cruțare

română

Etimologie

Din a cruța.

Pronunție

• AFI: /kru'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cruțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cruțare	cruțări
Articulat	cruțarea	cruțările
Genitiv-Dativ	cruțării	cruțărilor
Vocativ	cruțare	cruțărilor

1. faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recruta

Referințe

• DEX '98 via DEX online