Colecistul

COLECISTUL Colecistul sau vezica biliară este un organ în formă de săculeţ, cu dimensiuni medii de 10 cm lungime pe 3 cm lăţime, localizat în contact cu faţa inferioară a fiactului. Aici se acumulează secreţia biliară. Forma colecistului este asemănătoare cu a unei mici pere alungite, cu fundul în relief de pe marginea liberă a ficatului şi gura de vărsare, în formă de peţiol, reprezentat de canalul cistic, terminată în canalul hepatic, formând coledocul. Peretele colecistului este alcătuit dintr-un strat dublu striat, care formează o reţea subţire, suprafaţa exterioară este parţial acoperităde peritoneu. Situat într-o depresiune de pe faţa inferioară a ficatului numită pat hepatic, colecistul se dilată treptat pentru a depozita secteţia biliară produsă de ficat şi se contractă pentru a devărsa periodic secreţia în intestin în timpu digestiei. Contracţia este produsă de unele substanţe din organism ( colecistokinină), de unele alimente ( gălbenuş de ou, ulei de măsline etc.) sau de medicamente ( de ex. Sulfat de magneziu) numite colagoge. Colecistul este adesea afectat de diferite boli, printre care cea mai frecventă fiind litiaza. Se manifestă şi inflamaţii acute sau cronice (colecistite), tumori benigne sau maligne sau parazitoze. COLECISTITA Colecistită acută. Inflamarea colecistului. Etiologic se recunosc următoarele forme- Colecistită acută primitivă- pot fi incriminate diverse obstacole anatomice extrinseci sau intriseci care toate joacă rolul unui calcu incavat. Colecisită acută secundară- unor stări septicemice sunt excepţionale. Cle care sunt mai citate apar în cadrul infecţiilor cu Salmonella sau infecţiilor paratifice. Colecistita acută parazitară- sunt incriminate ascaridioza şi lambila. Cele mai frecvente apar însă în cursul evoluţiei chistului hidatic hepatic, în momentul exteriorizării parazitului în lumenul arborelui biliar. Colecistita acută ichemică- prin obstrucţii tromboembolitice ale erterei cistice la arterosclerotici şi/sau diabetici, la care există microangiopatie intraparietală Tablo clinic: Colecistita acută se stabileşte pe prezenţa durerilor cu caracter colicativ, situate la nivelul hipocondrului drept, iradiate dorsal (umăr drept, omoplat), neinfluenţate semnificativ de antispastice, însoţite de fenomene de iritaţie peritoneală, febră, frison. Specific colecistietei acute este faptul că febra şi frisonul se produc înainte de durere şi apărarea musculară localizată. Pot apărea vărsăturile bilioase şi hiperleucocitoza. Alte simptome: greaţă şi flatulenţă. Palparea abdomenului încordat şi rigid provoacă dureri puternice. Persoana afectată este agitată, palidă, apar transpiraţiile şi palpitaţiile. În cazul în care se instalează o colecistită, este necesar repausul, se va înceta orice activitate fizică. Este indicat sa se administreze un anagezic, ca primă măsură de urgenţă ( piafen, algocalmin, ketonal, ketorol) şi un eventual antispastic ( No-Spa, scobutil). Tratament: Prin tratamentul tuturor formerol se încearcă cmbaterea procesului inflamator, cu ajutorul unor mijloace medicale ( administrarea de antibiorice, antitoxice, hepatoprotectoare, aplicarea unei pungi de gheaţă în zona afectată). După dispariţia tabloului acut sau în urma cronicizării formei, poate fi recomandată intervenţia chirurgicală: colecistectomie. Colecistectomia- Intervenţie chirurgicală care constă în extirparea colecistului. Este efectuată când, din cauza diferitelor afecţiuni, prezenţa colesitului devine inutilă sau dăunătoare, de exemplu în colici biliare