Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Sari la conținut

Sindromul Münchhausen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sindromul Münchausen)
Pentru alte sensuri, vedeți Münchhausen.
Sindromul Münchhausen
Specialitatepsihiatrie
psihologie[1]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9301.51  Modificați la Wikidata
ICD-10F68.1  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
DiseasesDB8459
MeSH IDD009110[2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Sindromul Münchhausen
Cod ICD-10: F|68|1|f|60
Cod ICD-9: 301.51
Baronul de Münchhausen, „rănit”. Gravură de Gustave Doré.
Karl Friedrich Hieronymus, Baron v. Münchhausen (1720-1797)

Sindromul Münchhausen descrie o patologie psihiatrică (tulburare mentală), o patomimie asociată cu dificultăți emoționale severe, care aparține de grupa tulburărilor facticioase. Sindromul apare la persoane cu tulburări de personalitate și este caracterizată prin necesitatea de a simula o maladie neconexată la un profit direct și obiectiv (spre deosebire de simulanți, în engleză : malingering, în franceză : malingre[3]), prin care pacientul caută să beneficieze de îngrijiri medicale pentru afecțiunea sa imaginară.

Descrierea bolii

[modificare | modificare sursă]
Dr. Richard Asher a descris Sindromul Münchhausen în anul 1951.

Sindromul Münchhausen[4] descrie o maladie psihică, o formă de mitomanie (patomimie), asociată cu dificultăți emoționale severe, care se exprimă prin dependența pacientului de spitalizare cu scopul de a obține atenția și asistența personalului medical. Patognomonică (specifică bolii) este mimarea repetată a unor boli organice, de obicei acute și dramatice, cu care pacientul umblă de la un spital la altul în cautare de tratament. Internările repetate se obțin, de regulă, la spitale diferite, în timpul gărzilor aglomerate, prin simularea unor boli, prin autoadministrarea de substanțe nocive, medicamente contraindicate și în cantități periclitante, prin infectarea voluntară a unor plăgi existente sau provocate etc., fără scopul de a obține avantaje materiale: bani, loc de cazare, despăgubiri, etc. (malingering). Pacientul va prefera să inducă în eroare personalul consultant și administrativ prin furnizare de date personale, antecedente, simptomatologie, eronate. Pacientul, deși simulează boala conștient și limpede, „ca în carte”, cerințele sale sunt inconștiente, confuze. El are tulburări de identitate (reale, sau mimate), hipersensibilitate, pretinde îngrjiri și atenție, manifestând suspiciuni, adesea vehemente, față de personalul sanitar, pe care il testează, îl manipulează și îl provoacă continuu [5]. S-a publicat cazul unei paciente care-și injecta gonadotropină corionică umană (beta-hCG) care au dus - la diferite spitale - la 30 de intervenții chirurgicale pe supoziția de sarcină extra-uterină[6].

Morbiditatea (frecvența bolii într-o populație) este redusă, dar mortalitatea poate varia între 5% și 20%, în funcție de nivelul serviciilor medicale și al organizării organizațiilor de sănătate publică, adică, într-o țară cu servicii de sănătate publică performante, legătura eficientă și directă (on-line) dintre medici și spitale duce la detectarea rapidă a pacienților și aplicarea tratamentului adecvat. Întrucât pacienții simulează boala sau gravitatea ei, Richard Asher[7] a descris și denumit acest sindrom în 1951, după numele ofițerului german Karl Friedrich Hieronymus, Baron Münchhausen (1720-1797), celebru pentru relatarea extrem de exagerată a unor date biografice și povestiri din război[8].

