slavă

română

Din slavă (veche) slava.

Declinarea substantivului slavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slavă	slăvi
Articulat	slava	slăvile
Genitiv-Dativ	slăvii	slăvilor
Vocativ	slavă	slăvilor

(mai ales la sg.) glorie, faimă, renume.
laudă, preamărire, proslăvire.
înaltul cerului, văzduh.
(bis.) măreție, grandoare a divinității.
(înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) grație..., datorită..., mulțumită...

Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru
A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre
Limba slavă

Din slav.

Declinarea substantivului slavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slavă	slave
Articulat	slava	slavele
Genitiv-Dativ	slavei	slavelor
Vocativ	slavo	slavelor

persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavonă.
limba vorbită de slavi.