Linda Cajio Aleea florilor

LINDA CAJIO Aleea florilor Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ION NICULESCU ALCRIS Romance Prolog – Ia te uit`... exclam` Brooke Brady c`tre b`trânul ursule] de plu[, a[ezat pe scaunul de al`turi. Ceva \mi spune c` nu mai suntem \n Oregon! A[a cum se a[tepta, ursule]ul nu spuse nimic. Tân`ra izbucni \n râs. Dac` ar mai fi fost un pasager \n ma[in`, probabil c` [i-ar fi exprimat oarecari \ndoieli, \n leg`tur` cu s`n`tatea ei mintal`. Dar nu era nimeni. C`l`toria asta, de trei zile, se desf`[urase \ntr-o singur`tate absolut` cu excep]ia momentelor când se oprise s` fac` plinul, s` se aranjeze ori s` m`nânce [i s` doarm` la vreun motel. Dup` ce l`sase \n urm` Mun]ii Ro[ii din nord-vestul Statelor Unite, Brooke str`b`tea acum Texasul, atât de plat, \ncât putea vedea la kilometri \ntregi, \mprejur. |[i ridic` ochii spre cer, sperând c` ploaia care amenin]a s` cad` de mai mult de o or`, va mai a[tepta pu]in. Pentru 6 LINDA CAJIO c` se temea de remorca ag`]at` \n spatele ma[inii – remorca al c`rei con]inut reprezenta tot ce avea – se va umple cu ap`. La gândul acestei eventualit`]i, se strâmb` [i arunc` o privire \n urm`. Apoi izbucni iar \n râs, con[tient` de spectacolul comic pe care-l oferea pe acest` [osea texan`: o ma[in` decapotabil`, de un ro[u str`lucitor, aproape nou`, care tr`gea dup` ea o rabl` de remorc`, ce se hurduc`ia pe [osea. Dar asta \i era cea mai mic` dintre griji. Avea alte lucruri pe cap, primul fiind acela de a ajunge la un motel, aproape de Amarrillo, care n-ar fi trebuit s` se afle la mai mult de opt kilometri. Opt kilometri mizerabili [i de tot râsul! Tân`ra suspin` adânc gândindu-se ce o a[tepta acolo: o slujb` nou`, o nou` via]`, [i la ce l`sase \n urm`: prietenii de o via]`. S` pleci de la zero, s` prinzi r`d`cini \n alt` pare, nu era un lucru tocmai u[or. Dar Brooke Brady era hot`rât`. Trebuia s`-[i schimbe via]a, trebuia s`-[i g`seasc` un loc al ei. Trebuia, pur [i simplu... Iar Texasul era un loc la fel de bun ca oricare altul. Dintr-o dat`, tunetul bubui, \ntrerupându-i [irul gândurilor. Tres`ri [i \[i ridic` privirea c`tre norii \ngr`m`di]i la sud-vest, admirând imaginea magnific` pe care o ofereau. P`rea c` mantia enorm` de bronz plutea suspendat` deasupra p`mântului. ALEEA FLORILOR 7 |ncrunt` din sprâncene [i d`du drumul radioului. Era fixat tot timpul pe lungimea postului ei preferat din Portland, a[a c` nu auzi decât o serie de pârâituri. R`suci de buton pân` când \n difuzor r`sunar` foarte clar acordurile unei balade country, anun]ând-o c` reu[ise s` prind` un post local. Accentul t`r`g`nat al cânt`re]ului \i smulse un surâs [i imediat se sim]i mai destins`. Apoi cântecul fu \ntrerupt de vocea crainicului care anun]a sosirea iminent` \n zon` a unei tornade. Din comunicatul institutului meteorologic reie[ea c` un nor imens \n form` de pâlnie fusese reperat la sud-vest de Amarillo [i to]i cei care se g`seau \n zon` trebuia s` fie preg`ti]i s` intre \n ad`post, \n caz de necesitate. – Oh, nu... murmur` Brooke, consternat`. Sosit` \n apropierea ora[ului se mirase de pu]in`tatea circula]iei, \ntr-o dup`-amiaz` de vineri. Localnicii fuseser` f`r` \ndoial` avertiza]i de diminea]` [i preferaser` s` nu se \ndep`rteze de cas`. Tân`ra \[i \nghi]i saliva, cu ochii fixa]i pe linia orizontului. |n zare se putea distinge clar mi[carea norilor grei, care deveniser` de culoarea antracitului. Erau oare pe cale s` formeze o spiral`? Greu de spus, ]inând cont de culoarea cerului, care se \ntunecase brusc. Ai fi zis c` este ora [apte [i nu cinci [i jum`tate cât era \n realitate, \n acea dup`-amiaz` de mai. Pe Brookke o trecu un fior, cuprins` de regretul c` nu era deja instalat` \n vreun motel. Vremea de felul acesta 8 LINDA CAJIO nu-i pl`cea. Nu-i pl`cuse niciodat`. Probabil fiindc` fusese prins` \ntr-o furtun` \ngrozitoare când avea cinci ani. Nu uitase niciodat` bubuiturile tunetelor din seara aceea [i nici fulgerele care sfâ[iau cerul. Respirând sacadat, \ncerc` s`-[i alunge nervozitatea care i-o d`dea amintirea acelei \ntâmpl`ri de co[mar. Tehnica asta pe care o practica de mult, \ncepu s` dea rezultate. Dar doar pân` \n momentul când se uit` din nou pe cer. De data asta, fu aproape sigur` c` recunoa[te blestematul de nor despre care vorbea comunicatul de la radio. Dar nu era cumva victima propriei sale imagina]ii? Poate... Greu de [tiut, mai ales c` experien]a ei \n materie de tornade [i-o datora doar televiziunii. Dar turbionul gri-alb care plana \n \naltul cerului lua f`r` putin]` de t`gad` forma unui con, pe m`sur` ce se apropia de p`mânt. Terifiat` de spectacol, Brooke ap`s` frâna. Crainicul o sf`tuise s` se pun` undeva „la ad`post", dar ce s` \n]eleag` prin asta? se \ntreb` ea uitându-se la un pode] situat câ]iva metri dep`rtare. Pasajele de genul acesta erau des \ntâlnite \n regiune, permi]ându-le fermierilor s` circule f`r` s` se intersecteze cu [oselele care str`b`teau câmpia \ntins`. Construc]iile astea solide constituiau cu siguran]` un fel de ad`post. Dar cum s`-]i dai seama cu adev`rat dac` e vorba de un pericol real? Nu cumva exagerase? ALEEA FLORILOR 9 Se mai uit` \nc` o dat` la norul care se m`rea din ce \n ce [i f`cu o grimas`. Nu, nu exagerase nici un pic gravitatea situa]iei. Cu ochii fixa]i pe cer, ap`s` pân` la fund accelera]ia, gr`bit` s` ajung` pân` la pasarela care acum p`rea mai dep`rtat` decât crezuse. Inima i se zb`tea \n piept când ajunse lâng` construc]ie. |[i lu` geanta [i cobor\ \n grab` din ma[in`. Dar \n loc s` se ad`posteasc` sub pod, r`mase pe marginea drumului, fascinat` de uraganul care era pe punctul s` se dezl`n]uie. Vuietul vântului deveni asurzitor. Ramuri de copaci, buc`]i de metal, tot felul de resturi, erau izbite de \mprejmuirile câmpurilor. De sus, ploaia [i apoi grindina se ab`ur` asupra [oselei [i asupra capului lui Brooke. Fata scoase un ]ip`t [i se gr`bi, f`r` z`bav`, spre ad`postul de ocazie. Cl`tinându-se, reu[i s` ajung` \n partea cea mai ap`rat` a construc]iei, chiar sub arcad`. Se ghemui acolo \n timp ce \n jur natura se dezl`n]uise din plin, transformând peisajul \n anticamera infernului. Rafalele violente de vânt \i t`iau r`suflarea. Tr`ia un co[mar \nfrico[`tor, f`r` s` mai spere c` se va trezi vreodat`. |n tot acest timp continua s` priveasc` ma[ina, un mic punct ro[u, singurul reper \ntr-un univers fantasmagoric. Pe urm` [i aceast` realitate \ncepu s` se clatine, scuturat` de cutremur`turi [i totul \ncepu s` se \nvârteasc`. Sub ochii ei uimi]i, punctul ro[u fu smuls de la p`mânt, luat pe sus [i \nghi]it de tornad`. Capitolul 1 Patrick Sawyer se \nnebunea dup` furtuni de când se [tia. Copil fiind ie[ea \n pridvor de la primele pic`turi de ploaie [i r`mânea acolo pân` când sunetul tunetelor se stingea cu totul. La maturitate, se gândise s`-[i foloseasc` aceast` \nclina]ie dând o mân` de ajutor serviciului meteorologic, atunci când condi]iile climaterice deveneau alarmante. Urmase lungi antrenamente pentru a-[i putea \ndeplini aceast` func]ie de „observator", [i faptul c` lua parte la astfel de opera]iuni \i aducea o real` pl`cere. |n dup`-amiaza aceea, era a[ezat la volanul camionetei sale, oprit` pe un pod care se g`sea \n apropiere de Emerald City, o localitate satelit a ora[ului Amarillo. Radioul ma[inii difuza un val de [tiri meteorologice. Un curent de aer rece pentru acea perioad` a anului, intra pe fereastra deschis`. Atmosfera era grea, \nc`rcat` de ALEEA FLORILOR 11 umiditate. Spre sud-vest, un fulger sfâ[ie cerul plumburiu [i bubuiturile puternice ale tunetului se auzir`, nu mult dup` aceea. Patrick sim]i cum i se zbârlesc firele de p`r de pe piele, o reac]ie imediat` de avertisment. De data aceasta nu era vorba de o alarm` fals`, se gândi el, cu toate sim]urile \ncordate, dintr-o dat`. Postul de radio portabil p`ru [i el c`-[i iese din adormire. – Sam! Sam! S-a pornit o tornad`! Vine drept spre noi! Auzind avertismentul acesta, \ntrerupt de pârâituri, Patrick se \ncord` [i se uit` spre cer, ascultând totodat` am`nuntele pe care i le d`dea interlocutorul lui, cuprins \n mod v`dit de agita]ie. Deodat`, o alt` voce r`sun` \n difuzor, mai apropiat` [i totodat` mult mai calm`. – Aten]ie, aten]ie! M` adresez tuturor unit`]ilor, aici unitatea Opt. Tornada la opt kilometri de Amarillo. A[tept confirmarea de la unitatea {ase. R`spunsul se auzi imediat. – Confirm. Norul \nainteaz` spre nord-est, direc]ia Emerald City. Emeral City! Patrick se ridic` dintr-o s`ritur`, cu ochii a]inti]i spre micul or`[el, care-[i datora numele vegeta]iei luxuriante care-l \nconjura. Cea mai mare parte a prietenilor lui, ca [i familia sa, locuiau acolo. El \nsu[i venise aici, cu [ase ani mai \nainte, deschisese o sp`l`torie automat`, [i mai avea o 12 LINDA CAJIO mic` pr`v`lie unde se servea \nghe]at` [i cocteiluri de lapte, ca [i un service auto cu sp`l`torie pentru ma[ini, pe care se preg`tea s`-l inaugureze. Service-ul auto \l putea z`ri de altfel de acolo, de pe \n`l]imea unde \[i parcase ma[ina. Cu câteva minute mai \nainte, \nc` mai treb`luia, preg`tind deschiderea, care urma s` aib` loc a doua zi. Fusese chemat s` monitorizeze sosirea iminent` a tornadei. – Unitatea zece! Unitatea Zece! Vezi cumva un nor \n form` de pâlnie? relu` vocea coordonatorului. – Negativ, r`spunse observatorul \ntrebat, un vecin [i un prieten a lui Patrick. Acesta din urm` lu` microfonul [i ap`s` butonul de emisie. – |l v`d eu, \nainteaz` \n direc]ia mea, spuse el. Dar n-a atins \nc` p`mântul. Din fericire, era adev`rat. Norul uria[ p`rea c`-[i reluase cursa infernal` pe cer, cum se mai \ntâmpla uneori. Cu pu]in noroc, ar fi putut trece peste Emerald City, f`r` s` produc` pagube importante. Dar Patrick nu apuc` s` spun` mai multe. O rafal` violent` de vânt, intrând pe ferestrele deschise, scutur` cu putere camioneta. Câteva momente mai târziu, pic`turi mari de ploaie se sp`rgeau de parbriz, cu o for]` incredibil`. Patrick ridic` geamurile [i porni [terg`toarele de parbriz. De[i obi[nuit cu asemenea fenomene meteorologice, nu putu totu[i s`-[i reprime un frison de spaim`, \n acel ALEEA FLORILOR 13 moment. Nu-[i abandon` \ns` postul de observa]ie nici când grindina \ncepu s` duruie pe caroseria camionetei, producând un vacarm infernal. Se m`rgini doar la a m`ri volumul aparatului de radio. Atunci se auzi vuietul acela, un zgomot terifiant, care dup` m`rturia celor care-l mai auziser`, amintea de trecerea unui tren de marf`. Da, nu mai era nici o \ndoial`, era vorba de un uragan. Care \nc` nu se n`pustise asupra p`mântului. Furia i se dezl`n]uise \n \naltul cerului, cru]ând de pu]in Emerald City, cu excep]ia potopului de ploaie [i grindin`, care smulgea \n drumul lui tablele prost fixate ori ramurile copacilor mai firavi... De asemenea, furtuna lu` pe sus o ma[in` decapotabil`, vopsit` \n ro[u aprins, [i o duse pe acoperi[ul service-ului lui Patrick Sawyer. Patrick clipi des din ochi, v`zând ma[ina zburând pe sus ca [i cum ar fi fost victima unei halucina]ii. Cobor\ \n grab` din ma[in` [i ne]inând cont de furia elementelor dezl`n]uite, urm`ri traiectoria incredibil` a acelui punct, mare [i ro[u. Nu, nu era cuprins de delir. Ma[ina ro[ie zburase pur [i simplu prin aer... {i aterizase exact \n mijlocul micului s`u service pe care-l construise cu atât de multe eforturi [i care ar fi trebuit s`-[i deschid` a doua zi po]ile pentru public. – Unitatea Doisprezece! Unitatea Doisprezece! Ce ai s`-mi spui? 14 LINDA CAJIO Patrick, care asistate \nm`rmurit la tot spectacolul, \ntinse mâna ud` spre tabloul de bord al camionetei. – Am sc`pat de uragan, spuse el la microfon. N-au fost decât ni[te rafale mai puternice de vânt, cu ploaie [i cu grindin`. – Distrugeri? – Minime, aparent. Cu excep]ia... |[i \nghi]i saliva. – ...unei ma[ini sport, ro[ie, care s-a sf`râmat de service-ul meu auto. – S-a notat. Unitatea Dou`zeci, ceva de semnalat? Via]a, ca [i tornada, \[i urmau cursul lor. Terminându-[i misiunea, Patrick se instal` la volanul camionetei [i travers` podul, conducând sportiv, gr`bit s` ajung` la Emerald City. Opri ma[ina \n fa]a service-ului [i cobor\ din ma[in`, un pic preocupat de trombele de ap` care continuau s` curg` din cer. – De necrezut! morm`i el, dând ocol la ceea ce, f`r` \ndoial`, cu câteva minute mai \nainte, fusese o superb` ma[in` sport. Descoperi num`rul de \nmatriculare al ma[inii, abia vizibil printre fiarele cromate [i strâmbe ale para[ocului: Oregon. Stupefiat, se \ntreb` câ]i kilometri f`cuse ma[ina ca s` ajung` s` se fac` praf \n Texas. {i ce se \ntâmplase cu pasagerii? |n acel moment se auzi cum un alt vehicul se opre[te, ALEEA FLORILOR 15 din frâne. Era o ma[in` alb` care purta \nsemnele poli]iei texane. Tân`ra care cobor\ din ea era de o frumuse]e izbitoare. Mic`, blond`, bine f`cut`, ar`ta foarte \nsp`imântat`. }inea de geanta pe care o avea de parc` \n ea s-ar fi aflat tot ce avea mai scump pe lume. Patrick o v`zu cum alearg` pân` la ma[ina ro[ie [i cum se \neac` \n lacrimi, \n fa]a gr`mezii de fiare. – Doamne, Dumnezeule, sughi]` ea printre hohote. Nu e posibil, nu e posibil! Fr`mânta \n mâini cureaua gen]ii, b`tea din picioare [i \[i aranja furioas` suvi]ele de p`r care i se lipiser` de fa]`. Patrick se sim]i dintr-o dat` cucerit de aceast` apari]ie, care degaja un curios amestec de for]` [i fragilitate. {i cine n-ar fi fost cucerit? Sim]i cum \l cuprinde o dorin]` nea[teptat`, care-l irit`. – {i unde e remorca? \l \ntreb` fata, \ntorcându-se spre el. – N-are rost s` te ui]i a[a la mine, habar n-am! \i r`spunse el indispus. |[i regret` imediat r`spunsul prea pu]in amabil. Nu trebuia s` se certe, trebuia s` rezolve problema. Iar tân`ra nu era \n nici un caz vinovat` de ce se \ntâmplase. Cu greu ar fi putut s-o \nvinuiasc` cineva! Totu[i, cu mutra \nfuriat` pe care el o afi[a, o f`cea pe tân`r` s` cread` c` o acuz`. – De ce-mi vorbe[ti a[a? exclam` ea, lansând din ochii c`prui un amestec de furie [i am`r`ciune. 16 LINDA CAJIO Patrick f`cu instinctiv un pas \napoi. Deschise gura, gata s`-[i cear` scuze, dar privirea i se opri pe buzele pline ale tinerei. Tulburat, se gr`bi s`-[i plece capul [i se trezi fa]`-n fa]` cu imaginea mai tulbur`toare a pieptului ei, ridicat sub tricoul ud, care nu mai putea ascunde nimic. Dumnezeule... – Te-am \ntrebat ceva! insist` ea. E[ti cumva surd? – Nu. Chiar deloc. |n acel moment, un scâr]âit de frâne pe care \l cuno[tea prea bine, [i care uita cu regularitate s`-l remedieze, se auzi \n apropierea lor. Sunetul dezagreabil \l ajutase totu[i s` nu se umple de ridicol, pân` la cap`t. Se \ntoarse [i nu fu deloc surprins s-o vad` pe mama lui coborând dintr-o furgonet` care apar]inea fratelui s`u. – Am auzit vestea la radio! anun]` Sarah Sawyer apropiindu-se de ei. Se uit` rapid la ceea ce mai r`m`sese din ma[ina lui Brooke apoi \[i \ndrept` aten]ia c`tre fata blond` care st`tea la un metru de gr`mada de fiare. – E a dumneavoastr`? se interes` Sarah, impresionat` vizibil de expresia trist` a necunoscutei. Aceasta \i confirm`, cu buzele tremurânde. – Oh... Un alt scrâ[net de frâne, de asemenea cunoscut, se auzi anun]ând sosirea Cynthiei Kimbrell. Sora lui Patrick cobor\ din ma[ina care apar]inea mamei sale. Pe u[ile din spate ie[ir` dou` feti]e gemene Emmaline [i Michele, nepoatele ALEEA FLORILOR 17 lui Patrick. Ele o rupser` la fug` spre ma[ina avariat`, atât de repede cât le permiteau picioarele lor de cinci ani. – S-a spus la radio! lans` Emmy, cu ochii alba[tri str`lucind de \ncântare. – Asta e ma[ina? complet` [i Shelly, ca [i cum vehiculele care zburau prin aer ar fi fost un lucru absolut obi[nuit. – Lini[ti]i-v` fetelor, interveni Cynthia. Apoi se uit` la mama ei, care o \mbr`]i[ase pe fata cea blond`. – E ma[ina ei? se interes` ea cu o grimas`. Patrick d`du din cap. – S`r`cu]a de ea, spuse Cynthia cu un mic suspin. Fie [i „s`r`cu]a de ea", se gândi Patrick, care nu era deloc mândru de accesul de indispozi]ie pe care-l avusese. Poate c` fata avea \ntr-adev`r probleme, dar [i el le avea pe ale lui... Se felicit` c` \ncheiase la timp un contract de asigurare pe deplin acoperitor. Deodat`, se crisp`!.. |l pusese bine, nu-i a[a? |[i r`scoli memoria, rememorând momentul când pusese la cutia po[tal` plicul din hârtie maronie. – Nu sunt r`ni]i pe aici? Poli]istul Sam Richardson, pe care Partick \l cuno[tea de mai mul]i ani, se apropia de grupul strâns lâng` ma[ina avariat`. Patrick se \ntoarse spre el [i constat` surprins c` vreo zece, doisprezece locuitori din Emmerald City se adunaser` [i asistau cu interes la spectacolul care li se oferea. Sarah Sawyer \i r`spunse poli]istului. 18 LINDA CAJIO – Suntem bine cu to]ii. Cu excep]ia, poate, a acestei tinere... Cum te cheam`, feti]o? – Brooke Brady, r`spunse aceasta cu o voce \nc` nesigur`. Se dep`rt` de Sarah care insist` blând: – De unde vii? – Din Portland, Oregon. – {i unde te duci? – La Amarillo. Mi-am g`sit o slujb` acolo. – Deci te mu]i? Brooke aprob` din cap. Se uit` apoi la ma[ina din fa]a ei [i fa]a i se crisp`. – Aveam... aveam [i o remorc`. Cu tot ce aveam \n`untru [i... [i... Vocea i se stinse. Se f`cu alb` la fa]` ca varul [i umerii i se l`sar` \n jos. Din instinct, Patrick se apropie de tân`r` [i o sus]inu \n momentul \n care acesta \ncepu s` se clatine pe picioare. – Hei Brooke. Brooke Brady! Vocea feminin` p`trundea \n mintea ei amor]it` devenind din ce \n ce mai clar`. Fata scutur` u[or din cap [i scoase un scâncet, ca [i cum ar fi fost trezit` din somn. Cineva \i puse o batist` ud` pe frunte [i se v`zu silit` s` ias` din starea de incon[tien]` \n care se afla, s` \nfrunte realitatea nemiloas`, amintirile recente atât de nepl`cute. ALEEA FLORILOR 19 Brooke deschise \ncet ochii [i realiz` c` era \ntins` pe o p`tur`, \nconjurat` de figuri str`ine. Mi[c` din sprâncene, recunoscând figura unei femei ce-i surâdea cu c`ldur` [i a c`rei privire str`lucea de bun`tate. Apoi z`ri un b`rbat. Un texan cu p`rul negru, cu cizme de cow-boy [i care nu p`rea prea manierat. – Ah, bine c` ]i-ai venit \n fire, micu]a mea... spuse femeia, cu un suspin de u[urare. Brooke o aprob` \n t`cere [i \ncerc` s` se ridice, mai mul]i \i \ntinser` mâna s-o ajute [i câteva secunde mai târziu se afla \n picioare, \nc` sl`bit`. – Am... am le[inat? murmur` ea. Nu i se mai \ntâmplase a[a ceva [i era uluit`. – Da, [i nici nu-i de mirare, \i r`spunse Sarah. Pot s` te ajut cu ceva? Ai vreun prieten? Familie? – Nu, n-am pe nimeni. Adev`rul acesta nemilos \i r`scoli [i mai tare am`r`ciunea [i sim]i cum lacrimile \i inund` din nou ochii. |[i [terse pleoapele cu un gest nervos. – Dar totul se va schimba \n bine... când o s` ajung \n ora[. Se uit` dup` poli]istul care o salvase [i \n ma[ina c`ruia auzise la radio c` o ma[in` ro[ie, sport, aterizase \ntr-un service auto la... da, chiar \n Emmerald City. Iar b`rbatul acela ar fi putut s-o duc` la Amarillo. Dar pe moment parc` disp`ruse. Femeia de lâng` ea \i observ` disperarea subit` [i-i trecu un bra] protector pe dup` umeri. 20 LINDA CAJIO – Ce se \ntâmpl` micu]o? – Eu... unde este poli]istul cu care am venit? Credeam c` m` poate duce pân` la... – A primit un apel urgent. Dar Patrick cred c` ar fi bucuros s` te conduc` \n ora[. Dar poate c` nu acum. Ar trebui s` dormi la noi [i mâine când or s` ]i se mai calmeze emo]iile, o s` te duci la Amarillo. – Dar... – Nu exist` nici un dar care s` mai conteze. Apoi femeia o conduse la o furgonet` de culoare albastru electric, pe care era inscrip]ia „se poate utiliza [i de cei cu handicap". – Ascult` de sfaturile unei mame, ad`ug` femeia cu mult` convingere, chiar dac` nu este mama ta. E[ti \nc` [ocat`, ai nevoie de o baie cald`, de o mas` bun` [i de o noapte de somn. O s` am eu grij` de tine. – Dar... – A[az`-te \n fa]`, insist` femeia, pe un ton ce nu admitea replic`. V`zând c` Brooke se mi[ca f`r` prea mult` siguran]`, ridic` o sprâncean`. – Patrick! Acesta se repezi, o ridic` pe tân`r` \n bra]e, o a[ez` pe bancheta din fa]` a ma[inii [i-i puse centura de siguran]`. Se privir` \n ochi, unul pe cel`lalt, câteva momente [i atât. Dar ALEEA FLORILOR 21 pentru Brooke a fost suficient ca s` descopere \n ochii lui o str`lucire a c`rei semnifica]ie nu-i era suficient de clar`. Se sim]i deodat` tulburat` de acest schimb de priviri [i de faptul c` reac]iona astfel. Pe dracu, Patrick `sta era un cretin! Ea avea nevoie de o noapte de somn lini[tit. Femeia aceea cumsecade [i autoritar` se urc` la volan [i demar`. – Hainele tale sunt ude, Brooke. O s` te schimbi imediat ce ajungem acas`. – Dumneavoastr` [ti]i cum m` cheam`, observ` fata, dar eu nu [tiu care-i numele dumneavoastr`. – Sarah Sawyer. Sunt mama lui Patrick. – Oh... Din glasul lui Brooke se putea deduce atât de clar c` numitul Patrick \i f`cuse o impresie proast`, \ncât Sarah se \ntoarse spre ea, surprins`. – Nu-]i place fiul meu? – Ei bine... Brooke nu dorea s` r`neasc` sentimentele acestei femei, atât de s`ritoare. – La drept vorbind, n-a prea fost din cale afar` de curtenitor cu mine. Sarah \ncrunt` din sprâncene. – Vorbe[ti de b`iatul \mbr`cat cu o c`ma[` din material de blugi [i care purta cizme de cow-boy. 22 LINDA CAJIO – Hm... da. – {i nu a fost „curtenitor" cu tine? Brooke d`du din cap. |n mod vizibil surprins` Sarah nu mai zise nimic, câteva momente. – |n acest caz, cer eu scuze \n locul lui, spuse \n cele din urm`. N-are totu[i obiceiul de a fi grosolan \n fa]a tinerelor dr`gu]e. Nici \n fa]a nim`nui, de altfel. D`du u[or din cap [i conduse mai departe, angajându-se pe str`du]a care purta numele de „Aleea Florilor". – Iat`-ne ajunse, anun]` ea, oprind ma[ina \n dreptul num`rului dou`zeci [i patru. Nu-i nic`ieri mai bine decât acas`... Lui Brooke nu-i r`mânea decât s` fie de acord. {i-ar fi dorit [i ea s` aib` un locc`ruia s`-i spun` „acas`". – Hai s` intr`m. Via]a o s`-]i se par` mai luminoas`, dup` o baie cald`. O s`-]i dau ni[te haine de-ale Cynthiei. – Cynthia? Brooke o urm` pe Sarah pe o alee m`rginit` de arbori care ducea la o cas` cu trei etaje, cu arhitectur` solid` [i f`r` preten]ii, dar cu toate acestea agreabil`. – Cynthia e fata mea. La service ai remarcat o fat` ro[cat`, care avea dou` feti]e gemene? Brooke \[i aminti ceva, vag. D`du din cap. – Ei bine, e fata mea. So]ul ei face serviciul militar \n Alaska. Se \ntoarce \n iunie, iar pân` atunci, st` aici cu noi to]i. ALEEA FLORILOR 23 – Cu „noi to]i"? repet` Brooke, mirat`. Sarah izbucni \n râs. – O s` cuno[ti pe toat` lumea, mai târziu. Cu excep]ia fiului meu Randy, care s`pt`mâna asta e la Nashville. Brooke cl`tin` iar din cap, un pic dep`[it` de evenimente. |[i aminti deodat` o fraz` auzit`, pu]in mai \nainte, \n timpul conversa]iei ce avusese loc la sta]ia service. – Service-ul apar]ine fiului dumneavoastr`? – Da, r`spunse Sarah, suspinând. Trebuia s`-l inaugureze mâine. – Vre]i s` spune]i... c` e abia construit? – Da, e nou-nou]. – Dumnezeule! Acum \n]eleg de ce era a[a pornit \mpotriva mea. – Nu cred c` era furios pe tine, micu]o. La urma urmei, nu-i vina ta c` tornada a adus ma[ina pân` acolo! Desigur, dar era un ra]ionament pe care Patrick poate c` nu se gândise s`-l fac`... Brooke urc` treptele peronului [i din nou o cuprinse disperarea, gândindu-se la situa]ia \n care se afla. Totu[i, de data asta r`mase dreapt`, f`r` s` se clatine pe picioare. {i nici n-ar fi putut, fiindc` Sarah o ]inea ferm pe dup` umeri! Sprijinul acesta, plin de c`ldur` omeneasc`, \i aminti deodat` de mama ei, r`pit` cu câ]iva ani \nainte de un cancer nemilos. Via]a ei ar fi fost cu totul alta dac` aceasta ar mai fi tr`it. Aventura aceasta \n Texas n-ar mai fi avut loc... 24 LINDA CAJIO Dar, pân` una alta, se afla totu[i \n Texas [i trebuia s` fac` fa]` tuturor lucrurilor ce puteau s` i se \ntâmple. Brooke \[i dorea doar s` aib` energia necesar` pentru a trece de toate \ncerc`rile \ntâlnite pe drumul pe care pornise. {i era sigur` c` aceast` energie o va c`pata pân` a doua zi, datorit` primirii c`lduroase pe care i-o f`cea Sarah Sawyer. |n acel moment o berlin` [i o camionet` se angajar` pe aleea ce ducea la cas`. Ajuns` la marginea peronului, Brooke f`cu o pauz`, \nainte de a o urma pe Sarah, \n interior. Se \ntoarse [i o v`zu pe Cynthia cu cele dou` feti]e, coborând din berlin`. Apoi \l v`zu pe Patrick, trântind portiera camionetei. „Dar... ce caut` aici? se \ntreb` tân`ra, repro[ându-[i imediat atitudinea. Ce drept avea s` pun` asemenea \ntreb`ri? Spera \ns` ca vizita b`rbatului s` nu dureze prea mult. Brooke ridic` din umeri, \i surâse lui Sarah [i intr` \n hol. |i ajunse câteva momente ca s`-[i dea seama de valoarea mobilierului vechi. S` se \ncânte de culorile tapetului [i volutele sc`rii \n spiral`. – Ai o cas` grozav`, Sarah! \i declar` ea \nso]itoarei sale. – Oh, nu-mi apar]ie. Proprietarul este Patrick. Aici sunt doar musafir`, la fel ca tine. Capitolul 2 Brooke nu spuse nimic [i se bucur` de sosirea Cynthiei, care d`dea o alt` continuare discu]iei. Sarah \i ceru fiicei sale s` fac` oficiile de gazd` \n timp ce ea se duse s` verifice dac` mâncarea, pe care o l`sase pe masa cald`, nu se arsese \n timpul cât lipsise. Dup` câteva momente intr` [i Patrick, ]inând \n bra]e cele dou` feti]e care ]ipau [i râdeau de mama focului. Le l`s` jos, nu \nainte s` ob]in` câte un s`rut, drept r`splat`. Aceast` scen` ar fi emo]ionat-o, \n alte condi]ii, pe Brooke. Dar \n situa]ia actual` n-avea nici cea mai mic` dorin]` s` se gândeasc` la texanul acesta frumos [i impetuos. Râzând \mpreun` cu feti]ele, Cynthia se \ntoarse spre Brooke. – Bun` ziua, spuse ea surâzând larg. M` cheam` Cynthia Kimbrell [i aceste mici belele, care-mi apar]in, se numesc Emmaline [i Michele, fiind cunoscute ca Emmy [i Shelly. 