Prelucrare după povestea lui Alexandru Mitru Trăia odată dragii mei… într-o cetate săracă dintre ... more Prelucrare după povestea lui Alexandru Mitru Trăia odată dragii mei… într-o cetate săracă dintre nişte munţi înalţi o femei sărmană, o văduvă care-şi creştea singură cu greu cei doi copii: un băieţel pe nume Voinicel şi o fetiţă pe nume Hărnicuţa. Deşi trăiau în lipsuri şi nevoi, mama avea şi o mulţumire căci copiii ei erau cuminţi, ascultători şi o iubeau nespus de mult. (planşa 1) Într-o zi, pe uliţele de piatră ale cetăţii răsună tropotul unei caleşti atât de împodobite cum nu se mai văzuse prin părţile acelea. Era toată din aur, bătută cu diamante, trasă de 12 cai negri. În urma caleştii veneau călări cete de slujitori, îmbrăcaţi în zale aurite şi înarmaţi până în dinţi, iar înăuntrul se lăfăia pe perne o boieroaică bătrână şi grasă care privea cu ochi răi spre trecătorii de pe uliţi. O asemenea caleaşcă şi o asemenea boieroaică nu se mai pomeniseră pe meleagurile acelea. Oamenii se fereau din calea ei, înspăimântaţi, iar caleaşca se opri chiar în faţa căsuţei văduvei. Copii se jucau cântând în grădiniţă, în vreme ce mama îi veghea cu dragoste lucrând pentru ei hăinuţe. Boieroaica coborî, foşnind din mătăsuri, în clinchet de podoabe şi grăi cu mândrie către mamă:-Eu sunt Bogăţia! Sunt cea mai puternică împărăteasă. Averile mele sunt nemăsurate şi cei ce mă slujesc sunt nenumăraţi. Am auzit despre copiii tăi cât sunt de buni şi de cuminţi şi am venit să-ţi cer să mi-i dai ca să-i fac fericiţi şi să fii şi tu fericită! Mama simţi în inima ei primejdia, îşi luă copiii în braţe şi răspunse:-Nu şi-i dau!... Bogăţia ta e strânsă din jaf şi din războaie şi nu aduce fericire, ci numai lacrimi. Fericirea mea stă în muncă şi în cuminţenia copiilor mei şi noi nu avem nevoie de tine! (planşa 2) Atunci împărăteasa cea rea s-a mâniat şi pe cât era de urâtă, pe-atât s-a făcut încă o dată de urâtă. S-a înnegrit la chip şi de atâta ură nici nu mai putea vorbi. A scos doar o batistă de mătase şi a fluturat-o în vânt. Din ea s-au răspândit miresme ameţitoare care au adormit-o numaidecât pe mamă. Oştenii îmbrăcaţi în zale de aur s-au repezit, i-au smuls copiii din braţe, dispărând apoi cu toţii pe drumul ce ieşea din cetate. Când s-a deşteptat din somn biata mamă, ia copiii de unde nu-s. De-atâta spaimă şi atâta jale, nu ştia ce să mai facă. Plângea, mai-mai să i se stingă luminile ochilor! Pe urmă şi-a dat seama ea că, aşa slabă şi neajutorată cum era, va trebui să pornească să-şi scape copiii. Şi, luând în mână un toiag, pe spate un sac cu merinde, n-a mai stat nici o clipă
1. 2. 3. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel. Ordonează crescăt... more 1. 2. 3. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel.
