UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE “CAROL I”

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate

Cristian BĂHNĂREANU

„ARMA ENERGETICĂ”
ÎN CONTEXTUL RELAŢIILOR
INTERNAŢIONALE
ALE ÎNCEPUTULUI DE SECOL XXI
© Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”

• Lucrarea a fost discutată în şedinţa Consiliului Ştiinţific al CSSAS

• Responsabilitatea privind conţinutul revine în totalitate autorului

Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”

Bucureşti, 2007 ISBN 978-973-663-673-8
 „Energy Weapon” in the International Relations Context
CUPRINS of the 21st Century Beginning

Argument..................................................................................5 Summary
• The international system and the energy scene * The
1. Sistemul internaţional şi scena energetică mondială.........7
system of international relations * The major actors of world
1.1. Sistemul relaţiilor internaţionale....................................7 energy scene • „Energy weapon” as a pressure instrument *
1.2. Principalii actori ai scenei energetice mondiale..........10 The economic war * Instruments of economic war * „Energy
weapon” • „Energy weapon” in International economic
1.2.1. Actori statali.......................................................10
policy * Oil crises * Nationalization of the Venezuelan
1.2.2. Actori non-statali................................................14 energy industry * Oil transactions in Iran * Military
2. „Arma energetică” ca instrument de presiune................21 campaign in Iraq * Russian energy blackmail * Other
2.1. Războiul economic........................................................21 disputes • Conclusion and proposals
2.2. Instrumente ale războiului economic............................23
2.3. „Arma energetică”.......................................................26 Abstract
3. „Arma energetică” în politica economică internaţională...33 Energy resources, especially oil and natural gases, were
and are the reason of cooperation or confrontation and conflicts
3.1. Crizele petrolului..........................................................33 between the actors of any historical epoch. The major military
3.2. Venezuela şi naţionalizarea industriei energetice........36 conflicts of the 20th Century were replaced with less violent
3.3. Iran şi tranzacţiile petroliere........................................37 “wars” for economic, technological or informational
domination. Nowadays economic war is a constant in relations
3.4. Campania militară din Irak..........................................38
between states and constitutes a more efficient instrument for
3.5. Rusia şi şantajul energetic............................................39 fulfilling some strategic objectives. In the last years, so-called
3.6. Alte dispute...................................................................44 „energy weapon” became much more important in international
Concluzii şi propuneri............................................................46 economic policy. Although this instrument is lacking
theoretical basis, in practice it is often used by actors of the
possessor – exploiter – producer – transporter – distributor –
consumer chain. The main goal of the “energy weapon” user is
to impose its will and influence the other actors’ behavior in
order to fulfill its own interests.

3 4
 Aşa-numita „armă energetică” a căpătat tot mai multă
importanţă în politica economică internaţională în anii din
ARGUMENT urmă. Deşi nu are o fundamentare teoretică foarte consistentă,
în practică acest instrument este adesea utilizat de „verigile”
lanţului deţinător – exploatator – producător – transportator –
Resursele energetice, în special petrolul şi gazele distribuitor – consumator. Scopul primordial al celui care o
naturale, au constituit şi constituie motiv de cooperare, dar şi de foloseşte este de a-şi impune voinţa şi a influenţa
confruntare şi dispute între actorii oricărei epoci istorice. comportamentul celorlalţi actori în scopul atingerii propriilor
Încă din cele mai vechi timpuri, triburile migratoare au interese.
căutat teritorii bogate în resurse naturale necesare traiului. Mai
apoi, marile imperii au căutat să-şi extindă influenţa asupra
zonelor bogate în resurse, pentru a-şi putea menţine şi
consolida puterea. Al Doilea Război Mondial a consacrat, prin
Germania, conceptul de susţinere a efortului de luptă prin
cucerirea de noi spaţii deţinătoare de resurse importante în
economia conflagraţiei.
Odată cu sfârşitul conflagraţiei mondiale şi reconstrucţia
economică, problematica resurselor energetice a căpătat noi
valenţe. Astfel, energetica internaţională a fost reglementată
prin înfiinţarea Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol
(OPEC), stabilirea de cote de producţie, fixarea preţurilor la
bursele de la New York şi de la Londra etc.
În prezent, poziţionarea unui stat şi rolul acestuia în
ierarhia internaţională şi în „ecuaţiile” de putere nu se mai
bazează doar pe forţa lui armată. Astfel, marile conflicte
militare ale secolului XX au fost înlocuite cu „războaie” mai
puţin violente, duse pentru dominaţie economică, tehnologică,
informaţională etc. Războiul economic este acum o constantă a
derulării relaţiilor dintre state şi constituie un instrument mult
mai eficient pentru atingerea unor scopuri strategice. În cadrul
acestuia, competiţia pentru accesul, controlul şi distribuţia
hidrocarburilor nu a scăzut în intensitate ci, dimpotrivă, este din
ce în ce acerbă, spectrul epuizării acestora accentuând şi mai
mult această luptă.

