1966, 1978, 1982, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Spania 16 1934, 1950, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Belgia 14 1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2014, 2018, 2022
 Serbia 13 1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1982, 1990, 1998, 2006, 2010, 2018, 2022
 Suedia 12 1934, 1938, 1950, 1958, 1970, 1974, 1978, 1990, 1994, 2002, 2006, 2018
  Elveția 12 1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1994, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Rusia 11 1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 2002, 2014, 2018
 Țările de Jos 11 1934, 1938, 1974, 1978, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010, 2014, 2022
 Cehia 9 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1970, 1982, 1990, 2006
 Ungaria 9 1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986
 Polonia 9 1938, 1974, 1978, 1982, 1986, 2002, 2006, 2018, 2022
 Scoția 8 1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998
 Austria 8 1934, 1938, 1954, 1958, 1978, 1982, 1990, 1998
 Portugalia 8 1966, 1986, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 România 7 1930, 1934, 1938, 1970, 1990, 1994, 1998
 Bulgaria 7 1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1994, 1998
 Croația 6 1998, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
 Danemarca 6 1986, 1998, 2002, 2010, 2018, 2022
 Grecia 3 1994, 2010, 2014
 Republica Irlanda 3 1990, 1994, 2002
 Norvegia 3 1938, 1994, 1998
 Irlanda de Nord 3 1958, 1982, 1986
 Slovenia 2 2002, 2010
 Turcia 2 1954, 2002
 Țara Galilor 2 1958, 2022
 Ucraina 1 2006
 Slovacia 1 2010
 Bosnia 1 2014
 Islanda 1 2018
CONCACAF
 Mexic 17 1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1978, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Statele Unite 11 1930, 1934, 1950, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2022
 Costa Rica 6 1990, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
 Honduras 3 1982, 2010, 2014
 El Salvador 2 1970, 1982
 Canada 2 1986, 2022
 Panama 1 2018
 Trinidad și Tobago 1 2006
 Jamaica 1 1998
 Haiti 1 1974
 Cuba 1 1938
CAF
 Camerun 8 1982, 1990, 1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2022
 Maroc 6 1970, 1986, 1994, 1998, 2018, 2022
 Tunisia 6 1978, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
 Nigeria 6 1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2018
 Algeria 5 1982, 1986, 2002, 2010, 2014
 Ghana 4 2006, 2010, 2014, 2022
 Egipt 3 1934, 1990, 2018
 Africa de Sud 3 1998, 2002, 2010
 Senegal 3 2002, 2018, 2022
 Coasta de Fildeș 3 2006, 2010, 2014
 Togo 1 2006
 Angola 1 2006
 RD Congo 1 1974
AFC
 Coreea de Sud 11 1954, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Japonia 7 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
 Iran 6 1978, 1998, 2006, 2014, 2018, 2022
 Arabia Saudită 6 1994, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
 Australia 4 2010, 2014, 2018, 2022
 Coreea de Nord 2 1966, 2010
 Qatar 1 2022
 China 1 2002
 Emiratele Arabe Unite 1 1990
 Irak 1 1986
 Kuweit 1 1982
 Israel 1 1970
 Indonezia 1 1938
OFC
 Australia 2 1974, 2006
 Noua Zeelandă 2 1982, 2010
Anii pe fundal galben = Echipa campioană în acel an.

La campionatul mondial din 1974, Republica Democrată Congo a jucat cu numele de stat de atunci  Zair. Israel a concurat în calificările la Cupa Mondială pentru trei confederații diferite, concurând pentru Confederația de Fotbal din Asia și Confederația de Fotbal din Oceania, înainte de a se stabili în Europa ca membru al Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal din 1994. Australia este în prezent membru al Confederației de Fotbal din Asia (AFC), de la plecarea din Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) în 2006.

