rezolva
 Vezi și : rezolvă
|
Etimologie
Din latină resolvere, germană resolvieren.
Pronunție
- AFI: /re.zolˈva/
Verb
| Conjugarea verbului rezolva | |
| Infinitiv | a rezolva |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rezolv |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rezolve |
| Participiu | rezolvat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a găsi soluția unei probleme.
- (v.tranz.) a pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa.
- (v.tranz.) (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din rezolva.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezolva.
Referințe
- DEX '98 via DEX online