Simptome

[modificare | modificare sursă]

Bolnavul/bolnava mimează simptome imaginare, mincinoase, exagerează o simptomatologie reală, adesea autoprovocată, alterează probele de laborator, etc. Printre semnele care ar trebui să atragă atenția se numără:

  • O istorie medicală dramatică, dar inconsistentă.
  • Prezentarea de simptome neclare și greu controlabile care se agravează sau se schimbă odată cu începerea tratamentului.
  • Simptomatologii care revin după un tratament eficient.
  • O bună cunoaștere a terminologiei medicale și a descrierii simptomatologiei „ca în carte”.
  • Cicatrici chirurgicale multiple.
  • Rezultatele negative ale analizelor atrag apariția de simptome noi.
  • Simptomele se exprimă numai când pacientul este singur, neobservat.
  • Istorie de tratamente la diferiți medici, clinici, spitale, adesea, în orașe diferite.
  • Evitarea contactului personalului medical cu familia, sau prietenii pacientului.
  • Prezentarea de date personale eronate.
  • Pacientul are noțiuni medicale relativ avansate, datorate unor studii în domeniul medical, terminate sau parțiale, apartenența la o familie de personal medical, etc.. Recent au fost descrise cazuri de sindrom Münchhausen care folosesc informații medicale obținute prin internet[9][10].

Cauzele sindromului Münchhausen

[modificare | modificare sursă]

Etiologia (cauzele) sindromului Münchhausen nu este cunoscută. În afecțiunile fizice, factorii psihologici contribuie direct sau indirect la etiologie. Stresul psihologic poate precipita sau altera evoluția unei boli, chiar și a unor afecțiuni majore. Emoțiile pot acționa asupra sistemului nervos autonom. Printre teoriile sugerate se consideră cazuri care au avut o copilărie neglijată sau au suferit abuzuri, boli sau internări în spital pe perioade îndelungate sau repetate, persoane cu probleme de personalitate etc. Pacientul poate selecta inconștient un simptom, ca o metaforă pentru condiția sa psihosocială, ca o conversie, un proces inconștient de transpunere a unei anxietăți sau dificultăți psihice, într-un simptom somatic[11].

Morbiditatea (frecvența) sindromului Münchhausen

[modificare | modificare sursă]

Nu există statistici cu rezultate nete, dar este vorba de o boală rară. Numărul cazurilor depistate este în funcție de existența unei înregistrări centralizate, la nivel statal, adică, în țările în care se mai practică înregistrarea medicală manuală, posibilitatea de depistare a bolnavilor este mai limitată.

Deși poate apărea la toate vârstele, chiar și la copii, sindromului Münchhausen este mult mai frecvent la adulții tineri, mai des la bărbați decât la femei (spre deosebire de sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy) - vezi mai jos - care este mai frecvent la femei).

Diagnosticul

[modificare | modificare sursă]

Diagnosticarea sindromului este foarte dificilă din cauza lipsei de corectitudine a pacientului. Medicul trebuie să elimine o serie de boli simulate sau mentale, să examineze atent rezultatele ilogic-patologice ale testelor de laborator, să insiste pentru a obține documente medicale anterioare, etc. și să nu se eschiveze de a folosi observarea ocultă și urmărirea prin camere de filmat ascunse. Este necesar un examen psihologic/psihiatric[12].

Diagnostic diferențial

[modificare | modificare sursă]
  • Malingering, sau simularea, prezintă o simptomatologie asemănătoare sindromului Münchhausen, auto-provocată voluntar de pacient în scopul de a obține avantaje personale: bani, loc de cazare, despăgubiri, eschivare de la serviciul militar, de privare de libertate (închisoare), etc.
  • Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy) - vezi mai jos.
  • Sindromul Medeea, o variantă a Sindromului Münchhausen prin transfer (vezi mai jos). * Sindromul alienării părintești (în engleză : Parental alienation syndrome- PAS).
  • Sindromul Ganser, descris ca un mecanism etiologic de disociere isterică. Sindromul Ganser a fost încadrat drept afecțiune simulativă cu simptome psihologice în clasificarea DSM III-1980, iar în anul 2000 a fost clasificat, împreună cu „răspunsurile aproximative” drept „afecțiune disociativă dacă nu este altfel specificat” deși rămâne valabilă și catalogarea ca „boală disociativă cu semne și simptome predominant psihologice”[13][14]
  • Isteria[15].