26 LINDA CAJIO Fascinat` de asem`narea celor doi copii, Brooke acorda prea pu]in` aten]ie spuselor Cynthiei. Feti]ele aveau acela[i nas cârn, aceia[i ochi, de un albastru str`lucitor, aceea[i a[ezare a pistruilor, acelea[i bucle blonde. Erau identice. Numai funda care le ]inea la ceaf` p`rul legat \n coad` de cal le deosebea: una avea panglica albastr` [i cealalt` verde. – Pe fratele meu l-ai cunoscut deja, spuse Cynthia. – |ntr-un fel, r`spunse Brooke, surâzând tinerei ro[cate. Surâs care se stinse atunci când se adres` lui Patrick. – Dac` am \n]eles bine, sunte]i proprietarul acestei case, iar eu n-a[ vrea s` v` produc nici un fel de dezagremente. Pute]i s` m` conduce]i la un hotel? – Nu e nici un hotel \n Emerald City. {i nici nu m` deranjeaz` s` r`mâi aici. Avem suficiente camere libere. – Cum te mai sim]i? o \ntreb` Cynthia. – Bine. Foarte bine. – M` \ndoiesc, interveni Sarah, intrând \n camer`. Ca s` se simt` bine ar trebui s`-[i schimbe hainele. Hai, vino cu mine s`-]i ar`t unde este baia. Apoi se uit` la fiul ei.. – Cred c` [i tu ar trebui s` te schimbi, b`iete. E[ti ud leaorc`. Cynthia, vrei s` pui masa \n timp ce eu m` ocup de Brooke? – Dorin]ele voastre, doamn`, sunt ordine pentru mine, zise Patrick \nclinându-se \n fa]a mamei sale. ALEEA FLORILOR 27 Cynthia chicoti amuzat` [i Brooke se surprinse [i ea surâzând. Se \ntreb` unde era tat`l, capul familiei, dar nu avu ocazia s-o fac`, pentru c` Sarah o [i luase de bra], conducând-o spre scar`. – Hai, vino. O s` g`sesc ceva cu ce s` te \mbraci, \n timp ce faci baie.. Am s`-]i preg`tesc camera lui Randy, de la etajul trei. „Randy?" – Ar trebui.... neap`rat s` sun la compania de asigur`ri. – Câteva minute \n plus sau \n minus, n-o s` schimbe nimic halul \n care se afl` ma[ina ta. |n schimb, ]i-ar da ocazia s` te \mboln`ve[ti. Deci, baia mai \ntâi. – Foarte bine, doamn`, se pomeni r`spunzând Brooke, urcând primele trepte. Când ajunser` la cel de-al doilea etaj Sarah \i ar`t` cu un gest sala de baie, apoi se \ndrept` spre cap`tul culoarului, unde se afla camera Cynthiei. Se mi[ca atât de repede \ncât Brooke abia avu timp s` se uite \mprejur. |[i d`du de \ndat` seama c` tot interiorul casei degaja o impresie de elegan]` sobr`. Camera pe care o ocupa Cynthia, cu mobila de lemn l`cuit [i draperii de dantel`, nu f`cu altceva decât s`-i \nt`reasc` aceast` impresie. Brooke era gata s-o complimenteze pe Sarah pentru gustul cu care era aranjat` casa când o v`zu pe aceasta aproape intrat` cu totul \ntr-un sertar de la comod`. Sarah se ridic` [i-i \ntinse apoi o bluz` ro[ie [i o pereche de blugi. Apoi deschise un alt sertar [i-i examin` con]inutul. 28 LINDA CAJIO – Sta]i de mult \mpreun`, \n casa asta? \ntreb` Brooke. – Oh, nu! Acum un an st`team singur` \ntr-un apartament. Dar cartierul devenise atât de r`u famat \ncât Patrick a insistat s` m` mut aici. Apoi a venit [i Cynthia cu micu]ele. Dup` aceea l-a convins [i pe fiul meu cel mic s` se mute cu noi. {i \n cele din urm` a venit [i Gilbert. Dumnezeule, era un trib \ntreg! – Gilbert? insist` ea, privind-o \ntreb`tor. Sarah se \ntoarse spre ea, ]inând pe bra] o c`ma[` de noapte [i un halat plu[at. – Gilbert Mercer, fratele meu. E pictor. – Serios? {i ce picteaz`? Peisaje ori portrete? – Nici una, nici alta! Este decorator de interioare... dar acum este imobilizat \ntr-un scaun cu rotile, \n urma unui grav accident pe care l-a avut acum [ase luni. O \ncercare deosebit de dur` pentru un b`rbat cu firea lui. |[i pierduse orice dorin]` de a lupta [i refuz` orice fel de tratament. |n cele din urm`, Patrick a construit o ramp` [i a reamenajat [i restul casei [i a reu[it s`-l conving` s` se mute aici. |ncerc s`-l ajut s`-[i revin`. {i cred c`, \n bun` m`sur`, o s` reu[esc. Deci, contrar celor crezute de Brooke, nu Sarah era [eful. Dup` toate aparen]ele, Patrick era cel care conducea destinele acestei familii. |n orice caz, el era cel care lua deciziile importante. {i cel care era ascultat. Dar poate c` nu era \ncântat c` mama lui f`cea invita]ii str`inilor. ALEEA FLORILOR 29 – M` simt foarte stânjenit`... murmur` ea, spunând ce-i st`tea pe suflet. – {i de ce, m` rog? – N-ar fi trebuit s` accept invita]ia pe care mi-a]i f`cut-o. – Ce idee! – Practic, m-am invitat singur` [i... – Hei, nu \ncepe cu prostii! Suntem bucuro[i s` te putem ajuta a[a c` nu ne lua pl`cerea asta. – Randy nu cred c` fie bucuros c` i-am ocupat camera. – Nu v`d de ce l-ar deranja, din moment ce lipse[te toat` s`pt`mâna. E plecat la Nashville, unde \ncearc` s` vând` cântecele country pe care le-a compus. Pân` acum a reu[it s` vând` vreo trei. S-ar descurca mai bine dac` s-ar muta \n Tennessee, dar nu vrea. Spune c` nu are curaj. Dar \n realitate, cred c` nu vrea s` se despart` de prietena lui actual`! Sarah se aplec` spre Brooke. – B`ie]ii mei sunt foarte diferi]i. Randy hoin`re[te prea mult ca s` mai aib` timp s` munceasc`, iar Patrick munce[te prea mult ca s` mai aib` timp de distrac]ii. Brooke reflect` la aceast` declara]ie, cel pu]in surprinz`toare. – Cu ce se ocup`? \ntreb`, dup` câteva momente. – Patrick? E... cum s`-]i spun, nu exist` un cuvânt care s` poat` descrie ce face. |i \ntinse tinerei c`ma[a de noapte [i halatul. 30 LINDA CAJIO – Acum e[ti aranjat`. Doamne, am uitat de lenjerie! Sper c` \]i plac desuurile sexi, fiindc` Cynthia numai a[a poart`! Uite... spuse, tr`gând un alt sertar. Scoase de acolo un slip [i un sutien din m`tase... \n dungi. Brooke tu[i \ncet. – V`... mul]umesc. Sarah ie[i din camer`, iar Brooke se gr`bi s-o urmeze pân` la baia spa]ioas` [i perfect amenajat`. – Prosoapele sunt \n dulap, s`punul [i [amponul pe etajer`. G`se[ti \n sertar o periu]` de din]i nou` [i cosmetice. Crezi c` mai ai nevoie de ceva? – Nu, de nimic. |ntr-adev`r nu lipse[te nimic. S` [ti]i c` m` simt foarte \ndatorat` c` sunte]i atât de dr`gu]`. – N-ai de ce. M` duc s` schimb a[ternuturile \n camera lui Randy. – Pot s-o fac [i singur`. – Nu. Mai bine d`-]i jos hainele alea ude de pe tine. Sarah plec` [i tân`ra fat` r`mase \n cadrul u[ii \ncercând s`-[i aminteasc` toate informa]iile pe care le c`p`tase. |n acel moment ap`ru [i Patrick, \n picioarele goale [i cu pieptul dezgolit. Se ducea probabil \n camera lui. Se opri o clip` p`rând c` vrea s` spun` ceva, apoi privirea i se opri pe desuurile pe care Brooke le ]inea \n bra]e, \mpreun` cu celelalte haine ale Cynthiei. Apoi privirile li se \ntâlnir`. – M-am \ntâlnit cu mama pe culoar [i m-a rugat s`-]i spun c` masa e aproape gata. Sufrageria e jos, \n stânga. ALEEA FLORILOR 31 Brooke cl`tin` din cap, f`r` s` zic` nimic. Era fascinat` de umerii largi, de mu[chii care i se desenau sub pielea bronzat`. |n cele din urm` intr` \n sala de baie [i \nchise u[a dup` ea. Câteva momente mai târziu, intr` \n cada plin` cu ap` cald` [i parfumat`. Efectul de destindere ap`ru imediat [i abia atunci realiz` cu adev`rat ce i se \ntâmplase. D`du frâu liber am`r`ciunii sale, sperând c` robinetul deschis \i va acoperi hohotele de plâns. Dac` ar fi auzit-o Sarah, cu siguran]` c` ar fi intrat \n baie s-o consoleze, dar Brooke era \ntotdeauna o fire independent` [i prefera s`-[i rezolve singur` problemele. |n cele din urm` \[i [terse urmele lacrimilor de pe obraz cu m`nu[a de baie [i apoi gonindu-[i din minte gândurile negre, se concentr` asupra locuitorilor casei. Randy, Gilbert, Cynthia [i belele ei, Sarah... un grup interesant. {i desigur, Patrick. Nu [tia ce s` cread` despre acest b`rbat care-[i \mp`r]ea cu atâta generozitate casa cu restul familiei. Ceea ce probabil nu era un lucru u[or. Era nec`s`torit pân` la urm`, sau cel pu]in a[a presupunea ea, [i lipsa de intimitate putea fi uneori stânjenitoare. |n orice caz, nu p`rea a avea un caracter r`u, a[a cum crezuse prima oar`. De fapt, p`rea un sfânt mai degrab`! Se ocupa de familie. {i-i ad`postea pe str`inii afla]i \n nevoie... Nu-[i amintea s` mai fi \ntâlnit un b`rbat atât de dr`gu] [i \ndatoritor. 32 LINDA CAJIO Brooke ridic` din umeri. Bun`tatea era o calitate \ntâlnit` rar la b`rba]i. {ansele de a \ntâlni un asemenea specimen, chiar \n prima zi a sosirii ei \n Texas, erau probabil inexistente. {i chiar dac` ar fi fost a[a, nu-i ardea s` \nceap` vreo rela]ie. Chiar [i cu un b`rbat de o gentile]e exemplar`. Experien]a o \nv`]ase c` mijlocul ideal de a trece prin via]` este mersul de unul singur. Din acest motiv, t`iase leg`tura cu to]i cunoscu]ii, \[i \nc`rcase remorca [i pornise \n aceast` lung` c`l`torie spre sudul Statelor Unite! Tân`ra sim]i cum i se crispeaz` stomacul, ceea ce-i aduse aminte c` nu mâncase de diminea]`. Gândindu-se la masa care o a[tepta, se cl`ti \n grab` [i se [terse \nainte s` \mbrace hainele pe care i le d`duse Sarah. Se uit` \n oglind` [i se strâmb`: p`rul \i st`tea ca o claie de fân. Se felicit` \n gând c` se \ngrijise s`-[i ia geanta \nainte s` ias` din ma[in` [i scoase din ea o perie de p`r [i produse de machiaj. Imaginea din oglind` \ncepu s-o mai lini[teasc`. Ar`ta cât de cât a chip omenesc! Pu]in mai reconfortat`, Brooke ie[i din sala de baie [i \ncepu s` coboare scara. Deodat`, cuprins` de timiditate, \[i \ncetini pa[ii. Orientându-se dup` zgomotul vocilor, ajunse la intrarea unei \nc`peri luminate puternic [i \n mijlocul ei se afla o mas` de dimensiuni generoase. |n jurul ei erau instala]i to]ii noii ei prieteni, [i un b`rbat necunoscut, \n scaun cu rotile, care nu ptea fi decât Gilbert. ALEEA FLORILOR 33 – Ah! te sim]i mai bine, nu-i a[a? spuse Sarah de \ndat` ce Brooke ap`ru \n cadrul u[ii. Jenat` de faptul c` toate privirile erau \ndreptate spre ea, tân`ra aprob` din cap, f`r` nici un cuvânt. – Cred c` ai cunoscut pe toat` lumea, mai pu]in pe Gilbert. Gilbert, ea e Brooke, tân`ra despre care ]i-am vorbit. B`rbatul cu p`rul argintiu [i ochii foarte alba[tri \i adres` un semn din cap [i ea \i r`spunse la fel. – Ia-]i o farfurie de tocan` [i a[az`-te lâng` noi, ad`ug` Sarah. – Haide s`-]i ar`t de unde s`-]i iei mâncarea, spuse Patrick, ridicându-se [i f`cându-i semn s`-l urmeze. Intrar` \ntr-o buc`t`rie mare, de unde nu lipsea nimic din cele ce puteau asigura confortul locuitorilor casei. Aici el deschise un dulap, scoase o farfurie adânc` [i i-o umplu cu tocan` de miel, mirosind deosebit de apetisant. – |]i ajunge? o \ntreb` el, ar`tându-i farfuria. – Da, pentru \nceput. R`spunsul ei spontan \l f`cu pe Patrick s` surâd` [i reac]ia lui o deconect`. Privirile li se \ntâlnir` din nou [i ea v`zu din nou \n ochii lui acea str`lucire neobi[nuit`. S` fie vorba de... atrac]ie? Brooke sper` c` nu-[i tr`dase sentimentele, c`ci [i ea se sim]ea atras` de acest b`rbat al c`rui fel de a fi totu[i, n-o \ncânta din cale afar`. Un lucru inexplicabil, se gândi ea, \n timp ce se a[eza la mas`. Inexplicabil, [i \n acela[i timp \n acord cu norocul ei 34 LINDA CAJIO dintotdeauna. De-abia ce se hot`râse s` plece \n sud, ca s` duc` o via]` singuratic`, c` \l [i \ntâlnise pe b`rbatul care o punea pe jar cu prezen]a sa. – Nu-i a[a, Brooke? Tân`ra tres`ri. Sarah [i ceilal]i se uitau la ea, a[teptând \n mod evident un r`spuns. – Mm... da, desigur, se bâlbâi ea. Dar scuza]i-m`, mi-e team` c` n-am \n]eles prea bine \ntrebarea. To]i izbucnir` \n râs [i apoi Sarah se uit` la ea cu bun`voin]`. – |i spuneam lui Gilbert c` ai plecat din Portland s` te stabile[ti \n Amarillo. – |n sfâr[it. Totu[i n-am crezut c` va trebui s` m` opresc la câ]iva kilometri de aceast` localitate... suspin` ea, am`rât`. Oricum, lucrurile r`mân \n aceea[i situa]ie, mâine o s` ajung acolo. O s`-mi \ncep serviciul luni, [i pe lâng` asta, din cauza tornadei, o s` am cu ce s`-mi ocup timpul liber. – |n ce domeniu o s` lucra]i? se interes` Patrick. – Sunt administrator la Ruby's Slipper. Cunoa[te-]i desigur lan]ul acesta de magazine care vând \nc`l]`minte! Se va deschide \n curând [i \n Amarillo. |n centrul comercial Eastgate, mai precis, inaugurarea era prev`zut` pentru... – Nu sâmb`ta asta, cealalt`, \i sfâr[i Patrick fraza. {tiu, pentru c` am [i eu acolo o afacere. Brooke n-avu timp s`-l \ntrebe ce fel de afacere pentru c` Sarah interveni \n discu]ie. ALEEA FLORILOR 35 – Ruby's Slipper? Nu-mi spune nimic. – Nu e chiar de mirare, \i replic` Brooke. Sunt mai bine aranja]i \n partea de nord. Mai spuse c` o cunoscuse pe Ruby Lloyd, fata fondatorului acestui lan] de magazine, \n liceu [i c` urmase dup` aceea un curs de manageri. Cynthia, care ascultase cu aten]ie conversa]ia, \[i \n`bu[i un c`scat. – Scuz`-m`, Brooke, nu m` plictise[ti, dar lucrez de la mijlocul nop]ii pân` la ora opt [i \]i m`rturisesc c` sunt pu]in \n contratimp. – Unde lucrezi? – La spital. Amarillo General. Ca asistent`. Lucrez patru nop]i pe s`pt`mân`, la sec]ia de pediatrie. Brooke cl`tin` din cap. – {i \]i place ce faci? – Enorm, [i te rog s` m` scuzi, n-am nici un moment s` m` plictisesc. {i ca s` demonstreze adev`rul declara]iei sale \ncepu s` povesteasc` o anecdot`, pe care o auzise de curând, provocând veselia tuturor. – Ce ai de gând s` faci mai departe? Gilbert a[teptase s` se restaureze calmul ca s` pun` aceast` \ntrebare musafirei. – |n viitorul imediat? Cred c` \n primul rând o s`-mi sun compania de asigur`ri. M` gândesc c`, ]inând seama de 36 LINDA CAJIO circumstan]e, or s` m` desp`gubeasc` pentru ma[in`, remorc` [i toate lucrurile care se aflau \n ea. Cred c` or s`-mi pun` [i o ma[in` la dispozi]ie. – {i dup` aceea? insist` Gilbert. Fratele lui Sarah p`rea sincer interesat [i Brooke se sim]i impresionat`. – Imediat ce o s` am o ma[in`, o s` iau o camer` la hotel [i o s` caut un apartament. Mobilat, de preferin]`, fiindc` nu-m decât un de[tept`tor... – Patrick te-ar putea ajuta. Are vreo dou` case de ocazie. – Mai are de asemenea [i [ase service-uri auto, patru sp`l`torii auto, o sal` de jocuri [i \nc` multe altele \n ora[, interveni Sarah, nu f`r` o not` de mândrie \n glas. – Adev`rat? \ntreb` Brooke, uitându-se atent la Patrick. Acesta \ncuviin]` din cap. – {i nu ai, din \ntâmplare [i ni[te apartamente de \nchiriat? – Din p`cate nu. Numai ni[te parcaje. – Cinci, preciz` Sarah. Hot`rât lucru, tipul era o adev`rat enigm`. Se \n[elase atunci când \l judecase atât de aspru? Pân` la urm`, fusese mai mult decât dr`gu] fa]` de ea, \n afar` de prima lor \ntâlnire. Accesul de furie de atunci fusese totu[i o reac]ie normal`. Poate. Fiindc` nu va putea afla niciodat` adev`rul, c`ci a doua zi Patrick Sawyer o s` dispar` din existen]a ei. Lucru pentru care se putea felicita, de altfel. ALEEA FLORILOR 37 Dup` ce mânc` o cantitate impresionant` de tarte cu mere, Brooke propuse s` strâng` masa. – Cu pl`cere, micu]o, \i r`spunse Sarah. |n seara asta am o mul]ime de alte lucruri de f`cut. {i ni[te teme. Teme? Surpriza se citi cu siguran]` pe chipul tinerei, fiindc` toat` lumea pufni \n râs. – Sunt \nscris` la cursul de contabilitate de la colegiul Amarillo, \i explic` Sarah cu ochii str`lucitori. Am regretat \ntotdeauna c` nu mi-am putut continua studiile. Anul trecut când am venit aici, Patrick mi-a vorbit de programul de \nv`]`mânt pentru adul]i [i m-am l`sat ademenit`. Acum mai lupt cu problemele de algebr`... – {i \]i place? \ntreb` Brooke, ridicându-se [i adunând farfuriile. Sarah ezit`, apoi \ncre]i din nas. – S` zicem c` nu sunt tot timpul \ncântat`. M` mai ajut` [i Cynthia câteodat`, dar.. – N-am mai f`cut algebr` de opt ani, observ` Cynthia, râzând. Plus c` nu eram grozav` la materia asta! Brooke \[i l`s` capul \ntr-o parte. – Adoram algebra [i luam \ntotdeauna notele cele mai bune la materia asta. A[ putea s` v` ajut... Cuvintele astea \i ie[ir` spontan pe gur`, ca [i r`spunsul entuziasmat al lui Sarah, care veni imediat. – Accep]i s` m`... l`mure[ti? – Desigur. Chiar [i \n seara asta dac` dore[ti. 38 LINDA CAJIO – Nu, nu \n seara asta. E[ti istovit` [i n-am decât ni[te probleme u[oare de rezolvat. Dar pentru viitor, n-am s` zic nu, pe cinstea mea! – Dac` Brooke o s` conduc` un magazin din centrul comercial, n-o s` aib` prea mult timp liber, observ` Patrick. Sarah \[i mu[c` buzele. – A[a e. Ce Dumnezeu am \n cap? Ai atâtea griji [i a[a ca s` te mai po]i ocupa [i de temele mele... Orice urm` de speran]` \i disp`ru din privire [i Brooke care c`p`tase deja o mare afec]iune fa]` de aceast` femeie, nu dori s`-l lase pe Patrick s-o fac` s`-[i piard` speran]ele. – N-am nici cea mai mic` inten]ie s` devin o sclav`, replic` ea. Acord`-mi patruzeci [i opt de ore ca s` m` instalez, [i \ncepem medita]iile. Dup` aceasta lu` teancul de farfurii [i se duse la buc`t`rie. Patrick o urm`, o secund` mai târziu, aducând [i restul de vesel`. |l puse al`turi [i deschise u[a ma[inii de sp`lat vase. – Ce faci? \l \ntreb` tân`ra. – Vreau s` te ajut. – Nu e neap`rat necesar. Perspectiva de a sta al`turi de b`rbatul acesta \n buc`t`rie, \i provoca o tulburare profund`. – Ba da. Nu uita c` e[ti musafir [i deci nu e[ti obligat` s` faci nimic. – Este totu[i cel mai mic lucru pe care-l pot face ca s` v` r`spl`tesc ospitalitatea! Apropo, spune-mi cât v` datorez... ALEEA FLORILOR 39 – Nu mai vorbi prostii! – Dar... – Nici un dar, \i r`spunse el pe un ton care nu admitea replic`, ca cel al lui Sarah. |n]elegând c` n-are rost s` mai insiste, Brooke scoase un oftat [i ne[tiind cum s` ias` din \ncurc`tur` se gr`bi s` cufunde o caserol` \n apa fierbinte din chiuvet`. Foarte fierbinte... – Au! ]ip` ea, trâgându-[i mâna imediat. Patrick o prinse[` de \ncheietur` [i examin` degetele \nro[ite! Apoi deschise robinetul de ap` rece [i-i duse mâna sub jetul de ap`. Tân`ra tres`ri la contactul cu apa rece, dar acesta nu era singurul motiv pentru care reac]iona a[a. Patrick se g`sea la câ]iva centimetri de ea [i apropierea aceasta o f`cea s` se simt` neobi[nuit. Sim]ind-o cum respir` sacadat, el \ncrunt` din sprâncene, \ntreb`tor. – E \n regul`? Brooke se preg`ti s`-i r`spund`, când deodat` gemenele n`v`lir` \n \nc`pere. – Ce face]i aici, voi amândoi? lans` imediat Shelly \ntrebarea cu glasul ei pi]ig`iat. Brooke se d`du repede \napoi, doi pa[i. – M-am op`rit, spuse ea, surâzând for]at [i ar`tând degetele celor dou` feti]e. Iar unchiul vostru \ncerca s` m` oblojeasc`. Cei doi copii se apropiar` ca s` examineze mai de aproape mâna \nro[it`. 40 LINDA CAJIO – Te ustur`? \ntreb` Emmy. – Un pic, admise Brooke. – Unchiule Patrick, trebuie s`-i dai ni[te pupicuri. Buba nu trece a[a de u[or, dac` nu ai grij` s` faci asta. Tân`ra femeie sim]i cum i se \nro[esc obrajii la auzul sfaturilor pe care le d`dea Shelly. – Unchiul t`u nu voia s`-mi dea pupicuri. |mi d`dea doar cu ap` rece pe pielea op`rit`. Emmy ridic` bra]ele spre cer. – Atunci e normal c` nu te sim]i mai bine! Fiindc` nu ]i-a dat pupicuri pe degete, a[a cum face cu noi, când ne doare ceva! – A[a e! {i ne trece atât de repede! \nt`ri [i Shelly. |nlemnit`, Brooke \l v`zu pe Patrick cum se apleac` spre ea, \i prinde mâna cu delicate]e [i-i s`rut` unul câte unul degetele martirizate. – Ei... acum m` simt mult mai bine, se auzi ea exclamând, cu o voce ciudat`. Nu m` mai ustur` deloc. Chiar deloc! – Crezi c` ajunge, unchiule Patrick? se interes` Emmy. |nc` mai sunt ro[ii, dege]elele... Patrick care observase \ncurc`tura tinerei, d`du afirmativ din cap. – Da, prietena noastr` a spus chiar ea c` se simte mult mai bine, iar acum, explica]i-mi voi cum de nu v` afla]i \n pat, la ora asta. Este ora opt. ALEEA FLORILOR 41 – Vinerea avem dreptul s` ne culc`m la opt [i jum`tate, r`spunser` gemenele \n cor. Patrick se sc`rpin` pe b`rbie. – A[a e, am uitat. Bine, dar acum trebuie s` urca]i \n camera voastr` imediat. Dup` ce termin de sp`lat vasele, vin [i eu s` v` spun o poveste. De acord. – Ce poveste? Cenu[`reasa? – Iar Cenu[`reasa? |n chip de r`spuns, feti]ele d`dur` cu hot`râre din cap. – Bine, fie [i Cenu[`reasa. {i acum hai, s` nu v` mai v`d pe aici. Feti]ele disp`rur` \ntr-o clip`, l`sând-o pe Brooke destul de \ngrijorat`. Se \ntoarse spre chiuvet` [i se apuc` de treab`. Patrick aranja farfuriile \n ma[ina de sp`lat, iar ea cl`tea tacâmurile \n chiuvet`. Dup` ce terminar`, ea se [terse pe mâini cu o lavet` [i se \ndrept` spre u[a batant` care separa buc`t`ria de culoar. – Dac` dore[ti s` suni la compania de asigur`ri, f`r` s` fii deranjat`, e un telefon \n biroul meu de la etajul trei, \i spuse Patrick \nainte s` ias`. – |]i mul]umesc. – E chiar \n fa]a camerei lui Randy, unde o s` dormi \n noaptea asta. – Mul]umesc, repet` Brooke. O lu` pe sc`ri [i ajunse la etaj g`si f`r` nici o dificultate. Descoperi c` nu erau decât dou` camere pe palier. Mânat` de curiozitate, intr`. 