dovadă

română

Etimologie

Din a dovedi (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /do'va.də/

Substantiv

Declinarea substantivului dovadă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dovadă	dovezi
Articulat	dovada	dovezile
Genitiv-Dativ	dovezii	dovezilor
Vocativ	dovadă	dovezilor

1. fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie.
2. (spec.) probă juridică.
3. act, document prin care se adeverește ceva; adeverință.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că...
• (loc.vb.) A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online