Tratamentul

[modificare | modificare sursă]

Deși pretind intervenții și tratamente, chiar și cu mari riscuri, bolnavii de acest sindrom sunt recalcitranți la tratamentul specific afecțiunii, deci rezultatele sunt slabe, cu șanse reduse de ameliorare.

Tratamentul constă în modificarea mediului de trai al pacientului, asigurarea unei atmosfere afective pozitive și a unei activități profesionale izolată de contacte cu cea medicală. Se recomandă psihoterapia personală și familială. Tratamentul medicamentos va fi luat în considerare în funcție de starea de depresie, anxietate sau de tulburările de personalitate, iar administrarea se va face sub control. Este mai înțelept a se încerca o ameliorare printr-o gestionare mai bună a condițiilor de viață a pacientului, decât insistența - cu șanse reduse - de a vindeca[16].

Complicații

[modificare | modificare sursă]

În sindromul Münchhausen complicațiile provin din bolile simulate, care, în afară de alterarea sănătății, pot fi fatale (operații cu extirpări inutile, autoadministrarea de medicamente contraindicate sau de alte substanțe nocive, ș.a.[17].

Prevenirea bolii

[modificare | modificare sursă]

Nu este cunoscută o cale de prevenire a bolii, dar diagnosticarea și tratarea din timp pot fi benefice[18].

Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy)

[modificare | modificare sursă]
Baronul von Münchhausen - caricatură de Gustave Doré

Sindromul Münchhausen prin transfer (by proxy - MSP), cunoscut și sub numele de sindromul lui Polle (Polle era fiul baronului Münchhausen, mort în anii copilăriei în împrejurări neelucidate), este o tulburare psihică a unui adult (în majoritatea cazurilor, mame) descrisă și denumită în 1977 de medicul pediatru englez Roy Meadow, care a publicat un caz de abuz al unei mame față de propriul copil prin provocarea deliberată de boli[19]. Se deosebește de sindromul Münchhausen prin mijlocul prin care mama sau adultul afectat obține atenția medicală, care este, de regulă, propriul copil sau, mai rar, o rudă, o persoană, sau un grup de persoane aflate în grija sa și care este utilizat ca surogat (înlocuitor). Prezentându-se întotdeauna foarte îngrijorat și protector el va falsifica istoricul bolii surogatului și-i va acuza afecțiuni grave, provocate sau simulate, mutilări, etc., care adesea pot fi letale[A][20][21][22].

Diagnosticul

[modificare | modificare sursă]

Este similar celui al sindromului Münchhausen. Observarea ocultă și urmărirea prin camere de filmat ascunse sunt determinante pentru realizarea diagnosticului[23].

Morbiditatea și mortalitatea

[modificare | modificare sursă]

În Statele Unite incidența cazurilor este de aproximativ 2,9 la 100.000 de copii per cohortă (an de viață), cu o mortalitate între 9% și 22% dintre cazuri (Rosenberg, 1987[24], Sheppard, 2001 [25]).

În privința adulților aflați sub o formă sau alta de tutelă a bolnavului de MSP și abuzați, din cauza problemelor privind stabilirea unui diagnostic corect, nu se cunosc date statistice consistente.

Sindromul Medeea

[modificare | modificare sursă]

Literatura clasică, de la „Medeea” lui Euripide, poemul lui Ovidiu și tragediile lui Seneca și „Medeea și Iason” a lui Corneille descriu sacrificiile vrăjitoarei Medeea, fiica regelui Eetes, domnitor al Colchidei care, pentru a se răzbuna pe soțul trădător, Iason, fiul lui Eson, regele din Iolcos, cu care se căsătorise și care a părăsit-o pentru Creuse, fiica lui Creon, regele Corintului, își ucide cei doi copii comuni, pe Medeios și Eriopis.

