renunța

română

Etimologie

Din franceză renoncer < latină renuntiare.

Pronunție

• AFI: /re.nunˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului renunța
Infinitiv	a renunța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	renunț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să renunțe
Participiu	renunțat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva).

   A renunța la o pretenție.

   A renunța la fumat.

Sinonime

• (jur.) desista, abandona, ceda, dispensa; se priva, -și refuza, se lăsa, (pop.) se lepăda

Antonime

• accepta

Cuvinte derivate

• renunțare

Traduceri

a nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea)

afrikaans: afsien (Afrikaans) catalană: renunciar (català) cehă: vzdát (čeština) (se) engleză: renounce (English) esperanto: rezigni (Esperanto) estoniană: maha salgama (eesti), lahti ütlema (eesti) finlandeză: luopua (suomi) franceză: renoncer (français) germană: entsagen (Deutsch), verzichten (Deutsch), verleugnen (Deutsch) greacă: ματαιώνω (Ελληνικά) (mataióno)

italiană: rinunciare (italiano) maghiară: lemond (magyar) neerlandeză: opgeven (Nederlands) norvegiană: forsake (norsk), oppgi (norsk) poloneză: porzucać (polski) portugheză: renunciar (português) rusă: сдаваться (русский) (sdavat'sja) spaniolă: renunciar (español) suedeză: avstå (svenska), förneka (svenska), försaka (svenska), avsvära (svenska) (sig) turcă: vazgeçmek (Türkçe), reddetmek (Türkçe), feragat etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online