Câștigătoare și finaliste

[modificare | modificare sursă]
Echipa Națională Campioni Finaliști
 Brazilia 5 (1958, 1962, 1970, 1994, 2002) 2 (1950, 1998)
 Germania 4 (1954, 1974, 1990, 2014) 4 (1966, 1982, 1986, 2002)
 Italia 4 (1934, 1938, 1982, 2006) 2 (1970, 1994)
 Argentina 3 (1978, 1986, 2022) 3 (1930, 1990, 2014)
 Franța 2 (1998, 2018) 2 (2006, 2022)
 Uruguay 2 (1930, 1950)
 Anglia 1 (1966)
 Spania 1 (2010)
 Țările de Jos 3 (1974, 1978, 2010)
 Cehia 2 (1934, 1962)
 Ungaria 2 (1938, 1954)
 Suedia 1 (1958)
 Croația 1 (2018)

Per total, 76 de națiuni au bifat cel puțin o prezență la un turneu final de Campionat Mondial.[7] Dintre toate acestea, opt echipe naționale au câștigat Campionatul Mondial. Cu cinci titluri, Brazilia este echipa cu cele mai multe câștigate, dar și singura națiune care a jucat la fiecare ediție (21) până la momentul actual.[8] Italia (1934 și 1938) și Brazilia (1958 și 1962) sunt singurele națiuni care au câștigat două titluri consecutive. Germania de Vest (1982–1990) și Brazilia (1994–2002) sunt singurele națiuni care au apărut în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial. Germania are cele mai multe poziții pe podium (13).

Mare Campioană Scor Finalistă Mică Locul 3 Scor Locul 4
2022  Argentina
3 - 3 4 : 2
 Franța 2022  Croația 2 - 1  Maroc
2018  Franța 4 - 2  Croația 2018  Belgia 2 - 0  Anglia
2014  Germania 1 - 0  Argentina 2014  Țările de Jos 3 - 0  Brazilia
2010  Spania 1 - 0  Țările de Jos 2010  Germania 3 - 2  Uruguay
2006  Italia
1 - 1 5 : 3
 Franța 2006  Germania 3 - 1  Portugalia
2002  Brazilia 2 - 0  Germania 2002  Turcia 3 - 2  Coreea de Sud
1998  Franța 3 - 0  Brazilia 1998  Croația 2 - 1  Țările de Jos
1994  Brazilia
0 - 0 3 : 2
 Italia 1994  Suedia 4 - 0  Bulgaria
1990  Germania 1 - 0  Argentina 1990  Italia 2 - 1  Anglia
1986  Argentina 3 - 2  Germania 1986  Franța 4 - 2  Belgia
1982  Italia 3 - 1  Germania 1982  Polonia 3 - 2  Franța
1978  Argentina 3 - 1  Țările de Jos 1978  Brazilia 2 - 1  Italia
1974  Germania 2 - 1  Țările de Jos 1974  Polonia 1 - 0  Brazilia
1970  Brazilia 4 - 1  Italia 1970  Germania 1 - 0  Uruguay
1966  Anglia 4 - 2  Germania 1966  Portugalia 2 - 1  Rusia
1962  Brazilia 3 - 1  Cehia 1962  Chile 1 - 0  Serbia
1958  Brazilia 5 - 2  Suedia 1958  Franța 6 - 3  Germania
1954  Germania 3 - 2  Ungaria 1954  Austria 3 - 1  Uruguay
1950  Uruguay [note 1]  Brazilia 1950  Suedia [note 1]  Spania
1938  Italia 4 - 2  Ungaria 1938  Brazilia 4 - 2  Suedia
1934  Italia 2 - 1  Cehia 1934  Germania 3 - 2  Austria
1930  Uruguay 4 - 2  Argentina 1930  Statele Unite [note 2]  Serbia
Naționale cunoscute pe vremuri ca  Germania de Vest până în anul 1990,  Uniunea Sovietică până în anul 1991,  Iugoslavia până în anul 1992 și  Cehoslovacia până în anul 1993.
Echipa a câștigat meciul la penalty.
Note
  1. ^ a b În anul 1950 nu a existat o finală.[9] Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe (Uruguay, Brazilia, Suedia, și Spania). Totuși, înaintea ultimei etape doar Brazilia și Uruguay mai puteau câștiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult. Dar Uruguay a învins Brazilia cu 2–1 și a câștigat competiția, acest meci fiind considerat de facto finala din 1950.[10] La fel și meciul dintre Spania și Suedia poate fi considerat meciul pentru locul trei.
  2. ^ În 1930 nu a existat un meci oficial pentru locul 3; Statele Unite și Iugoslavia pierzând în semifinale. Acum, FIFA recunoaște Statele Unite ca deținătoarea locului trei, iar Iugoslavia locul 4, conform statisticilor echipelor în cadrul turneului.[11]
Echipa Națională Locul 3 Locul 4
 Germania 4 (1934, 1970, 2006, 2010) 1 (1958)
 Brazilia 2 (1938, 1978) 2 (1974, 2014)
 Suedia 2 (1950, 1994) 1 (1938)
 Franța 2 (1958, 1986) 1 (1982)
 Polonia 2 (1974, 1982)
 Croația 2 (1998, 2022)
 Austria 1 (1954) 1 (1934)
 Portugalia 1 (1966) 1 (2006)
 Italia 1 (1990) 1 (1978)
 Țările de Jos 1 (2014) 1 (1998)
 Belgia 1 (2018) 1 (1986)
 Statele Unite 1 (1930)
 Chile 1 (1962)
 Turcia 1 (2002)
 Uruguay 3 (1954, 1970, 2010)
 Serbia 2 (1930, 1962)
 Anglia 2 (1990, 2018)
 Spania 1 (1950)
 Rusia 1 (1966)
 Bulgaria 1 (1994)
 Coreea de Sud 1 (2002)
 Maroc 1 (2022)
Rusia deține palmaresul URSS-ului, Serbia deține palmaresul Iugoslaviei, Cehia deține palmaresul Cehoslovaciei.

