urgenta

română

Etimologie

Din urgent.

Pronunție

• AFI: /ur.ʤen'ta/

Verb

Conjugarea verbului urgenta
Infinitiv	a urgenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	urgentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să urgenteze
Participiu	urgentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc.

Cuvinte derivate

• urgentare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online