recurente sau în dispepsie cu colelitiază recunoscută. Intervenţiile sunt recomandate în litiaze şi inflamaţii, leziuni adesea asociate. Colecistectomia este recomandată în litiază deoarece calculii pot migra prin canalele biliare, pe care le pot obtura; obturaţiile se manifestă prin durere şi icter. Colecistită cronică În unele cazuri, colecistita acutp se vindecă, însă se instaurează o stare inflamatorie cronică, acutizată periodic. Vezica biliară este contractatp, cu pereţii îngroşaţi şi calcifiaţi; au un conţinut tulbure, alcătuit din deşeuri. Tablou clinic: Simpotmele sunt mai degrabă vagi, de la senzaţia de greutate şi de balonare, mai ales după mese bogate în grăsimi, la eructaţie şi greaţă. Pacientul poate acuza durere uşoară în hipocondrul drept sau în spatele omoplatului sau al umărului drept, ori adevărate colici biliare. REGIM ALIMENTAR : Ce scoatem şi ce păstrăm în alimentaţie în caz de litiază biliară Alimentele permise sunt: - carne de pasăre şi vită, peşte slab proaspăt; - lapte dulce şi bătut, iaurt, brânză proaspătă de vaci, caş şi urdă; - ouă fierte moi, ochiuri româneşti, budinci şi sufleuri; - uleiuri vegetale (de măsline sau floarea soarelui) şi margarine, lipsite de colesterol; - pâine albă şi intermediară; - macaroane, spaghete, tăiţei, fidea, griş, orez; - fructe curăţate de coajă şi fără sâmburi, rase sau sub formă de compoturi şi jeleuri. Preparatele culinare trebuie să fie gustoase şi prezentate într-un mod cât mai atrăgător. Se vor lua mai multe mese pe zi în cantităţi mai reduse, la ore fixe, cu mestecare completă a alimentelor. Alimentele interzise care favorizează formarea calculilor sunt: - carnea de porc, oaie, raţă, gâscă, vânat şi peşte gras - grăsimi animale, slănină, cârnaţi, şuncă, mezeluri, afumături, tocături, sardele, sosuri cu rântaşi şi prăjeli, ouă tari sau prăjite, unt, brânzeturi grase şi sărate, smântână -frişcă, maioneză, conserve de carne şi peşte, pâine neagră şi proaspătă - ciuperci, legume bogate în celuloză grosieră (fasole boabe, varză, praz, mazăre), nuci, alune, prăjituri, cafea, ceai rusesc, cacao, ciocolată, condimente iuţi, tutun, băuturi alcoolice şi alimente prea reci (îngheţate, siropuri, bere). - de asemenea, se vor evita alimentele bogate în colesterol (ficat, rinichi, pancreas, viscere). Ce scoatem şi ce păstrăm în alimentaţie în cazul colecistitelor: Acutizarea sau cronicizarea bolii poate fi provocată prin infecţii locale şi, mai ales, printr-o alimentaţie necorespunzătoare: grăsimi animale, carne de porc, oaie, gâscă, raţă, vânat, peşte gras, mezeluri, afumături, marinate, prăjeli, rântaşi, brânzeturi grase şi fermentate, condimente picante (ardei iute, muştar, boia, piper), alcooluri tari şi deserturi cu alune, ciocolată şi cafea. Dintre preparatele culinare sunt interzise supele grase de carne, borşuri cu smântână, ciorbe grase şi cu fasole boabe. Sunt permise carnea slabă şi proaspătă de pasăre, viţel şi peşte, albuş de ou, omletă dietetică, caş proaspăt, pâine albă de o zi, macaroane cu brânză de vaci, condimente neiritante (tarhon, mărar, pătrunjel, leuştean, cimbru, dafin), legume preparate sub formă de supe, piureuri, soteuri, sufleuri, budinci sau salate, miere de albine, compoturi şi sucuri naturale de fructe. După mesele luate la ore fixe, este necesară o odihnă de minimum o oră. VEZICULA ŞI CĂILE BILIARE. SEMIOLOGIE Anamneza: Vârsta- la tineri apar mai frecvent calculii de bilirubinat de calciu ( anemii hemolitice). Litiaza colesterolicp predominantă la adult, iar neoplasmul veziculei biliare