Goluri pe ediții

[modificare | modificare sursă]
Numărul total de goluri A marcat marcate pe turneu
Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri
Africa de Sud 2010 145 A marcat Brazilia 2014 171 A marcat Rusia 2018 169 A marcat Qatar 2022 172 A marcat Mexic Statele Unite ale Americii Canada 2026 2030
Mexic 1986 132 A marcat Italia 1990 115 A marcat Statele Unite ale Americii 1994 141 A marcat Franța 1998 171 A marcat Coreea de Sud Japonia 2002 161 A marcat Germania 2006 147 A marcat
Chile 1962 89 A marcat Anglia 1966 89 A marcat Mexic 1970 95 A marcat Germania 1974 97 A marcat Argentina 1978 102 A marcat Spania 1982 146 A marcat
Uruguay 1930 70 A marcat Italia 1934 69 A marcat Franța 1938 84 A marcat Brazilia 1950 88 A marcat Elveția 1954 140 A marcat Suedia 1958 124 A marcat
  • Tabel cu echipele naționale din întreaga lume care au jucat cel puțin o semifinală.
Echipa Națională Apariții Anii
 Germania 12 1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010, 2014
 Brazilia 8 1938, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002, 2014
 Italia 7 1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006
 Franța 1958, 1982, 1986, 1998, 2006, 2018, 2022
 Argentina 6 1930,1978, 1986, 1990, 2014, 2022
 Uruguay 4 1930, 1954, 1970, 2010
 Suedia 3 1938, 1958, 1994
 Anglia 1966, 1990, 2018
 Țările de Jos 1998, 2010, 2014
 Croația 1998, 2018, 2022
 Serbia 2 1930, 1962
 Austria 1934, 1954
 Cehia 1934, 1962
 Ungaria 1938, 1954
 Portugalia 1966, 2006
 Belgia 1986, 2018
 Statele Unite 1 1930
 Chile 1962
 Rusia 1966
 Polonia 1982
 Bulgaria 1994
 Turcia 2002
 Coreea de Sud 2002
 Spania 2010
 Maroc 2022
Total = 25 de echipe s-au calificat în această fază a competiției