42 LINDA CAJIO Camera era decorat` \n nuan]e de maro, se vedea c` este vorba de camera unui b`rbat, chiar dac` se cuno[tea c` de ea se \ngrije[te o femeie. Constat` cu \ncântare c` patul era mare [i acoperit cu o p`tur` pufoas`. Abia a[tepta s` se afunde \n a[ternuturile c`lduroase. Se sim]i dintr-o dat` foarte obosit`. Dar \nainte s` urce \n pat, pentru un somn bine meritat, trebuia s` sune la serviciul de permanen]` de la societatea de asigur`ri. Se \ntoarse [i travers` culoarul ca s` ajung` \n biroul despre care-i vorbise Patrick. Dup` ce aprinse lumina, se uit` \n jurul ei. La stânga se afla o mas` mare, acoperit` cu dosare [i al`turi un calculator. |n dreapta se afla o bibliotec`, ocupând tot peretele. Un birou obi[nuit, \[i spuse \naintând \n \nc`pere. Descoperi un paravan, care practic \mp`r]ea \nc`perea \n dou`, lucru pe care nu l-ai fi b`nuit din pragul camerei. Tân`ra surâse, descoperind o canapea de piele, un televizor cu video [i o combin` hi-fi. – Ascunz`toarea mea! \l auzi pe Patrick \n spatele ei. Surprins`, Brooke tres`ri puternic. F`r` nici o \ndoial`, b`rbatul acesta avea abilitatea de a intra \ntr-o \nc`pere f`r` s` fac` nici cel mai mic zgomot, ca o pisic`. – Iart`-m`, n-aveam inten]ia s`-mi vâr nasul... – N-are importan]`. Ai sunat la compania de asigur`ri? – Nu \nc`. Tocmai m` uitam, prin preajm`. Ai o cas` foarte dr`gu]`, Patrick. ALEEA FLORILOR 43 – Chiar \]i place? se interes` el, m`gulit de complimet. – Da, foarte mult. M` \ntreb totu[i cum ai putut s` stai aici singur. E a[a de mare... – De aceea mi-am [i chemat familia. Din acest motiv. {i fiindc` [i lor le e mai bine a[a. – Te preocup` mult soarta celorlal]i, nu-i a[a? – |ntr-adev`r. Sunt, dac` vrei, un fel de bun samaritean. A[a c` dac` ai vreo dorin]` deosebit`, Brooke, nu ezita s-o formulezi, ad`ug` el privind-o \n ochi. Ea \nghi]i \n sec. Ce Dumnezeu, tipul `sta \[i d`duse seama c` prezen]a lui o f`cea s` se simt` tulburat`? – Nu, \]i mul]umesc, \i r`spunse ea, cu o siguran]` simulat`. Dar... tu ai una? Adesea cine se preocup` de nevoile celorlal]i, n-au timp de ei \n[i[i. Dac` nu vrei s` pl`tesc pentru g`zduire, atunci poate c` a[ putea face altceva ca s`-]i mul]umesc? El o privi \ndelung [i apoi se duse la u[`. – N-am nevoie de mare lucru ca s` fiu fericit. Un acoperi[ deasupra capului, familia pe lâng` mine [i, din când \n când, câte o aventur` profesional`. Nimic mai mult. Dup` care ie[i. Capitolul 3 Lui Brooke \i trebui o jum`tate de or` ca s` rezolve problemele legate de asigurare. Sunase la num`rul din carnetul de asigur`ri, felicitându-se c` avusese prezen]a de spirit s`-[i ia geanta din ma[in`. I se d`duser` toate asigur`rile c` a doua zi va avea la dispozi]ie o ma[in`, a[a c` se \ntoarse \n camera lui Randy ceva mai lini[tit`. |[i scoase cu satisfac]ie lucrurile Cynthiei, \n care se sim]ea pu]in cam stângace [i \[i puse o c`ma[` larg` \n chip de pijama, oftând u[urat` se strecur` apoi \n a[ternutul \nflorat [i se sim]i cuprins` de o fericire simpl` [i intens`. La pu]in timp dup` asta \ns`, dup` ce stinse veioza, o mul]ime de probleme \ncepur` s` o fr`mânte. Garderoba i se dusese pe apa sâmbetei, trebuia s`-[i g`seasc` o cas`, cu cât mai pu]ine cheltuieli, trebuia s` se obi[nuiasc` apoi cu o via]` nou`, cu o nou` slujb`... ALEEA FLORILOR 45 |ncerca s`-[i alunge gândurile acestea sumbre, amintindu-[i de superbele peisaje \ntâlnite de-a lungul drumului din Oregon pân` \n Texas, de oamenii pe care-i \ntâlnise. |[i aminti de un b`ie]a[ care-[i scosese guma de mestecat din gur` [i i-o \ntinsese ei, râzând cu to]i din]ii. Imaginea aceasta o reconfort` [i \n curând se cufund` \ntr-un somn adânc. Dar \ncepu s` viseze trenuri care alergau \n goan`, sco]ând scâr]âituri sinistre. Bubuituri de tunet. Urletul tornadei. Tân`ra tres`ri din somn. Inima \i b`tea cu deosebit` putere. Urechile \i vâjâiau. Tremurând sub p`tura mângâietoare, nu-[i rec`p`t` ritmul normal al respira]iei decât dup` câteva secunde bune. |n tot acest timp \[i repet` \n gând c` este \ntreag` [i nev`t`mat`. |ntreag` [i nev`t`mat`. |ntreag` [i nev`t`mat`. |i trebui un sfert de or` ca s`-[i revin` [i s` \ncerce s` readoarm`. Se gândea la b`trânul copac din curtea tat`lui ei, din Seattle. Sub el fusese, pentru prima oar` \n via]a ei, surprins` de un uragan. Se \ntâmplase cu dou`zeci de ani \n urm`. Vântul se pornise s` sufle dintr-o dat`, scuturând cu violen]` ramurile. |[i aminti c`, terorizat`, nici nu \ndr`znise s` mai coboare. Apoi ploaia \ncepuse s` cad`, fulgere orbitoare br`zdau cerul pretutindeni, iar bubuitul tunetelor era asurzitor. Visul \i modific` dramatic adev`rul acelei \ntâmpl`ri [i o f`cea martorul neputincios al unor \ntâmpl`ri \nsp`imânt`toare. O vijelie cumplit` smulse copacul din r`d`cini [i-l ridic` \ntr-un vârtej uria[. Se ag`]` de ramurile lui, \ngrozit`... 46 LINDA CAJIO Brooke deschise din nou ochii, \ncercând s` scape de co[mar. Avea fruntea acoperit` de transpira]ie [i tremura din tot trupul. Respir` adânc [i se ridic` \n picioare , \n mijlocul camerei. Cu toat` oboseala de care era cople[it`, era clar c` \n noaptea aceea n-avea s` poat` dormi. Aprinse veioza [i se uit` la ceas. Mai era pu]in pân` la miezul nop]ii. |ncepu s` se plimbe prin camer`, c`utând o carte ori o revist`. Degeaba. N-avea nici radio, nici televizor. Continu` s` se fâ]âie, cu disperare. Apoi, cuprins` de o inspira]ie subit` \[i puse halatul c`p`tat de la Sarah [i ie[i pe culoar \n vârful picioarelor, ca s` nu-i trezeasc` pe ceilal]i. Se opri \n fa]a unei u[i \nchise. Pe sub u[` nu se z`rea nici o lumin`. Prinse clan]a [i o r`suci cu mult` precau]ie, intrând apoi \n camer`. |nchise u[a dup` ea [i auzi zgomot de voci. Cu nervii \ntin[i la maximum, \l z`ri pe Patrick, \ntins confortabil pe o canapea. Ecranul televizorului \i lumina fa]a, dându-i un aer sinistru. – Ce se \ntâmpl`? o \ntreb` el, cu glas \n`bu[it. Suferi de insomnie? Brooke d`du din cap, \ncepând s` se obi[nuiasc` treptat cu penumbra din camer`. |[i strânse faldurile halatului \n jurul corpului. – |mi pare r`u. Dac` a[ fi [tiut c` e[ti aici, n-a[ fi \ndr`znit s`... T`cu \ncurcat`, con[tient` de inutilitatea vorbelor sale. ALEEA FLORILOR 47 – S` intri? sfâr[i Patrick \n locul ei, cu un râs lipsit de veselie. Probabil c` ar`t ca un c`pc`un? – Nu, nu. Deloc. Dar... – Nu-]i face probleme. |n]eleg. Vrând s`-[i repare stâng`cia, tân`ra f`cu un pas spre el. – Te deranjeaz` dac` m` uit [i eu la televizor? \ntreb` ea dup` aceea. Nu era convins` c` se simte \n largul ei \n prezen]a acelui b`rbat, dar era gazda ei [i, mai ales, fiul lui Sarah. – Am avut dou` co[maruri [i m` simt... un pic nervoas`. Privirea lui Patrick p`r`si ecranul [i se \ndrept` spre ea. – |n]eleg, spuse el. Stai jos, te rog. Brooke se \ndrept` spre canapea [i se a[ez`. – La ce film te ui]i? – Alien. – Cred c` este potrivit pentru starea \n care m` aflu... R`spunsese a[a \ntr-o doar` [i comentariul acesta \l f`cu pe Patrick s` izbucneasc` \n râs. Râs care o impresion` pl`cut pe Brooke. Atmosfera din \nc`pere deveni mai destins`. – Ne putem uita foarte bine la altceva, spuse Patrick, \ntinzând mâna spre telecomand`. Pe canalul doisprezece e un film mai vechi cu John Wayne, dar am uitat cum \i spune. – Dar cred c` Alien \]i place mai mult... – L-am v`zut de mai multe ori. Buton` rapid, pân` la cifra doisprezece. 48 LINDA CAJIO – Aha, e Hatari. Unul din filmele mele preferate. L-ai v`zut? – Numai de vreo câteva zeci de ori, r`spunse ea \n`bu[indu-[i un c`scat. Dar este exact filmul de care am nevoie \n seara asta. O s` fie perfect. El ridic` din umeri [i-i \ntinse un bol cu floricele, pe care-l ]inea lâng` el. – }i-e foame? – Tot timpul. Se uitar` la film \n t`cere [i golir` bolul cu floricele. Brooke constat` cu mirare c` orice urm` de nervozitate \i disp`ruse. Se sim]ea „acas`". Cuno[tea intriga filmului, a[a c` imagina]ia \ncepu s`-i r`t`ceasc` prin alte p`r]i. Imaginile din co[mar \i revenir`, se reg`si iar, ghemuit` sub copacul din curtea copil`riei sale... Se gândi cum ar reac]iona tat`l s`u dac` ar afla prin ce trecuse. Ar fi fost cuprins de griji, pentru singurul lui copil? Ar fi luat primul avion spre Amarillo, ca s` rezolve situa]ia f`r` ezitare? Ar fi insistat s` se \ntoarc` \n casa p`rinteasc`? Casa p`rinteasc`!? Nu mai era de mult c`minul lui Brooke, dar era casa unde tr`ia tat`l ei cu o femeie mult mai tân`r` decât el [i cu copilul acesteia. Un b`iat de nou` ani care o \nnebunise de cap cu vorb`ria lui, \n timpul mesei de s`rb`torire a numirii ei ca administrator. |l ascultase cu inima strâns` pe tat`l ei cum \[i povestea ispr`vile din copil`rie. Dac` dou`zeci de ani petrecu]i pe lâng` servitori [i d`dac` nu-i fuseser` suficien]i ca s` \n]eleag` c` John Brady n-o iubea, acum era pe deplin l`murit`. ALEEA FLORILOR 49 Era \ntr-adev`r greu de acceptat, dar suficient ca s-o fac` s` primeasc` slujba asta din Texas. S` ard` toate pun]ile \n urma ei. |i venise greu s` ia o asemenea decizie, g`sise chiar o slujb` similar` la Seattle, dar acum regreta. Dar pentru moment, lucrurile nu mergeau chiar atât de bine cum [i-ar fi dorit. Dar mai era [i mâine o zi... – Brooke? Patrick \i [opti numele, temându-se s` n-o trezeasc`. Fata st`tea cu capul dat \ntr-o parte, f`r` s` fac` vreo mi[care. Avea pleoapele \nchise [i respira regulat. Adormise. Patrick \[i acord` privilegiul de a o privi f`r` re]inere pe femeia care-i n`v`lise \n via]` pe nea[teptate, r`v`[ind totul. |[i opri ochii asupra p`rului ei, de culoarea mierii, se uit` la nasul drept, la urmele de transpira]ie de pe frunte, la buzele \ntredeschise. Ni[te buze pline, voluptuoase, trandafirii, care te \ndemnau s` le s`ru]i. Apoi se uit` la corpul ei relaxat. Halatul de plu[ nu dezv`luia prea multe, dar sub el se puteau u[or ghici sânii rotunzi [i coapsele ispititoare. Mirosul unui parfum delicat r`zb`tea pân` la el. Patrick \[i sim]i gâtul uscat [i respir` adânc. Bine c` aceast` Brooke Brady va pleca mâine. Dac` ar mai fi r`mas, l-ar fi suspus unui adev`rat calvar! Valul de dorin]` care-l cuprinsese \l surprinse [i pe el. O dorin]` mult` vreme reprimat`, amestecat` cu un fel de nevoie de r`zbunare. Sim]i cum ro[e[te arzând de ner`bdarea s`... ce? S` o aib` pe Brooke? Nu neap`rat pe ea, \[i zise. Voia s` aib` lâng` el un suflet de femeie. 50 LINDA CAJIO Asta nici nu era de mirare. |n cursul ultimilor doi ani nu avusese decât aventuri pasagere. Iar ultima dintre ele p`rea c` re\nvie de la o vreme. Era vorba de Stephanie, o logodnic` venit` parc` din infern! Inima \ncepu s`-i bat` mai tare, amintindu-[i cum se purtase aceasta cu familia lui. Cum se purtase cu el... Ce Dumnezeu g`sise la ea? Gândindu-se mai bine \[i d`duse seama c` se sim]ise atras pur [i simplu de argumentele ei fizice. Totu[i \n compara]ie cu Brooke, Stephanie nu i se mai p`rea atât de extraordinar`... Pentru c` Brooke era frumoas`. Diabolic de frumoas`. Aceasta se mi[c` \n somn [i scoase un suspin prelung. Ce se \ntâmpla cu ea? |i era frig? Avea vreun alt co[mar? Patrick se apropie [i se aplec` u[or asupra ei. |i puse cu grij` o pernu]` sub cap. Ea se mi[c`, \[i schimb` pozi]ia, dar nu deschise ochii. Patrick \i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r care-i c`zuse pe fa]` [i care cu siguran]` c` o deranja. Era pe punctul s` termine când sonorul televizorului se m`ri anun]ântd sfâr[itul filmului. Tres`ri surprins [i atinse f`r` s` vrea obrajii fetei. Aceasta deschise ochii, \[i \n`bu[i un strig`t [i se ridic` privindu-l ucig`tor. – Ce faci? \l \ntreb` pe un ton acuzator. – Adormise[i [i... |[i d`du deodat` seama ce-[i putea ea imagina. {i obrajii i se \nro[ir`. ALEEA FLORILOR 51 – S` nu crezi c`... – Nu, nu cred... Sunt sigur`. Dup` care se ridic`, \[i strânse mai bine halatul [i se \ndrept` spre u[`. Patrick o ajunse \ntr-o secund`. – Ascult`, e ridicol! Nici nu te-am atins... – Ah, nu desigur! \i replic` ea, convins` evident de contrariu. – Nu sunt genul de b`rbat care profit` de faptul c` o femeie doarme ca s`... ca s`... Ea \l fulger` cu privirea. – Poate c` nu e suficient de excitant? Iritat, el o privi drept \n ochi. – S` spunem doar c` sfor`iturile nu m` inspir`. – Eu nu sfor`i. – |h\! \i replic` el ne\ncrez`tor. Furioas`, ea se \ntoarse [i ie[i hot`rât` din \nc`pere. – E[ti nu numai un b`d`ran. E[ti un... cretin! O secund` mai târziu, u[a se trânti \n urma ei. Patrick se uit` \ndelung dup` ea \ncercând inutil s`-[i calmeze furia. Termenul pe care i-l adresase i se p`rea cumplit de nedrept. A doua zi diminea]` se trezi cu dou` ore mai târziu ca de obicei. Mai era \nc` \nver[unat pe când cobora scara [i ferm hot`rât s`-i spun` lui Brooke ce credea despre ea. S`-l fac` b`d`ran [i... cretin! Era inadmisibil. C`ut` la parter s-o g`seasc` pe tân`r`, dar nu-l \ntâlni decât pe Gilbert, care citea ziarul \n buc`t`rie. 52 LINDA CAJIO – Bun` diminea]a! zise Patrick. Cufundat \n lectur`, Gilbert \i r`spunse cu un morm`it nedeslu[it. – Unde au disp`rut cu to]ii? ad`ug` Patrick. Atitudinea moroc`noas` a unchiului s`u nu-l intimida defel. Ca [i el, Gilbert se trezea adesea prost dispus. – Sarah [i gemenele au plecat la b`c`nie, Cynthia are un drum de f`cut. Randy e la Nashville. Ca [i când n-ar fi [tiut c` Randy e la Nashville! – {i Brooke? – Cine? – Musafira noastr`! – Aha, tipa aia blond` care are un surâs atât de fermec`tor, c` face harcea-parcea [i pe tipii cei mai duri? – E blond` \ntr-adev`r, dar nu m-am uitat cum surâde. Gilbert ridic` ochii din jurnal. Se uit` la Patrick pe deasupra ochelarilor pe care-i purta ca \ntotdeauna pe vârful nasului. – Nu m` surprinde prea tare, \i replic` el sec. Era \ntuneric asear`, când am auzit tot felul de chestii... „Iat`-ne ajun[i [i aici!", se gândi Patrick. Gilbert avea camera sub biroul lui [i de bun` seam` c` nu-i sc`pase nimic din schimbul aprins de replici pe care-l avusese cu Brooke. Iar acum \i ]inea partea. Tr`d`torul! – Deci, unde este, unchiule Gilbert? Gilbert suspin` [i cl`tin` din cap. ALEEA FLORILOR 53 – Cu Cynthia, morm`i el [i se cufund` iar \n lectur`. Sora ta o duce la firma care \nchiriaz` ma[ini. – Deci or s` se \ntoarc` aici, dup` aceea? – N-am nici cea mai mic` idee. Dar m-a mirat c` Brooke era atât de gr`bit` s` plece din casa noastr`. M` \ntreb de ce? – {i eu! Patrick se r`suci rapid pe c`lcâie [i ie[i din \nc`pere. Se instal` \n salon [i \n urm`toarea or` citi din Wall Street Journal, pândind prin fereastra deschis` zgomotul ma[inii, care s` anun]e \ntoarcerea celor dou` femei. Când auzi o portier` trântindu-se, se gr`bi s` ias`. Dar era Sarah cu gemenele, nu Cynthia cu Brooke. Se apuc` s` descarce camioneta, plin` de pungi cu provizii. Tocmai f`cea ultimul drum când ma[ina Cynthiei intr` pe alee, urmat` la pu]ine secunde de o berlin` alb`. O recunoscu la volan pe Brooke, \mbr`cat` \n hainele ei [i p`rând deosebit de agitat`. Probabil la gândul c` \n scurt timp o s` se \ntoarc` \n Amarillo [i o s` scape de „cretinul" care o agresase noaptea trecut`. Gândul acesta \l tulbur` mai mult decât era normal. Probabil fiindc` nu era chiar un cretin. „|n cazul acesta, de ce te compor]i ca [i cum ai fi?" \i [opti o voce interioar`. – Nu-i adev`rat! exclam` el, pe când Cynthia trecea pe lâng` el. 54 LINDA CAJIO – Poftim? – Nimic. Nu-i nimic! \i r`spunse el ar]`gos. – Hei, ce te-a mu[cat \n diminea]a asta? Ori e[ti nervos fiindc` Brooke este gata s` ne p`r`seasc`? – Termin` cu prostiile, te rog! O l`s` acolo [i, cu bra]ele \nc`rcate se duse \n buc`t`rie. Nu dup` mult` vreme, Cynthia [i Brooke, cu gemenele zbenguindu-se \n urma lor, intrar` \n \nc`pere. – E frumoas` noua ta ma[in`! zise Emmy. – Ne plimbi [i pe noi cu ea? ad`ug` Shelly. – Ma[ina nu-i chiar a mea, a[a c` azi nu pot s` v` plimb. Trebuie s` m` \ntâlnesc cu agentul de asigur`ri peste... Se uit` la ceas [i se strâmb`. – Peste exact trei sferturi de or`, a[a c` trebuie s` m` gr`besc. Brooke se \ntoarse spre Sarah, care st`tea \n fa]a dulapului cu câte un borcan \n fiecare mân`. – Mul]umesc pentru tot, spuse [i se apropie de ea, \mbr`]i[ând-o. – Oh, pentru nimic, micu]o. Mi-a f`cut pl`cere s` te pot ajuta. Brooke \i surâse apoi se \ntoarse c`tre Gilbert, ce-[i \ndrepta c`ruciorul spre ea. – A fost foarte interesant` discu]ia noastr` din diminea]a asta, Gilbert. Aha, discutaser` deci? Oare despre el? ALEEA FLORILOR 55 – {i eu cred la fel, \i r`spunse Gilbert \n timp ce ea \l \mbr`]i[` [i-i d`du o s`rutare pe frunte. Brooke le salut` apoi pe gemene, care se bosumflaser` [i le d`du fiec`reia câte o suzet` fluorescent`. – Doamna care ]ine pr`v`lia din col] m-a asigurat c` v` plac foarte mult, le spuse ea. Le lu` apoi pe rând \n bra]e [i le s`rut`. Feti]ele \i r`spunser` cu ni[te pupicuri pline de afec]iunea aceea copil`reasc`, cu care-l fermecaser` pe Patrick \nc` din primele clipe când intraser` \n cas`. Dup` aceea urm` Cynthia, \n aceast` mic` ceremonie de r`mas bun. Nu mai r`m`sese decât Patrick. Acesta st`tea \ncordat [i se \ntreb` dac` o s` aib` parte de acela[i tratament ca restul familiei. – |]i mul]umesc c` mi-ai dat camera lui Randy pentru noapte, \i spuse ea pe un ton formal, \ntinzându-i mâna. – N-ai pentru ce, \i r`spunse el, cu aceea[i atitudine ca [i tân`ra femeie. – E[ti sup`rat` pe el? |ntrebarea zburase de pe buzele lui Shelly, care-[i \ndrept` spre ea mutri]a fermec`toare. – Cine, eu? Nici pomeneal`. – Atunci de ce nu-i dai [i lui un pupic? Brooke ezit` o secund`, mai pu]in decât \[i imaginase Patrick, [i apoi \l \mbr`]i[` \n grab`. 56 LINDA CAJIO – Gata! Acum sunte]i mul]umite? Shelly [i Emmy schimbar` o privire pe furi[. Cea din urm` se hot`r\ s` vorbeasc` din nou. – Pupicul se d` de obicei pe buze \ntre b`ie]i [i fete, nu-i a[a? – Michele Rene Kimbrell! interveni Cynthia scandalizat`. – Dar este adev`rat, m`mico, interveni [i Shelly. Brooke râse for]at. – Nu-mi amintesc s`-l fi s`rutat pe Gilbert pe buze! – Oh, cu el nu-i acela[i lucru, \i explic` Emmy. El e b`trân... – Nu e b`trân deloc, ripost` Brooke, aparent la fel de amuzat` ca to]i ceilal]i din \nc`pere. Cu excep]ia, probabil, a celui vizat \n principal. – De altfel, vârsta nu are importan]`, mai ad`ug` ea. Ieri sear`, de exemplu, unchiul vostru mi-a s`rutat degetele, nu-i a[a? – Asta nu se pune. Le-a s`rutat fiindc` aveai bubi]`, spuse Shelly. – Ba da, se pune! |[i mu[c` buzele, observând cum Cynthia [i Sarah schimb` o privire semnificativ` \ntre ele. Bravo! Reu[ise s` calce \n str`chini! Spre marea u[urare a lui Brooke, Gilbert puse cap`t acestei dispute ce p`rea f`r` sfâr[it, luând-o pe Shelly \n bra]e [i punând-o pe genunchi. ALEEA FLORILOR 57 – Ce ar fi s` stai un pic lini[tit`, domni[oar` {tie Tot? {i tu, Emmy. Adev`rate ]`]ici, micu]ele astea dou`! Toat` lumea izbucni \n râs.. [i Brooke profit` de aceast` diversiune ca s` se \ndrepte spre ie[ire. – Gata, mul]umesc \nc` o dat`. La revedere. |n secunda urm`toare, se f`cu nev`zut`. Spre deosebire de noaptea trecut`, Patrick nu mai sim]i nimic, dup` ce u[a se \nchise dup` Brooke. Totu[i când se auzir` primele zgomote ale motorului de la ma[ina tinerei, \l cuprise un subit acces de melancolie. Descump`nit, adres` un semn din cap tuturor [i urc` la etaj, \n biroul s`u, unde-l a[teptau câteva dosare. Nu dup` mult` vreme, via]a sa o s`-[i reia cursul normal. Brooke \i furase vreo cincisprezece ore din via]`, ba nu [aisprezece. Era aproape un an de când nu mai acordase atâta timp unei femei. {i n-o s`-i mai acorde nici acesteia, nici m`car un minut! – „Ochii care nu se v`d, se uit`!", \[i spuse el cu hot`râre, trecând pragul biroului. Asta e deviza mea. Efluviile unui parfum de flori de câmp \l cuprinser` deodat` [i \[i \n`bu[i cu greu o \njur`tur`. „Ochii care nu se v`d", desigur. Dar ce te faci cu celelalte sim]uri? Capitolul 4 |n clipa \n care casa lui Patrick Sawyer \i disp`ru din câmpul vizual, Brooke scoase un suspin de u[urare. Desp`r]irea nu este \ntotdeauna un lucru u[or, iar pentru un copil crescut de str`ini nici \mbr`]i[`rile ceva obi[nuit. Dar reu[ise s` ias` din aceast` situa]ie [i \nc` destul de bine. Era gata s` parieze c` nimeni nu reu[ise s` descopere cât o costase acest ceremonial. De fapt, gândul `sta nici nu le-ar fi trecut m`car prin cap. {i cum ar fi putut s-o \n]eleag` cineva dintr-o familie \n care leg`turile dintre membrii ei erau atât de strânse, iar rela]iile atât de pline de c`ldur` omeneasc`? Brooke le spusese la revedere tocmai din acest motiv. Acum o a[tepta o alt` \ncercare, de o alt` dimensiune: s` se confrunte cu realitatea ora[ului Amarillo. {i s` rezolve o gr`mad` de probleme \nainte de ziua de luni, data \n care trebuia s` \nceap` noua munc`. ALEEA FLORILOR 59 Magazinul nu-[i deschidea por]ile pentru public decât mai târziu, dar ea trebuia s` supravegheze ultimele lucr`ri de decorare, s` discute cu reprezentan]ii firmei, cu furnizorii, s` angajeze vânz`tori. {i \n primul rând s`-l \ntâlneasc` pe agentul de asigur`ri. Acesta urma s`-i dea un cec pentru plata chiriei automobilului, \n a[teptarea momentului când dosarul ei va fi studiat, dup` care trebuia s` primeasc` desp`gubirile pentru ma[in`, remorc` [i lucrurile personale. Ma[ina care se mai afla \nc` drept \n mijlocul autoservice-ului lui Patrick. Patrick... Tân`ra clipi din ochi, \n timp ce imagini ale acestuia i se perindau prin memorie.. Oare cât timp \i va trebui ca s`-l alunge cu totul din amintire? Zece minute? Poate cincisprezece? {i apoi o s` revin` iar, cu insisten]`... |[i aminti de scurta \mbr`]i[are, determinat` de inocen]a gemenelor, dinaintea desp`r]irii. Tipului acesta nu-i lipsea deloc farmecul personal. P`cat c` era un cretin... c`ci f`r` \ndoial` a[a era. Altfel de ce \ncercase s-o mângâie \n timp ce dormea? Da, \n timp ce dormea. Fiindc` el nu [tia c` de fapt se trezise, atunci când \i pusese o pernu]` sub cap. {i-i sim]ise tot timpul privirea a]intit` asupra ei. Dar ea de ce se pref`cuse c` doarme? Nu era oare un fel ascuns de a-l incita s`…? Scutur` din cap, \ncercând s` alunge aceste nedumeriri pe care nu le putea clarifica [i se concentr` asupra 60 LINDA CAJIO urm`toarelor puncte din programul s`u. Dup` \ntrevederea cu agentul de asigur`ri \[i va c`uta un hotel! Apoi o s` mearg` la magazin, s`-[i cumpere haine, \nc`l]`minte [i celelalte. La urm` o s` urce \n camer`, o s` fac` o baie, o s` m`nânce [i... cu ajutorul cerului, o s` trag` un somn zdrav`n, toat` noaptea! Dou` ore mai târziu, ie[ea pe aleea principal` a unui mare centru comercial cu bra]ele \nc`rcate de pachete. Agentul \i d`duse un cec, \n a c`rui valoare era cuprins` [i o sum` care s-o desp`gubeasc` pentru lucrurile personale. |[i cump`rase deci elementele de baz` ale unei garderobe. {i o pereche de \nc`l]`ri confortabile. Ruby's Slipper nefiind \nc` deschis, trebuia din p`cate s` se aprovizioneze de la concuren]`. Asta nu-i pl`cea deloc. {i nu numai din loialitate fa]` de patronii ei, ci datorit` faptului c` ea cuno[tea foarte bine calitatea produselor din acest lan] de magazine. |ncrederea [i entuziasmul erau elementele esen]iale ale succesului. Ca [i energia. Energia care-i disp`ru brusc \n momentul când trecu pragul hotelului unde st`tea. Era ora patru. |[i a[ez` noile ve[minte \n dulap. Apoi cobor\ [i cump`r` un ziar de la chio[cul cel mai apropiat. |ntoars` \n camer`, telefon` s` I se aduc` o pizza. Atunci [i numai atunci \[i acord` luxul de a se \ntinde pe pat. ALEEA FLORILOR 61 Brooke scoase un oftat de pl`cere \nainte s` se scufunde \n lectura anun]urilor din Amarillo Daily. Toate temerile \i disp`rur`, când z`ri lunga list` a apartamentelor de \nchiriat. Nu-i r`mânea decât s` fac` o alegere. }inând cont de m`rimea [i costul chiriei, \[i \nsemn` pe cele situate \n apropierea centrului comercial unde urma s` lucreze. Se ridic` [i scoase din geant` o hart` a ora[ului, pe care o avea \mp`turit` acolo. Constat` c` nu-i era de prea mare folos. Pentru a face o alegere corect`, trebuia s` fie ajutat` de cineva care cuno[tea locurile. Cum nu cuno[tea pe nimeni \n Texas, \n afar` de vreo [ase persoane, nu-i fu greu s` se hot`rasc`. Cynthia \i p`ru cea mai potrivit` s-o \nso]easc` \n aceste prospec]iuni. Form` deci num`rul de telefon pe care tân`ra femeie i-l d`duse \n acea diminea]`. |i r`spunse una dintre gemene, cu o voce matur`, pe care \n mod evident feti]ele n-o foloseau decât \n astfel de ocazii. Dup` câteva secunde, o auzi pe Cynthia. – Sunt \ncântat` s` te ajut, \i r`spunse ea dup` ce auzi despre ce e vorba, dar n-am venit aici decât de câteva luni [i nu cred c` ]i-a[ fi de mare folos. Patrick este mult masi potrivit decât mine s`-]i serveasc` de ghid. – Oh, nu, nu Patrick! exclam` ea spontan. Dar Sarah? – Mama este o dulcea]`, Brooke, dar nu cunoa[te nici ea str`zile cu apartamente de \nchiriat mai bine decât mine. Nu, te asigur c` Patrick este singurul \n stare s` te ajute. 