survine mai ales la văstnici, ca o complicaţie apărută după un timp lung de portaj al calculilor. Sexul- Suferinţele biliare au predominaţă netă feminină, iar în perioadele de modificări hormonale legate de ciclul menstural aceste suferinţe se exacerbează. APP- Litiaza biliară este frecvent asociată cu DZ, dislipidemia, obezitatea. Deasemenea este mai frecventă la cirotici. Neurozele adesea îmbracă forma unor diskinezii biliare (încetinirea secreţiei biliare). Condiţii de viaţa şi de muncă – Alimentaţia hipercalorică este implicată în producerea litiazei biliare. Alimentele colecistokinetice stau la baza declanşării unor diskinezii biliare. Simptome: Suferinţele biliare îmbracă două forme principale de manifestare: dispepsia biliară şi colica biliară. Dispepsia biliară- apare în colecistitele cronice ţi în disşineziile biliare şi se manifestă ca jenă în hipocondru drept, greţuri, gust amar, balonare, eructaţii (râgâituri), flatulenţă, fenomene exacerbate de grăsimi, sosuri şi alte alimente. Colica biliară- este o durere intensă, localizată in hipocondru drept, rar în epigastru, cu iradiere în spate, chiar în umărul drept, cu caracter de tensiune, cu durată de 1-2 ore, declanşată de alimente colecistokinetice, ameliorată de aplicaţii calde locale şi de antispastice. Adesea colica biliară este însoţită de vărsături şi astenie. Dacă apare frisonul şi febra, este posibil să fie vorba de angiocolită ( infecţie bacteriană a căii biliare). Examenul obiectiv general: Pacineţii cu colică biliară sunt agitaţi, în căutarea unei poziţii antalgice. Tegumentele, mucoasele şi sclerele (tuninca solidă a globului ocular) pot prezenta coloraţie icterică. Examenul obiectiv al veziculei biliare Inspecţia- se poate foarte rar observa o bombare a hipocondrului drept în caz de hidrops vezicular ( situaţia în care colecistul este dilatat şi umplut cu conţinut mucoid sau clar). Palparea – În colecistita acută este posibilă apărarea musculară la palparea superficială. Sensibilitatea poate fi testată prin palparea punctului colecistic sau prin manevra Murphy ( constă în plasarea mânii examinatorului în zona colecistocoledociană sub rebordul costal pe linia medioclaviculară; invitând bolnavul să inspire adânc, în momentul împingerii colecistului în mâna examinatorului se provoacă o durere vie). Palparea profundă poate pune în evidenţă plastronul subcostal, sau poate evidenţia vezicula biliară, mai ales dacă aceasta este destinsă. În obstrucţia coledociană printr-un neoplasm al capului de pancreas, pacientul este icteric şi prezintă colecist destins, semnul Courvoisier-Terrier (semn clinic caracterizat prin vezicula biliară destinsă, bine delimitată, renitentă- rezistentă la apărare, nedureroasă, nepalpabilă la obezi). Investigaţii complementare: Tubajul duodenal- se pot evidenţia modificări ale scurgerii bilei şi se prelevează bila pentru examenul de laborator. În sedimentul biliar se pot găsi leucocite în exces (infecţii), cristale de colesterol (risc de litiază), paraziţi (lamblia). Examenul radiologic simplu- se pune în evidenţă calculi radioopaci, vezicula de porţelan, pneumobilie. Colangiografia- se vizualizează arborele biliar, funcţionalitatea veziculei viliare, eventualele obstacole, iar prin metoda endoscopică se pot extrage calculii din coledoc. Ecografia- metoda de elecţie pentru examinarea veziculei şi căilor biliare. Putând preciza: aspectul pereţilor, prezenţa de calculi, cristale, calibrul căilor biliare. Pentru realizarea ei optimă este preferabil ca bolnavul să fie nemâncat. 7