Sferturi de finală

[modificare | modificare sursă]
  • Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza sferturilor de finală.
Echipa Națională Apariții Anii
 Anglia 7 1954, 1962, 1970, 1986, 2002, 2006, 2022
 Brazilia 6 1954, 1986, 2006, 2010, 2018, 2022
 Spania 4 1934, 1986, 1994, 2002
 Rusia 1958, 1962, 1970, 2018
 Argentina 1966, 1998, 2006, 2010
  Elveția 3 1934, 1938, 1954
 Ungaria 1934, 1962, 1966
 Serbia 1954, 1958, 1990
 Germania 1962, 1994, 1998
 Cehia 2 1938, 1990
 Suedia 1934, 2018
 Franța 1938, 2014
 Uruguay 1966, 2018
 Mexic 1970, 1986
 Țările de Jos 1994, 2022
 Cuba 1 1938
 Irlanda de Nord 1958
 Țara Galilor 1958
 Coreea de Nord 1966
 Peru 1970
 Camerun 1990
 Republica Irlanda 1990
 România 1994
 Danemarca 1998
 Italia 1998
 Senegal 2002
 Statele Unite ale Americii 2002
 Ucraina 2006
 Ghana 2010
 Paraguay 2010
 Belgia 2014
 Columbia 2014
 Costa Rica 2014
 Portugalia 2022
Total = 34 de echipe au pierdut în această fază a competiției

Optimi de finală

[modificare | modificare sursă]
  • Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza optimilor de finală.

