bucura
Etimologie
Origine disputată. Se presupune o proveniență din latină *vocŭlāre („a striga”), de la vocŭla, („voce”).
Este posibilă și o confuzie populară a lui *vocŭlāre, cu *bacchŭlāre, de la bacchāri, („a fi transportat de încântare bahică”), și de aici „a fi beat de bucurie, a jubila”.
Alternativ este vorba despre un cuvânt autohton, în legătură cu albaneză bukur („frumos”).
Pronunție
- AFI: /bu.ku'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) bucura | |
| Infinitiv | a (se) bucura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) bucur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) bucure |
| Participiu | bucurat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a fi cuprins de bucurie.
- S-a bucurat mult de vestea aflată.
- (v.tranz.) a produce cuiva o bucurie.
- Peisajul îi bucură sufletul.
- a avea la îndemână.
- (peior.) a încerca să profite de ceva.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a produce bucurie