5 6
 Capitolul 1 trebui centrată pe protecţia individului. Această idee se bazează
SISTEMUL INTERNAŢIONAL ŞI SCENA pe două principii şi anume:
ENERGETICĂ MONDIALĂ - interesele de securitate ale statului nu trebuie să intre în
contradicţie cu interesele de securitate ale cetăţenilor;
Manifestarea puterii în actualul mediu de securitate nu se - condiţiile de securitate cerute de populaţie pentru
mai face doar în termeni de forţă militară, ci va depinde, mai bunăstarea sa, faţă de care statul are responsabilitatea de a se
ales, de potenţialul economic, tehnologic şi informaţional, de asigura că sunt satisfăcute, nu sunt limitate doar la problemele
accesul la resursele necesare unei dezvoltări prospere şi militare, ci includ toate aspectele politice, sociale, economice,
durabile. Centrul de greutate al disputelor şi competiţiilor pentru culturale, ecologice care le asigură o viaţă lipsită de griji.
întâietate s-a mutat dinspre sfera militară spre sfera economică Definiţia dată de Laurence Martin, care afirmă că
şi se derulează pe spaţii geopolitice, iar remodelările mediului securitatea reprezintă „asigurarea bunăstării viitoare”1
de securitate local, regional şi global depind în mare măsură de surprinde tocmai această latură economico-socială a
resursele energetice. În ultimă instanţă, de economie sunt legate securităţii. Prin urmare, se demonstrează că nu pot exista pace
gradele de dependenţă/independenţă, interdependenţă şi socială şi prosperitate economică fără a se asigura securitatea
subordonare ale statelor. la toate nivelurile de organizare socială, de la nivelul
individului şi până la cea globală. Aşadar, aspectele
1.1. Sistemul relaţiilor internaţionale internaţionale ale securităţii au câştigat şi câştigă din ce în ce
Contradicţiile grave, distorsiunile şi disfuncţionalităţile, mai multă importanţă. Securitatea nu se limitează doar la cea
mai ales economice, ce s-au manifestat în epoca post-Război naţională şi nu poate fi „total detaşată de condiţiile sistemice
Rece au influenţat sistemul relaţiilor internaţionale în sens globale”2.
evident negativ. Ele şi-au pus amprenta asupra stării şi Definirea sistemului relaţiilor internaţionale este deosebit
evoluţiei fiecărui stat în parte, afectând în diferite grade de utilă pentru analiza de securitate. Sistemul internaţional se
procesul de asigurare a securităţii economice, în special a celei defineşte în raport cu: contextul, atât structural, cât şi istoric, ce
energetice. defineşte parametrii de bază sau circumstanţele; perspectivele
Securitatea, văzută ca stare de echilibru a unui anumit ideologice, cogniţiile, sentimentele şi judecăţile; structura de
sistem, este un concept al relaţiilor internaţionale în continuă actori şi resursele acestora; procesele, relaţiile dinamice de
evoluţie, dată atât de schimbările ce au loc în mediul cooperare sau antagonice; efectele sau consecinţele intenţionate şi
internaţional de securitate, cât şi de modificările intervenite în
sfera riscurilor şi ameninţărilor la adresa sistemelor social-
1
politice. Laurence Martin, Poate exista securitate naţională într-o epocă nesigură?,
Din experienţa ultimilor ani, limitările tot mai evidente Encounter, 60:3, 1983, apud Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama. O
agendă de studii de securitate internaţională în epoca de după războiul
ale modelelor tradiţionale ale securităţii restrânsă la nivelul
rece, Editura Cartier, Chişinău, 2000, p. 28.
statelor individuale şi al problemei militare au condus la ideea 2
David Helt, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Global
că acţiunea majoră pentru asigurarea securităţii statului ar Transformations: Politics, Economics and Culture, Polity Press, Cambridge,
1999, p. 128.