Faza Grupelor

[modificare | modificare sursă]
Echipele naționale care au câștigat grupele din care făceau parte cu maximul de puncte
Naționala De câte ori Turnee Naționala De câte ori Turnee Naționala De câte ori Turnee
 Brazilia 6 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006  Portugalia 2 1966, 2006  Belgia 2 2014, 2018
 Uruguay 4 1930, 1950, 1954, 2018  Franța 2 1982, 1998  Polonia 1 1974
 Argentina 4 1930, 1998, 2010, 2014  Serbia 1 1930  Anglia 1 1982
 Spania 3 1950, 2002, 2006  Statele Unite 1 1930  Danemarca 1 1986
 Germania 3 1970, 1974, 2006  Austria 1 1954  Columbia 1 2014
 Țările de Jos 3 1974, 2010, 2014  Ungaria 1 1954  Croația 1 2018
 Italia 3 1978, 1982, 1990  Rusia 1 1966
Țări De câte ori Turnee Țări De câte ori Turnee Țări De câte ori Turnee
 Mexic 3 1970, 1986, 2026  Italia 2 1934, 1990  Franța 2 1938, 1998
 Brazilia 2 1950, 2014  Germania 2 1974, 2006  Statele Unite 2 1994, 2026
 Uruguay 1 1930   Elveția 1 1954  Suedia 1 1958
 Chile 1 1962  Anglia 1 1966  Argentina 1 1978
 Spania 1 1982  Japonia 1 2002  Coreea de Sud 1 2002
 Africa de Sud 1 2010  Rusia 1 2018  Qatar 1 2022
 Canada 1 2026
Parcursul echipelor naționale la turneele finale ale Campionatului Mondial
Echipa Națională Uruguay
1930
Italia
1934
Franța
1938
Brazilia
1950
Elveția
1954
Suedia
1958
Chile
1962
Anglia
1966
Mexic
1970
Germania
1974
Argentina
1978
Spania
1982
Mexic
1986
Italia
1990
Statele Unite ale Americii
1994
Franța
1998
Coreea de Sud
Japonia
2002
Germania
2006
Africa de Sud
2010
Brazilia
2014
Rusia
2018
Qatar
2022
Mexic
Statele Unite ale Americii
Canada
2026
Naționale din America de SudCONMEBOL
 Argentina 2 OP G G QF R2 1 R2 1 2 OP QF G QF QF 2 OP 1
 Bolivia G G G
 Brazilia G OP 3 2 QF 1 1 G 1 4 3 R2 QF OP 1 2 1 QF QF 4 QF QF
 Chile G G 3 G R1 R1 OP OP OP
 Columbia G OP G G QF OP
 Ecuador G OP G G
 Paraguay G G G OP OP OP G QF
 Peru G QF R2 R1 G
 Uruguay 1 1 4 G QF 4 R1 OP OP G 4 OP QF G
Naționale din EuropaUEFA
 Anglia
 Austria
 Belgia
Bosnia și Herțegovina Bosnia
 Bulgaria
 Cehia
 Croația
 Danemarca
  Elveția
 Franța
 Germania
 Grecia
 Irlanda de Nord
 Islanda
 Italia
 Norvegia
 Polonia
 Portugalia
Republica Irlanda Rep. Irlanda
 România
 Rusia
 Serbia
 Scoția
 Slovacia
 Slovenia
 Spania
 Suedia
 Turcia
 Țara Galilor
 Țările de Jos
 Ucraina
 Ungaria
Echipa Națională 1930 1934 1938 1950 1954 1958 1962 1966 1970 1974 1978 1982 1986 1990 1994 1998 2002 2006 2010 2014 2018 2022 2026
Naționale din AfricaCAF
 Africa de Sud
 Algeria
 Angola
 Camerun
 RD Congo
 Coasta de Fildeș
 Egipt
 Ghana
 Maroc
 Nigeria
 Senegal
 Togo
 Tunisia
Total 4 4 4 4 4 8 8 8 8 16 16 16 16 16 24 24
      Campioană       Finalistă       Locul 3       Locul 4       Sferturi de finală  OP  - Optimi  G  - Faza Grupelor  R1 , R2  - Runda 1 , 2  •  - Nu s-a calificat
La total - este afișat numărul echipelor participante la fiecare turneu final.
Echipele clasate în top patru la sfârșitul fiecărui turneu
Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th
Locul Naționala Locul 4
1  Brazilia 5 2 2 2 9
2  Germania 4 4 4 1 12
3  Italia 4 2 1 1 7
4  Argentina 3 3 0 - 6
5  Franța 2 2 2 1 6
6  Uruguay 2 0 0 3 2
7  Anglia 1 0 0 2 1
8  Spania 1 0 0 1 1
9  Țările de Jos 0 3 1 1 4
10  Cehoslovacia# 0 2 0 - 2
 Ungaria 0 2 0 - 2
11  Suedia 0 1 2 1 3
12  Croația 0 1 2 - 3
13  Polonia 0 0 2 - 2
14  Austria 0 0 1 1 1
 Belgia 0 0 1 1 1
 Portugalia 0 0 1 1 1
15  Statele Unite ale Americii 0 0 1 - 1
 Chile 0 0 1 - 1
 Turcia 0 0 1 - 1
16  Serbia 0 0 0 2 0
17  Bulgaria 0 0 0 1 0
 Coreea de Sud 0 0 0 1 0
 Maroc 0 0 0 1 0
 Rusia 0 0 0 1 0

Top marcatori

[modificare | modificare sursă]
A marcat Jucătorii din toate timpurile care au marcat peste 10 goluri la turneele Cupei Mondiale A marcat
Locul Naționalitate Jucător Goluri marcate Medalii
1 Germania Miroslav Klose 16 2014 2002 2006, 2010
2 Brazilia Ronaldo 15 1994, 2002 1998 -
3 Germania de Vest Gerd Müller 14 1974 - 1970
4 Franța Just Fontaine 13 - - 1958
Argentina Lionel Messi 2022 2014 -
5 Brazilia Pelé 12 1958, 1962, 1970 - -
Franța Kylian Mbappé 2018 2022 -
6 Germania Jürgen Klinsmann 11 1990 - -
Ungaria Sándor Kocsis - 1954 -
A marcat Jucătorii care au marcat peste 6 goluri la un singur turneu final A marcat
Locul Naționalitate Jucător Goluri marcate Turneu Medalie
1 Franța Just Fontaine 13 1958
2 Ungaria Sándor Kocsis 11 1954
3 Germania de Vest Gerd Müller 10 1970
4 Brazilia Ademir Menezes 9 1950
Portugalia Eusébio 1966
5 Argentina Guillermo Stábile 8 1930
Brazilia Ronaldo 2002
Franța Kylian Mbappé 2022
6 Brazilia Leônidas 7 1938
Polonia Grzegorz Lato 1974
Argentina Lionel Messi 2022
  • a. La Campionatul Mondial din 1950 deși calificate, Turcia, Scoția și India s-au retras, în locul lor au fost iniviate să participe Portugalia, Republica Irlanda și Franța. Portugalia și Republica Irlanda au refuzat, însă Franța inițial a acceptat, dar până la urmă s-a retras.