62 LINDA CAJIO – Nu... nu vreau s`-l deranjez. Nu pot s`-i cer a[a ceva. – Nici nu trebuie s-o faci tu, o fac eu pentru tine. Hei, vino pu]in. Brooke \nchise ochii. De ce nu se adresase unei agen]ii imobiliare? Lucrul `sta era logic pentru cineva care are preten]ia s` se descurce de unul singur... – Alo? – Ei, bun` seara... \ncepu ea cu o voce nesigur`... Ce... ce mai faci? Era o \ntrebare istea]` de pus unui tip care plesnea de s`n`tate cu numai câteva ore mai devreme? – Bine, dar tu? – Bine. Foarte bine. De fapt, m` \ntrebam dac`... Adic`… Doamne ce neajutorat` era! – Cynthia ]i-a spus de ce am sunat? – Aproximativ. Se \ntâmpl` ca mâine dup`-amiaz` s` fiu liber. |]i convine? – Mâine? repet` ea, descump`nit` de evolu]ia rapid` a situa]iei. A, da, desigur. – Ai reperat vreo câteva apartamente susceptibile s`-]i plac`? – Da, am \nsemnat vreo câteva \n ziar. – Cam la ce pre]? |i spuse cifra. – Bine. O s` m` interesez [i o s` discut`m. Unde stai acum? Brooke \i spuse numele [i adresa hotelului. ALEEA FLORILOR 63 – Perfect. Trec s` te caut mâine la ora unu. E bine? – E[ti sigur c` nu te deranjez prea mult? – Deloc!... \]i datorez asta... Ea f`cu ochii mari, uluit`, dar nu avu prea mult timp s`-[i pun` \ntreb`ri, c`ci Cynthia prelu` telefonul. – Ai v`zut ce u[or e?! \i spuse ea, entuziast`. S` g`se[ti un apartament nici n-o s` fie greu. Patrick e un fel de vr`jitor! Un vr`jitor! Mai degrab` un fel de nou` versiune a lui Dr. Jeykill [i Mr. Hyde! {i fraza aia enigmatic` pe care o rostise: „\]i datorez asta". Un fel de umor negru? |ncerca s`-i mul]umeasc` pentru c`-i f`cuse praf service-ul? Sau f`cea referire la scena petrecut` \n ajun, \n biroul lui? Poate c` dorea s`-[i cear` scuze, \ntr-un mod onorabil. Brooke nu-l cuno[tea destul de pe acest b`rbat \ncât s` sesizeze sensul ascuns al cuvintelor lui. Se gândea totu[i c` avea de-a face cu cineva de \ncredere. |i spusese totu[i c` avansurile lui din ajun n-o \ncântaser` prea tare, iar diminea]a el p`strase distan]a. Asta \i confirma b`nuielile: Patrick Sawyer era un tip bine, potrivit expresiei consacrate. Un tip bine care, pe deasupra, o ajuta s`-[i g`seasc` un apartament \n Amarillo. A doua zi, Patrick b`tu la u[a ei exact la ora convenit`. Se plimbase \n jurul hotelului mai bine de un sfert de or`, ca s` nu ajung` \nainte de vreme. Tân`ra \i deschise imediat [i-i surâse cu acel surâs deosebit, pe care Gilbert \l descrisese cu atât de mult talent. Patrick fu cuprins de un subit acces de gelozie. Faptul c` un 64 LINDA CAJIO altul remarcase surâsul fetei, \l f`cea furios. Chiar dac` era vorba de un b`rbat b`trân. B`trânul domn nu era chiar atât de b`trân [i avea \nc` un succes notabil, pe lâng` genul feminin. Reac]ia asta era stupid`, \[i spuse el \naintând \n camera ocupat` de Brooke. Tot atât de stupid` ca bucuria pe care o sim]ise atunci când \l rugase s-o ajute s` g`seasc` un apartament. Asta nu \nsemna c` nu-i mai purta pic`. El considera c` nu dep`[ise limitele corectitudinii \n seara aceea, dar totu[i… De acum \naint, va avea grij` s` se ]in` la distan]` de ea. Chiar dac` i se p`rea irezistibil`, \n rochia \nflorat` pe care o purta, \n ziua aceea. Da, o s` fie de o pruden]` exemplar`. S` vin` ea spre el, dac` dore[te. Gândul acesta extravagant \l f`cu s` râd`, iar râsul acesta o surprinse pe tân`r`. – Ce e a[a de amuzant? – Hm... Asta! \i r`spunse el ar`tându-i cu degetul mul]imea de pungi cu numele magazinelor scrise pe ele, \ngr`m`dite \ntr-un col] al camerei. Ai f`cut cumva ni[te mici cump`r`turi? Ea schi]` o strâmb`tur` comic`. – Da, una mic`. N-aveam decât ce era pe mine... Deci a trebuit s` pornesc de la zero [i s` cump`r tot ce aveam nevoie. Se a[ez` pe pat [i-l invit` pe Patrick s` se a[eze pe fotoliul din camer`. ALEEA FLORILOR 65 – A[ vrea s` g`sesc un apartament mobilat, ad`ug` ea \ncre]ind din nas. – Nu-]i face probleme. Am dou` magazine de vechituri. Surâsul acela nemaipomenit se desen` pe buzele tinerei. – Mul]umesc, dar sunt [i a[a plin` de datorii. M` voi mul]umi cu ce o s` g`sesc. – Am vrut s` spun c` o s`-]i fac rost de tot ce ai nevoie! Ea se uit` la el cu aten]ie. – {i de ce ai face asta pentru mine, Patrick? Nici nu ne cunoa[tem prea bine, la urma urmei. Cine ]i-a spus c` nu sunt o hoa]`? Brooke \[i d`du seama c` marcase un punct, fiindc` n-avea efectiv ce s`-i r`spund`. Nimic \n orice caz, care s` poat` fi spus cu voce tare. – Consider c` ai aparen]ele unui om cinstit. {i nu uita de voca]ia mea de bun samaritean! Ea cl`tin` u[or din cap. – Desigur, desigur... nu uit. – A[a c` sper s`-mi ceri ajutorul de câte ori ai nevoie. Brooke \l aprob` din nou, cu un aer atât de solemn, \ncât el se \ntreb` dac` nu cumva aceast` conversa]ie, aparent banal`, nu are pentru ea [i o semnifica]ie mai profund`. Dar, nu, desigur c` nu. Brooke \i \ntinse ziarul desf`cut. – Uite, am \nsemnat câteva apartamente care am considerat c` ar fi potrivite cu ceea ce caut. 66 LINDA CAJIO Patrick scoase [i el un ziar din buzunarul blugilor [i apropie fotoliul de pat, astfel \ncât s`-l poat` examina \mpreun`. Alegerile ei erau ale cuiva venit din alt` parte, care nu [tia nimic despre noile locuri, care puteau fi ca peste tot \n SUA, unele mai bine, altele mai pu]in. |narmat cu stiloul, el \i t`ie f`r` ezitare op]iunile pe care le considera de „risc". Când se uit` la ea, observ` c`-l observ` nedumerit`. – De ce ai...? – Am t`iat zonele mai pu]in recomandabile. – Dar n-au mai r`mas decât [apte apartamente. – A[a e. El se ridic` [i-i ar`t` telefonul de pe noptier`. – |ncearc` s` stabile[ti ni[te \ntâlniri. |n timpul acesta eu o s` iau ni[te r`coritoare. Am v`zut un automat \n hol. S`-]i aduc o oranjad`? Ea suspin`, cu ochii pe foaia de ziar [i apoi aprob` din cap, ridicând receptorul telefonului. Patrick \ntârzie inten]ionat. Când se \ntoarse, dup` zece minute, tân`ra \nc` vorbea la telefon. |[i \nsemn` ceva, apoi \i mul]umi interlocutorului s`u [i \nchise. – Uite ce am f`cut! exclam` ea. Unul dintre apartamente este deja \nchiriat, dar am aranjat vizite pentru celelalte [ase. El \i \ntinse o sticl` rece de suc de portocale. – Când este prima vizit`? – |n trei sferturi de or`. |i ar`t` anun]ul respectiv [i ad`ug`: ALEEA FLORILOR 67 – Nu [tiu cât timp o s` ne ia ca s` ajungem acolo. – Nu e prea departe. Avem timp [i s` facem un tur al ora[ului. E[ti de acord? Brooke lu` o gur` bun` de suc [i aprob`. Ajun[i \n strad`, \[i disputar` misiunea de a conduce automobilul, dar Brooke spuse c` \n felul acesta va \nv`]a s` se orienteze \n ora[ [i se a[ez` la volan. Patrick se urc` [i el \n ma[in` f`r` prea mare entuziasm. Dup` ce \[i potrivi scaunul, se decise s` profite de situa]ie pentru a admira peisajul [i a se destinde. Care peisaj era de fapt, interesant. Totu[i, \n timpul c`l`toriei \[i p`str` privirea aproape tot timpul pe \nso]itoarea sa, \ndrumând-o cum s-o ia prin ora[. |i privi p`rul, care acum era l`sat liber [i tot atât de ondulat ca al gemenelor. P`rul feti]elor era m`t`sos [i el nu pierdea nici o ocazie s`-[i treac` mâna prin el, \n ciuda protestelor lor. – Te amuzi? \l \ntreb` Brooke, aruncându-i o privire piezi[`. Am un fel atât de jalnic de a conduce? – Deloc. Conduci foarte bine. Nu-i spusese la ce se gândea, a[a cum nu-i m`rturisi nici dorin]a de a o mângâia pe p`r. – Emmy [i Shelly au buclele naturale? Au noroc! Eu nu m` pot l`uda cu a[a ceva. – A[a? Dar buclele astea...? Profit` de ocazie ca s`-i r`sfire pu]in coafura, tot atât de moale ca [i a nepoatelor sale. – Aceasta, dragul meu, este rezultatul unei lungi \ntâlniri cu noul meu fier de coafat. 68 LINDA CAJIO „Dragul meu"? Patrick se surprinse deodat` c` regret` c` nu asistase [i el la acea \ntâlnire [i [i-o imagin` pe Brooke, a[ezat` pe pat, coafându-se \ntr-o ]inut` cu totul lejer`. Cum s` fi fost acea ]inut`? Nu putea [ti. Nu-l invitase s` \mpart` cu ea asemenea momente de intimitate, dar \i ceruse s-o \nso]easc` \n c`utarea unui apartament. Un apartament \n care ar fi r`mas [i el bucuros, de altfel... Doar pentru o noapte, evident! Exact timpul pentru a-[i satisface curiozitatea, dorin]ele. Nimic mai mult. – Cu bucle naturale ori nenaturale, p`rul t`u arat` foarte bine, se auzi el spunând. – Chiar crezi cu adev`rat? P`rea sincer surprins` [i intr` cu stâng`cie \ntr-un viraj gre[it. – Ah, iart`-m`, murmur` ea. Ce s` fac acum? – Ia-o la stânga. Patrick se rea[ez` \n scaun [i se \ncord` ca s`-[i \ndrepte aten]ia numai asupra drumului pe care mergeau. Imaginile cu dormitorul ei, cu toalete vaporoase, erau prea tulbur`toare. – |nc` o dat` la stânga. Brooke \i urm` indica]iile [i \n cele din urm` ajunser` \ntr-un parcaj, \n fa]a unei u[i de sticl` pe care scria „administrator". – Vrei s` te \nso]esc? \i propuse Patrick fetei, pe un ton tot atât de natural ca [i buclele ei. ALEEA FLORILOR 69 – Cum vrei. Dar mi-ar pl`cea s` aud [i o p`rere obiectiv`. V`zând c` vrea s`-i cunoasc` p`rerea o urm` \n birou [i apoi urcar` dou` etaje ca s` ajung` la un apartament atât de \nghesuit, cum Patrick nu mai v`zuse pân` atunci. |n timp ce administratorul \i ar`ta lui Brooke baia [i buc`t`ria, Patrick examin` camera principal` care con]inea o canapea [i o mas`, \nghesuite. Tapi]eria [i tavanul erau marcate de igrasie. |ncrunt` din sprâncene, prea pu]in \ncântat de acest interior. Dup` ce mul]umi politicos, se \ntoarser` la ma[in`. – E de necrezut! exclam` Brooke, indignat`. S` ceri o asemenea sum` pe gaura asta de [obolani. – Poate c` urm`torul va fi mai bun! – Cu greu ar putea fi mai r`u! \i r`spunse ea râzând. Dar aceast` bun` dispozi]ie i se schimb` de-a lungul orelor ce urmar`. Nu le mai r`m`seser` decât dou` apartamente pe list` [i Brooke \ncepuse s`-[i piard` speran]a. |ndrumat` de Patrick, opri \n fa]a unei cl`diri \n`l]at` \n stil baroc [i o cercet` cu mult interes. Era zugr`vit` \n alb [i galben, avea dou` etaje [i aerul acela vetust al pove[tilor cu zâne. – Ia te uit`, zise ea ie[ind din ma[in`. Patrick o urm` \ndeaproape, la fel de fermecat de construc]ie. – Cred c` sunt pe cale s` m` \ndr`gostesc, ad`ug` ea cu suflarea t`iat`, urcând sc`rile peronului. 70 LINDA CAJIO Vocea \i vibrase de pasiune atunci când rostise aceste cuvinte, pasiune pe care Patrick n-o \ncerca nici m`car atunci când era pe cale s` \ncheie o afacere reu[it`. Aceasta \l f`cu s` vad` cu al]i ochi pe femeia elegant`, de vreo treizeci de ani, care le deschise [i care se numea Dot. – Urma]i-m`, v` rog, le spuse aceasta, \ndreptându-se spre o scar` magnific` de lemn. Casa \mi apar]ine [i deci... sunt destul de preten]ioas` când \mi aleg chiria[ii, care \n acest moment sunt \n num`r de trei. |nainta cu pa[i \nce]i, datora]i formelor plinu]e, dar Patrick nu se l`s` am`git. Femeia aceasta fusese, f`r` \ndoial`, foarte frumoas` \n momentele ei de tinere]e. Cum o ar`ta de altfel [i un portret atârnat \n hol. Mergând pe urmele propriet`resei ajunser` la etaj [i traversar` culoarul. Dot se opri \n fa]a unei u[i vopsite \n verde de Verona. Scoase din buzunar o cheie imens`, amintind de cele de la cuferele de comori ale pira]ilor, [i deschise u[a. |mbujorat` \n obraji, Brooke aproape c` ]op`i de ner`bdare. Uitându-se la ea, Patrick se gândi c` a[a f`ceau [i nepoatele lui \n seara de Cr`ciun. Se d`du pu]in \ntr-o parte, ascultând exclama]ii de \ncântare pe care ea le scotea la vederea spa]iului de locuit, a decora]iilor, a culorilor alese... – Care este pre]ul? \ntreb` Brooke \n cele din urm`, cu voce tremur`toare. Dot spuse un pre] rezonabil. Ba chiar mai mult decât rezonabil, aproape c` p`rea suspect. Schimb` o privire cu Patrick. ALEEA FLORILOR 71 – Unde este baia? \ntreb` acesta, b`nuind c` se g`se[te la parter. Brooke \i ar`t` cu degetul o u[` pe stânga. – {i buc`t`ria? Aceasta era amplasat` imediat lâng` intrare. – Are [i balcon, cablu TV [i telefon... ad`ug` tân`ra. – Bine, \n cazul acesta care e problema? \ntreb` Patrick. Pentru c` trebuie s` existe una. – A[a cum v-am mai spus, sunt foarte exigent` cu locatarii mei. Trebuie s` ave]i referin]e de la [ase persoane ca s` locui]i aici, urmeaz` dou` luni de prob` [i apoi un contract de \nchiriere pe cel pu]in doi ani. – Contractul [i perioada de prob` nu-mi pun nici o problem`, observ` tân`ra. Dar cele [ase referin]e... – Dar câte \mi pute]i aduce? Brooke se uit` \ntreb`toare la Patrick [i acesta f`cu un semn aprobator din cap. – Numai trei. Abia am sosit \n Amarillo. Dot \[i \ncruci[` bra]ele, gânditoare. – Cred c` [i patronul meu o s` v` garanteze. Locuie[te \n nord, a[a c` ar fi vorba de patru referin]e, ad`ug` Brooke. Sunt de-ajuns? {i m` angajez s` am grij` de apartamentul dumneavoastr`. Cu ochii miji]i, proprietara \[i examin` interlocutoarea. – |n ceea ce prive[te garan]ia [i... – Contractul de doi ani, nu sunt probleme. – E[ti sigur` de ce vrei? interveni Patrick. Doi ani sunt o perioad` mare de timp. Se pot \ntâmpla multe \n timpul `sta. Po]i s` te \ndr`goste[ti, de exemplu, s` te c`s`tore[ti... 72 LINDA CAJIO Brooke izbucni \n râs, ca [i cum ar fi auzit o glum` bun`. – Se poate \ntâmpla. {i \n cazul `sta poate ai s` dore[ti s` locuie[ti \ntr-o cas`, nu \ntr-un apartament. Orice se poate \ntâmpla. – {tiu, spuse Brooke. {i se \ntoarse spre Dot. – Putem s` facem târgul? – M` duc s` aduc contractul. {i disp`ru pentru câteva secunde. Patrick ascult` zgomotul pa[ilor ce se dep`rtau pe scar` [i zise: – Cred c` e[ti pe cale s` comi]i o mare eroare. – De ce? Locul `sta e \ncânt`tor. – Se poate, dar te condamni s` locuie[ti aici doi ani. Brooke \l lu` de bra] [i-l duse pe balcon. – Ce zici de vederea asta spre ora[? E superb`, nu? Era superb`, ce s` zic`? Dar nu atât de superb` ca f`ptura care era la câ]iva centimetri de el... [i care se apleca periculos peste balustrada de fier forjat. – |ncerci s`-]i pui cap`t zilelor? \i replic` el sec apucând-o hot`rât de umeri. O mustra a[a cum o f`cea cu nepoatele lui atunci când f`ceau vreo prostie. Totu[i nu era vorba de o feti]` acum, ci de o femeie teribil de tulbur`toare. Ea \[i l`s` capul pe spate [i izbucni \n râs, apoi se \ntoarse spre el [i \i \ntinse bra]ele. ALEEA FLORILOR 73 – A[a ceva trebuie s`rb`torit, Patrick! Dac` am dansa? „Dac` am dansa?" De câte ori nu auzise el cuvintele astea, \n timpul când Stephanie \l târa pe la tot felul de recep]ii mondene. {tia foarte bine c` el nu danseaz`, dar relua mereu aceast` invita]ie. {i atunci, orbit de frumuse]ea ei, \i d`dea voie s`-[i g`seasc` un alt cavaler. Apoi un altul. {i \nc` unul. – Nu, mul]umesc, \i r`spunse el cu glas \nghe]at, amintindu-[i deodat` c` frumuse]ea nu este decât un \nveli[, nimic mai mult. {i f`r` un cuvânt p`r`si balconul, l`sând-o singur` [i descump`nit`. Brooke sim]i o strângere de inim`. Ce prostie! De ce \[i \nchipuise c` [i el dorea s` s`rb`toreasc` acest eveniment? Capitolul 5 O or` mai târziu, se urcar` din nou \n ma[in`, \ncorda]i. Brooke se uit` la ceas, aproape [ase. Dorise s`-l invite pe Patrick la restaurant pentru a s`rb`tori instalarea \n cas` nou`, dar acum lucrul `sta nu i se mai p`rea cu putin]`. Ce se \ntâmplase de fapt pe balcon? Ce spusese atât de grav \ncât reu[ise s` destrame aerul acela de prietenie, care se instalase \ntre ei? Se apropiaser` atât de tare unul de cel`lalt, practic aproape se ]inuser` \n bra]e. {i dintr-o dat`... Brooke suspin` \ncet [i arunc` pe furi[ o privire spre \nso]itorul ei t`cut.. dar acesta se uita cu obstina]ie pe geamul ma[inii [i nu reu[i s`-i disting` expresia obrazului. {i nici nu-i era foarte necesar. |n adâncul sufletului, ghicise de ce o respinsese. ALEEA FLORILOR 75 Amintiri dureroase o cuprinser`, trezind \n ea \ndoieli pe care se str`duia din r`sputeri s` [i le alunge din suflet. P`r`sit` de tat`l ei la vârsta de cinci ani, abandonat` de doi iubi]i [i un logodnic, câ]iva ani mai târziu, Brooke se \ntrebase adesea dac` nu cumva avea ghinion \n dragoste. Sau mai degrab` dac` nu cumva era incapabil` s` trezeasc` un asemenea sentiment. Câteodat` era \nclinat` s` cread` c` ambele ipoteze erau valabile. Teorie pe care acum i-o confirma [i Patrick. Tân`ra \[i spuse c` asemenea incidente n-au nici o importan]`. C` traversase Statele Unite ca s` \nceap` o via]` nou`... de una singur`. Dar asta n-o consola prea tare. Nu-i st`tea \n fire s` invite b`rba]ii la restaurant. {i cu atât mai pu]in s`-i \mbr`]i[eze f`r` motiv. Deci nu-i r`mânea decât s` renun]e la ideea de a cina cu Patrick Sawyer. Ap`s` pe accelera]ie pentru a ajunge mai repede la hotel. Schimbar` un la revedere atât de rece, \ncât sim]i c` tremur` \nc` atunci când urc` \n pat. *** A doua zi, Brooke se trezi cu \ntârziere din cauza ceasului de[tept`tor. Dup` ce-l examin`, trebui s` recunoasc` faptul c` era singura vinovat`, fiindc` nu-l potrivise cum trebuie. F`cu un du[ [i se \mbr`c` rapid, apoi p`r`si hotelul. 76 LINDA CAJIO Centrul comercial Eastgate era situat la un sfert de or` de noul ei domiciliu. Magazinul \[i deschidea por]ile pentru public peste dou` s`pt`mâni, iar muncitorii f`ceau ultimele retu[uri la exterior. Aleile erau de asemenea foarte animatel c`ci nu toate chio[curile erau terminate. Brooke ajunse \n cele din urm` pe aleea care o c`uta [i trecu prin fa]a unui magazin de discuri, a unui restaurant, a unei libr`rii. Pu]in mai \ncolol un magazin de bijuterii, unul de suveniruri [i \n sfâr[it ajunsa la ceea ce avea s` devin` lan]ul de magazine Ruby's Slipper. Bine\n]eles, nu exista nici un panou care s` anun]e asta, iar vitrina magazinului \n fa]a c`ruia se opri era acoperit` cu o perdea grea de fier. Dar Brooke [tia c` a[a trebuia s` arate \n acel moment, [i \[i sim]i m`gulit orgoliul, aflându-se \n fa]a acestui magazin. Ruby's Slipper din Amarillo, Texas, era unul din cele mai mari ale sistemului, de pe teritoriul Statelor Unite. Scoase o cheie din geant`, dezamors` sistemul de securitate, apoi \mpinse grilajul la perete. Deschise u[a de sticl` [i intr` \n sfâr[it \n paradisul ei. Poate nu chiar paradisul, se corect` ea câteva secunde mai târziu, uitându-se \mprejur. |n stânga se g`seau ni[te rafturi care a[teptau s` fie montate, \n dreapta o tejghea plin` de registre de contabilitate, o cas` de marcaj [i coresponden]` nedeschis`. Tân`ra st`tu o clip` \n loc, cople[it` de amploarea sarcinii pe care trebuia s-o \ndeplineasc`. Poate c` ar fi fost ALEEA FLORILOR 77 mai bine s` accepte postul, identic cu cel de aici, care i se propuse la Seattle. Magazinul era mai mic, func]iona de aproape un an... [i nu era decât la o azvârlitur` de b`] de tat`l ei! \[i aminti ea cu am`r`ciune. Tat`l ei [i „familia" sa! Gândul acesta o f`cu s`-[i revin`. |[i puse geanta pe tejghea [i \ncepu s` trieze coresponden]a, convins` c` a f`cut o alegere bun`. Cu timpul, va demonstra tuturor de ce este \n stare. {i nici o tornad` ori un oarecare Patrick Sawyer n-o vor putea \mpiedica s`-[i ating` obiectivul! Dup` ce cercet` con]inutul coresponden]ei – \n principal era vorba de cereri de angajare – \[i arunc` ochii pe ceas. Era un ceas de aur, foarte scump, pe care tat`l ei i-l trimisese la terminarea liceului. Se f`cuse deja ora zece. Era timpul s` sune la Compania de telefoane, de la un post public, ca s` se asigure c` Ruby' Slipper o s` aib` curând leg`turile f`cute. Cu aceea[i ocazie, ceru ca telefonul de la noua locuin]` s` fie trecut pe numele ei. Se f`cu amiaz` pân` reu[i s` termine cu diferitele treburi administrative [i stomacul \i striga de foame. |[i lu` deci lucrurile [i \nchise u[a magazinului dup` ea. Dup` ce mânc` un sandvi[ \ntr-un bar din apropierea centrului comercial, Brooke f`cu câ]iva pa[i \n aripa complexului Eastgate unde era situat [i Ruby's Slipper, atât pentru a-[i lua câteva repere cât [i pentru a se destinde. |n 78 LINDA CAJIO prelungirea aleii erau: un magazin de \nghe]at` [i unul de \mbr`c`minte... ca [i o galerie de jocuri video, la câ]iva metri de un magazin de \nc`l]`minte. „Formidabil!" se gândi, caustic`, uitându-se la firma de deasupra u[ii. Sala se chema „Curcubeul electric". Amintiri nepl`cute legate de singura ei vizit` \ntr-un asemenea loc \i revenir` \n memorie. Aparatele stabilimentului erau [i ele electrice. {i foarte colorate. Unele emiteau tot felul de „zip"-uri, de „vaang" [i „cic-cec"-uri [i alte asemenea onomatopee tot atât de interesante. Sala de jocuri nu era prea departe de Ruby''s Slipper a[a c` urma s` aib` parte de aceast` ambian]` sonor` opt ore pe zi [i [ase zile pe s`pt`mân`! Asta o s`-i fac` via]a minunat`! – Ei, cum ]i se pare „Curcubeul electric"? Brooke tres`ri auzind lâng` ea vocea b`rb`teasc` [i familiar`. Se \ntoarse [i d`du nas \n nas cu Patrick care [i el, \[i aminti Brooke, avea un magazin \n centrul comercial. Tân`ra \[i mu[c` buzele [i, tulburat` de apropierea lui, \[i \ndrept` aten]ia spre sala de jocuri. – Cred c` n-are un nume tocmai potrivit. Ar trebui, mai degrab`, s`-i zic` „Poluarea electric`"... El p`str` t`cerea câteva secunde. – {i de ce m` rog? o \ntreb`. – Dar mi se pare evident! Pentru c` zgomotele ma[inilor sunt absolut insuportabile! Scoase un suspin [i mai ad`ug`: ALEEA FLORILOR 79 – M` \ntreb de ce Ralph Lloyd a ales un local atât de aproape de blestematul `sta de „Curcubeu". Ori poate c` sala s-a instalat de curând? – Pentru cultura ta general`, afl` c` sala „Curcubeul electric" a fost primul loc \nchiriat din Eastgate. – Ah?! Cum de [tia lucrul acesta Patrick [i de ce o anun]a atât de sec? – Absolut. Iar patronii au fost \ncânta]i s` m` aib` drept client. Lui Brooke i se puse un nod \n gât. – Cum, e[ti client aici? – Da, ai \n]eles bine. Mi se cuno[tea reputa]ia de om de afaceri serios [i deci [tiau c` o s`-mi onorez contractul... – |n]eleg... Deodat`, ea \i v`zu chipul marcat de furie aplecându-se spre ea. – Patrick eu... – Stai lini[tit`, zgomotul n-o s` te deranjeze. O s` fiu deosebit de atent cu etan[eitatea pere]ilor, iar u[ile localului or s` fie \ntotdeauna \nchise. Doamne ce f`cuse? \[i spuse Brooke. – Nu [tiam c` tu e[ti proprietarul s`lii de joc, se bâlbâi ea, punându-i mâna pe bra]. – {i dac` ai fi [tiut? – Ei bine... m-a[ fi \mpu[cat. – F`r` s` te gânde[ti nici un pic? 80 LINDA CAJIO – Ei... ba da. Dar doar fiindc`... Tân`ra nu mai spuse nimic. Pân` la urm`, n-avea nici o obliga]ie s`-i dea vreo explica]ie acestui b`rbat. {i de altfel nu mai exista nimeni care s`-i asculte explica]iile. Patrick Sawyer trecuse dincolo de u[a curcubeului s`u electric. O clip`, se sim]i tentat` s`-l urmeze, ca s`-i explice de ce nu putea suferi asemenea s`li de joc, dar n-o f`cu. De ce s` fi \ngenuncheat \n fa]a lui de fiecare dat` când se \nfuria? „Fiindc` tu e[ti de vin`, de obicei!" – Nu, spuse cu voce tare. Brooke se \ntoarse la Ruby's Slipper [i \[i folosi furia de care era cuprins`, ca s` \ndeplineasc` multele treburi care o a[teptau. Câteva ore mai târziu, urca aproape târându-se scara ce ducea la apartamentul ei. Ajuns` \n camer`, mai g`si energia necesar` pentru a se asigura c` leg`tura telefonic` pe numele ei a fost f`cut`, apoi se \ntinse \n pat [i, cu capul \nfundat \n pern`, st`tu a[a o jum`tate de or`. Din nefericire, nu putea s` impun` o asemenea lini[te [i st`rii de spirit de care era cuprins`. Imagini din discu]ia furtunoas` pe care o avusese cu Patrick \i reveneau \n minte f`r` \ncetare. Acum, luând distan]`, regreta c`-[i exprimase p`rerea cu atâta brutalitate. Ce era de f`cut, totu[i? S`-i cear` scuze? Ar cam fi cazul [i nici nu era prea greu, fiindc` probabil se vor \ntâlni destul de des pe aleile centrului comercial. Dac` nu cumva el o va evita... Dac` el o s` se \nc`p`]âneze s` fug` de ea, atunci... ALEEA FLORILOR 81 Auzi o sonerie \nceat`. Nerecunoscând tonalitatea, Brooke nici n-o lu` \n seam`, Apoi tres`ri. Ce idioat` putea fi! Era telefonul. – Alo? – Brooke? Sarah la telefon. Am f`cut o gr`mad` de diligen]e ca s`-]i aflu num`rul de telefon. Sper s` nu te superi... – Nu, desigur c` nu... – Uite, te-am sunat ca s` aflu dac`... ai vorbit serios \n seara aceea când mi-ai propus s`-mi dai medita]ii la algebr`. – Absolut, \i r`spunse ea cu pruden]`, ne\ndr`znind s` spun` ce-i trecea \n acel moment prin minte: „Fie-]i mil`, nu \n seara asta!" – Ah, e formidabil! {i e[ti liber` \n seara asta? Am mâine un test [i nu sunt grozav de sigur` de mine... Brooke avu senza]ia c` o greutate enorm` i se a[az` pe umeri. – Ai spus... \n seara asta? – Da. Nu voiam s` te sun, pentru c` \mi imaginez c` ai avut o zi epuizant`. Dar apoi m-am gândit c` o s`-]i fac` pl`cere o mas` bun` \n schimbul l`muririi unor blestemate de ecua]ii! |]i promit s` nu te re]in prea mult... – O mas` bun`, repet` ea vis`toare. – Da. Friptur` de pui cu fasole verde, salat`... Tân`ra scoase un suspin. – La ce or`? – Cât \]i trebuie s` ajungi? 