7 8
neintenţionate ale acţiunilor, inacţiunilor şi proceselor3. De de o parte, se manifestă tendinţa de reducere a rolului statului în
asemenea, sistemul respectiv poate fi constituit de o îngemănare economie şi în concurenţa economică naţională şi globală; pe
interdependentă a subsistemelor politic, economic, social, cultural de altă parte, se înregistrează şi curente de protecţionism sau
şi ecologic4. La acestea se adaugă, fără îndoială, şi subsistemul „patriotism economic”. În principiu, securitatea economică
militar, deosebit de important pentru disecarea relaţiilor presupune: contracararea tuturor pericolelor, ameninţărilor şi
internaţionale ale acestui început de mileniu. Pentru a înţelege riscurilor la adresa resurselor de natură economică.
lumea în care trăim, Henry Kissinger sugerează că aceasta nu este Cerinţele realizării securităţii fiind profund
uniformă şi omogenă, fiind rezultatul coexistenţei a patru sisteme interdependente, orice disfuncţionalitate din unul dintre
internaţionale: cel al relaţiilor transatlantice, cel al relaţiilor domenii influenţează semnificativ celelalte planuri de
statelor din Asia, cel circumscris Orientului Mijlociu şi cel al manifestare a securităţii.
relaţiilor statelor din Africa5. Întrepătrunderea acestor sisteme
generează atât cooperare şi securitate, cât şi crize şi conflicte. 1.2. Principalii actori ai scenei energetice mondiale
Aşadar, în prezent, când abordăm problematica de Legătura dintre deţinerea, cererea, aprovizionarea şi
securitate, trebuie să avem în vedere multiplele ei planuri de utilizarea resurselor energetice, răspândirea geografică şi
manifestare, de la domeniul politic, până la cel ecologic şi, accesul la ele, pe de o parte, şi problemele de securitate, pe de
chiar, psihosocial6. Securitatea se poate realiza de la cea a altă parte, este evidentă. Controlul resurselor energetice –
individului spre cea globală numai dacă sunt contracarate o petrol, gaze naturale şi lichefiate, combustibili fosili – a devenit
serie de riscuri şi ameninţări de ordin economic, social şi un obiectiv prioritar nu numai pentru actorii majori ai scenei
ecologic, în special la adresa satisfacerii nevoilor de energie, mondiale (SUA, UE, Federaţia Rusă), ci şi pentru noile puteri
hrană, apă şi mijloacelor de trai, ce pot pune serioase probleme în ascensiune (China şi India) sau „tigrii asiatici”. Un rol
de supravieţuire în zonele înalt vulnerabile. deosebit de însemnat pe scena energetică îl au şi diferitele
Domeniul economic al conceptului de securitate se referă, organizaţii regionale sau internaţionale.
conform modelului lui Barry Buzan7, la accesul la resursele,
finanţele şi pieţele necesare menţinerii unui nivel acceptabil de 1.2.1. Actori statali
bunăstare şi putere al statului respectiv. În lumea de astăzi, În acest subcapitol, vom încerca să demonstrăm prin cifre
dimensiunea economică a securităţii are diferite accepţiuni: pe care sunt cei mai importanţi actori statali ce dispun de potenţial
energetic şi deţin mijloacele de a folosi „arma energetică”.
3
Alexandra Sarcinschi, Vulnerabilitate, risc, ameninţare. Securitatea ca Menţionăm că datele folosite sunt cele vehiculate în sursele
reprezentare psihosocială, Editura Militară, Bucureşti, 2007, p. 50. publice de informare (în special cele utilizate de agenţia
4
Jorge Nef, Human Security and Mutual Vulnerability: The Global Political americană Energy Information Administration - EIA8).
Economy of Development and Underdevelopment, Second Edition, Astfel, din punct de vedere al rezervelor cunoscute de
International Development Research Centre, Ottawa, 1999, p. 17.
5 resurse energetice reiese următoarea situaţie:
Hlihor, Constantin, Kissinger, despre democraţia secolului XXI, în
„Observatorul Militar”, nr. 2, 2006, p. 10.
6 8
Vezi Alexandra Sarcinschi, op. cit., pp. 154-169. Energy Information Administration, International Data, www.eia.doe.gov/
7
Buzan, Barry, op. cit., 2000. emeu/international.

