plăcea

Vezi și : placea

română

Etimologie

Din latină placere.

Pronunție

• AFI: /pləˈʧe̯a/

Verb

Conjugarea verbului plăcea
Infinitiv	a plăcea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să placă
Participiu	plăcut
Conjugare	II

1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.

   Îmi place de tine.

3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.

   Îi place să meargă la vânat.

4. a-i conveni.
5. a vrea, a dori.

Sinonime

• simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime

• dezgusta, displăcea

Cuvinte derivate

• displăcea
• neplăcere
• neplăcut
• plac
• plăcere
• plăcut

Expresii

• Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? = exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc.
• Îmi place să cred că... = sper să...

Traduceri

a fi pe plac

arabă: استمطع (العربية), حب (العربية) catalană: agradar (català), plaure (català) cehă: mít rád (čeština), líbit se (čeština) chineză: 喜歡 (中文) (xǐhuan) engleză: like (English) esperanto: plaĉi al (Esperanto) finlandeză: pitää (suomi) franceză: aimer (français), plaire à (français) germană: mögen (Deutsch), gefallen (Deutsch) greacă: μου αρέσει (Ελληνικά)

italiană: piacere (italiano) japoneză: すき (日本語) (suki) maghiară: szeret (magyar), kedvel (magyar) neerlandeză: houden van (Nederlands) poloneză: lubić (polski) portugheză: gostar de (português) rusă: нравиться (русский) (nrávit's'a) spaniolă: gustar (español) suedeză: tycka om (svenska), gilla (svenska) turcă: hoşlanmak (Türkçe), sevmek (Türkçe), hazzetmek (Türkçe)

Etimologie

Din plăcea.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Referințe

• DEX online: „plăcea”