82 LINDA CAJIO – S` zicem o or`? – Foarte bine, totul o s` fie gata. Când Brooke sosi, totul era gata. Se a[ez` la mas` [i mânc` totul cu poft`, \nconjurat` de Sarah [i de gemene. Care-i spuser` c` unchiul Gil era la cinema cu o tip`, c` Cynthia era la spital [i c` unchiul Patrick era sus, \n birou. Ceea ce le cam surprindea oarecum, fiindc` de obicei acestuia \i pl`cea foarte mult friptura de pui. Brooke \ns`, nu era surprins` deloc. Patrick se refugiase \n ascunz`toarea lui, aflând c` o s` vin` ea, \n seara asta. – Nu prea e stilul lui... observ` [i Sarah, suspinând. Cuvintele acestea confirmar` b`nuielile tinerei femei. – E... vina mea, m`rturisi ea. Cred c` l-am ofensat azi. Povesti pe scurt ce se \ntâmplase \n centrul comercial. – Patrick n-are \n mod evident nici cea mai mic` dorin]` de a m` vedea, concluzion` ea. Altfel de ce n-ar fi cu noi ca s` guste din mâncarea lui preferat`? Sarah a[tept` ca gemenele s` m`nânce tot din farfurie [i apoi le rug` s` se ridice de la mas`. Acestea se executar`, ascult`toare, [i \n curând se auzir` sunetele televizorului din salon. Atunci Sarah \ncepu s` vorbeasc`. ALEEA FLORILOR 83 – Cred c` te \n[eli \n privin]a lui Patrick, spuse ea. Dup` p`rerea mea, faptul c` lipse[te de la mas` are alt` semnifica]ie. Brooke \ncrunt` din sprâncene. – Adic`? – Contrar la ce \]i \nchipui, nu te detest`. A[ zice c` mai degrab` \i placi... Brooke râse auzind aceast` ipotez`, care i se p`rea fantezist`. – Nu râde, \i spuse Sarah, serioas`. Dac` nu i-ai pl`cea, nu i-ar p`sa nici un pic de p`rerea ta. {i dac` nu i-ar p`sa, ar fi aici ca s` \nfulece o bucat` zdrav`n` de pui fript! Brooke se gândi o clip`, d`du din cap [i apoi o ajut` pe Sarah s` strâng` masa. – Nu m` convingi cu explica]ia asta. Ceea ce spun ori fac, nu-l intereseaz` absolut deloc, a[a c` n-a avut nici cea mai mic` dorin]` s` fie cu mine la mas`, asta-i tot. – Ta-ta-ta! Fuge de tine fiindc` \i placi atât de mult \ncât \i este fric` s` nu se \ndr`gosteasc`. Patrick n-a prea avut noroc \n dragoste, asta e... Brooke se crisp`... \n dragoste? Nici ea nu fusese prea norocoas` \n acest domeniu. – Ai \ncredere \n cuvântul unei mame, insist` Sarah, intrând \n buc`t`rie, cu Brooke pe urmele ei. Apoi, schimbând brusc subiectul, zise: – Vasele mai pot a[tepta, \n seara asta. Nu [i algebra, \n schimb! Trebuie s` iau cel pu]in o not` medie la testul `sta. 84 LINDA CAJIO "|n ciuda gândurilor cel pu]in tulbur`toare care-i fr`mântau mintea, Brooke se a[ez` lâng` Sarah [i se concentr` asupra [irurilor de cifre. Lucrar` f`r` \ntrerupere pân` la ora nou`, când sosi Cynthia, plângându-se de o migren` cumplit`. La zece se \ntoarse [i Gilbert, cu un surâs satisf`cut pe buze. |n acel moment, Sarah m`rturisi c` algebra nu mai are nici un secret pentru ea [i \[i invit` profesoara s` serveasc` o bucat` de tort din frigider. Fericit` c` a terminat cu algebra, Brooke se duse \n buc`t`rie. |mpinse u[a batant`... \n spatele lui Patrick care tres`ri [i sc`p` paharul cu lapte, pe care tocmai se preg`tea s`-l bea. Vasul nu se sparse, dar con]inutul se \mpr`[tie pe mozaic. – Oh, \mi pare r`u... se bâlbâi ea repezinduse spre chiuvet`, ca s` ia un burete. F`r` s` vrea, \l izbi din nou pe Patrick, care avusese [i el acela[i reflex ca [i ea. – Stai lini[tit`, \i spuse sec Patrick, punând paharul lâng` o farfurie cu resturi de pui. – Am vrut doar s` te ajut. Se d`du \ntr-o parte ca s` nu-l \ncurce. – Orice a[ face, iese pe dos, murmur` ea. Spuse aceste cuvinte adresându-se mai degrab` ei \ns`[i, decât lui Patrick. – Asta crezi cu adev`rat? o \ntreb` el. – Asta [tiu. ALEEA FLORILOR 85 – Te \n[eli. – |n cazul `sta, de ce e[ti tot timpul pornit contra mea? – Nu-i adev`rat. – Ba da! Uit`-te la tine, e[ti livid [i aproape tremuri, iar ochii... Nu, ochii lui nu exprimau furie ci altceva, greu de definit. – Ce-i cu ochii mei? – Sunt... foarte frumo[i, spuse ea dintr-o suflare. – {i de ce ]i se pare c` din cauza asta sunt furios pe tine? insist` el, vorbind \ncet. Se apropie de ea, dar Brooke se d`du \napoi pân` ajunse cu spatele lipit de dulap. Clipi din pleoape [i se uit` la gura lui, cu buzele \ntredeschise, foarte aproape de a ei. F`r` reac]ie, Brooke, care pân` atunci evitase toate contactele fizice, sim]i c` arde de dorin]a de a-l s`ruta pe Patrick Sawyer. – Nu... nu [tiu, articul` cu greu... {i pân` la urm`, ce importan]` are? |n clipa urm`toare, se lipi de el [i-i \ntinse buzele. S`rutul care urm`, tandru [i pasionat totodat`, o duse \n al nou`lea cer. {i \n clipa aceea sim]i c` \n afara corpului acelui b`rbat, lipit de al ei, \n afar` de inima lui b`tând lâng` a ei, de mâinile [i de gura lui \nsetat`, nu mai exista nimic... – Oh, Brooke... [opti el, strângând-o \n bra]e. Se auzi un zgomot de u[` \n spatele lor, f`cându-i s` tresar`. 86 LINDA CAJIO Tân`ra aproape c`-[i pierdu echilibrul când el \i d`du drumul din bra]e. Abia reu[i s` se prind` de mânerul dulapului. Numai atunci realizar` c` nu mai erau singuri \n \nc`pere. Emmy [i Shelly st`teau \n fa]a u[ii, identice \n rochi]ele lor de cas`, una bleu lavand` [i cealalt` verde ca menta. V`zuser` oare ceva? Cum s` [tie? – Aha, iat`-v`, mon[tri mici! exclam` Patrick \ntinzând mâna spre farfuria cu pui. Ce s-a \ntâmplat? V` e un pic de fomic`? Sau c`uta]i o bucat` de tort? Dar mai \ntâi s`-mi spune]i ce c`uta]i aici la ora asta? – Pe tine te c`ut`m, \i r`spunse Emmy, aruncându-i o privire acuzatoare. Nu ne spui o poveste \n seara asta? – A[a e, nu se spui o poveste \n seara asta? insist` [i Shelly, cl`tinând din cap. Feti]ele schimbaser` o privire complice, apoi Shelly [u[oti ceva la urechea surioarei ei, dup` care pufnir` \n râs. – Ceea ce faci nu e frumos, Michele! interveni Patrick. Vrei s` ne spui [i nou` secretul t`u? {i cum copilul nu spunea nimic, se \ntoarse spre cealalt` nepoat`. – Emmeline? – A zis: „Ai v`zut cum se s`rutau pe gur`, a[a cum fac fetele cu b`ie]ii"! Patrick ridic` u[or ochii spre cer [i Brooke \[i d`du seama c` gemenele nu pierduser` nimic din spectacol. ALEEA FLORILOR 87 Teribil de \ncurcat`, se \ndrept` spre u[` \n timp ce Patrick, aparent dezinvolt \[i punea un alt pahar cu lapte. – Sunte]i sigure ce nu vre]i s` ron]`i]i nimic? insist` el. Emmy [i Shelly schimbar` iar priviri \ntre ele [i f`r` s` se mai lase rugate se repezir` la mas`, unde se a[ezase [i unchiul lor. Oscilând \ntre dorin]a de a disparea [i aceea de a asista la scen`, tân`ra r`mase nemi[cat`, cu mâna pe clan]a u[ii. – Cred c` m-a]i v`zut adineauri, când o s`rutam pe Brooke, nu-i a[a? spuse el, \ntinzând fiec`rei feti]e câte un copan [i un [erve]el de hârtie. |l aprobar`, amândou` deodat`. – {i exist` vreo \ntrebare pe care vreuna dintre voi vrea s` mi-o pun`. Feti]ele se gândir` un pic, apoi Shelly lu` din nou cuvântul. – {i acum, Brooke o s` aib` un bebelu[? Aceasta din urm` o lu` rapid din loc [i nu se opri pân` la ma[in`. Capitolul 6 Mar]i la prânz, Patrick trecu de por]ile centrului comercial Eastgate [i se \ndrept` spre magazinul Ruby's Slipper. A[ezat` pe jos, \n spatele localului, Brooke auzi clopo]elul de la u[a de la intrare. Se \nro[i violent când \l z`ri pe Patrick. Acesta nu fu deloc surprins de reac]ia ei. {i el s-ar fi sim]it jenat dac` \n ajun ar fi fugit ca un la[, a[a cum f`cuse ea! Ce sear`... ce s`rut n`valnic, ochii uimi]i ai nepoatelor sale [i \n cele din urm`, visele cele mai roze cu putin]`. – Bun`! \i strig` ea, adresându-i acel surâs fermec`tor, de care el nu s-ar fi s`turat niciodat`. Refuzând s` se lase fermecat \n ziua aceea, Patrick se a[ez` lâng` ea, printre etajerele metalice, [uruburi [i sculele \mpr`[tiate. Cu bra]ele \ncruci[ate, se uit` la fata de lâng` el, care avea aerul nevinovat al unui copila[. ALEEA FLORILOR 89 – Nici un bun`! exclam` el, decizându-se brusc s` abandoneze limbajul ceremonios. Po]i fi atât de dr`gu]` s`-mi explici de ce ai fugit asear`, ca o tornad`? Spre mirarea lui, Brooke izbucni \n râs. Un râs cristalin care-i merse drept la inim` [i-i alung` orice dorin]` de a-[i manifesta sup`rarea. – |mi pare r`u, spuse ea \n cele din urm`, [tergându-[i ochii. Se pare c` te-ai descurcat destul de bine, mai ad`ug` ea, adoptând f`r` a clipi un ton familiar. – Destul de bine? Da, cred c` da! {tii c` sunt obligat s` le promit de fiecare dat` câte ceva scorpiilor alea, ca s` m` lase \n pace? – Da! {i ce le-ai promis? – S` le duc sâmb`t` \n parc. {i ghice[te cine o s` ne \nso]easc`? ad`ug` el, cu un surâs feroce. Ea ridic` ochii [i-[i trecu mâna la spate. – Degeaba te ui]i a[a la mine. Am o mul]ime de treburi de f`cut. N-am cum s` v` plimb o jum`tate de zi cu nepoatele tale. – Ce fel de treburi? – Asta de exemplu? spuse ea, ar`tând cu degetul acuzator spre materialele \ntinse pe jos. M` lupt de azi diminea]` cu blestematele astea de rafturi [i n-am reu[it s` a[ez nici unul. – S` vedem. Intrigat, Patrick se aplec` s` le examineze mai de aproape. 90 LINDA CAJIO Tân`ra \[i \mpinse p`rul pe spate [i-i \ntinse ni[te instruc]iuni de folosire, scrise-n patru limbi, care i se p`reau de ne\n]eles. – |]i urez noroc, morm`i ea strâmbându-se. O s` ai nevoie... pe lâng` astea, hieroglifele o s` ]i se par` un joc de copii. Cu sprâncenele \ncruntate, Patrick \ncepu s` citeasc` instruc]iunile de asamblare a etajerelor. Se uit` s` nu lipseasc` vreo pies`, inspect` uneltele de care dispunea Brooke, apoi cl`tin` din cap. – Bine, o s` montez eu rafturile, [i tu o s`-]i petreci ziua de sâmb`t` cu noi. – S-a f`cut, r`spunse ea f`r` ezitare. – Stai, nu te gr`bi. Chestia asta nu e u[oar` [i e[ti [i tu, \n parte, responsabil` de promisiunea pe care am f`cut-o nepoatelor mele. Mai e o condi]ie. – Care? – |mi dai o s`rutare pentru fiecare etajer`. |n loc s`-i scoat` ochii, a[a cum se a[tepta el, Brooke \[i plec` fruntea, gânditoare. – Pentru fiecare etajer`, ori pentru fiecare vitrin`? – Pentru fiecare etajer`... Poate c` era nebun, dar nu era prost! Cu mâinile \n [old, tân`ra f`cu \n gând o socoteal` rapid`. ALEEA FLORILOR 91 – Ajungem la vreo optzeci de s`rut`ri! – Dintre care cinci trebuie pl`tite \nainte! – }i-ai pierdut min]ile? „F`r` nici o \ndoial`" \[i spuse el, \n gând. Alt` explica]ie pentru felul \n care se purta, nu avea! V`zându-l cu câteva zile mai \nainte, l-ai fi crezut cu totul mul]umit de via]a sa de holtei! Satisf`cut? Probabil. Fericit? Prea pu]in sigur. |n orice caz, nu era obligat s`-[i pun` \ntreb`ri despre comportamentul cel pu]in ciudat al femeilor. Iar \n ceea ce o privea pe cea din fa]a lui, Patrick n-avea nevoie de prea mult` intui]ie pentru a ghici c` o s`-l refuze. Ceea ce pân` la urm` era bine.. pentru c` nu era sigur c` o s`-[i poat` ]ine angajamentul... – Fie. Cred c` [i pe mine m-a cuprins un fel de nebunie... fiindc` sunt de acord! Când dore[ti s`-]i prime[ti r`splata? – Acum. – Aici? se interes` ea, uitându-se afar` prin vitrina care permitea trec`torilor s` vad` tot ce se \ntâmpla \n interior. – Nu, cred c` acolo... Cu o privire pozna[`, atinse cu degetul buzele tinerei. Aceasta scoase un suspin [i, luându-l de mân`, \l duse \n spatele magazinului. Acolo, \l cuprinse cu bra]ele dup` gât [i f`r` nici o ezitare, \l s`rut`. |mbr`]i[area nu dur` mai mult de o secund`, apoi f`cu un pas \napoi [i-l privi surâzând. 92 LINDA CAJIO – Asta nume[ti tu s`rutare? Ea izbucni \n râs. – „Exerci]iul este mama \nv`]`turii!" Dup` care f`cu o a doua tentativ` de a-[i demonstra teoria. Apoi pe a treia. A patra. La a cincea, Patrick sim]i c`-[i pierde capul. S`rut`rile acestea din ce \n ce mai aprinse, mai senzuale erau pentru el o adev`rat` tortur`. Corpul suplu [i cald al tinerei se lipea de al s`u [i el tremura auzindu-i scâncetele. Brooke se dep`rt`, cu r`suflarea t`iat`. – ~sta a fost ultimul. – Da, r`spunse el, \nc` marcat. {i dac` am continua? Datoria nu-i atât de important`, a[a c`... Drept r`spuns, ea se ridic` pe vârfuri, gata s`-i r`spund`. |n acel moment, se auzi clopo]elul dela u[a de la intrare. – A[tep]i, pe cineva? murmur` el. – Ce or` e? – Ora unu. – |n cazul acesta, da. Trebuie s` angajez vânz`tori. {i am mai multe interviuri \n dup`-amiaza asta. Oh, Doamne... zise ea \ncercând s` fac` un pic de ordine \n coafura ei. Se \ndrept` spre u[` cu un surâs crispat pe buze. Patrick o urm`, sorbind din priviri silueta gra]ioas` care se mi[ca \n fa]a lui. |ncepu s` monteze etajerele. Nu avea de ales, din moment ce... \ncasase arvuna. ALEEA FLORILOR 93 *** – Iat` o tip` pe care n-o pot angaja, spuse tân`ra când se \ntoarse, dou`zeci de minute mai târziu. A[ezat pe jos, Patrick \[i \ncepuse munca de asamblare. – De ce nu? Am auzit-o de aici [i mi s-a p`rut destul de competent`. – Da. Este chiar [i un pic prea bine informat`! Uit`-te la c`ma[a ta, Patrick Sawyer! E plin` de urme de ruj, identic cu cel pe care-l folosesc eu. Dup` surâsul ei, cred c` nici ei nu I-a sc`pat am`nuntul acesta. {i am vrut s` evit comentariile ce ar fi putu s` le fac` mai târziu... El se uit` la c`ma[` [i constatând c` Brooke avea dreptate, izbucni \ntr-un hohot de râs. – Ai din \ntâmplare o c`ma[` de schimb? \ntreb` ea ]uguindu-[i buzele pozna[. – Da, \n ma[in`. – Po]i s` te rog s` te duci s-o iei? Mai a[tept al]i trei candida]i \n dup`-amiaza asta, iar urm`torul trebuie s` apar` \n cinci minute. Dac` nu ne lu`m m`suri de prevedere, tot centrul comercial o s` fie cu ochii a]inti]i asupra noastr`. – {i ce-i cu asta? }i se pare stânjenitor? – Da. Brooke nu ]inea, \ntr-adev`r s`-[i \nceap` aceast` nou` via]a fiind centrul aten]iei celorlal]i comercian]i. |i f`cu 94 LINDA CAJIO semn cu capul lui Patrick s` p`r`seasc` magazinul \nainte de sosirea urm`torului candidat. Acesta se excut` f`r` prea mare tragere de inim`. Brooke se sim]i deodat` extrem de \ngrijorat` v`zându-l ie[ind. |[i aminti ce se-ntâmplase \n spatele magazinului [i o trecur` fiori de spaim`. |n definitiv, lipsise foarte pu]in s` fac` dragoste cu Patrick, chiar aici... Mai mult chiar, se sim]ise plin` de dorin]`. Ceea ce pentru ea era un lucru absolut nou. |[i sim]i gâtul uscat când \[i aminti atingerea mâinilor sale, pe ceaf`, pe spate, pe picioare... |[i aminti [i de valurile de pl`cere care o cuprinseser` \n \mbr`]i[are. O experien]` cel pu]in tulbur`toare. Deci nu-i era nesuferit`, cum crezuse la un moment dat? Da, se pl`ceau unul pe cel`lalt. Dar era vorba doar de atrac]ie fizic`. Dar avea eoare nevoie de o astfel de rela]ie, bazat` doar pe dorin]`, ea care dorea s` \nceap` o nou` existen]`? Avea destule necazuri pe cap, nu-i mai trebuia \nc` una! Dar ce era de f`cut? se \ntreb` ea, ab`tut` la gândul c` n-o s`-l mai s`rute niciodat` pe Patrick Sawyer. |n primul rând, trebuia s` se \nhame la treab`. S` preg`teasc` deschiderea magazinului [i s` ob]in` o cifr` de afaceri excelent`, \n continuare. Mai târziu... O s` se gândeasc` la timpul potrivit. Da, mai târziu, poate c` \[i va permite o aventur`. ALEEA FLORILOR 95 Dar oare asta \[i dorea? O aventur`? |n mod evident, nu. Ca [i celelate milioane de romantici care populau planeta, se gândea la dragoste, cu D mare. {i cine spune Dragoste, spune c`s`torie, copii... – E[ti o proast`! \[i [opti ea. Dar optimismul ei \nc`p`]ânat o surprinsese. C`ci la ce ar fi putu s` spere? Dac` propriul tat` nu putuse s-o iubeasc`, cum ar fi reu[it s-o fac` alt b`rbat? Patrick nu terminase de montat etajerele \n seara aceea. De fapt, montase doar una singur`. De ce nu reu[ise s` termine, cât timp fusese acolo? Nu-[i d`dea seama... dar nu, dac` nu reu[ea s` termine treaba n-o s` primeasc` ceea ce ceruse \n schimb! Nu c` nu i-ar fi f`cut pl`cere s` se supun` regulilor jocului – stabilite chiar de el, de altfel. Nu, dar tocmai asta era problema. |i pl`cea prea mult. Mult prea mult. Iar acum \i era realmente fric` de faptul c` o s` cad` victim` farmecului fetei dac` va \ndr`zni s`-[i cear` datoria. Ar fi fost un risc imens s-o mai s`rute de \nc` câteva zeci de ori! Din acest motiv, nici nu terminase treaba [i plecase \n timp ce ea examina un ultim candidat. Dac` ar mai fi r`mas, n-ar fi rezistat dorin]ei de a o invita la restaurant, de a o conduce pân` la noua ei locuin]` [i... Dar de ce \[i \nchipuia c` ea ar fi l`sat lucrurile s` mearg` atât de departe? 96 LINDA CAJIO Patrick \[i puse \ntrebarea asta pe tot parcursul drumului pân` la Emerald City. {i o parte din noapte. Ceva \l intriga. O femeie atât de rezervat` ca Brooke, oricât` pasiune ar fi demonstrat \n timpul s`ruturilor acelea, era dispus` s`-i \mp`rt`[easc` sentimentele? |n ceea ce-l privea, se temea s` se implice mai mult decât era ra]ional, \ntr-o asemenea poveste. S` dep`[easc` stadiul de simpl` atrac]ie fizic`. {i oare nu era [i a[a atât de prins de farmecul ei? Dac` se \ndr`gostea [i ea \[i va bate joc de el, a[a cum f`cuse Stephanie? Cuno[tea bine rolul acesta [i nu ]inea s`-l interpreteze din nou. Miercuri diminea]`, la trezire, \nc` se mai \ntreba. S`-i termine ori nu montarea etajerelor? Putea s`-i spun` c` este ocupat. S`-i cear` scuze [i s` se fofileze. De altfel, chiar era ocupat pân` peste cap cu treburile pe care trebuia s` le termine la autoservice. Din fericire, avea o poli]` de asigurare, a[a c` urma s` primeasc` desp`gubiri. Trebuia s` se ocupe [i de deschiderea „Curcubelului electric". Deci avea toate scuzele... Da, a[a o s` fac`. O s` stea deoparte pân` sâmb`t`, ziua când urma s` scoat` gemenele la plimbare \n parc. {i conta pe cele dou` diavoli]e c` vor fi o bun` companie! Grijile pe care [i le f`cea \n timp ce-[i f`cea aceste planuri, dovedeau c` nu era \n nici un caz preg`tit pentru cele [aptezeci de s`ruturi promise... ALEEA FLORILOR 97 Deci, se mul]umi doar a vâr\ capul pe u[` la Ruby's Slipper ca s-o anun]e pe Brooke c` este ocupat [i apoi \[i consacr` toat` energia propriilor probleme. Joi adopt` aceea[i tactic` [i v`zu c` tân`ra terminase de montat etajerele. – Ai la fel de mult` treab` ca [i mine, \i spuse ea simplu, dup` ce se salutar`, nemaif`când nici o aluzie la acele s`ruturi tulbur`toare. Patrick o aprob` [i plec`, \ntrebându-se dac` ea nu cumva uitase cu totul \mbr`]i[`rile dintre ei... sau dac` nu cumva se temea [i ea la fel de mult. {i dac` aceast` ultim` ipotez` era adev`rat`, atunci amândoi se aflau \ntr-o situa]ie deosebit de delicat`! *** Vineri diminea]`, Brooke se uit` de mai multe ori \nspre alee. Oare Patrick o s`-i mai cear` sau nu datoria? {i ce o s` fac`, dac` o va face? La amiaz`, nev`zându-l, \n]elese ce se \ntâmpl`. Ceva ce b`nuia din momentul \n care se declarase „foarte ocupat". Patrick nu dorea cu tot dinadinsul ca \n]elegerea lor s` fie respectat`. {i chiar dac` se sim]i u[urat` c` sc`pa de asemenea \ncercare, totu[i nu \n]elegea de ce \[i schimbase atât de brusc atitudinea. 98 LINDA CAJIO Se \ntreb` [i despre ziua de [i sâmb`t`. Mai voia s`-l \nso]easc`, pe el [i pe gemene, \n parc? Nu vorbise decât o singur` dat` despre aceast` plimbare... Exasperat`, \[i lu` geanta [i \nchise magazinul la amiaz`. Apoi, cu un mers hot`rât, se \ndrept` spre sala de jocuri, hot`rât` s` limpezeasc` lucrurile. Complet decep]ionat` se trezi \n fa]a unul oblon de fier. |n]elese imediat de ce Patrick nu mai trecuse s-o salute. Nu trecuse, \n acea zi, prin centrul comercial. „Brooke Brody, lini[te[te-te..." \[i spuse, strângând din pumni. Se \ndrept` spre cea mai apropiat` pizzerie [i \ncerc` s`-[i recapete lini[tea devorând o por]ie uria[` de spaghete, condimentate cu busuioc. Brooke muncea din greu \n acea dup`-amiaz`, atât de greu \ncât abia \[i st`pâni un urlet când auzi clopo]elul de la intrare. – De necrezut, spuse Patrick, privind \n jur. Brooke Brady, ai s`vâr[it un adev`rat miracol! Mai pu]in dispus` s`-[i fac` singur` complimente, Brooke se uit` [i ea prin \nc`pere. Ceea ce cu câteva zile mai \nainte era un [antier, \ncepea acum s` capete un aspect coerent. Da, putea fi mândr` de ea \ns`[i. ALEEA FLORILOR 99 – Mul]umesc. M-am sim]it \ntr-adev`r cu totul prins` \n aceast` \ntreprindere, dar rezultatele sunt satisf`c`toare. – Pot deci s` deduc c` \]i acorzi dreptul unei zile de odihn`, pentru mâine? Aha, plimbarea r`mânea valabil`. Brooke sim]i o satisfac]ie enorm`. – Nu prea [tiu, \i r`spunse cu un aer deta[at. Am un program atât de strâns pentru mâine. – Adic`? Patrick se apropie de ea [i se sprijini de tejghea. Efluviile \nmiresmate ale after shave-ului s`u ajungeau pân` la ea [i o f`cur` s` simt` c` puterea de a se ap`ra \i sl`be[te. Privirea \i fu irezistibil atras` de gura lui. – Eu... da? zise ea, amintindu-[i deodat` c` \i pusese o \ntrebare. – Ce ai exact, de f`cut sâmb`t`? – Oh... cump`r`turi. Am mâncat toat` s`pt`mâna la restaurant, fiindc` n-am avut vreme s` intru \ntr-un magazin, trebuie s` m` ocup [i de rufe. S`-mi cump`r un televizor. E prea mult` lini[te la mine \n apartament... – |ncerci s`-mi spui c` nu po]i s` vii cu noi \n parc? „Norocul e de partea ta, Brooke, se gândi ea. Nu-l l`sa s`-]i scape! Profit` de el, ca s` redresezi situa]ia." |n loc de asta, g`si solu]ia de compromis. – |mi este imposibil s` stau toat` ziua. – Nici o problem`. O s` vin s` te iau la ora nou` [i o s` te aduc \napoi la ora unu. Cel mai târziu la dou`. 