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal

[modificare | modificare sursă]

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal este un trofeu din aur care se acordă țării câștigătoare a Campionatului Mondial de Fotbal. De la debutul acestei competiții internaționale, două trofee distincte ca formă și denumire au reprezentat victoria: Trofeul Jules Rimet, din 1930 până în 1970, și Trofeul FIFA World Cup, din 1974 până în prezent.

Trofeul, inițial denumit Victory (Victorie) apoi redenumit în onoarea fostului președinte Jules Rimet, era fabricat din argint placat cu aur și din lazurit (lapis lazuli), și o reprezenta pe Nike, zeița victoriei în mitologia greacă. În 1970, Brazilia a câștigat pentru a treia oară Campionatul Mondial și, implicit, a rămas în posesia perpetuă a trofeului determinând fabricarea unuia nou pentru înlocuire. Trofeul Jules Rimet a fost furat în 1983 și nu a mai fost recuperat. Modelul înlocuitor, Trofeul FIFA al Campionatului Mondial, a fost acordat prima dată în 1974. Este fabricat din aur de 18 carate și o bază din malachit, reprezentând stilizat două figurine umane care susțin globul pământesc. Deținătorul actual al trofeului este Argentina, țara ce a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal 2022.

În prezent sunt acordate 6 premii:

De asemenea, începând din 1990, la finele fiecărei ediții de campionat, este desemnată și echipa tuturor stelelor (All-Star Team), care include cei mai buni jucători de la turneu pe toate pozițiile.

Balonul de Aur

[modificare | modificare sursă]

Premiul Balonul de Aur este acordat celui mai bun jucător la fiecare finală a Cupei Mondiale FIFA, cu o listă scurtă întocmită de comitetul tehnic FIFA și câștigătorul votat de reprezentanții mass-media. Cei care termină pe locul doi la vot primesc premiile Balonul de Argint și Balonul de Bronz ca fiind al doilea și, respectiv, al treilea jucător remarcabil în turneu. Premiul actual a fost introdus în Cupa Mondială FIFA din 1982, sponsorizată de Adidas și France Football.[12][13]

Cupa Mondială Balonul de Aur Balonul de Argint Balonul de Bronz
1982 Spania Italia Paolo Rossi Brazilia Falcão Germania de Vest Karl-Heinz Rummenigge
1986 Mexic Argentina Diego Maradona Germania de Vest Harald Schumacher Danemarca Preben Elkjær Larsen
1990 Italia Italia Salvatore Schillaci Germania de Vest Lothar Matthäus Argentina Diego Maradona
1994 Statele Unite ale Americii Brazilia Romário Italia Roberto Baggio Bulgaria Hristo Stoichkov
1998 Franța Brazilia Ronaldo Croația Davor Šuker Franța Lilian Thuram
2002 Coreea de Sud și Japonia Germania Oliver Kahn Brazilia Ronaldo Coreea de Sud Hong Myung-bo
2006 Germania Franța Zinedine Zidane Italia Fabio Cannavaro Italia Andrea Pirlo
2010 Africa de Sud Uruguay Diego Forlán Țările de Jos Wesley Sneijder Spania David Villa
2014 Brazilia Argentina Lionel Messi Germania Thomas Müller Țările de Jos Arjen Robben
2018 Rusia Croația Luka Modrić Belgia Eden Hazard Franța Antoine Griezmann
2022 Qatar Argentina Lionel Messi Franța Kylian Mbappé Croația Luka Modrić

Gheata de Aur

[modificare | modificare sursă]

Premiul Gheata de Aur revine celui mai bun marcator al Cupei Mondiale FIFA. Primesc premiile Gheata de Argint și Gheata de Bronz și jucătorii de pe locul al doilea și, respectiv, al treilea. Prima dată când s-a acordat un premiu a fost în 1982, sub numele de Pantof de Aur, a fost redenumită Gheata de Aur în 2010.

