tolera
Etimologie
Din franceză tolérer.
Pronunție
- AFI: /to.leˈra/
Verb
| Conjugarea verbului tolera | |
| Infinitiv | a tolera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tolerez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tolereze |
| Participiu | tolerat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea.
- (v.tranz.) a admite, a suporta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online