100 LINDA CAJIO – Mmm... de acord. Dar \n inima ei regret` c` ascultase mai mult de vocea inimii de cât de ra]iune. Patrick nu mai st`tu mult [i plec` f`r` s` fac` aluzie la \n]elegerea dintre ei. Sim]i c`-i este recunosc`toare... de[i, \n acela[i timp, ar fi vrut ca el s-o fi f`cut! Se cufund` iar \n lucru, vrând s` alunge din minte gândurile astea blestemate [i seara, la plecarea de la magazin, se sim]ea destul de mândr` de ea. |n mai pu]in de o s`pt`mân`, rezolvase toate problemele legate de deschiderea magazinului, angajase dou` vânz`toare [i se ocupase [i de decorarea magazinului. Da, avea dreptul s` se odihneasc` \n weekend. Mai ales c` \n timpul [colii de management, \nv`]ase [i despre riscurile la care se expune, datorit` surmenajului. Brooke nu vroia s` scape ocazia. Era hot`rât` s` aib` to]i a[ii \n mân`, pentru a rezolva lucrurile cu iscusin]` des`vâr[it`. |n acea diminea]` de sâmb`t`, un soare str`lucitor se ridicase deasupra ora[ului Amarillo. Brooke fu trezit` de o raz` aurie, care-i mângâia obrajii [i se d`du jos din pat, bucuroas` c` nu trebuia s` plece \n grab` spre Eastgate. Privi \n jurul ei, având \n sfâr[it timp s` se bucure de ALEEA FLORILOR 101 interiorul apartamentului. Acesta avea un farmec aparte [i se bucur` c` d`duse peste el. Dar \i lipseau acele mici tr`s`turi personale care s`-i dea impresia de c`min primitor pe care [i-o dorea. Toate lucrurile \i fuseser` luate de tornad`. Brooke se decise s` fac` ni[te cump`r`turi dup`-amiaza, dup` plimbarea \n parc. Se va duce mai ales la anticariate, c`ci \i pl`cuser` \ntotdeauna lucrurile care p`reau s` aib` amintiri. Dup` ce f`cu un du[, \[i leg` p`rul \ntr-o coad` de cal [i se hot`r\ la o ]inut` comod`: un pantalon de pânz` alb`, un tricou [i adida[i. |[i pr`ji apoi dou` felii de pâine \n cuptor, ad`ugând cu aceast` ocazie [i un pr`jitor de pâine pe lista de cump`r`turi, \[i prepar` un suc de portocale [i duse totul pe balcon. O briz` u[oar` mi[ca frunzele b`trânului stejar din curte. Dot tocmai stropea gr`dina. Interesant` persoan`, aceast` Dot. Brooke \[i promise s-o cunoasc` mai bine, \ndat` ce o s` fie mai liber` de preocup`rile slujbei. De fapt, n-o gr`bea nimeni, contractul ei era pe doi ani. |[i aminti reac]ia lui Patrick, atunci când Dot pomenise de condi]iile acestui contract. O avertizase asupra riscurilor unui astfel de angajament, \invocând eventualitatea unei c`s`torii, ori dorin]a de a locui \n alt` parte. Brooke f`cu o mutr` sceptic`. O s` aib` vreodat` atâta \ncredere \ntr-un b`rbat \ncât s` accepte s` se c`s`toreasc`? 102 LINDA CAJIO Un scrâ[net de cauciucuri pe pavajul din curte. |[i plec` privirea [i v`zu furgoneta lui Sarah cum intr` pe alee. Emmy [i Shelly coborâr` din ma[in` [i o luar` la fug` spre cas`, urmate de unchiul lui. – Hei, a[tepta]i-m`! Sta]i un pic locului pentru c` altfel, adio plimb`ric`! Sim]ind c` Patrick este pe punctul de a se enerva, Brooke \[i lu` geanta [i se gr`bi s` coboare. Pu]in mai târziu, se \ntreptau to]i patru spre sudul ora[ului. Parcul \ngrijit \i pl`cu tinerei. Avea peluze largi, straturi de flori, hele[teu [i arbori umbro[i. Balansoarele, locurile de joac` [i un vechi pavilion de lemn trezir` copilul adormit din sufletul ei. Se surprinse regretând c` nu are [i ea cinci ani, ca Emmy [i Shelly. Dar aniversarea de cinci ani fusese teribil` pentru Brooke [i pentru nimic \n lume n-ar mai fi retr`it acea teribil` perioad` a vie]ii ei, când suferise moartea mamei [i abandonul tat`lui. – Hai s` ne a[ez`m aici [i s` l`s`m copiii s` se distreze, spuse Patrick, ar`tându-i o banc` sub un arbore stufos. Ea d`du din cap [i-l urm` apoi a[tept` ca el s` se a[eze la un cap`t pentru ca s` se instaleze la extremitatea opus`. Spre surprinderea ei, cele dou` feti]e se a[ezar` \ntre ei, \n loc s` se duc` la joac`. – Hei... ce face]i? \ntreb` Patrick, la fel de mirat ca Brooke. ALEEA FLORILOR 103 Emmy [i Shelly schimbar` o privire un pic vinovat`. – Ei bine... ne uit`m la voi. – V` uita]i la noi? Iate uit`? Ei, hai s` vedem. Ce mai face]i domni[oarelor? Fericit` c` unchiul ei intr` \n joc, Shelly izbucni \n râs. – Mul]umim, foarte bine! – {i dumneavoastr`, domni[oar` Michele? – {i eu la fel. – Sunte]i foarte dr`gu] \mbr`cate. Rochi]ele sunt nou-nou]e, nu-i a[a? Feti]ele aprobar` \n acela[i timp, dând din cap. – Vi le-a f`cut cumva mama voastr`? – {tii foarte bine c` nu! replic` Shelly, din ce \n ce mai amuzat`. Ni le-ai cump`rat tu, unchiule! – Aha, sunt uituc? Ei bine, mi se pare atunci c` mai sunt dou` mici uituce pe banca asta. – Shelly [i cu mine nu suntem uituce! protest` Emmy. – Nu? Atunci pute]i s`-mi explica]i ce c`uta]i aici, când la zece metri de noi se g`sesc ni[te balansoare nemaipomenite? Gemenele se strâmbar`, apoi s`rir` de pe banc` [i o rupser` la fug` spre balansoare. – Bravo, murmur` Brooke surâzând admirativ. O manevr` foarte interesant`. – Nu sunt chiar tot timpul cretin... Capitolul 7 Din nefericire efectul acestei tactici, destul de dibace, fu de scurt` durat`. Dup` zece minute, gemenele se \ntoarser` iar pe banc`, \ntre Patrick [i Brooke [i se uitar` la ei cu un aer solemn. – Gata? \ntreb` Patrick, un pic agasat. De obicei gemenele nu st`teau locului mai mult de un minut iar acum, tocmai \n acea zi, se deciseser` s` nu-l scape din ochi! Feti]ele d`dur` din cap. – {i dac` v-a]i duce s` vede]i ce e \n pavilion? le propuse el, ar`tând cu degetul spre construc]ie, pentru cazul c` ele ar fi uitat unde se g`se[te. – E mai bine cu voi aici, spuse Shelly, \ncruci[ându-[i mânu]ele. – {i de ce, m` rog? Patrick se lupta din greu ca s` nu-[i piard` r`bdarea. ALEEA FLORILOR 105 – Poate c` o s` v` da]i pupicuri! r`spunse Emmy, cu ochii str`lucind de \ncântare. Dep`[it cu totul de situa]ie, Patrick suspin` din adâncul sufletului. Apoi, \[i spuse c` cel mai bine era s` joace pe cartea sincerit`]ii. – Nu vrem s` ne d`m pupicuri azi, eu [i Brooke. Deci n-o s` sc`pa]i nimic dac` v` duce]i s` v` juca]i. – Promite]i? insist` Shelly, uitându-se b`nuitoare la amândoi. – Promitem. Feti]ele comentar` r`spunsul, [u[otindu-[i ceva la ureche, apoi consim]ir` s`-i lase singuri. Se \ntreptar` \n lini[te spre pavilion [i \n curând din interiorul lui se auzir` râsete [i strig`te ascu]ite, acompaniind refrenul unei melodii, difuzat` de un b`trân patefon. – |mi pare r`u de aceast` mic` punere la punct, \i spuse Patrick lui Brooke, care asistase t`cut` la toat` scena. – Nu-i nimic. E normal ca feti]ele de vârsta lor s` fie interesate de acest subiect. – Da, desigur... dar cum ar putea s` [tie c` ni[te s`ruturi, adesea nu \nseamn` mare lucru. – A[a e, spuse [i ea, râzând. Lui Patrick i se strânse inima când o auzi cum râde [i \[i d`du atunci seama c` se a[teptase la alt` reac]ie din partea ei. S` fie decep]ionat`, ori furioas`. Aceast` ie[ire \n parc, cu familia, \ncepuse s` ia o turnur` ciudat`. Dac` mai \nainte \i f`cuse pl`cere s` fie \nso]it de 106 LINDA CAJIO gemene, ei bine, acum nu mai era tot atât de \ncântat. Lâng` tân`ra femeie de lâng` el, ar fi vrut s` aib` parte de mai mult` singur`tate. O singur`tate \n care ea s`-[i pl`teasc` o parte din datorie. Nu reu[ise desigur s`-i monteze toate etajerele [i nu putea s` pretind` chiar optzeci de s`ruturi, dar... Ca [i când i-ar fi citit gândurile, Brooke ro[i brusc [i \[i privea cu insisten]` vârful adida[ilor. Fericit c` nu \ncaseaz` vreo palm`, Patrick lu` o decizie nea[teptat`. – |n ceea ce prive[te s`ruturile alea, pe care mi le datorezi... O v`zu cum se crispeaz` [i apoi schi]ând, \n mod surprinz`tor, un surâs. – M-am gândit c` e mai bine s`-]i pl`tesc \n rate, Patrick. – |n rate? – Da. |n tran[e de cinci. Ca prim acont... – De acord. {i când \ncepem. Acum? – Dar le-ai promis gemenelor... El ridic` ochii spre cer. – A[a e... S-o l`s`m pe mai târziu. Dup` ce sc`p`m de \ngera[ii `[tia doi, de exemplu... – Nu ]i-e ru[ine? spuse ea, mimând indignarea. – Nu prea... *** ALEEA FLORILOR 107 Brooke crezu c` diminea]a aceea n-o s` se sfâr[easc` niciodat`. {i nici c` o s` se plictiseasc`, de altfel. Dup` o s`pt`mân` de munc` asidu`, interludiul acesta bucolic i se p`rea pân` la urm` pl`cut, dar prezen]a celor dou` feti]e de cinci ani, timp de cinci ore \n [ir, nu era tocmai odihnitoare. Gemenele nu ezitar` s`-[i manifeste nemul]umirea atunci când Patrick le duse direct la Emerald City, f`r` s` treac` mai \ntâi pe la Brooke s-o lase acas`. F`cur` un t`r`boi nemaipomenit, dar unchiul lor, impasibil, le l`s` \n fa]a por]ii exact la orele dou`. Tân`ra sim]i un gol \n stomac imediat ce Patrick se \ntoarse la volanul furgonetei. – Unde mergem acum? – Ei bine... cred c` o s` m` duci acas`. – Nu trebuie s`-]i iei un televizor? – Ba da, dar.. – |n regul`, atunci unde mergem? repet` el. Brooke ezit`. – |ntr-un loc, unde e un magazin bun. M-am ferit de cheltuieli \n ultima vreme [i nici pe mai departe nu vreau s` cheltuiesc sume exagerate. – {tiu exact unde s` te duc, murmur` el, pornind din loc. Dup` ce d`du cu spatele, \ntoarse la dreapta [i merse pân` la cap`tul str`zii. Acolo frân` atât de brusc \ncât tân`ra scoase un ]ip`t mic. El \[i scoase gr`bit centura, se aplec` spre ea [i o s`rut` pe buze! 108 LINDA CAJIO – Vreau s` fac asta de la \nceputul dimine]ii, \i spuse, \n chip de explica]ie. Uluit` [i tulburat` totodat`, ea se mul]umi s` dea din cap. Apoi pornir` din nou [i dup` câteva minute mergeau pe drumul spre Amarillo. Patrick rupse t`cerea. – Ai reu[it s` faci ceva cu solicitan]ii pe care i-ai contactat? – Da. Am aranjat cu dou` femei. Una va lucra trei zile pe s`pt`mân`, cealalt` patru. O s` fiu [i eu acolo tot timpul, cel pu]in la \nceput. – Nu te ambala prea tare, Brooke. Am trecut prin asta [i [tiu c` se cade u[or \n capcana asta. – Am s` \ncerc s` p`strez m`sura. V`zu c` Patrick iese de pe autostrad` [i se angajeaz` pe un drum secundar. |ncrunt` din sprâncene. – Unde mergem? La una din dughenele mele. Am acolo un stoc de televizoare. Po]i s` \mprumu]i unul pân` te restabile[ti financiar. – E dr`gu] din partea ta, dar nu cred c` este necesar. – Mda. Dar am totu[i dreptul s` te ajut, nu-i a[a? ripost` el hot`rât. Curând ajunser` \n fa]a unui hangar mare, cu acoperi[ din tabl` ondulat`. El cobor\ din ma[in` [i, ca de obicei, deschise galant portiera tinerei femei. Merser` pân` la un oblon de fier, pe care Patrick \l deschise. ALEEA FLORILOR 109 – Magazinul este deschis \n toate zilele mai pu]in sâmb`ta, când vânz`torul nu este aici. O ivit` pe \nso]itoaea lui s` intre. Lumina p`trundea \n magazin prin ni[te ferestre \nalte [i Brooke fu surprins` de gr`mada de obiecte \nghesuite peste tot. |n fundul s`lii, v`zu chiar [i o ma[in`, un model foarte vechi, datând probabil de la \nceputul secolului. |ntr-un col], z`ri amenajat un birou. – De unde ai scos toate astea? se interes` ea, ar`tând cu un gest larg spre obiectele din jur. – Am spus \ntr-o doar` [i oamenii au \nceput s` vin` s`-mi aduc` lucrurile care nu le mai trebuie. Se \ndreptar` spre ceva care aducea vag cu un raion de electrocasnice. – Dar eu m` descurc bine \n harababura asta, a[a c` te pot duce la ce-]i trebuie. Dup` p`rerea ta, ce televizor se potrive[te cu interiorul unde locuie[ti? ad`ug` el mucalit. – Nici unul, probabil, dar l-a[ alege pe `sta portabil. – Foarte bine, doamn`. Lu` modelul cu pricina [i-l duse la u[a hangarului. – Vezi [i altceva ce ]i-ar fi de folos? Tân`ra se uit` iar \n jur. – Da, lampa aceea. {i pr`jitorul de pâine mi-ar face via]a mai u[oar`, diminea]a. Dar am s` le pl`tesc, evident. – Adaug` la vechea datorie. Ea \nghi]i \n sec. 110 LINDA CAJIO – Dar am [i a[a o datorie mare la tine. – |n cazul acesta, \ncepe s-o achi]i f`r` s` mai stai pe gânduri. Patrick se apropie de ea [i o lu` \n bra]e. Brooke, care visa \mbr`]i[area aceasta de la \nceputul zilei, nici nu se gândi s` i se sustrag`. La atingerea unuia de cel`lalt, corpurile parc` li se \mbr`]i[ar`. S`rutul \n care se \nl`n]uir` era n`valnic, senzual, furtunos [i... \nc`rcat de promisiuni. Toate spaimele tinerei fugir` departe, doar \n câteva secunde. Con[tient de schimbarea petrecut` cu ea, Patrick scoase un geam`t. – E un pat, \n spate de tot... spuse el dintr-o suflare. – Am unul acas`, \i replic` ea, ignorând delicat sensul propunerii. – Nu \n]elegi ce vreau s` spun? – Ba da, dar... – S` nu mai discut`m, scurt` el momentul, oftând. Cred c` am cam dep`[it m`sura. „Tocmai c` nu", se gândi Brooke, ferindu-se s` formuleze cu glas tare acest gând. – Ar trebui s` mergem, acum... suger` ea. Patrick ezit` o frac]iune de secund`, apoi lu` televizorul [i-l puse \n spatele furgonetei. Trei ore mai târziu, trecur` amândoi pragul apartamentului. Se opriser` \ns` mai \ntâi la un supermarket, unde Brooke f`cuse ni[te cump`r`turi. ALEEA FLORILOR 111 – Unde-i cablul, \ntreb` el, ca s`-]i instalez televizorul? Ea i-l d`du [i imediat televizorul fu a[ezat pe o mas` joas`, \n \nc`pere. – Vrei un pahar de limonad`? \ntreb` ea. Brooke schi]` un surâs, amintindu-[i momentul de la casieriea supermarketului, când casiera f`cuse aluzie la „so]ul ei". Dintr-un motiv pe care nu-l \n]elese mai mult ea decât Patrick, nu sim]ise nevoia s-o dezmint`. – S` aranj`m mai \ntâi proviziile, r`spunse el. Lucrând \mpreun`, ispr`vir` rapid [i treaba asta [i imediat dup` asta Brooke aduse un platou pe teras`. Soarele str`lucea pe cerul de un albastru uniform. Patrick se a[ez` cu coatele pe balustrad`. Trase adânc aer \n piept. – {tiai c` aerul din Amarillo este unul dintre cele mai pure din Statele Unite? }inând seama de m`rimea ora[ului, evident. – Da? El d`du din cap, privind pe deasupra paharului. Jenat` de privirea aceasta instent`, Brooke primi cu bucurie vizita lui Dot. – Bun` seara, micu]o. Am uitat s`-]i spun c` afar` ai [i o cutie de scrisori. Ca s`-mi repar gre[eala, ]i-am adus coresponden]a. – Mul]umesc foarte mult, Dot. – Te rog, a[ vrea s` te prezint [i celorlal]i locatari. Cred c` am putea s` ne \ntâlnim seara la o \nghe]at` [i ni[te 112 LINDA CAJIO pr`jituri, s` zicem pe la opt. {i tân`rul t`u prieten este binevenit, e de la sine \n]eles, ad`ug` ea uitându-se peste um`rul lui Brooke. – E dr`gu] din partea ta. Dac` Patrick o s` mai fie pe aici, \l aduc. Dot surâse, d`du din cap, apoi se \ntoarse pe c`lcâie, cu o gra]ie surprinz`toare pentru o femeie atât de corpolent`. Brooke \nchise u[a \n urma ei [i se \ntoarse la Patrick, pe teras`. Dup` ce se a[ez` lâng` el, deschise plicul pe care i-l d`duse propriet`reasa [i recunoscu imediat sigla companiei de asigur`ri, pe antetul foii dactilografiate. Din plic \i c`zu un cec la picioare. Dup` ce i-l ar`t`, \i adres` un surâs lui Patrick. – Doamne, \]i mul]umesc c` exist` societ`]i de asigur`ri. – Da, o aprob` el sec, pe nea[teptate. Brooke parcurse con]inutul scrisorii dintr-o privire. – Perfect. Agen]ia de unde am \nchiriat remorca va fi [i ea pl`tit`. Din nefericire, lucrurile din ea nu sunt acoperite de asigurare. Schi]` o grimas`. – S` \ncerc`m s` vedem partea bun` a lucrurilor! O s` v`d ce pot face mâine. De altfel [tiu de pe acum cam ce vreau. – O alt` ma[in` decapotabil`? suger` el. – Nu, cea pe care mi-a luat-o tornada nu mi-a pl`cut de fapt niciodat`. Patrick se uit` la ea surprins. ALEEA FLORILOR 113 – Mm! Era totu[i o ma[in` dr`gu]` [i dup` cum cred, avea un motor excelent. – Se poate, dar \mi fusese oferit` de tat`l meu... ca s`-[i \mpace con[tiin]a, f`r` \ndoial`. El \ncrunt` din sprâncene. – Ce vrei s` spui cu asta? – Mi-a dat ma[ina \n seara \n care am primit diploma [colii de management. A cump`rat ma[ina la Seattle, a condus-o pân` la Portland [i a sunat la u[`. Avu un râs trist. – Am fost foarte \ncântat`. Nu din cauza ma[inii, ci fiindc` f`cuse tot acest drum pentru a lua parte la mica petrecere pe care am organizat-o cu acel prilej. – Ceva \mi spune c` nu sunte]i foarte apropia]i, tat`l t`u [i cu tine. – Asta ca s` folosim un eufemism. Patrick se posomor\. – Te-a tratat r`u când erai copil? – |ntr-un fel. Nu m-a iubit niciodat`. |i povesti atunci despre anii dup` moartea mamei, \i vorbi despre diferitele d`dace [i guvernante carte o crescuser`, de colegiile particulare, de vacan]ele petrecute la unul sau altul din colegii de clas`. |i povesti de acele ciond`neli cu mama vitreg`, Judy, care era cu doar opt ani mai mare decât ea [i care era foarte posesiv`. Despre sentimentul de singur`tate care o chinuia [i \n sfâr[it de hot`rârea, grea dar necesar`, de a pleca \n Texas, ca s` \nceap` o via]` nou`. 114 LINDA CAJIO Dup` aceast` m`rturisire, urm` o lung` t`cere, apoi Brooke \i surâse lui Patrick, mul]umindu-i c` o ascultase. – Ai mare noroc, \i spuse acesta. – Noroc? Cum po]i spune a[a ceva? – Nu te-a b`tut niciodat`, nici nu te-a \njurat, nu-i a[a? – Nu, desigur! – {i-a cheltuit banii prin cârciumi? }i-a alungat prietenii din cas`? }i-a insultat profesorii? }i-a b`tut mama? – Nu, r`spunse ea, f`când ochii mari. Nu, desigur. – |n cazul acesta, afl` c` ai avut noroc, Brooke Brady. Mult noroc. – Dar \l iube[te pe fiul s`u vitreg mai mult decât pe mine! protest` ea ridicându-se dintr-o s`ritur`. Patrick se ridic` [i el. – Nu-i decât o supozi]ie. – O supozi]ie? Cu siguran]` c` nu. E doar purul adev`r. Altfel de ce nu mi-a dat nici o aten]ie, tot acest timp? Se \ndrept` spre balustrada balconului [i se sprijini de ea, cu spatele la ora[. – |n tot acest ultim timp, poate. Dar [i \n ultimul an? Te-ai gândit c` a venit la petrecere pentru a-[i exprima, poate, regretul? C` ]i-a vorbit de fiul lui, doar ca s` te fac` s` \n]elegi c` acum [tie care-i sunt \ndatoririle de tat`? – Fiul s`u vitreg, \l corect` Brooke, refuzând, fie [i o clip`, s` cread` \n aceast` ipotez`. Patrick suspin`, ceea ce o surprinse tot atât de mult ca [i cele spuse de el pân` atunci. ALEEA FLORILOR 115 – {tii la ce m` gândesc, Brooke? – Nu. |[i \ncruci[` bra]ele [i evit` s`-l priveasc`. – Cred c` ]i-ai alimentat atât de mult` vreme resentimentele fa]` de tat`l t`u, \ncât acum nu mai po]i face altfel. Tân`ra \[i re]inu respira]ia, dar nu spuse nimic. – Este mai u[or s` ur`[ti decât s` iube[ti, nu-i a[a? Este mai u[or s`-]i \ntemeiezi aici un c`min, decât s`-]i g`se[ti un loc \n cel pe care-l aveai la Seattle? – Nu, strig` ea, ducându-[i mâinile la fa]`. Nu-i adev`rat. – E adev`rat! E[ti la[`, [i n-ai s` ai niciodat` parte de fericire dac` ai s` te \nc`p`]ânezi s` ocole[ti provoc`rile pe care ]i le arunc` via]a, \n loc s` le \nfrun]i. |ngrozit`, ea deschise gura s`-[i strige indignarea, dar nu reu[i s` scoat` nici un sunet. – |]i mul]umesc foarte mult pentru sfaturi, domnule [tie-tot! morm`i, \ntr-un sfâr[it, \ndreptându-se spre ie[ire. Deschise u[a [i zise: – Acum, fii bun [i pleac`. Patrick se execut` f`r` m`car s`-o priveasc`. Trânti u[a \n urma lui, cu speran]a c` o s` gre[easc` treptele [i o s`-[i rup` o mân`. |n seara aceea, Brooke se duse la mica reuniune organizat` de Dot, sub imperiul unei st`ri de spirit dintre cele mai proaste. Adres` surâsuri politicoase celorlal]i, un cuplu f`r` copii [i o tip` nec`s`torit` de vreo patruzeci de ani, [i cu gândul aiurea, se pref`cu interesat` de conversa]ie. 116 LINDA CAJIO A doua zi diminea]`, mai era \nc` indispus`, când se trezi. Perspectiva de a cump`ra o ma[in` nou`, care cu o zi \nainte o umplea de bucurie, acum i se p`rea o corvoad`. Se gândea totu[i la un tip de ma[in` sport, vopsit` \n bleu deschis, care i se promise c`-i va fi livrat` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Luni, loturile de \nc`l]`minte \ncepur` s` soseasc` la Ruby's Slipper. Brooke munci din greu toat` ziua, neavând vreme s` arunce nici m`car o privire spre magazinele din jur. Din nefericire gândurile nu-i erau la fel de u[or de st`pânit [i multe dintre ele se ocupau de Patrick, mai mult decât i-ar fi convenit. Mar]i, a fost la fel de ocupat` cu inventarul [i s` explice celor dou` vânz`toare ce a[teapt` de la ele. Miercuri, tân`ra se duse la o \ntâlnire cu ac]ionarii magazinului, ca s` pun` la punct ultimele detalii legate de deschidere. Patrick se afla [i el acolo [i \ntâmplarea f`cu s` fie a[ezat chiar \n fa]a ei. Ar`ta superb \n c`ma[a verde \nchis [i trebui s` fac` eforturi ca s` se concentreze asupra celor ce se discutau. |n timpul dezbaterii, observ` c` ceilal]i manageri acord` mult` importan]` p`rerilor lui. Ceea ce era normal pân` la urm`, fiindc` era cel dintâi care investise \n acest proiect. Dar Brooke consider` c` are [i ea dreptul s`-[i spun` p`rerea asupra celor ce se discutau. Pe când se preg`tea s` ia cuvântul, proprietarul magazinului de muzic` se \ntoarse spre Patrick. ALEEA FLORILOR 117 – Ce zici, Sawyer? – C` b`uturile gratuite [i baloanele vor trebui s` fie \n cantitate suficient`. Interven]ia clovnilor mi se pare inutil`. – Clovnii vor da totu[i un aer de adev`rat` s`rb`toare acestei inaugur`ri, observ` Brooke, din simpla dorin]` de a-l contrazice. – {i cine s`-i pl`teasc`? Genul `sta de distrac]ie cost` \n general foarte scumpp [i noi am dep`[it deja bugetul alocat inaugur`rii. – Putem g`si oameni care s` accepte s` fac` asta gratuit. Exist` o [coal` de arta spectacolului \n Amarillo, nu-i a[a? – Asta-i o idee bun`, zise cineva. – A[a e, aprob` un alt ac]ionar. Brooke adres` un surâs generos lui Patrick, care, evident, nu \mp`rt`[ea entuziasmul colegilor lui. – Deci, o s` te ocupi tu de g`sirea unei trupe benevole? se interes` el, cu r`ceal`. Surâsul disp`ru de pe chipul tinerei. – Nu cred c` sunt cea mai potrivit` persoan` pentru a duce la bun sfâr[it acest demers, pentru c` abia am sosit \n Amarillo. Se uit` \mprejur, la toat` asisten]a. – Exist` cineva dispus s` se ocupe de treaba asta? spuse el autoritar. Nu r`spunse nimeni. – Bun, zise Patrick cu o figur` indiferent`, \n cazul acesta, cred c` putem renun]a la clovni. 