Sindromul Medeea, confundat adesea cu Sindromul alienării părintești (sau Sindromul alienării parentale, în engleză : Parental alienation syndrome- PAS), ete o variantă a Sindromului Münchhausen prin transfer care descrie o stare psihotică ce impune asasinarea, sau tentativa de asasinare a propriilor copii ca o pedepsire sau răzbunare față de un soț/soție considerați vinovați de vinovății reale sau imaginare. Deși fenomenul este relativ, frecvent, instanțele și media îl includ în categoria crimelor pasionale[26][27][28][29][30]

Aspecte legale

[modificare | modificare sursă]

Considerat ca o situație patologică, în multe state legea consideră cu ambiguitate acest sindrom și vinovăța acuzatului afectat de această patologie față de victimă. În România, acestă ambiguitate a fost soluționată prin Hotărârea nr. 49 din 19 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 117 din 16 februarie 2011, care vine să actualizeze Legea nr. 217/2003 privind violența în familie:

„Sindromul Münchhausen prin transfer reprezintă crearea artificială de către părinte (de regulă, mama) a unei boli a copilului; boala este indusă prin administrarea voluntară a unor medicamente sau substanțe ori prin susținerea existenței unor simptome la copil care nu au fost niciodată confirmate de către specialiști. În ambele cazuri, părinții solicită medicilor numeroase investigații medicale sau chirurgicale, victimizând repetat copilul. Orice semn funcțional poate fi invocat de către părinți pentru a obține investigații și proceduri dureroase și intruzive pentru copil.” [31].

Note

[modificare | modificare sursă]
  • ABeverley Gail Allitt (n. în Anglia la 4 oct. 1968), supranumită „Îngerul morții”[32] este o celebră criminală „în serie”. Asistentă pediatrică la secția pediatrică (de copii) a spitalului Grantham and Kesteven Hospital, Lincolnshire, Anglia, ea a fost acuzată în 1991 și găsită vinovată de moartea a patru copii și de rănirea gravă a altor cinci, aflați în grija ei. Beverly Allitt injecta victimelor insulină sau potasiu pentru a le provoca șoc cardiac. Condamnată numai pentru nouă victime, ea a mai provocat rănirea a încă treisprezece copii. Allitt nu și-a explicat niciodată motivul crimelor. Cea mai pertinentă teorie susține că suferea de sindromul Münchhausen by proxy[33].