Când s-a născut Iisus Hristos în Beethleem, toate fiinţele de pe pamânt, s-au bucurat şi toată lu... more Când s-a născut Iisus Hristos în Beethleem, toate fiinţele de pe pamânt, s-au bucurat şi toată lumea din toate părţile venea să-L vadă şi să-I aducă frumoase şi nenumărate daruri. Nu departe de staulul unde s-a născut Iisus, erau trei copaci: un palmier, un măslin şi un brăduţ. Pe lângă dânşii trecea toată lumea care se ducea cu daruri la Iisus. Oamenii se odihneau şi vorbeau despre darurile aduse. Copacii auzeau şi voiau ca şi dânşii să-I ducă daruri, dar nu prea aveau ce. Sfătuindu-se între ei, palmierul spuse:-Eu am să-I duc în dar cea mai mare şi mai frumoasă dintre frunzele mele, ca atunci când Îi va fi cald, să Se apere de căldură. Măslinul atunci numaidecât a spus:-Eu, toate fructele mele am să le strivesc şi le storc şi undelemnul cel mai curat şi parfumat i-L voi duce, să-I ung mânuţele şi picioruşele. Atunci, bradul, cu glas blând, a întrebat;-Dragi prieteni, dar eu ce aş putea duce ca dar Copilului Sfânt?-Tu nu ai nimic, frunzele tale mici şi ascuţite ca nişte ace, au să-L înţepe pe Micuţ şi fructele tale nu servesc la nimic. Te plângem, dar nu ai nimic frumos şi bun. Un îngeraş, care din întâmplare zbura prin apropiere, a auzit discuţia celor trei copaci, şi făcându-i-se milă de braduţ, s-a hotărât să-i vie în ajutor. Cum era pe înserat, pe cer începeau să se aprindă stelele. Îngeraşul spuse steluţelor:-Coborâţi câteva dintre voi pe crengile brăduţului de colo, care stă suparat şi plânge. Micul Iisus, din iesle, putu să-l vadă şi-n ochişorii Lui se aprinseră lumini de bucurie, iar bradul era fericit că a putut şi el să ducă în dar toata strălucirea lui, strălucire de o clipă, dar nespus de frumoasă. De atunci, oamenii care cunoşteau această poveste, au luat obiceiul can toţi anii când sărbătorim naşterea Domnului Iisus, bradul să fie acel copac ales, împodobit cu steluţe, jucării, să răspândească în jurul lui tuturor acelora care îl privesc, numai bucurii… Fiecare poate dărui ceva frumos şi bun. Trebuie doar să-şi dorească foarte mult să ofere bucurie celorlalţi şi va primi în schimb mult mai multe lucruri bune.
Prelucrare după povestea lui Alexandru Mitru Trăia odată dragii mei… într-o cetate săracă dintre ... more Prelucrare după povestea lui Alexandru Mitru Trăia odată dragii mei… într-o cetate săracă dintre nişte munţi înalţi o femei sărmană, o văduvă care-şi creştea singură cu greu cei doi copii: un băieţel pe nume Voinicel şi o fetiţă pe nume Hărnicuţa. Deşi trăiau în lipsuri şi nevoi, mama avea şi o mulţumire căci copiii ei erau cuminţi, ascultători şi o iubeau nespus de mult. (planşa 1) Într-o zi, pe uliţele de piatră ale cetăţii răsună tropotul unei caleşti atât de împodobite cum nu se mai văzuse prin părţile acelea. Era toată din aur, bătută cu diamante, trasă de 12 cai negri. În urma caleştii veneau călări cete de slujitori, îmbrăcaţi în zale aurite şi înarmaţi până în dinţi, iar înăuntrul se lăfăia pe perne o boieroaică bătrână şi grasă care privea cu ochi răi spre trecătorii de pe uliţi. O asemenea caleaşcă şi o asemenea boieroaică nu se mai pomeniseră pe meleagurile acelea. Oamenii se fereau din calea ei, înspăimântaţi, iar caleaşca se opri chiar în faţa căsuţei văduvei. Copii se jucau cântând în grădiniţă, în vreme ce mama îi veghea cu dragoste lucrând pentru ei hăinuţe. Boieroaica coborî, foşnind din mătăsuri, în clinchet de podoabe şi grăi cu mândrie către mamă:-Eu sunt Bogăţia! Sunt cea mai puternică împărăteasă. Averile mele sunt nemăsurate şi cei ce mă slujesc sunt nenumăraţi. Am auzit despre copiii