118 LINDA CAJIO – Un moment! interveni Brooke, punând palma pe mas`. N-am spus c` nu vreau s` m` ocup. – Ah? – Chiar dac` nu sunt perfect familiarizat` cu ora[ul, [tiu c` voi g`si arti[ti care vor dori s` se produc` gratuit. – N-o s` fie u[or, remarc` Patrick. – N-are importan]`. Provocarea asta nu-mi inspir` team`. Declara]ia aduse un surâs sarcastic pe buzele interlocutorului s`u. {i Brooke \[i aminti brusc discu]ia aprins` pe care o avuseser` despre la[itate [i provoc`rile existen]ei. Turbat` de furie, ridic` din umeri. – Am spus c` am s-o fac [i am s-o fac. – Bine\n]eles, bine\n]eles..., o ironiz` el. B`rbatul din dreapta lui Brooke, care era pre[edinte de [edin]`, \i chem` la calm. Apoi lu` mâna tinerei [i se uit` la ea. – Ce face]i? \ntreb` Patrick, mijind ochii. – |i caut verigheta. A[a, dintr-o dat`, mi-am imaginat c` sunte]i c`s`tori]i. |n orice caz, v` comporta]i ca atare. Remarca declan[` ilaritate \n sal` [i atmosfera se destinse dintr-o dat`. – |mi pare r`u, zise Patrick, dup` ce calmul reveni. – {i mie, murmur` Brooke. Pre[edintele de [edin]` surâse. ALEEA FLORILOR 119 – Nu e foarte grav. Am lucrat din greu cu to]ii \n ultima vreme a[a c` e normal ca spiritele s` fie mai aprinse. Unde am r`mas? Reuniunea continu` pe un ton mult mai lejer [i când se termin`, to]i participan]ii se salutar` bine dispu[i. – Dac` te \ntorci la magazin, putem merge \mpreun`, suger` Patrick, adresându-se tinerei. Ea accept` [i ie[i din sala de consiliu. Traversar` aleile \n t`cere. Când ajunser` \n fa]a u[ii de la Ruby's Slipper, Patrick schi]` un surâs \ncurcat. – Cred c` \]i datorez scuze. – {i eu. De fapt, nu avem nevoie de clovni. Când \ncercam s` dau explica]ii psihologice... El scutur` din cap. – Am pierdut o excelent` ocazie de a t`cea. {i nici nu cred c` ar fi bine s` vorbim despre rela]iile dintre p`rin]i [i copii... Cu aceast` remarc` ermetic`, se \ntoarse [i intr` gr`bit \n sala de jocuri. Capitolul 8 Intrigat`, Brooke nu ezit` decât o secund`, ca s`-l urmeze. – Ce-ai vrut s` spui? \ntreb` ea, trecându-[i bra]ul pe sub al lui Patrick. El se \ntoarse spre ea cu o fa]` impasibil` [i r`mase t`cut câteva secunde, cât o eternitate. – Cred c` nu ]i-am ar`tat proprietatea, nu-i a[a? \i r`spunse el \n sfâr[it, ocolind \ntrebarea. – Nu, dar... – Vino... O duse prin culoarele magazinului „Curcubeul electric", ar`tându-i jocurile video. Brooke \i ascult` explica]iile cu interes [i r`mase uimit` s` descopere farmecul acestora. – E uimitor, murmur` ea, impresionat` \n ciuda prejudec`]ilor defavorabile pe care le avusese. N-am mai v`zut niciodat` o sal` de jocuri atât de mare. El se uit` la ea, uimit la rândul s`u. ALEEA FLORILOR 121 – Este deci prima oar` când intri \ntr-un asemenea loc? – A doua oar`, admise ea cu un surâs palid. Prima oar` n-am stat decât câteva minute. Timpul necesar pentru ca logodnicul meu s` m` anun]e c` a rupt logodna, s` m` \mbr`]i[eze [i s`-mi ureze noroc... De data asta, Patrick f`cu ochii mari. – S-a desp`r]it de tine \ntr-o sal` de jocuri? – Da. A[a era el. Un cretin perfect. – {i pe mine m` considerai cretin, \i reaminti el. Ea \i zâmbi, a[a cum numai ea [tia s-o fac`. – Nu te cuno[team bine atunci. {i de altfel, [i acum ]i se \ntâmpl` câteodat` s` fii pu]in cretin... – Fii un pic mai precis`. – De acord. Nu prea ai str`lucit prin inteligen]` la reuniunea asta. – Poate crezi c` tu ai fost perfect`? – Nu [tiu ce s` zic. Trebuie s` m` mai gândesc. – Foarte bine. Poate c` ai s`-mi dai r`spunsul \n seara asta, dup` cin`. Mama n-a fost prea mul]umit` c` nu te-am condus acas` sâmb`t`. A trebuit deci s`-i promit c` o s`-]i fac o invita]ie pentru seara asta. – |]i mul]umesc foarte mult, Patrick, e[ti dr`gu], dar m` v`d obligat` s` te refuz. Mai am o mul]ime de treab` de f`cut. – Pot s`-]i fiu de folos cu ceva? Brooke d`du din cap, strâmbându-se. 122 LINDA CAJIO – Din nefericire, nu. Sunt lucruri administrative. Dar s`-i mul]ume[ti lui Sarah, din partea mea. – N-o s` uit. La drept vorbind, te \n]eleg, [i eu am o ton` de hâr]og`raie de rezolvat. Oft` [i se \ndrept` spre u[`. |nainte s` lase oblonul, o salut` pe Brooke [i se \ndrept` spre parcaj. N-o min]ise când \i spusese c` are o gr`mad` de treburi administrative. |[i cam neglijase registrele \n ultima vreme, pentru c` trebuise s` se ocupe de repara]iile la autoservice, de deschiderea s`lii de jocuri [i... s` se gândeasc` la o fat`. |n seara aceea, pe la ora [apte, Patrick \nc` mai lucra la biroul pe care [i-l amenajaze \n depozitul de vechituri. Se uita \ngrijorat la mul]imea de dosare, deschise \n fa]a lui. Dumnezeule, nu putea s` sufere nimic din ce avea de a face cu contabilitatea! Era cu adev`rat ner`bd`tor ca mama lui s`-[i ia diploma de contabil. Dup` aceea, inten]iona s`-i lase ei sarcina asta, care i se p`rea ingrat`. |ntinse mâna spre sticla de ap` mineral` [i lu` o \nghi]itur` zdrav`n`, când se f`cu auzit` soneria telefonului. – Alo, Patrick? Sam Richardson la telefon. |mi pare r`u c` te deranjez, dar \ncerc s` dau de tân`ra a c`rei ma[in` a fost luat` de tornad`. |]i aminte[ti de ea, nu-i a[a? Minion`, blond`, bine f`cut`... – Da, \mi amintesc foarte bine, r`spunse Patrick sec, surprinzându-[i prietenul. Despre ce este vorba? ALEEA FLORILOR 123 – I-am g`sit remorca. Se pare c` s-a desprins [i a aterizat pe un teren al lui Lawrence Bean. Nu este cultivat, a[a c` a dat peste remorc` abia azi. – |n ce stare e? – M` mir c` \nc` mai exist`, [i c`, \n mod curios, mai con]ine unele lucruri. Poate chiar [i a[a, avariat`, proprietarul va fi bucuros s-o recupereze. – E o veste grozav`! spuse Patrick, ridicându-se \n picioare. Ai anun]at-o pe Brooke Brady? – }i-am telefonat fiindc` nu [tiu unde s-o g`sesc. A petrecut o noapte la tine, a[a c` m-am gândit c` ai putea s` [tii ceva de ea. – Vrei s-o anun] eu? – Nu-i nici o problem`, b`trâne. Câteva secunde mai târziu, Patrick sun` la informa]ii pentru a ob]ine num`rul de la Ruby's Slipper. Dup` vreo zece \ncerc`ri, cum nimeni nu r`spundea, sun` la tân`r` acas`. Cople[it` de oboseal`, probabil c` aceasta \[i luase de lucru acas`. Dar [i \ncercarea asta se dovedi la fel de infructuoas` ca [i precedenta. Probabil c` Brooke era \n drum spre cas`. Se apuc` din nou de lucru, l`sându-i timpul de a ajunge acas`. Apoi sun` din nou. Iar f`r` succes. Patrick \ncrunt` din sprâncene, \ngrijorat. S` i se fi \ntâmplat ceva nepl`cut fetei? Asta dac` nu cumva... \l min]ise, pur [i simplu! Nu ar fi fost prima oar` \n via]` când \ntâlnea o femeie incapabil` de sinceritate. Oare [i Brooke apar]inea acestei specii detestabile? 124 LINDA CAJIO |ncerca oare s`-l evite? Sau \l min]ise din alte motive? O problem` de familie, de exemplu. Patrick \[i adora familia, pe to]i membrii ei, f`r` excep]ie. Era locul lui de refugiu. Datorit` familiei, avea un scop \n via]`. Avea nevoie de to]i ai lui. Din nefericire, nu toat` lumea \i \mp`rt`[ea punctul de vedere. Stephanie, de exemplu, nu manifestase niciodat` mare interes fa]` de ceilal]i membri ai familiei Sawyer. Patrick sperase c` situa]ia se va schimba cu timpul, dar ea se \nr`ut`]ise. Nu uitase niciodat` am`r`ciunea ce le-o provocase celor dragi neb`gând de seam` r`ceala manifestat` de Stephanie fa]` de ei. Dar o f`cea \ntr-un mod inteligent, ar`tându-se \ntotdeauna fermec`toare când Patrick se afla \n apropiere. El se mai \ntreba [i azi de ce f`cuse atâtea eforturi ca s`-i \n[ele credin]a. Nu era nici m`car cel mai bogat om din regiune. {i nici cel mai seduc`tor. Poate c` la vârsta de treizeci [i trei de ani se gândise c` n-ar fi \n situa]ia de a se ar`ta prea exigent. Poate c` se hot`râse s` se aga]e de un b`rbat care era susceptibil de a-i oferi tot ce avea nevoie. {i acum, din cauza Stephaniei, Patrick se surprindea c` are \ndoieli fa]` de o femeie pe care o iubea... Pe care o iubea? Tres`ri. Cum putuse s`-i treac` a[a ceva prin minte? N-o iubea pe Brooke! O dorea cu siguran]`, dar dorin]a [i dragostea erau lucruri diferite [i el o [tia prea bine. Nu, n-o iubea. {i chiar se felicita pentru asta! ALEEA FLORILOR 125 De ce s` iube[ti pe cineva \n care nu po]i avea \ncredere? Dac` era s` se gândeasc` la Stephanie, aceasta d`duse cinstea pe ru[ine. {i nici nu-i suportase pe ceilal]i membri ai familiei lui. Hot`rât, dintr-o dat`, Patrick \nchise registrul cu un gest scurt, \[i lu` bluza de piele [i p`r`si magazinul. Merse gr`bit pân` acas`, cu chipul \ntunecat. Dup` nici zece minute, era convins c` o alungase pe Brooke din sufletul lui. De aici \ncolo se va feri s` dea târcoale pe lâng` Ruby's Slipper, ca s` capete ni[te s`rut`ri fugare. Femei erau destule \n Texas, pân` la urm`! Nici n-avea nevoie de ea! – {i s` se duc` dracului! morm`i el, trecând de poarta re[edin]ei. Se opri nedumerit [i se uit` la mica ma[in` sport, de un albastru superb, care era parcat` la câ]iva metri mai \ncolo. Brooke [i to]i din familia lui, cu excep]ia lui Randy, \nc` la Nashville, erau aduna]i \n jurul vehiculului str`lucitor, nou-nou]. |ncrunt` din sprâncene, intr` pe alee [i opri motorul. Gemenele o rupser` la fug` s`-l \ntâmpine. – Are o ma[in` nou`! spuse Shelly. – {i ne-a plimbat pu]in cu ea! ad`ug` [i Emmy, la fel de entuziasmat` ca sora ei. A[adar, Brooke nu-i detesta familia? Avu impresia c`-[i schimb` p`rerile [i \[i d`du seama c` sperase s` se \ntâmple a[a. De ce? S` fim serio[i, o [tia prea bine... 126 LINDA CAJIO Dac` Brooke nu s-ar fi acomodat cu tribul Sawyer, ar fi avut un pretext excelent s-o evite. Dar acum situa]ia nu mai era atâa de simpl`. Tân`ra d`du bucuroas` din mân`, \n direc]ia lui. – Surpriz`, surpriz`! Ce ai zice de o plimbare cu noul meu bolid, Patrick Sawyer? – Hm... – Hai, urc`! El ezit` [i se uit` \n jur. – Mai merge cineva cu noi? – Noi abia ne-am \ntors, \i r`spunse Sarah. Patrick zâmbi crispat [i se instal` \n ma[ina care str`lucea ca o moned` nou-nou]`. – Unde mergem? \l \ntreb` Brooke. – Tu conduci, tu alegi. – Da, dar nu cunosc prea bine locurile. – Bine, e un lac nu prea departe de aici. – |mi ar`]i unde? El \i confirm` [i un sfert de or` mai târziu, Brooke frân` lâng` o \ntindere \ntunecar` de ap` \n care se reflecta cornul argintiu al lunii. – Excelent` ma[in`, observ` el atunci, ne[tiind prea bine ce s` spun`. – Da, m`rturisesc c` merge bine [i este foarte pl`cut` la condus. Patrick \[i drese glasul. ALEEA FLORILOR 127 – Am \ncercat s` te sun mai drevreme. Mai \ntâi la Ruby's Slipper [i dup` aceea la tine acas`. – Ah? – Nu era nimeni. Ea izbucni \n râs, amuzat` de eviden]a acestei realit`]i. – Mi s-a spus c` ma[ina n-o s` soseasc` \naintea sfâr[itului acesta de s`pt`mân` [i pân` la urm` am primit un telefon c` livrarea se va face mai repede decât era prev`zut. {i a[a cum \]i \nchipui, m-am gr`bit s` o iau \n posesie. El d`du din cap. – Voiai s`-mi spui ceva \n mod special, Patrick? Se uit` \n ochii lui, aparent nedumerit` de atitudinea lui [i el \n]elese de ce se comport` a[a. – Da. Sam Richardson, poli]istul care te-a g`sit pe drum \n ziua uraganului, mi-a telefonat. }i-a g`sit remorca. – Remorca? repet` ea, \nm`rmurit`. Cea \n care se aflau lucrurile mele? – Da. Mi-a telefonat pentru c` nu [tia unde... Strig`tul ei de bucurie t`ie brusc explica]iile lui Patrick. S`ri de gâtul lui [i-l s`rut` cu efuziune. – Genial! Ge-ni-al! Patrick se gr`bi s`-i tempereze entuziasmul. – A[teapt`, a[ vrea s` te previn c`... nu e sigur c` lucrurile tale sunt \n bun` stare [i nici c` sunt toate acolo. |i spuse apoi cum s` procedeze ca s` intre \n posesia lucrurilor. 128 LINDA CAJIO – O s` m` duc mâine diminea]` devreme. Vrei s`-mi spui mai exact unde? – Desigur. O t`cere ap`s`toare se l`s` \n ma[in`, apoi Brooke deschise portiera. – Hai s` ne plimb`m pu]in. Noaptea e atât de frumoas`. El d`du din cap [i o lu` pe urmele ei. Dup` câteva momente, \naintau pe malul apei, adulmecând aerul c`ldu], \nc`rcat de mirosuri v`ratice. Cerul era plin de stele [i numai cântecul privighetorii tulbura lini[tea \nconjur`toare. Ascultându-[i pornirile, Patrick \[i \ntrerupse deodat` mersul [i o strânse pe tân`r` \n bra]e. – |mi mai datorezi o mul]ime de s`ruturi, \i [opti el la ureche. Ea schi]` un surâs. – N-am uitat. {i la cele datorate pentru etajere se adaug` [i cele pentru obiectele pe care le-am luat de la magazinul t`u. – Am putea rotunji cifra la... s` zicem, optzeci? – De acord. Ridicat` pe vârfurile picioarelor ea \i s`rut` buzele u[or, num`rând \n acela[i timp. – Unu, doi, trei... – Hei, tri[ezi! protest` el, punându-i mâinile pe umeri pentru a o \mpiedica s` continue. Ai uitat discu]ia pe care am avut-o \n biroul de la Ruby's Slipper? Brooke ridic` din umeri. ALEEA FLORILOR 129 – Mi-e team` c` nu-mi amintesc nimic, pân` la urm`. Dar fii amabil [i adu-mi aminte esen]ialul. |n loc de r`spuns el o strânse [i mai tare [i-i d`du un s`rut ap`sat pe gur`, care o f`cu s` se cutremure din tot corpul. Apoi el se dep`rt` u[or, adâncindu-[i privirea \n ochii tinerei care str`luciri asemenea stelelor. – Este mai clar acum? se interes` el cu o voce r`gu[it`. – Da... da. – |]i place s` tr`ie[ti periculos, Brooke? – Pân` acum n-am f`cut a[a ceva. – |ntotdeauna exist` prima oar`. – F`r` \ndoial`, admise ea cu un murmur. – Atunci, ce vei face? Ezitarea \i fu scurt`. |i cuprinse talia cu bra]ele [i-i lipi capul de pieptul s`u. Se l`s` apoi pe iarba m`t`soas` [i o trase pe tân`r` lâng` el. Buzele li se \ntâlnir`, \ntr-un s`rut interminabil, \nc`rcat de pasiune [i când se ridic`, ochii \i erau tot atât de \ntuneca]i ca apele lacului. |[i strecur` mâna sub pânza fin` a bluzei ei, sim]indu-i sânii \nt`ri]i sub mângâierea lui. – Te doresc, Patrick, \i spuse ea dintr-o suflare. {i tu? – E greu de ghicit? – Vreau s` aud. – Te doresc, Brooke. De ce avea nevoie ca el s`-[i m`rturiseasc` dorin]a? Gesturile, ardoarea lui nu-i erau oare suficient de explicite? Tân`ra t`cu pentru câteva momente, apoi l`s` s`-i scape un suspin. 130 LINDA CAJIO – Mi-ar pl`cea atât de mult s` te cred, dar... – Ai \ncredere \n mine. Ea clipi din ochi [i atunci el distinse \n adâncul ochilor ei ceva care sem`na curios de mult cu dragostea. Apoi un surâs \i flutur` pe buze. – Pot cu adev`rat... s` am \ncredere \n tine? N-o s` m` faci s` suf`r? Nu, el n-o va face s` sufere. Cel pu]in nu dac` era cu adev`rat dragoste, ce putea z`ri \n ochii ei. {i dac` a[a st`teau lucrurile... |l s`rut` \ndelung, lipindu-se de el. Teribil de tulburat, Patrick \i r`spunse la \mbr`]i[are, \ncercând totodat` s`-[i p`streze luciditatea. |n mod evident, confunda \n acel moment dragostea cu dorin]a. Nu avea dreptul s` profite de sl`biciunea ei momentan`. Mai ales c` nici nu avea putin]a s`-[i mai asume o rela]ie aventuroas`. Dup` povestea cu Stephanie, fugea de dragoste ca de cium`. Se crisp` [i Brooke \i sim]i imediat schimbarea de atitudine. – Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb`, uitându-se la el. – Eu... Pentru prima oar` dup` mult` vreme, nu-[i g`sea cuvintele. – Este inutil s` te lansezi \n explica]ii, ad`ug` ea ridicându-se. Am \n]eles. Consternat, o v`zu cum \[i aranjeaz` hainele [i apoi cum se ridic` [i se \ndreapt` hot`rât` spre ma[in`1. O ALEEA FLORILOR 131 ajunse din urm`, f`când pa[i mari [i o prinse de mân` \n momentul \n care ea se preg`tea s` deschid` portiera. – Nu sunt sigur c` [tiu ce a[tep]i de la mine, Brooke, \i spuse \ntr-un acces de sinceritate. – Prietenie, Patrick. Nimic mai mult! Cuvintele acestea c`p`tar` un ecou sinistru \n sufletul lui Patrick. – Brooke, eu... \ncepu el, \n timp ce fata se a[eza la volan. – S` nu mai discut`m. |i adres` un surâs care nu avea nici o leg`tur` cu expresia ochilor, apoi r`suci cheia \n contact. El mai a[tept` \nc` o secund` [i se hot`r\ s` urce \n ma[in`. Pe drumul de \ntoarcere, nici unul nu scoase o vorb`. Ea nu deschise gura nici când opri ma[ina \n fa]a casei lui. – Brooke, \n ceea ce prive[te remorca... – O s` sun mâine diminea]` la comisariat [i o s` rezolv singur` problema asta. Atunci când se desp`r]ir`, ea \i spuse un „la revedere" care avea accentele \nghe]ate ale unui „adio". – Pân` la urm`, ce m-o fi apucat? murmur` Brooke o or` mai târziu, privindu-se \n oglind`. {i totu[i, nu era nici pocit`, nici proast`, nici... Atunci, de ce nici un b`rbat, nici chiar tat`l ei, nu-i ar`tau vreun interes? Patrick era la fel ca ceilal]i pe care-i cunoscuse, o respinsese [i el. 132 LINDA CAJIO La amintirea scenei care se derulase \n seara aceea, resim]i o durere ascu]it` \n inim`. Patrick... pe care nu-l cuno[tea decât de pu]in` vreme [i fa]` de care se purtase cu precau]ie. Precau]ie? |ncerca oare s` se am`geasc` singur`? Cum ar fi putu fi considerate „prudente" \mbr`]i[`rile lor atât de pasionate. Se \ntinse pe canapea, sco]ând un geam`t, apoi \[i reveni. Fie, \mbr`]i[`ri pasionate. {i ce-i cu asta? Ce era r`u \n lucrul acesta? Nimic. Erau doi adul]i care se doriser` unul pe cel`lalt... deci nimic mai normal, pân` la urm`. {i nici nu risca nimic, pentru c` atrac]ia ei pentru Patrick era doar una fizic` [i prin urmare u[or de controlat. Mai ales dup` ce constatase o dat` \n plus ceea ce [tia deja: c` nici un b`rbat n-o putea iubi. {i hot`rât` dintr-o dat` asupra acestei concluzii, se hot`r\ ca de a doua zi s` duc` exact aceea[i via]` pe care se decisese s-o duc` atunci când plecase din Portland. Se va dedica total muncii [i nu-[i va face nici o speran]` c` ceilal]i, mai ales b`rba]ii, \i doresc fericirea. Cuvintele astea erau mai u[or de spus decât de crezut, a[a c` \n diminea]a accea de joi, Brooke se sim]ea \mp`cat` cu toat` lumea când se trezi din somn. Un fel de triste]e \ncerca s` i se insinueze \n suflet, pe când \[i lua micul dejun, dar o alung` cu hot`râre. ALEEA FLORILOR 133 Se duse imediat la comisariat, [i \nso]it` de un poli]ist, se duse la locul unde-i fusese g`sit` remorca. Observ` de la distan]` c` aceasta era \ntr-o stare jalnic` [i se preg`ti pentru ce era mai r`u. Lucrurile ei erau probabil \n stare jalnic`. Cu inima strâns`, travers` câmpul [i cu ajutorul poli]istului, reu[i s` deschid` u[a [i s` se strecoare \n interior. Se \narm` cu curaj [i \ncepu s` aleag` lucrurile. Hainele mai \ntâi, care trebuia date la cur`]at. Apoi vesela, care, printr-un miracol, era intact`. Se felicit` c` o \mpachetase \n ziare, \nainte de marea plecare. |n sfâr[it, c`r]ile. Erau cele care avuseser` mai mult de suferit. Cea mai mare parte aveau foile lipite, din cauza umezelii, dar din fericire mai erau \nc` lizibile. Lucrurile la care \ns` ]inea cel mai mult erau serios avariate: fotografii vechi, diplomele, jurnalul pe care-l ]inea din adolescen]`... A[a c`, pe când semna procesul verbal de primire la comisariat [i f`cea demersurile necesare ca toate s` ajung` la ea acas`, sim]i c` este pe punctul de a face o criz` de melancolie. Dup` \ntoarcerea la centrul comercial, se cufund` \n munc`, reu[ind s` se concentreze \n \ndeplinirea multelor sarcini pe care le avea de \ndeplinit pentru inaugurare. Aceasta se \ntâmpla vineri, când ziua i se p`ru [i mai ap`s`toare. Amintirea \i revenea \n memorie, zguduitoare. {i se mai gândea [i la lucrurile \ngr`m`dite \n buc`t`rie, de care nu avusese vreme s` se ocupe. 134 LINDA CAJIO Ceilal]i comercian]i din centru depuseser` [i ei o activitate identic`. |n seara aceea, \nainte s` se \ntoarc` acas`, se plimb` pe alei [i constat` c` toate magazinele str`luceau, gata de deschidere. Ajungând \n parcaj, v`zu camioneta lui Patrick garat`, ca de obicei, aproape de ma[ina ei [i sim]i o \mpuns`tur` \n inim`. El \[i petrecuse f`r` \ndoial` ziua \n centrul comercial, dar nu se gândise s` treac` s-o salute. {i ce era surprinz`tor \n asta? se gândi ea cu moartea \n suflet. Nu o f`cuse, pe malul lacului, \n seara aceea, s`-[i dea seama c` nu e interesat de ea? Era epuizat` [i demoralizzat` când trecu pragul apartamentului [i lacrimile-i c`deau \n omleta pe care se for]a s-o m`nânce. Ca s`-[i \nfrâng` starea de deprimare, lu` o \nghe]at` de ciocolat` din congelator [i o degust` pe teras`, \ncercând s` se conving` singur` c` \i este mai bine singur`. C` via]a \n doi era plin` de constrângeri materiale [i morale. Nu era mai fericit` a[a? Putea s` se \ntoarc` acas` când vroia, s` g`teasc` ori nu, sau s` cânte „Liber` ca vântul". Dar [i liber` s` doarm` singur` \n pat [i s` priveasc` spre viitor de una singur`. Capitolul 9 Sâmb`t` diminea]`, Brooke se trezi \ntr-o form` de zile mari, \ncât se minun` [i ea. Era oare a[a doar fiindc` dormise atât de bine \n noaptea aceea? Sau fiindc` ziua inaugur`rii venise \n sfâr[it? Nu mai conta. Important era rezultatul. Sosi la Ruby's Slipper cu o or` \nainte de deschidere, ca s` se asigure c` totul este \n ordine [i gata pentru a primi clien]ii. Vânz`toarea care lucra cu ea sâmbetele nu \ntârzie nici ea s` apar` [i \mpreun`, f`cur` un ultim retu[ decora]iilor interioare. Brooke se duse pân` la u[` [i contempl` satisf`cut` rezultatul lungilor ore de munc`. |n acel moment, zgomote de trompet` \i atraser` aten]ia. Tân`ra surâse. Cu atâta agita]ie, aproape c` uitase de sosirea micii trupe de arti[ti benevoli pe care reu[ise s`-i recruteze miercuri prin telefon. Da, cu siguran]`, putea fi mândr` de ea. 136 LINDA CAJIO Se a[ez` \n u[`, ca [i vânz`toarea, pentru a asista la lansarea baloanelor de c`tre clovni, pe aleile centrului comercial. |l z`ri pe Patrick care deschidea sala de jocuri. Imediat ce-l recunoscu, inima \ncepu s`-i bat` mai tare, punându-i \n pericol lini[tea abia rec`p`tat`. A[a c` binecuvânt` sosirea primei cliente. Dac` reu[ea s` se concentreze cu toat` energia asupra muncii, poate c` reu[ea s` se desprind` de acest diavol de b`rbat! |n diminea]a aceea, magazinul nu se goli nici o clip` [i le mul]umi din adâncul inimii tuturor acelor clien]i care nu numai c` umpleau casa de marcaj, dar o [i ajutau s` nu aib` gânduri negre. Brooke tr`gea din când \n când cu urechea, pândind zgomotele de la „Curcubeul electric", dar Patrick n-o min]ise când o asigurase c` sala de jocuri e perfect izolat` fonic. De fiecare dat` când se uita, vedea tineri intrând [i ie[ind [i se bucur` sincer pentru el. Era de-a dreptul \ncântat` c` sala de jocuri avea atâta succes. Patrick era un b`rbat c`ruia nu-i lipseau calit`]ile [i ea \i dorea tot succesul pe care-l merita. Nu-l iubea, cu siguran]`, dar nu putea s`-i aduc` vreo vin`. Nici m`car tat`l ei n-o iubise mai mult... Gândul acesta \i trecea prin minte exact \n momentul când ridic` privirea ca s` primeasc` un nou client. Uluit`, se uit` la b`rbatul care nu era altul decât... tat`l s`u. ALEEA FLORILOR 137 – Bun` ziua, Brooke, \i spuse el cu vocea sa grav` pe care ar fi recunoscut-o dintr-o mie. Tân`ra clipi, uitându-se \n ochii alba[tri cenu[ii, la p`rul lui c`runt [i la pieptul lui puternic. – Tata? – S` m` fi schimbat atât de mult numai pe parcursul unei luni? spuse el surâzând larg. – Nu, nu. Bine\n]eles! Dar ce... faci? Jonathan Brady izbucni \n râs [i se \ndrept` spre ea s-o \mbr`]i[eze. – Nu vrei s`-l salu]i pe b`trânul t`u tat`? Am venit s` asist la inaugurarea de la Ruby's Slipper, atâta tot! \i r`spunse el firesc. |n timp ce-l \mbr`]i[a se gândea c` pentru ea lucrurile nu erau tot atât de simple. – Am crezut c` ai vreo reuniune la Amarillo! insist` ea. – Nicidecum. Am luat avionul de diminea]` ca s` pot prânzi cu fiica mea, cred c` directorii au [i ei o pauz` pentru dejun, nu-i a[a? {i o s` plec disear`. Brooke respir` adânc. – Ai f`cut tot drumul `sta... doar pentru a lua masa cu mine? – Da. Ce-ar fi s` mergem chiar acum? Mi-e foame [i \mi place s` am grij` de mine. Brooke \l aprob` [i-[i lu` geanta de dup` tejghea. Cum tân`ra vânz`toare p`rea cam nel`murit` de situa]ie, Brooke \i d`du explica]iile necesare. 