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ , Professional Psychology: Research and Practice[*][[Professional Psychology: Research and Practice (journal)|​]]  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Système universitaire de documentation, accesat în  
  3. ^ en Stedman's Medical Dictionary, 26th ed., p.1057, Williams&Wilkins, 1995, ISBN 0-683-07922-0/07935-2
  4. ^ en Stedman's Medical Dictionary, 26th, op. cit. p.1736.
  5. ^ en Berney T. P.: A review of simulated illness. Psychiatry, 143:8-10. South African Medical Journal, 47,1429-34, 1973
  6. ^ en Schwartz JG, Xenakis EM.: Munchausen's syndrome and the laboratory. Self-injection of human chorionic gonadotropin, Arch Pathol Lab Med. 1995 Jan;119(1):85-8. [1] Accesat: 23 inuarie 2013
  7. ^ en Asher R.: Munchausen's syndrome. Lancet. Feb 10, 1951; 1(6): 339-41.
  8. ^ en Olry R., Baron Munchhausen and the syndrome which bears his name: history of an endearing personage and of a strange mental disorder. Vesalius. June 2002; 8(1): 53-7.
  9. ^ en Feldman MD., Munchausen by Internet: detecting factitious illness and crisis on the Internet. South Med J. July 2000; 93(7): 669-72.
  10. ^ en Feldman MD, Peychers ME., Legal issues surrounding the exposure of "Munchausen by Internet", Psychosomatics. Sep-Oct 2007; 48(5): 451-2.
  11. ^ en Hay G. G.: Feigned psychosis. A Review of the Simulation of Mental Illness, British Journal Psychiatry, 143,8-10, 1983
  12. ^ en Munchausen syndrome în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders , IV-th ed. (DSM-IV)
  13. ^ Zăvoi, R., Udriștoiu T., Popa, L.M., Stanca, L.: Implicații medico-legale ale tulburărilor factice, Craiova Medicală 9:1, 2007 http://www.umfcv.ro/files/2/2.pdf Accesat: 10 iulie 2012
  14. ^ en Arieti S, Meth J.M.: Ganser Syndrome, în S. Arieti (Ed.), p.546-563, American Handbook of Psychiatry, I, Basic Books, New York, 1959
  15. ^ Flor-Henry P., Fromm-Auch D., Tapper M: A neuropsychological study of the stable syndrome of hysteria. Biol. Psychiatry. 16:601-626, 1981.
  16. ^ en Huffman JC, Stern TA, Huffman JC, Stern TA., The diagnosis and treatment of Munchausen's syndrome. Gen. Hosp. Psychiatry 25(5): 358-63, 2003.
  17. ^ en Canogullari G, Ulupinar E, Teyin M, Balci Y.: A forensic case of Munchausen's syndrome, J. Forensic Leg. Med. 14(3): 167-71, Apr 2007
  18. ^ en William Ernöházy Jr.: Munchausen Syndrome, Ed. Fraser Memorial Hospital, Florida, Feb. 14, 2008[2] Accesat: 10 iulie 2012
  19. ^ en Meadow, R.: Management of Münchausen syndrome by proxy, Arch. Dis. Childhood, 60: 392, 1985
  20. ^ en Stedman's Medical Dictionary, 26th ed., op. cit. p. 1736.
  21. ^ en Berg B., Jones D.P.H.: Outcome of psychiatric intervention in factitious illness by proxy (Munchausen's syndrome by proxy), ArchDisChild, 81, 465-472. 1999
  22. ^ en Black, D.: The extended Munchausen syndrome: a family case, British Journal of Psychiatry, 138, 466-469, 1981
  23. ^ en Hall DE, Eubanks L, Meyyazhagan LS., Evaluation of covert video surveillance in the diagnosis of munchausen syndrome by proxy: lessons from 41 cases. Pediatrics. Jun 2000;105(6):1305-12.
  24. ^ en Frankel‏, Lorry R.: ‏Ethical dilemmas in pediatrics: cases and commentaries, Cambridge University Press, California, 2005, ISBN 9780521847445
  25. ^ en Dolgin, Janet & Shepherd, Lois L.: Bioethics and the Law, 2nd ed., Aspen Publishers/Wolters Kluwer Law & Business, 2009, ISBN 0735576203, ISBN 978-0735576209