9 10
 Stat Petrol1 Gaze naturale2 Cărbune3 Petrol1 Gaze naturale2
(mld. barili) (mii mld. m3) (mld. tone*) Stat (mil. barili/zi) Stat (mld. m3/an)
F. Rusă 60,000 1.680,000 173,074 Producţie Export Producţie Export
Iran 136,270 974,000 0,462 Arabia
10,719 8,651 F. Rusă 23,167 7,843
Qatar 15,207 910,500 - Saudită
Arabia Saudită 262,300 240,000 - F. Rusă 9,668 6,565 SUA 18,531 0,729
EAU** 97,800 214,400 - SUA 8,367 - Canada 6,548 3,753
Canada 179,210 57,946 7,251 Iran 4,146 2,519 Iran 3,708 0,153
Venezuela 80,012 152,380 0,528 China 3,836 - Norvegia 3,196 2,876
Irak 115,000 112,000 - Mexic 3,706 1,676 Algeria 3,072 2,305
SUA 21,757 204,385 267,554 Marea
Canada 3,289 1,071 2,832 0,326
Nigeria 36,220 181,900 0,209 Britanie
Algeria 12,270 161,740 0,044 EAU 2,938 2,515 Olanda 2,730 1,849
Kuweit 101,500 55,000 - Venezuela 2,802 2,203 Indonezia 2,613 1,282
Kazahstan 30,000 100,000 34,479 Arabia
Norvegia 2,785 2,542 2,594 -
Indonezia 4,300 97,780 5,476 Saudită
Turkmenistan 0,600 100,000 - Turkme-
Kuweit 2,674 2,150 2,234 1,596
China 16,000 80,000 126,215 nistan
Libia 41,464 52,650 - Nigeria 2,443 2,146 Malaysia 2,218 1,070
Norvegia 7,849 82,320 0,006 Brazilia 2,163 - Uzbekistan 2,216 0,406
Malaysia 3,000 75,000 0,004 Algeria 2,122 1,847 China 1,960 0,108
Uzbekistan 0,594 65,000 4,409 Irak 2,008 1,438 Egipt 1,865 0,293
Egipt 3,700 58,500 0,023 Surse: 1 EIA, Top World Oil Producers and Consumers, www.eia.doe.gov/
emeu/cabs/topworldtables1_2.htm.
Olanda 0,100 50,000 0,548 2
EIA, World Dry Natural Gas Production, September 7, 2007,
India 5,625 37,960 101,903 www.eia.doe.gov/emeu/international/RecentNaturalGasProductionT
Ucraina 0,395 39,000 37,647 CF.xls şi World Dry Natural Gas Exports, June 21, 2007,
Azerbaidjan 7,000 30,000 - www.eia.doe.gov/pub/international/iealf/table44.xls.
Notă: * În cazul de faţă este vorba de „tona” folosită de americani, ce este
egală cu 907,18474 kg.
** EAU – Emiratele Arabe Unite. Dacă luăm în considerare necesităţile de consum şi
Surse: 1,2 PennWell Corporation, Oil & Gas Journal, Vol. 104, No. 47, importurile făcute pentru acoperirea acestuia, avem o serie de
December 18, 2006, www.eia.doe.gov/emeu/international/reserves.html. state dependente, mai mult sau mai puţin, de surse şi resurse
3
EIA, World Estimated Recoverable Coal, June 21, 2007,
www.eia.doe.gov/pub/international/iea2005/table82.xls. energetice externe:

Dacă avem în vedere capacităţile de producţie şi export, Petrol1 Gaze naturale2

Stat (mil. barili/zi) Stat (mld. m3/an)
rezultă că următoarele state au capacitatea să participe la Consum Import Consum Import*
competiţiile energetice moderne: SUA 20,588 12,220 SUA 21,821 4,341
China 7,274 3,438 F. Rusă 16,598 1,381

11 12
 conductele ce tranzitează teritoriul acestora spre Vest etc.).
Petrol1 Gaze naturale2
Stat (mil. barili/zi) Stat (mld. m3/an)
În paralel, marii actori statali sunt preocupaţi atât de
Consum Import Consum Import*
Japonia 5,222 5,097 Iran 3,712 0,205 definirea şi redefinirea politicii şi strategiilor energetice în
F. Rusă 3,103 - Germania 3,637 3,203 funcţie de evoluţiile din domeniu, cât şi de promovarea,
Germania 2,630 2,483 Canada 3,283 0,346 încheierea şi dezvoltarea unor parteneriate şi alianţe specifice
India 2,534 1,687
Marea
3,225 0,583 cât mai benefice propriilor interese. Astfel, SUA, UE sau China
Britanie – cei mai mari consumatori ai timpurilor moderne – au încheiat
Canada 2,218 - Japonia 3,137 2,858
acorduri strategice cu Federaţia Rusă, actorul cu cele mai
Brazilia 2,183 0,020 Ucraina 3,136 2,394
Coreea bogate resurse cumulate de hidrocarburi. În ultimii ani, au fost
2,157 2,150 Italia 2,984 2,594 încheiate numeroase alte acorduri şi parteneriate energetice, ce
de Sud
Arabia Arabia pot crea anumite avantaje sau, chiar, presiune pe piaţa regională
2,068 - 2,594 -
Saudită Saudită sau globală de petrol şi gaze naturale, precum: China-Iran,
Mexic 2,030 - China 1,995 - Rusia-Kazahstan, Arabia Saudită-India, Rusia-Germania,
Franţa 1,972 1,893 Mexic 1,978 0,358
Rusia-Japonia etc.
Marea
1,816 0,147 Uzbekistan 1,766 -
Britanie
Italia 1,709 1,558 Franţa 1,759 1,731 1.2.2. Actori non-statali
Iran 1,627 - Olanda 1,688 0,813 Cei mai de seamă actori non-statali implicaţi în jocurile
Notă: * Datele din coloana respectivă corespund anului 2005. de pe scena energetică a lumii, care pot exercita presiune asupra
Surse: 1 EIA, Top World Oil Producers and Consumers, www.eia.doe.gov/
emeu/cabs/topworldtables1_2.htm.
pieţelor, cotelor de producţie şi preţurilor şi pot controla la un
2
EIA, World Dry Natural Gas Consumption, September 7, 2007, moment dat fluxurile regionale şi internaţionale de hidrocarburi
www.eia.doe.gov/emeu/international/RecentNaturalGasConsumption sunt: Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC),
BCF.xls şi World Dry Natural Gas Imports, June 21, 2007,
www.eia.doe.gov/pub/international/iealf/table43.xls.
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Uniunea
Europeană (UE) şi Organizaţia de Cooperare de la Shanghai
Fără îndoială că şi alţi actori energetici bogaţi în resurse (OCS).
energetice sunt foarte importanţi în geopolitica şi geoeconomia
jocurilor energetice pe plan mondial, prin prisma exporturilor Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)
de hidrocarburi (Libia, Angola, Kazahstan, Qatar, Trinidad- OPEC a fost fondată în septembrie 1960 (Bagdad, Irak)
Tobago, Australia, Oman etc.), importurilor (Spania, Taiwan, în scopul de a unifica şi coordona politicile membrilor în
Olanda, Singapore, Thailanda, Turcia, Belgia, Belarus etc.) sau domeniul petrolier. Miniştrii petrolului din statele membre se
al controlului exercitat asupra tranzitului şi rutelor energetice întâlnesc periodic pentru a discuta preţurile, iar din 1982 şi
(Rusia prin sistemul său complex de transport şi distribuţie, pentru a stabili cotele producţiei de petrol brut. Membrii iniţiali
Turcia prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, Iran prin ai organizaţiei erau Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită şi
strâmtoarea Ormuz, Ucraina, Azerbaidjan şi Georgia prin Venezuela. În perioada 1960-1975, OPEC s-a extins prin