138 LINDA CAJIO – Ana Peck. Tat`l meu, Jonathan Brady. Ana o s` lipsesc pentru dejun. Sper s` nu fie vreo aglomera]ie \n magazin la ora asta. – Nu-]i face griji, o s` m` descurc f`r` probleme [i singur`, \i surâse tân`ra ar`tându-i u[a. Când ie[ir`, Jonathan \i \ntinse bra]ul fiicei sale. – Ei bine, care-i cel mai bun restaurant din galeria asta? – N-am nici o idee, fiindc` asta este ziua inaugural` pentru toate magazinele. Se gândi o clip` [i ad`ug`. – |]i place buc`t`ria chinezeasc`? – Foarte mult. – |n cazul acesta, hai s` \ncerc`m la „Dragonul ro[u". Prea surprins` de vizita nea[teptat` a tat`lui ei, Brooke nici nu \ntoarse capul când trecur` pe lâng` „Curcubeul electric". Proprietarii restaurantului o recunosur` [i-i propuser` o mas` pentru dou` persoane, un pic mai departe de ceilal]i clien]i. Dup` ce ascultar` recomand`rile chelnerului, se hot`râr` s` comande. R`maser` singuri, se privir` un pic \ncurca]i [i \ncepur` s` vorbeasc` amândoi \n acela[i timp, ceea ce \i f`cu pe amândoi s` izbucneasc` \n râs [i atmosfera se destinse. – E rândul t`u s` vorbe[ti, spuse tân`ra. Pân` la urm`, tu e[ti cel care ai f`cut atâta drum ca s` m` vezi. ALEEA FLORILOR 139 – Pari destul de surprins`. – Desigur. Te credeam ocupat sâmb`ta... cu fiul t`u. – {i deci nu am timp [i pentru tine! Brooke ridic` din umeri. – Pân` acum ai fost tot timpul ocupat. Cu palmele pe mas`, Jonathan se aplec` spre fiica sa. – Vreau s`-]i spun o poveste, Brooke. – Am trecut de vârsta pove[tilor cu zâne, \i replic` ea cu o mutr` plictisit`. – E vorba de o poveste real`. Aceea a unui b`rbat care avea o asemenea adora]ie pentru so]ia lui, \ncât la moartea acesteia s-a \nchis \n propria durere, ignorând restul lumii. Urm` o pauz`, dup` care continu`: – B`rbatul acela eram eu, [i cuno[ti urmarea. Ceea ce nu [tii, este cât de mult regret c` mi-am petrecut to]i anii preocupat s`-mi oblojesc propria ran`, f`r` s` ]in cont de tine. – Este motivul pentru care ai venit la petrecerea pe care am organizat-o la Portland, pu]in \nainte de plecarea mea? Voiai s`-mi spui asta? – Da, r`spunse el, mirat c` ea ghicise. Dar nu era nimic de mirare, evident. Patrick \i deschisese ochii. – {i... mi-ai vorbit atât despre Franck, ca s`-mi ar`]i c` te-ai schimbat? mai ad`ug` ea. 140 LINDA CAJIO – Exact. Te-ai \ndoit? – Nu. Nu \n acest moment. Chelnerul aduse dou` platouri aburinde. – De fapt, \n seara aceea eram teribil de nefericit`, relu` ea dup` ce fur` din nou singuri. – {i atunci, ai acceptat postul `sta, \n Texas. Tân`ra \l aprob`. – Aveam inten]ia s` te invit s` te \ntorci la Seattle, Brooke. De aceea am venit la petrecere. Pentru a-]i spune c` fac ni[te amenaj`ri \n garaj [i apoi voi face un apartament separat. – Adev`rat? murmur` ea, cu ochii \nc`rca]i de lacrimi. – Da. Adev`rat. Credeam c` puteam \ncerca un nou \nceput. S` \ncerc`m s` avem o rela]ie... cel pu]in amical`. Râse, lipsit de veselie. – Dar cred c` \]i ceream prea mult. |n orice caz, vreau s` [tii cât de mult regret c` te-am f`cut s` suferi. N-am vrut asta, [tii bine. Cu gâtul uscat, ea \[i [terse ochii pe furi[. Apoi ridic` privirea, sim]ind c` tat`l ei se uita la ea. – Ce e? De ce te ui]i a[a la mine? – Sunt frapat de asem`narea cu mama ta, r`spunse el, cu vocea tremurând`. Acela[i p`r, aceia[i ochi, aceia[i pistrui. {i dup` toate aparen]ele, acela[i caracter afurisit! mai spuse el, surâzând. Surâse [i ea. ALEEA FLORILOR 141 – De ce spui asta? – Pentru c` n-am uitat toate festele pe care mi le-ai jucat, \n adolescen]a ta. Brooke \[i mu[c` buzele. – Eram geloas` pe Judy [i pe bebelu[. Pentru ei aveai mereu timp, dar pentru mine nu... – N-o iube[ti pe Judy, nu-i a[a? – |ntr-adev`r! – Cunoscând-o, ai s` descoperi c` nu-i lipsit` de calit`]i. {i fiindc` veni vorba, am discutat o mul]ime cu patronul t`u, alalt`ieri, când i-am telefonat s`-mi spun` data inaugur`rii. – Ah! – Da, [i mi-a spus c` postul din Seattle mai este \nc` de actualitate [i, dac` te intereseaz`, te a[tepat`. Ea \[i \mpinse farfuria. – Ce spui Brooke,? insist` Jonathan.. Vrei s` te \ntorci cu mine acas`? D`-mi o [ans` s` repar gre[elile trecutului! N-o s` regre]i, \]i promit. – Tocmai am semnat un contract pe doi ani cu proprietarul apartamentului \n care stau acum. – O s`-i dau eu suma cerut`. – {i... prietenii mei? – Ai venit de pu]in` vreme \n Amarillo. Presupun c` n-ai putut s`-]i faci prea mul]i, \n numai dou` s`pt`mâni de zile. 142 LINDA CAJIO – Nu fi atât de sigur! replic` ea cu un aer atât de ofensat, \ncât pe Jonathan \l f`cu s` surâd`. – Nu m-am \ndoit evident, c` ai avea prieteni. Dar cred c` ]i-ar mai bine acolo, \n Est. – Da, desigur, admise ea cu un suspin. – Nu-]i cer decât s` te gânde[ti la propunerea mea. Nu e[ti obligat` s` te hot`r`[ti imediat. E[ti oricând binevenit` la noi. – Acest „la noi" se refer` la tine, la Judy [i la Franck, presupun? Jonathan aprob` [i tân`ra schi]` o grimas`. – A[ fi ipocrit` dac` a[ spune c` mor de dorin]a de a sta sub acela[i acoperi[ cu ei. Le port pic`… [I ]ie la fel. Trebuie mai mult decât o simpl` mas` ca s` [tergem ace[ti dou`zeci de ani \n care n-am comunicat. El d`du din cap. – E un \nceput, Brooke. – Da, un \nceput frumos... {i chiar dac` nu m` re\ntorc la Seattle, chiar [i dac` nu m` \n]eleg cu Judy [i Franck, noi doi vom forma \ntotdeauna o familie. Jonathan \i lu` mâna [i i-o strânse \ntr-a sa. F`când abstrac]ie de zgomotul \nconjur`tor, Patrick Sawyer se plimba pe culoarele s`lii de jocuri, veghind ca totul s` se desf`[oare cât mai bine. |[i arunc` ochii pe ceas ALEEA FLORILOR 143 [i se \ndrept` spre u[`. Din prag, arunc` o privire spre magazinul vecin. Ca [i data precedent`, v`zu un magazin plin de clien]i [i o singur` persoan` care se ocupa de ei: tân`ra vânz`toare. Incapabil s` mai suporte suspansul acesta, \mpinse u[a de la Ruby's Slipper. Se duse direct la vânz`toare. – Vreau s` v` vorbesc. – Imediat ce termin de servit pe doamna aceasta, domnule. Patrick \[i st`pâni cu greu ner`bdarea [i se sprijini de tejghea. |n cele din urm` vânz`toarea se apropie de el, cu surâsul pe buze. – V` ascult. – Cine este b`rbatul cu care Brooke a plecat s` ia masa? o \ntreb` el,ro[indu-se. Ana clipi din ochi [i-i arunc` o privire suspicioas`. – Nu v`d de ce ar trebui s` v` r`spund, nici nu v` cunosc. – Sunt proprietarul s`lii de jocuri de al`turi [i... un prieten al lui Brooke, \i r`spunse el. Dar, \n mod evident, tân`ra nu consider` aceast` explica]ie suficient`. – {ti]i, nu cred c` o s` mai treac` mult pân` o s` se \ntoarc`. Pute]i atunci s-o \ntreba]i chiar pe ea. – Nu-mi pot petrece aici toat` dup`-amiaza! \i spuse el iritat. Sunt \ngrijorat. Nu l-am mai v`zut pe b`rbatul acela pe aici. Ana se uit` atent` la el [i-i surâse din nou, de data aceasta cu simpatie. 144 LINDA CAJIO – N-ave]i nici un motiv de \ngrijorare. S-a dus c` m`nânce cu tat`l ei. Tat`l ei? A[adar, b`rbatul acela de cincizeci de ani, foarte seduc`tor, nu era, a[a cum crezuse el, vechiul logodnic, cu care ea rupsese leg`tura \ntr-o sal` de jocuri [i care venise s-o caute. Tat`l ei... era perfect. Poate o s` se \mpace \n timpul dejunului. Spera sincer. Dac` n-ar fi fost \ndr`gostit de Brooke, ar fi apreciat-o oricum, ca s`-i doreasc` fericirea. Patrick \i mul]umi vânz`toarei, p`r`si \n grab` Ruby's Slipper [i se \ntoarse la sala de jocuri. |n drum o z`ri pe Brooke [i pe tat`l ei la cap`tul aleii. Se gr`bi s` \nchid` u[a s`lii de jocuri. |n spatele geamului, \i v`zu cum trec [i sesiz` aerul str`lucitor al fetei. Era absolut magnific`. Se uit` dup` ea cum se dep`rteaz`, cu inima b`tându-i nebune[te [i \[i trecu mâna prin p`r. – Hahal de tine, Sawyer, morm`i el, cred c` ai \ncurcat-o! Mai \ntâi accesul acela de gelozie, când o v`zuse la bra]ul b`rbatului, apoi emo]ia aceasta ce-l cuprinsese v`zând-o atât de fericit`. El care se credea vindecat de dragoste pentru totdeauna dup` nefericita poveste cu Stephanie, acum nu mai era atât de sigur. Ce era de f`cut? S` se \ntoarc` la Ruby's Slipper [i s`-i spun` pur [i simplu „te iubesc"? Dup` scena de pe malul lacului, risca s`-l considere nebun. El \nsu[i, avea propriile \ndoieli, \n privin]a s`n`t`]ii mintale... ALEEA FLORILOR 145 Deci, trebuia s` avanseze cu pruden]` pe acest teren dificil. |i va face o mic` vizit`, ea o s`-i vorbeasc` despre tat`l ei [i el o s` admit` c` s-a purtat ca un idiot. Ca un „cretin", dac` ]inea ea neap`rat! Apoi vor merge \n spatele magazinului, se vor s`ruta cu foc [i... Patrick scutur` din cap. }inând cont de num`rul mare de clien]i care se tot fâ]âiau prin centrul comercial, dezbaterile amoroase din spatele magazinului i se p`reau cam greu de realizat. {i de fapt, nici nu era sigur c` Brooke o s` vin` cu el [i o s` i se d`ruiasc`. {i \n realitate, asta nici n-o tenta prea tare. Ceea ce dorea, era s-o ia pe Brooke Brady de nevast`! Dorea s`-i devin` so]ie, \n fa]a oamenilor [i a lui Dumnezeu. Dorea o s`rb`toare cu prietenii [i cu familia, o camer` mobilat`, o lun` de miere. Dorea ca „dragostea" s` rimeze cu o „ve[nicie". Mama lui va r`mâne s` locuiasc` \n casa din Aleea Florilor [i el va construi alta. Via]a cu toat` familia era minunat`, dar via]a \n doi era [i mai minunat`. |[i vor costrui un c`min, vor avea copii... – M` scuza]i, domnule... Patrick tres`ri [i se uit` fix la adolescentul care st`tea \n fa]a lui. – Mi-a r`mas o fis` \n]epenit` \n aparat. 146 LINDA CAJIO D`du din cap [i-l urm`, abandonând visarea. Pentru c` de visare era vorba. Fiindc` dac` ar fi parcurs distan]a care-l separa de Ruby's Slipper [i i-ar m`rturisit dragostea sa lui Brooke, aceasta ar fi refuzat probabil s`-l asculte. Dar pentru atâta lucru nu era dispus s` renun]e! Pendula de la „Curcubelul electric" ar`ta 4 [i 40 când Patrick \i anun]` pe angaja]i c` o s` lipseasc` un timp. Intr` \n magazinul de \nc`l]`minte, unde o g`si singur` pe Brooke, cu excep]ia a dou` fete care \ncercau ni[te pantofi cu toc [i care p`reau c` nu se gr`besc deloc. Brooke era aplecat` asupra registrului de contabilitate. Se \ndrept` f`r` nici o ezitare spre ea. – Bun` seara, murrmur` el. Parfumul de flori al fetei \i gâdil` n`rile [i sim]i \n acel moment cât de mult \i lipsise. Ea ridic` privirea [i-i surâse. – Bun` seara. Ei, cum merg ast`zi lucrurile la „Curcubeul electric"? – Nu am de ce s` m` plâng. Dar tu? – Ziua asta o s` r`mân` de pomin`. Din mai multe motive... Patrick cuno[tea motivele, dar nu ]inea neap`rat s` le spun` cu voce tare. Se uit` \n jur. – Unde-i vânz`toarea? – S-a dus la o cafea... [i se \ntoarce \n câteva minute, spuse ea, uitându-se la ceas. ALEEA FLORILOR 147 – De ce e[ti atât de sigur`. – Fiindc` am amenin]at-o c` o dau afar` dac` \ntârzie mult! {i eu trebuie s` stau jos [i s` beau o cafea. – {i dac` am bea-o \mpreun`? – De acord. Ana trecu pragul, suflând din greu. – Am fugit tot drumul! – |l cuno[ti pe vecinul nostru, proprietarul s`lii de jocuri? \ntreb` Brooke, gata s` fac` prezent`rile. – |ntr-un fel... Brooke \ncrunt` din sprâncene auzind r`spunsul `sta [i Patrick se gr`bi s-o conduc` spre u[`. – Sunt \napoi \n zece minute, Ana! mai apuc` ea s` strige, \nainte s` ias`. Cum nu prea aveau mult timp la dispozi]ie se a[ezar` la tejgheaua unui bar situat la câ]iva metri. Brooke se urc` pe scaun [i scoase un oftat prelungit. – Mmmm... Este prima mea pauz`, dup` masa de prânz. – Unde ai mâncat? se interes` el, profitând de ocazie. Eu am vrut s` v`d cum este la restaurantul grecesc din apropiere, care este cu totul acceptabil. – Eu am luat masa la Dragonul Ro[u... cu tat`l meu! – Tat`l t`u? exclam` el, mimând surpriza. – Chiar el, \n persoan`. Vroia s` ia avionul de dup`amiaz`, dar l-am convins s` r`mân` pân` mâine. Poate dormi pe canapeaua din salon. „Ce fericit!..." se gândi Patrick. 148 LINDA CAJIO – Mâine diminea]` o s`-l duc s` vad` ora[ul. O s`-[i dea seama [i el de ce nu vreau s` m` mai \ntorc la Seattle. – La Seattle? – Vrea s` m` \ntorc acas`. – {i l-ai refuzat, nu-i a[a? Ea \[i a[ez` cu gra]ie o [uvi]` de p`r care-i c`zuse pe fa]`. – Nu tocmai, pentru c` perspectiva asta nu-i chiar lipsit` de interes. Dar oricum, dac` ar fi s` accept, n-a[ face-o imediat. Mi-am luat unele angajamente aici. Printre altele [i contractul de \nchiriat pe doi ani. |[i termin` cea[ca de cafea. – |n]eleg c` v-a]i \mp`ctat... – Atât cât se putea, având \n vedere situa]ia de pân` acum. Dar o rela]ie dificil` care dureaz` de dou`zeci de ani nu se rezolv` \n câteva ore. Mai trebuie timp. Trebuie s` \ncerc s` m` \n]eleg cu Franck [i Judy. {i el [tie c` nu-i voi considera niciodat` ca pe adev`rata mea familie. Deci problemele nu erau nici pe departe rezolvate. Brooke n-o s` plece curând din Amarillo. |[i aminti de remorca g`sit` pe câmp. – }i-ai recuperat lucrurile? o \ntreb` dintr-o dat`. – Da, nu sunt toate \n stare excelent`, dar... – Ar fi trebuit s` vin cu tine. – }inând seama de \mprejur`ri, mai bine c` n-ai venit. – Prin „\mprejur`ri" \n]elegi f`r` \ndoial` cele \ntâmplate la malul lacului? Ea \i confirm`, se uit` la ceas [i se ridic`. ALEEA FLORILOR 149 – Cele zece minute de pauz` au trecut! Mergând pe alee, Patrick \i zise: – Ascult`, \n leg`tur` cu... – Cu ce? – |]i datorez scuze, pentru miercuri seara. – Nu spune prostii Patrick. A fost doar o simpl` eroare de interpretare. Se \ntâmpl` adesea \n jocurile seduc]iei! „Joc de seduc]ie"! Sarcina n-o s` fie u[oar`, cu siguran]`. O prinse de bra]. – Brooke, eu... |n momentul acela, se auzir` strig`te. Amândoi \ntoarser` capul [i z`rir` o aglomera]ie \n fa]a „Curcubeului electric". Angajatul lui Ppatrick \i f`cu semn cu mâna. O l`s` pe tân`r` [i alerg` \ntr-acolo. Capitolul 10 Cuprins` de spaim`, Brooke porni pe urmele lui. Cu inima b`tându-i puternic, \l v`zu pe Patrick \ntr-o discu]ie agitat` cu un b`rbat aflat \n stare de ebrietate. Acesta protesta fiindc` pierduse la unul din aparate [i cerea banii \napoi. La câ]iva metri de ea, Patrick \ncerca s`-l calmeze [i ea se sim]i grozav de \nsp`imântat`, pân` când necunoscutul se calm` [i se \ndep`rt`. |i f`cu un mic semn cu mâna de la distan]` lui Patrick, din cauza mul]imii de curio[i [i se duse spre magazinul ei. „P`cat..." se gândi \mpingând u[a de la Ruby's Slipper. Tocmai aveau o conversa]ie interesant`. Dup` toate aparen]ele, Patrick se gândise la cele \ntâmplate miercuri sear` [i voia s`-i spun` ceva. Masa luat` \mpreun` cu tat`l s`u \i d`duse aripi lui Brooke. |i redase \ncrederea \n ea \ns`[i. Se sim]ea din nou ALEEA FLORILOR 151 gata s` lupte pentru ceea ce-[i dorea mai mult pe lume. Dragostea lui Patrick. |n timp ce luase masa cu tat`l ei, \n]elesese dou` lucruri de extrem` importan]`. |n primul rând, c` era capabil` s` inspire dragoste [i c` nu mai considera Seattle ca fiind c`minul ei. Dar asta era oare suficient ca s` se simt` „acas`" \n Amarillo? Era ora nou` [i jumatate când lu` \ncas`rile \n geant` [i \nchise Ruby's Slipper \n urma ei. Ana nu lucra decât pân` la ora [ase, a[a c` fusese singur` mai mult de trei ore [i acum se sim]ea epuizat`. Scoase un suspin adânc [i puse cheile \n po[et`. {i... se trezi nas \n nas cu b`rbatul care \n acea dup`-amiaz` f`cuse scandal la „Curcubeul electric". – La ce or` se \nchide acolo? o \ntreb` el, ar`tând cu degetul spre sala de jocuri. Respira]ia \i era grea de alcool [i Brooke se d`du instinctiv, \napoi. – Cam peste vreo dou` ore, \i r`spunse ea cu aplomb. Nu era adev`rat. Patrick \i spusese c` \nchide pe la zece. Dar ghicind c` b`rbatul urm`re[te s` continue discu]ia cu ea, \l min]ise, sperând c`-l va descuraja [i-l va determina s` plece. – Dou` ore? repet` el strâmbându-se. Bine, atunci cred c` va trebui s`-mi ]ii companie, micu]o... Brooke se crisp`. Incidentul o contraria, dar n-o speria. Se g`sea \ntr-un loc public [i deci nu avea de ce s` se team`. 152 LINDA CAJIO – |mi pare r`u, dar e imposibil, replic` ea, sigur` de ea. Alt` dat`, poate... O lu` din loc dar \ndividul i se a[ez` \n fa]` [i-i puse mâinile pe umeri. – Nici vorb`, seara asta! Ea se uit` \n jur, gata s` cear` ajutor. Dar nu era nimeni la ora aceea târzie. Toate magazinele \nchideau la ora nou`, cu excep]ia cinematografului [i a s`lii de jocuri. Sala de cinema era \n cel`lalt cap`t al aleii. Nu-i r`mânea decât „Curcubelul electric". Arunc` o privire plin` de speran]` \ntr-acolo [i \[i mu[c` buzele. A[a cum \i promisese Patrick, u[a era \nchis`, \n`bu[ind zgomotele. – Hai, vino, repet` b`rbatul, \ncercând s-o trag` \n direc]ie opus`. Am o sticl` \n ma[in`. N-o s` ne plictisim \mpreun`... Luptând cu panica, Brooke reu[i s` schi]eze un surâs palid. – Ascult`, eu... – Nici un „ascult`", mârâi b`rbatul \ncepând s` trag` de ea. Ea arunc` o privire disperat` spre aleea pustie [i, de spaim`, scoase un strig`t prelung care r`sun` \n lini[tea dimprejur. |n momentul urm`tor, ca prin minune, Patrick ie[i din sala de joc [i alerg` spre ei. B`rbatul care-l v`zuse [i el, se puse imediat \n pozi]ie de lupt`. ALEEA FLORILOR 153 – Brooke, d`-te de o parte! Tremurând ca o frunz`, se execut`. Cei doi b`rba]i erau de talie egal` [i la fel de porni]i, unul \mpotriva celuilalt. Alcoolul p`rea c` \nzecea puterile individului acela sinistru. Terorizat`, nu-i trebui prea mult ca s` \n]eleag` c` lui Patrick n-o s`-i fie u[or s`-i vin` de hac [i, o lu` la fug` s` caute un gardian. |l g`si la cap`tul aleii, venind \n goan` spre locul incidentului [i comunicând \n aparatul de emisie recep]ie. |n câteva momente sosir` [i poli]i[tii, care puser` c`tu[ele scandalagiului. Brooke le spuse c` o s` fac` o plângere, dar mai târziu. Pe moment, dorea doar s` se ocupe de Patrick, care era \nc` sub impresia celor \ntâmplate. De cum se \ndep`rtar` oamenii legii, \[i duse bra]ele dup` gâtul lui [i-i acoperi obraji de s`rut`ri. – Nu... sunt plin de sânge, murmur` el strâmbându-se de durere. Avea o t`ietur` la b`rbie [i sângele \i curgea pe c`ma[`. – Sper c` nu ]i-a f`cut r`u, ad`ug` el, reg`sindu-[i deodat` \ntreaga energie. Tân`ra se gr`bi s`-l lini[teasc` [i-l lu` de bra], ducându-l spre sala de baie de la Ruby's Slipper. Acolo \i cur`]` fa]a,cu ajutorul unui prosop muiat \n ap`. – Ai o fa]` \nfrico[`toare... murmur` ea, oscilând \ntre râs [i plâns. 154 LINDA CAJIO – Poate, dar m` simt mai \n form` ca oricând. – }i-ar pl`cea, de exemplu, s` mai faci pe b`t`u[ul, Patrick Sawyer? Trebuie s`-]i spun c` am fost... uluit`, ca s` nu zic [ocat` de energia de care ai dat dovad` \n \nc`ierare. Nu te credeam \n stare de o asemenea violen]`... – S-ar p`rea c` nu m` cuno[ti atât de bine precum crezi. „Dar suficient ca s` te iubesc la nebunie", \i r`spunse ea \n gând. – A[a o fi. Poveste[te-mi unde ai \nv`]at s` te ba]i a[a. E[ti unul din copiii str`zii, care a trebuit s` se lupte ca s` supravie]uiasc`? |i puse \ntrebarea pe un ton deta[at, gândindu-se c` avusese o copil`rie fericit` \n sânul familiei. Dar \ntrebarea nu-l f`cu s` zâmbeasc`, a[a cum \[i \nchipuise. Patrick \ndrept` spre ea o privire grav`. – Am fost copilul unui alcoolic... [i nu m-am b`tut niciodat` pân` la paisprezece ani. Dar \ntr-o sear`, tata a lovit-o pe mama. A fost prea mult. Când l-am l`sat din mâini, \n noaptea aceea, cred c` a fost mul]umit s` plece. {i când i-am spus c` o s`-l omor dac` se \ntoarce, cred c` a \n]eles c` nu glumesc. Tonul implacabil cu care rostise cuvintele Patrick o \nsp`imântar` pe Brooke, la fel ca privirea lui crunt`. – Nu... nu [tiam, se bâlbâi ea. – Desigur. {i nici tipul `la infect care te-a atacat nu [tia nimic de promisiunea care am f`cut-o atunci, când l-am dat afar` pe tata.. ALEEA FLORILOR 155 – Ce promisiune? \l \ntreb` Brooke \ncet. – |n seara aceea, am jurat s` nu las pe nimeni s` ridice mâna asupra cuiva pe care-l iubesc. Cuprins` de o ame]eal` nea[teptat`, ea se ag`]` de gâtul lui [i se lipi de el. – {i eu fac parte dintre cei pe care-i iube[ti? [opti ea abia auzit. |ncrederea \n sine, de curând reg`sit`, \i lipsea tocmai acum. Patrick surâse. Era poate nervos, dar Brooke nu-[i dorea nimic mai mult. O \ndep`rt` pu]in, ridicându-i b`rbia [i sorbind-o din priviri. – Da, \i r`spunse solemn. Dar eu sunt printre cei care-i iube[ti? – Da, r`spunse ea, f`r` ezitare. El o lu` atunci \n bra]e, intrând \n magazin [i o \nvârti prin Ruby's Slipper, sco]ând chiote de bucurie. Nebun` de fericire, Brooke se ]inea strâns de el, râzând din toat` inima. Epilog – Am o coafur` \nfior`toare! exclam` Brooke, uitându-se critic \n oglind`. Era \n camera lui Sarah Sawyer, la câ]iva centimetri de o oglind` mare de toalet`. – Ba nu, o asigur` Cynthia. Cocul `sta \]i vine de minune. Brooke se d`du \napoi [i \[i vântur` rochia de m`tase sidefie. – {i rochia asta... strâns` pe talie. – Este o ]inut` perfect`, draga mea, afirm` Sarah. – Dar... ar trebui poate s` dau jos colierul `sta de perle. E... un pic cam prea \nc`rcat, nu? – Deloc, \i spuse [i Ruby Lloyd, care venise cu avionul cu o sear` \nainte. E[ti magnific`, Brooke. Pur [i simplu magnific`! – }i-e fric` s` te m`ri]i? o \ntreb` atunci Emmy, privind-o cu ochii mari. Brooke \[i mu[c` buzele. ALEEA FLORILOR 157 – Eu... da. – }i-e fric` deci de Patrick? insist` [i Shelly, mirat` [i totodat` curioas`. Brooke izbucni \n râs. – Nu, desigur. Dar abia a[tept s` sc`p`m o dat` de tot ritualul acesta. – Desigur. F`r` asta ar fi mai u[or, admise [i Sarah uitându-se admirativ la viitoarea ei nor`. Mult mai u[or. Atât de u[or. Dar... Deocamdat` \ns`, trebuia s` dea ochi cu mul]imea de invita]i, s` intre \n biseric` la bra]ul tat`lui s`u, s`-l asculte cu aten]ie pe preot ca s` nu se \ncurce \n momentul când va trebui s` spun` „da"... Cobor\ scara cât putu de repede, cu un surâs pe buze [i intr` \n ma[ina decorat` cu voal alb. Pic`turi mari de ploaie \ncepur` s` se sparg` de parbriz când vehiculul ajunse \n fa]a bisericii. |[i ridic` ochii spre cerul plumburiu [i apoi se prinse de bra]ul \ntins al lui Jonathan Brady [i travers` naosul. La cap`tul culoarului, \ntr-un smoching superb, o a[tepta Patrick. Cu un surâs tremur`tor pe buze, se \ndrept` spre altar. Se \ntreb` dac` o vor ]ine picioarele pân` la sfâr[itul ceremoniei. Se cam \ndoia... Patrick \i f`cu atunci un semn cu ochiul [i toate temerile i se spulberar`, pentru a face loc unei bucurii f`r` margini. 158 LINDA CAJIO Câteva minute mai târziu, se auzir` sunetele solemne ale orgii, sporind emo]ia tinerei. |n spatele lor, fo[netul rochiilor o anun]` c` invita]ii se ridicaser` \n picioare. }inand strâns buchetul de trandafiri albi, Brooke ascult` cu aten]ie vorbele grave ale preotului, con[tient` c` intr` \ntr-o etap` decisiv` a existen]ei sale. De acum, nu mai trebuia s` fug`. Vocea nu-i tremur` nici un pic când rosti tradi]ionalul „da". {i nici mâna nu-i tremur` când Patrick \i puse un inel de aur pe deget. S`rutul pe care-l schimbar`, pentru a pecetlui unirea lor, era \nc`rcat de promisiuni. Travers` apoi din nou naosul, fericit`, la bra]ul celui care de acum \nainte \i era so]. Brooke Sawyer, doamna Sawyer... cuvintele acestea \i sunau melodios \n minte. Când erau pe punctul de a ie[i din biseric`, se auzi un bubuit de tunet care-i f`cu s` tresar` pe to]i. Se opri interzis`, privind lfulgerul alb care sfâ[ia cerul. |n acel moment, se auzi un zumzet \n apropiere care-i atrase aten]ia. – Chem toate unit`]ile, se auzi o voce artificial`, abia \n`bu[it` de stofa vestei lui Patrick. Toate unit`]ile, repet! Se anun]` o tornad` care se \ndreapt` spre Amarillo. Nu pare periculoas`. Trece]i la posturile voastre... Brooke [i Patrick se privir`, apoi izbucnir` \n hohote vesele de râs. ALEEA FLORILOR 159 }inând-o de bra] pe Brooke, Patrick se \ntoarse spre invita]i. – Doamnelor [i domnilor, m` tem c` mirele va trebui s` lipseasc` de la petrecere. Dar nu pentru mult timp. Nu uita]i s`-i p`stra]i [i lui ni[te [ampanie! Apoi se aplec` spre Brooke [i \nv`luind-o cu o privire dr`g`stoas` \i spuse \ncet: – De data asta, Dumnezeu o s` aib` grij` s` nu-mi mai cad` vreo ma[in` ro[ie pe cap! Sfâr[it