Dacă în topul marcatorilor se află doi sau mai mulți jucători cu același număr de goluri marcate, premiul se îndreaptă către jucătorul cu mai puține goluri marcate din penalty-uri. Dacă și după asta este egalitate între mai mulți jucători, departajarea dintre ei se face după numărul de pase de gol oferite, iar următorul criteriu de departajare este durata de timp jucată, câștigător fiind cel ce a jucat mai puține minute, ceea ce se traduce printr-o medie a golului mai mare.

Cupa Mondială Gheata de Aur Goluri Gheata de Argint Goluri Gheata de Bronz Goluri
2010 Africa de Sud Germania Thomas Müller 5 Spania David Villa 5 Țările de Jos Wesley Sneijder 5
2014 Brazilia Columbia James Rodríguez 6 Germania Thomas Müller 5 Brazilia Neymar 4
2018 Rusia Anglia Harry Kane 6 Franța Antoine Griezmann 4 Belgia Romelu Lukaku 4
2022 Qatar Franța Kylian Mbappé 8 Argentina Lionel Messi 7 Franța Olivier Giroud 4

Mănușa de Aur

[modificare | modificare sursă]

Premiul Mănușa de Aur este acordat celui mai bun portar al turneului. Premiul a fost introdus cu numele Lev Iașin Award în 1994, în onoarea regretatului portar sovietic.[14] Grupul de studiu tehnic FIFA îl recunoaște pe cel mai mare portar al turneului pe baza performanței jucătorului pe toată durata competiției finale. Deși portarii au acest premiu specific pentru poziția lor, ei sunt totuși eligibili pentru Balonul de Aur, la fel ca atunci când Oliver Kahn a fost premiat în 2002. În caz de egalitate, premiul Mănușa de Aur este acordat portarului care a progresat cel mai mult în competiție. Următoarele tiebreakere sunt salvate, apoi minute jucate.

Cupa Mondială Mănușa de Aur
1994 Statele Unite ale Americii Belgia Michel Preud'homme
1998 Franța Franța Fabien Barthez
2002 Coreea de Sud și Japonia Germania Oliver Kahn
2006 Germania Italia Gianluigi Buffon
2010 Africa de Sud Spania Iker Casillas
2014 Brazilia Germania Manuel Neuer
2018 Rusia Belgia Thibaut Courtois
2022 Qatar Argentina Emiliano Martínez

Cel mai bun tânăr jucător

[modificare | modificare sursă]

Premiul pentru cel mai bun jucător tânăr a fost acordat pentru prima dată la Cupa Mondială din Germania din 2006 și acordat germanului Lukas Podolski. Premiul este acordat celui mai bun jucător din turneu care are cel mult 21 de ani. Pentru Cupa Mondială din 2018, aceasta a însemnat că jucătorul trebuia să se fi născut la 1 ianuarie 1997 sau după aceea. Alegerile au avut loc pe site-ul oficial al Cupei Mondiale FIFA cu ajutorul Grupului de Studii Tehnice FIFA.[15]

FIFA a organizat un sondaj pe Internet pentru ca utilizatorii să aleagă „cel mai bun tânăr jucător” al Cupei Mondiale, între 1958 și 2002, numit cel mai bun tânăr jucător din fiecare turneu. Cu 61% din votul general, câștigătorul a fost Pelé, care a terminat în fața peruvianului Teófilo Cubillas, cel mai bun jucător tânăr din Mexic 1970 și a britanicului Michael Owen, care a atins înălțimi similare în Franța 98.[16]