tăi cât sunt de buni şi de cuminţi şi am venit să-ţi cer să mi-i dai ca să-i fac fericiţi şi să fii şi tu fericită! Mama simţi în inima ei primejdia, îşi luă copiii în braţe şi răspunse:-Nu şi-i dau!... Bogăţia ta e strânsă din jaf şi din războaie şi nu aduce fericire, ci numai lacrimi. Fericirea mea stă în muncă şi în cuminţenia copiilor mei şi noi nu avem nevoie de tine! (planşa 2) Atunci împărăteasa cea rea s-a mâniat şi pe cât era de urâtă, pe-atât s-a făcut încă o dată de urâtă. S-a înnegrit la chip şi de atâta ură nici nu mai putea vorbi. A scos doar o batistă de mătase şi a fluturat-o în vânt. Din ea s-au răspândit miresme ameţitoare care au adormit-o numaidecât pe mamă. Oştenii îmbrăcaţi în zale de aur s-au repezit, i-au smuls copiii din braţe, dispărând apoi cu toţii pe drumul ce ieşea din cetate. Când s-a deşteptat din somn biata mamă, ia copiii de unde nu-s. De-atâta spaimă şi atâta jale, nu ştia ce să mai facă. Plângea, mai-mai să i se stingă luminile ochilor! Pe urmă şi-a dat seama ea că, aşa slabă şi neajutorată cum era, va trebui să pornească să-şi scape copiii. Şi, luând în mână un toiag, pe spate un sac cu merinde, n-a mai stat nici o clipă
1. 2. 3. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel. Ordonează crescăt... more 1. 2. 3. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel. Ordonează crescător numerele pentru ca mama să poată ajunge la castel.
Când s-a născut Iisus Hristos în Beethleem, toate fiinţele de pe pamânt, s-au bucurat şi toată lu... more Când s-a născut Iisus Hristos în Beethleem, toate fiinţele de pe pamânt, s-au bucurat şi toată lumea din toate părţile venea să-L vadă şi să-I aducă frumoase şi nenumărate daruri. Nu departe de staulul unde s-a născut Iisus, erau trei copaci: un palmier, un măslin şi un brăduţ. Pe lângă dânşii trecea toată lumea care se ducea cu daruri la Iisus. Oamenii se odihneau şi vorbeau despre darurile aduse. Copacii auzeau şi voiau ca şi dânşii să-I ducă daruri, dar nu prea aveau ce. Sfătuindu-se între ei, palmierul spuse:-Eu am să-I duc în dar cea mai mare şi mai frumoasă dintre frunzele mele, ca atunci când Îi va fi cald, să Se apere de căldură. Măslinul atunci numaidecât a spus:-Eu, toate fructele mele am să le strivesc şi le storc şi undelemnul cel mai curat şi parfumat i-L voi duce, să-I ung mânuţele şi picioruşele. Atunci, bradul, cu glas blând, a întrebat;-Dragi prieteni, dar eu ce aş putea duce ca dar Copilului Sfânt?-Tu nu ai nimic, frunzele tale mici şi ascuţite ca nişte ace, au să-L înţepe pe Micuţ şi fructele tale nu servesc la nimic. Te plângem, dar nu ai nimic frumos şi bun. Un îngeraş, care din întâmplare zbura prin apropiere, a auzit discuţia celor trei copaci, şi făcându-i-se milă de braduţ, s-a hotărât să-i vie în ajutor. Cum era pe înserat, pe cer începeau să se aprindă stelele. Îngeraşul spuse steluţelor:-Coborâţi câteva dintre voi pe crengile brăduţului de colo, care stă suparat şi plânge. Micul Iisus, din iesle, putu să-l vadă şi-n ochişorii Lui se aprinseră lumini de bucurie, iar bradul era fericit că a putut şi el să ducă în dar toata strălucirea lui, strălucire de o clipă, dar nespus de frumoasă. De atunci, oamenii care cunoşteau această poveste, au luat obiceiul can toţi anii când sărbătorim naşterea Domnului Iisus, bradul să fie acel copac ales, împodobit cu steluţe, jucării, să răspândească în jurul lui tuturor acelora care îl privesc, numai bucurii… Fiecare poate dărui ceva frumos şi bun. Trebuie doar să-şi dorească foarte mult să ofere bucurie celorlalţi şi va primi în schimb mult mai multe lucruri bune.
Uploads
Papers by Anamaria Pesclevei