13 14
includerea: Qatarului (1961), Indoneziei şi Libiei (1962), exercite o influenţă exagerată asupra statelor membre mai puţin
Emiratelor Arabe Unite (1967), Algeriei (1969), Nigeriei puternice.
(1971) şi Angolei (2007). Ecuador şi Gabon au fost membri ai
organizaţiei, retrăgându-se în decembrie 1992 şi, respectiv, Uniunea Europeană (UE)
ianuarie 1995. Momentul care marchează punctul de pornire al
Conform unor estimări recente9, OPEC controlează circa procesului de unificare a Europei este perfectarea la 18 aprilie
¾ (77,2%) din rezervele mondiale de petrol, 56% din acestea 1951 a Tratatului de Constituire a Comunităţii Europene a
fiind contribuţia Arabiei Saudite, Iranului şi Irakului. De Cărbunelui şi Oţelului. Semnarea Tratatului de la Maastricht
asemenea, organizaţia controlează aproximativ 45% din (1992) marchează trecerea de la cooperare economică, în
producţia de petrol brut şi 54% din fluxurile comerciale contextul unei pieţe unice, la realizarea unei integrări
internaţionale. instituţionale pluridimensionale.
Unele opinii susţin că OPEC este o relicvă a perioadei de În prezent, Uniunea celor 27 de ţări membre reprezintă
Război Rece şi că ar trebui înlocuit cu alte aranjamente unul dintre cei mai mari consumatori de resurse energetice
internaţionale, controlate de marile puteri. mondiali. Cu excepţia Norvegiei, toate celelalte state UE sunt
dependente de importurile de hidrocarburi. La sfârşitul anului
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) 2006, UE se afla pe locul 2, după SUA, cu un consum de petrol
OMC a fost creată în ianuarie 1995 pentru a înlocui de circa 14,995 mil. barili/zi10, şi pe locul 3, după SUA şi
„Acordul general asupra tarifelor şi comerţului” (GATT). La 27 Federaţia Rusă, cu un consum de gaze naturale de 18,869 mld.
iulie 2007, organizaţia avea 151 de membri şi îngloba peste m3/an11.
90% din comerţul mondial. OMC este o organizaţie
internaţională care supervizează un număr mare de acorduri ce Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS)
definesc „regulile comerciale” dintre statele membre şi care Cei cinci membri ai fostului Grup de la Shanghai –
militează pentru globalizare economică prin reducerea şi China, Rusia, Kazahstan, Tadjikistan şi Kârgâstan – au decis, în
abolirea „barierelor” în comerţul internaţional. 2001, să-l redenumească în „Organizaţia de Cooperare de la
Multe dintre statele implicate în jocurile energetice Shanghai” odată cu primirea Uzbekistanului.
mondiale nu sunt membre ale organizaţiei, ca de exemplu: Prin această organizaţie se urmăreşte crearea unui
Rusia, Iran, Irak şi multe din fostele republici sovietice şi state puternic bloc economic în Asia, prin armonizarea intereselor în
bogate în resurse din Africa. Rusia şi Iran nu au fost încă Asia Centrală şi Extremul Orient ale unuia dintre cei mai mari
acceptate, din cauza problemelor privind liberalizarea posesori de resurse energetice (Federaţia Rusă) şi unuia dintre
economică sau a „dosarului nuclear”.
Totuşi, organizaţia a fost acuzată în dese rânduri că sprijină 10
EIA, World Petroleum Consumption, Most Recent Annual Estimates,
marii actori economici - SUA, UE, Japonia -, ajutându-le să
1980-2006, www.eia.doe.gov/emeu/international/RecentPetroleumConsumption
BarrelsperDay.xls.
9 11
OPEC, OPEC Share of World Crude Oil Reserves (2006), EIA, World Dry Natural Gas Consumption, Most Recent Annual Estimates, 1980-
www.opec.org/home/PowerPoint/Reserves/OPEC%20share.htm. 2006, www.eia.doe.gov/emeu/international/RecentNaturalGasConsumptionBCF.xls.