Cup Mondială Cel mai bun tânăr jucător [17] Vârsta Medalie
Suedia Cupa Mondială din 1958 Brazilia Pelé 17
Chile Cupa Mondială din 1962 Ungaria Flórián Albert 20 -
Anglia Cupa Mondială din 1966 Germania de Vest Franz Beckenbauer 20
Mexic Cupa Mondială din 1970 Peru Teófilo Cubillas 21 -
Germania de Vest Cupa Mondială din 1974 Polonia Władysław Żmuda 20
Argentina Cupa Mondială din 1978 Italia Antonio Cabrini 20 -
Spania Cupa Mondială din 1982 Franța Manuel Amoros 21 -
Mexic Cupa Mondială din 1986 Belgia Enzo Scifo 20 -
Italia Cupa Mondială din 1990 Iugoslavia Robert Prosinečki 21 -
Statele Unite ale Americii Cupa Mondială din 1994 Țările de Jos Marc Overmars 20 -
Franța Cupa Mondială din 1998 Anglia Michael Owen 18
Coreea de Sud Japonia Cupa Mondială din 2002 Statele Unite ale Americii Landon Donovan 20 -
Germania Cupa Mondială din 2006 Germania Lukas Podolski 21
Africa de Sud Cupa Mondială din 2010 Germania Thomas Müller 20
Brazilia Cupa Mondială din 2014 Franța Paul Pogba 21 -
Rusia Cupa Mondială din 2018 Franța Kylian Mbappé 19
Qatar Cupa Mondială din 2022 Argentina Enzo Fernández 21

Participarea României

[modificare | modificare sursă]

Începând cu 1930, naționala României a participat la 7 turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal. Prima participare a fost chiar în ediția inaugurală din 1930. Iar cea mai recentă participare a fost în 1998 în Franța. Cea mai mare performanță din istorie a României la Campionatul Mondial, a avut loc la ediția din 1994 din Statele Unite, unde România a ajuns până în sferturile de finală ale competiției.

  1. ^ „Argentina Campeón Mundial: A 100 días de levantar la tercera – CONMEBOL”. www.conmebol.com (în spaniolă). . Accesat în . 
  2. ^ Stephen Dobson and John Goddard, The Economics of Football, page 407, quote "The World Cup is the most widely viewed sporting event in the world: the estimated cumulative television audience for the 2006 World Cup in Germany was 26.2 billion, an average of 409 million viewers per match."
  3. ^ Glenn M. Wong, The Comprehensive Guide to Careers in Sports, page 144, quote "The World Cup is the most-watched sporting event in the world. In 2006, more than 30 billion viewers in 214 countries watched the World Cup on television, and more than 3.3 million spectators attended the 64 matches of the tournament."
  4. ^ „2018 FIFA World Cup Russia Global broadcast and audience summary” (PDF). FIFA. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ Tom Dunmore, Historical Dictionary of Soccer, page 235, quote "The World Cup is now the most-watched sporting event in the world on television, above even the Olympic Games."
  6. ^ „One Month On: 5 billion engaged with the FIFA World Cup Qatar 2022”. FIFA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ FIFA consideră naționala Rusiei ca succesoare a Uniunii Sovietice, echipa națională a Serbiei ca succesoare a Iugoslaviei, iar echipa națională a Cehiei ca succesoare a Cehoslovaciei. („Russia”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . ; „Serbia”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . ; „Czech Republic”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . ).
  8. ^ „Brazil”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „1950 FIFA World Cup”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „FIFA World Cup Finals since 1930” (PDF). FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  11. ^ „1930 FIFA World Cup”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Raportul tehnic al Cupei Mondiale din 1982” (PDF). FIFA Technical Group. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ „Cupa Mondială FIFA 2002 Coreea / Japonia: Raport și Statistici” (PDF). FIFA Technical Group. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ „Campionatul mondial de fotbal: Premii” (PDF). FIFA.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ „Premiul pentru cei mai buni tineri jucători”. FiFa.com. Accesat în . 
  16. ^ „Pele, cel mai bun jucător tânăr din istorie” (în engleză). newagebd.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Wittenberg, Danny (), What the World Cup's 'Best Young Player' winners went on to achieve (în engleză), mirror 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Campionatul Mondial de Fotbal