  26. ^ it Saluzzo, Mario Andrea: La sindrome di alienazione genitoriale (PAS): psicopatologia e abuso dell’affidamento nelle separazioni. Interventi di confine tra psicologia e giustizia Rivista scientifica di psicologia, 8:6-18,ianuarie 2006, accesat 23 iulie 2012.
  27. ^ it ***: The Medea of the modern times (The dramatic analogy between the myth and the reality: A concrete case of analysis and of prevention of the Medea Syndrome), http://www.giorgioclementi.it/medea.htm , accesat: 22 iulie 2012.
  28. ^ it Carocci, Nivoli G.: Medea tra noi: le madri che uccidono il proprio figlio, 2002
  29. ^ en Brubaker, Boros SJ.: Münchausen Syndrome by Proxy: Case Accounts, FBI’s Law Enforcement Bulletin, June, 1992.
  30. ^ it ***: Manuale Diagnostico e Statistico dei disturbi mentali, DSM IV, Milano, Masson, 1994
  31. ^ Ristea, Nicoleta: Prevenirea violenței asupra copilului și a violenței în familie Arhivat în , la Wayback Machine., inlege.ro, Noutăți juridice, februarie 17, 2011. Accesat: 10 iulie 2012
  32. ^ „£2m for child-killer victim”. BBC. . Accesat în . 
  33. ^ „Famous Criminals: Beverley Allitt”. Crime & Investigation Network. . Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Articol al psihologului Cătălina Hetel
  • en Asher, R.: Munchausen syndrome. Lancet 1951; 1: 339, 1951.
  • en Board JA, Hammond CB.: Factitious trophoblastic disease: Münchausen's mole, South Med J. 1980 Jun;73(6):831-2. PMID:6248995[PubMed - indexed for MEDLINE]
  • en Carney, MW. et al.: Clinical features and motives among 42 artifactual illness patients, Br J Med Psychol 56:57, 1983.
  • en ***: Case records of the Massachusetts General Hospital. Case 28/1984. N Engl J Med 311:108, 1984.
  • en Meadow, R.: Management of Münchausen syndrome by proxy, Arch Dis Childhood 60:392, 1985.
  • en Cook, DM., et al.: Factitious Cushing's syndrome, J Clin Endocrinol Metab 61:385, 1985.
  • fr Dormont, J.: Les 365 nouvelles maladies, Flammarion Mèdecine, Paris, 1989.
  • en Lawrence, JA.: More Munchausen are out there than you think, Med Econ 68:98, 1991.
  • en Zuger, A, O'Dowd, MA.: The baron has AIDS: a case of factitious human immunodeficiency virus infection and review Clin. Infect. Dis. 14(1):211-6, Jan. 1992.
  • it De Cataldo, G.: Camici bianchi e impronte digitali. La medicina nella letteratura gialla, Il Pensiero Scientifico, Roma, 1992.
  • en Ruskin, JD et al.: Chronic hypervitaminosis A: a case of surreptitious use. Lab Med 23:187, 1992.
  • en Ifudu, O et al.: Kidney-related Munchausen's syndrome, N Engl J Med 327:388, 1992.
  • en Wallach, J.: Laboratory diagnosis of factitious disorders. Arch Int Med 154: 1690, 1994.
  • en Bruns AD, Fishkin PA, Johnson EA, Lee YT.: Munchausen's syndrome and cancer, J Surg Oncol. 1994 Jun;56(2):136-8, PMID:8007680[PubMed - indexed for MEDLINE]
  • en Eisendrath, SJ.: When Munchausen becomes malingering: factitious disorders that penetrate the legal system, Bull Am. Acad. Psychiatry Law. 24(4):471-81, 1996.
  • en Smith, MS.: Factitious illness, malingering, and conversion disorder, În: Harwood-Nuss, AL, Linden, CH, Luten, RC, et al (eds.): The Clinical Practice of Emergency Medicine, 2nd ed. Philadelphia, Pa. Lippincott-Raven, 986, 1996.
  • en ***: Diagnostic and statistical manual of mental disorders, IV-th ed., American Psychiatric Association, Washington, 1996.
  • en Saed G, Potalivo S, Panzini L, Bisetti A.: Munchausen's syndrome. A case of factitious hemoptysis, Panminerva Med. 1999 Mar;41(1):62-7. Review. PMID:10230261[PubMed - indexed for MEDLINE]
  • it Franzini, L.R., Grossberg. J.M., Comportamenti bizzarri. Astrolabio, 1996.