15 16
cei mai mari consumatori de hidrocarburi (China). La această necesităţilor de energie) în zone bogate în resurse, dar mai puţin
construcţie regională au aplicat deja Mongolia, Iran şi Pakistan, accesibile din punct de vedere politic. Pe de altă parte, astfel de
iar India, Kazahstan şi Belarus şi-au manifestat interesul pentru companii exercită presiuni asupra guvernelor pentru a-şi atinge
aderare. propriile obiective: acces la resursele de hidrocarburi ale
planetei pentru a obţine profituri cât mai mari. La un moment
Desigur, şi alţi actori pot să devină în viitor piese dat, obiectivele celor două părţi se suprapun, astfel că interesele
importante ale puzzle-ului energetic mondial, prin configurarea comerciale devin interese guvernamentale şi, mai apoi, chiar
unor noi pieţe economice sau prin consolidarea zonelor de liber interese militare. În consecinţă, mecanismul este simplu:
schimb la nivel regional, precum: Acordul Nord-American de deschiderea accesului, prin corupere, arbitraj internaţional şi, în
Comerţ Liber (NAFTA), Asociaţia Statelor din Asia de Sud-Est ultimă instanţă, intervenţie armată, la sursele de hidrocarburi;
(ASEAN), Cooperarea Economică Asia-Pacific (APEC), trecerea la identificarea, reîmpărţirea şi valorificarea
Comunitatea Statelor Independente (CSI), Agenţia „democratică” a resurselor şi exploatărilor, cu participarea
Internaţională pentru Energie (AIE), Organizaţia Ţărilor Arabe preponderentă a marilor corporaţii energetice internaţionale.
Exportatoare de Petrol (OAPEC), Forumul Ţărilor Exportatoare Într-un clasament al celor mai dinamice şi active firme
de Gaze (GECF) etc. De asemenea, bursele şi pieţele paralele din domeniul energetic ar conduce, probabil, detaşat „colosul”,
de stabilire a preţurilor internaţionale la petrolul brut pot deveni înfiinţat în 1989, Gazprom OAO (din care statul rus deţine
„arbitri” însemnaţi ai energiei mondiale, ca: New York 50,002%). Activităţile companiei sunt centrate pe explorări
Mercantile Exchange (NYMEX), Singapore International Monetary geologice, producţie, transport, înmagazinare, procesare şi
Exchange (SIMEX) sau Intercontinental Exchange (ICE Futures marketing în domeniul gazelor naturale şi altor hidrocarburi12.
Europe) de la Londra. Compania rusă, ce controlează aproximativ 90% din producţia
În ultimul timp, se dezbate tot mai intens problematica de gaze naturale a Federaţiei Ruse, reprezintă cel mai important
contribuţiei Alianţei Nord-Atlantice (NATO) la asigurarea extractor de astfel de resurse energetice din lume. Gazprom
securităţii energetice internaţionale. Protecţia rutelor de controlează circa 17% din resursele mondiale de gaze naturale,
aprovizionare, vitale pentru membrii organizaţiei, constituie iar ca rezerve disponibile se situează pe locul al patrulea,
una dintre priorităţile aflate pe agenda organizaţiei. imediat după Arabia Saudită, Canada şi Iran.
Cu toate acestea, centrul gravitaţional al competiţiei Gazprom exportă gaze naturale în 32 de ţări din fosta
economice globale, proces complex şi dinamic, dus pentru Uniune Sovietică şi din alte zone ale lumii. Compania rusă a
acapararea de resurse, tehnologie şi pieţe, îl ocupă marile devenit unul dintre cei mai importanţi furnizori de gaze naturale
corporaţii internaţionale. Astfel, pe piaţa de hidrocarburi pentru Uniunea Europeană, acoperind 25% din necesităţile
locală, regională sau mondială, cele mai importante companii acesteia. Astfel, la sfârşitul anului 2004, Gazprom era singurul
energetice naţionale sau transnaţionale dezvoltă o puternică furnizor pentru Finlanda, Estonia, Slovacia, Letonia, Lituania,
influenţă. Bosnia şi Herţegovina sau Republica Moldova. De asemenea,
Pe de o parte, aceste companii constituie „vehiculul” prin asigura necesarul de consum în proporţie de circa: 97% pentru
care statele puternice îşi impun interesele (satisfacerea
12
Gazprom today, www.gazprom.com/eng/articles/article8511.shtml.

17 18
Bulgaria, 89% - Ungaria, 86% - Polonia, 75% - Cehia, 67% - • Statoil ASA (Norvegia) – venituri de 68 mld. şi un
Turcia, 65% - Austria, 40% - România, 36% - Germania, 27% - profit de 6,5 mld.;
Italia şi 25% - Franţa13. Colosul de gaze rus este o companie în • alte companii precum Lukoil (Rusia), EnCana (Canada),
continuă extindere şi se află la un pas de a intra, în cadrul unor Valero Energy (SUA), Marathon Oil (SUA), Sinopec (China),
consorţii, pe piaţa americană a hidrocarburilor14. În acelaşi Rosneft (Rusia) etc.
timp, compania reprezintă „braţul energetic” cu care Moscova
acţionează în relaţiile politico-economice internaţionale. Pentru a face faţă dinamicii şi complexităţii pieţei
Alte mari companii ce controlează o mare parte a energetice mondiale, companiile mai mari sau mai mici din
resurselor energetice mondiale şi pot impune anumite preţuri şi domeniu pot realiza consorţii pentru anumite activităţi şi
comportamente pe pieţele internaţionale prin activităţile de procese de exploatare a unor câmpuri bogate în hidrocarburi,
exploatare, producţie, transport şi vânzare de petrol, gaze procesare resurse energetice, construcţia de conducte de
naturale şi produse petroliere, în ordinea profitabilităţii, sunt: transport, reţele de distribuţie etc.
• ExxonMobil Corp. (SUA) – venituri de peste 335 mld.
dolari şi un profit de 39,5 mld. dolari;
• Royal Dutch Shell (Marea Britanie) – venituri de 319
mld. şi un profit de 25,4 mld.;
• BP p.l.c. (Marea Britanie) – venituri de 266 mld. şi un
profit de 22,3 mld.;
• Chevron Corp (SUA) – venituri de 195 mld. şi un profit
de 17,1 mld.;
• Petrochina (China) – venituri de 68 mld. şi un profit de
16,5 mld.;
• ConocoPhillips (SUA) – venituri de 168 mld. şi un
profit de 15,6 mld.;
• Total S.A. (Franţa) – venituri de 175 mld. şi un profit de
15,5 mld.;
• ENI SpA (Italia) – venituri de 114 mld. şi un profit de
12,2 mld.;
• Petrobras Brasileiro (Brazilia) – venituri de 74 mld. şi
un profit de 12,1 mld.;
13
Judy Dempsey, Europe Worries Over Russian Gas Giant’s Influence, în
“The New York Times”, 3 October 2004.
14
Răzvan Ciubotaru, După Europa, Gazprom îşi întinde tentaculele în SUA,
în „Cotidianul”, 25 august 2007.