  • en Bretz, SW, Richards, JR.: Munchausen syndrome presenting acutely in the emergency department, J. Emerg. Med. 18(4): 417-20, 2000.
  • en Feldman, MD.: Munchausen by Internet: detecting factitious illness and crisis on the Internet, South Med. J., 93(7):669-72, 2000.
  • en Hall, DE, Eubanks, L, Meyyazhagan, LS.: Evaluation of covert video surveillance in the diagnosis of Munchausen syndrome by proxy: lessons from 41 cases, Pediatrics. 105(6): 1305-12, June 2000.
  • it Gerald, C., Davison, E., Neale, M.J., Psicologia clinica. 2a ed. Bologna, Zanichelli, 2000.
  • en Bjornson CL, Kirk VG.: Munchausen's syndrome presenting as hemoptysis in a 12-year-old girl, Can Respir J. 2001 Nov-Dec;8(6):439-42. PMID:11753458[PubMed - indexed for MEDLINE]
  • en Rabinerson, D, Kaplan, B, Orvieto, R, et al.: Munchausen syndrome in obstetrics and gynecology, J. Psychosom. Obstetr. Gynaecol. 23(4):215-8, 2002.
  • it Marzagora Betsos, I., Madri che uccidono. Atti del VII Congresso Nazionale SOPSI, Roma, Febr. 2002.
  • it Merzagora Betsos, I., Demoni del focolare. Mogli e madri che uccidono. Centro Scientifico Editore, 2003.
  • en Huffman, JC, Stern, TA, Huffman, JC, Stern, TA.: The diagnosis and treatment of Munchausen's syndrome, Gen Hosp Psychiatry. 25(5):358-63, 2003.
  • en Falagas, ME, Christopoulou, M, Rosmarakis, ES, et al.: Munchausen's syndrome presenting as severe panniculitis Int. J. Clin. Pract. 58(7):720-2, 2004.
  • en Park, TA, Borsch, MA, Dyer, AR, Peiris, AN.: Cardiopathia fantastica: the cardiac variant of Munchausen syndrome, South Med J. 97(1):48-52; quiz 53, 2004.
  • en Lad, SP, Jobe, KW, Polley, J, et al.: Munchausen's syndrome in neurosurgery: report of two cases and review of the literature, Neurosurgery. 55(6):1436, 2004.
  • en Feldman, Marc D.: Playing Sick? Untangling the Web of Munchausen Syndrome, Munchausen by Proxy, Malingering, and Factitious Disorder, Publisher Routledge, 2004, ISBN 0415949343, ISBN 978-0415949347.
  • en Feldman, Marc D. & Eisendrath, Stuart J. (Editors): The Spectrum of Factitious Disorders (Clinical Practice Series nr. 40), 2004.
  • en Steinwender, C, Hofmann, R, Kypta, A, Leisch, F.: Recurrent symptomatic bradycardia due to secret ingestion of beta-blockers--a rare manifestation of cardiac Münchhausen syndrome. Wien, Klin. Wochenschrift 117(18):647-50, 2005.
  • en Elmore, JL.: Munchausen syndrome: an endless search for self, managed by house arrest and mandated treatment, Ann Emerg Med. 45(5): 561-3, 2005.
  • Tudose, F., Tudose, C., Vasilescu, A., Tamasan, S., Sindroame rătăcitoare, ed. InfoMedica, ISBN 973-7912-49-7, 2005.
  • en Hopkins, RA, Harrington, CJ, Poppas A.: Münchhausen Syndrome simulating acute aortic dissection, Ann. Thorac. Surg. 81(4):1497-9, April 2006.
  • en Gregory, RJ, Jindal, S.: Factitious disorder on an inpatient psychiatry ward, Am. J. Orthopsychiatry. 76(1):31-6, Jan 2006.
  • en Feldman, MD, Peychers, ME.: Legal issues surrounding the exposure of "Munchausen by Internet". Psychosomatics. 48(5):451-2, Sep-Oct 2007.
  • en De Ridder, L., Hoekstra, H., Manifestation of Münchausen Syndrome by Proxy in Pediatric Gastroenterology, J. Pediatr. Gastroenterol. Nutr., 31: 221, 2008.
  • en Matteoli,‏Richard L.: The Munchausen Complex: Socialization of Violence and Abuse, Dog Ear Publishing, LLC., 2011, ISBN 1598585320, ISBN 978-1598585322.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Portal icon Portal medicină

WikiProiectul Medicină

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sindromul_Münchhausen&oldid=15747889