19 20
 Capitolul 2 într-un conflict în cadrul procesului de cucerire a pieţelor şi
„ARMA ENERGETICĂ” dominanţă în spaţiul resurselor.
CA INSTRUMENT DE PRESIUNE Războaiele economice se caracterizează prin continuitate,
desfăşurându-se atât în timp de pace, cât şi în timp de război. În
Lumea în care trăim s-a transformat profund odată cu 1939, André Piatier susţinea că „Războiul economic nu implică
încheierea Războiului Rece şi dispariţia lumii bipolare. Astfel, în mod obligatoriu starea de război, el este una din formele de
în locul competiţiei politico-militare s-a afirmat din ce în ce luptă ale perioadei de pace. În cazul unui conflict, această luptă
mai mult competiţia politico-economică. Această nouă economică se amplifică: piaţa externă devine o armă politică cu
competiţie are loc pe un fundal de extindere a procesului de atât mai eficace, deoarece însăşi statul conduce operaţiile”17.
globalizare, ce presupune atât concurenţă tot mai intensă, cât şi Războaiele economice, ca şi cele tradiţionale, sunt bazate pe
cooperare din ce în ce mai diversificată. Precum prezicea surpriză, inducere în eroare şi spionaj pentru a obţine informaţii
Shintaro Ishihara, „Secolul XXI va fi un secol al războiului despre inamic şi implică un transfer rapid al acestor informaţii.
economic”15, în care resursele energetice vor constitui un Prin urmare, strategia războiului economic este componentă a
element de securitate sau de insecuritate pentru cei care le strategiei generale a unui stat sau grup de state aflate în conflict
deţin/controlează, exploatează, distribuie sau utilizează. declarat ori nedeclarat.
Specialiştii în domeniu afirmă că creşterea economică
2.1. Războiul economic necesită participarea activă la economia globală, prin integrarea
În general, războiul economic include folosirea economiei naţionale în comerţul şi circuitele internaţionale.
instrumentelor economice pentru a constrânge adversarul să-şi Prin urmare, eficacitatea războiului economic depinde de
schimbe politica ori comportamentul sau pentru a submina nevoia de comerţ a ţării ţintă. Statele care au nevoie de
capacitatea statului respectiv de a întreţine relaţii normale cu mijloacele necesare traiului propriilor cetăţeni (apă, hrană etc.)
celelalte state. Un astfel de război poate fi definit prin ori de materii prime brute sau cele care supravieţuiesc din
„folosirea agresivă a mijloacelor economice în vederea atingerii vânzarea de resurse specifice sunt vulnerabile în faţa războiului
obiectivelor naţionale”16. Am putea adăuga şi ameninţarea cu economic. Acele state care din motive ideologice sau
folosirea acestor mijloace pentru a slăbi economia adversarului, geografice pot renunţa la comerţ sunt mai greu de afectat, iar
ceea ce ar duce la reducerea puterii sale politice şi militare. intruziunea economică şi culturală are mai puţine şanse de
Războiul economic reprezintă, de fapt, o fază post- reuşită.
concurenţială în care concurenţa loială se transformă în În prezent, războiul economic se manifestă sub noi forme
concurenţă neloială, apoi în criză şi, în final, poate degenera şi se duce între civilizaţia industrialo-agricolă şi cea
informaţională, interesată de globalizarea afacerilor şi
15
finanţelor. Confruntarea economică actuală este centrată într-o
Shintaro Ishihara citat de C. Fred Bergsten în “Japan and the United States
măsură mult mai mare pe deţinerea, cererea, aprovizionarea şi
in the New World Economy”, Theodore Rueter (ed.), The United States in the
World Political Economy, New York: McGraw-Hill, 1994, p. 175.
16 17
DOD Dictionary of Military Terms, Economic Warfare, www.dtic.mil/ André Piatier, L’économie de guerre, Librairie générale de droite et de
doctrine/jel/doddict/data/e/ 01830.html. jurissprendence, Paris, 1939, p. 189.

21 22
utilizarea materiilor prime şi resurselor energetice. Astfel, la cote de producţie sau import/export la politici de dumping şi
începutul mileniului III, sistemul internaţional arată ca un monopol, alianţe, preluări şi fuzionări sau chiar spionaj,
organism în plin război economic, în care o regiune se află piraterie navală şi „terorism economic”.
prinsă în competiţie cu alta, iar slăbirea acestei concurenţe e În virtutea capitolului VII al Cartei ONU18, Consiliul de
puţin probabilă în viitor. În centrul acestei competiţii Securitate poate adopta unele măsuri de constrângere,
economice globale se găsesc marii actori politico-economici economice sau de altă natură ce nu implică utilizarea forţei
(SUA, UE, China, Federaţia Rusă, Japonia, India), organizaţiile armate, pentru a menţine şi restabili pacea şi securitatea
economico-financiare internaţionale şi corporaţiile internaţională. Sancţiunile economice sunt definite, în general,
transnaţionale ce caută să controleze sursele de materii prime şi ca „măsuri economice prohibitive aplicate de comunitatea
resurse energetice, tehnologiile, pieţele şi preţurile, ceea ce internaţională asupra exportului şi/sau importului de bunuri
dinamizează şi complică şi mai mult relaţiile internaţionale. De materiale, servicii, resurse etc. către sau dintr-o anumită ţară”19.
succesul sau eşecul lor depind pieţele mondiale, balanţele În opinia noastră, sancţiunile economice constituie orice
comerciale internaţionale, patronatul, statutul şi bogăţia restricţii sau ameninţarea cu restricţii impuse de către ţara
naţională şi personală şi, mai ales, standardul de viaţă şi emitentă în cadrul relaţiilor curente comerciale cu o ţară ţintă,
securitatea generaţiilor prezente şi viitoare. în scopul de a convinge guvernul acesteia să-şi schimbe
De obicei, formele mai dure şi mai evidente de politica. Aplicarea acestora se poate face unilateral sau
concurenţă între economii, sectoare sau companii sunt asimilate concertat, împreună cu alte ţări, prin intermediul Consiliului de
războiului economic, deoarece războaie economice distincte (în Securitate al Naţiunilor Unite sau cu ajutorul altor organizaţii
stare pură) aproape că nu există. Războaiele economice, fie se internaţionale.
încadrează în războaiele politico-militare, fie sunt corelate Cele mai cunoscute forme de sancţiuni şi măsuri de ordin
perioadelor de tensiune şi criză dinaintea declanşării economic bazate pe constrângere, prin care se încearcă forţarea
conflictelor armate. Chiar dacă ar exista în viitor, războaiele paşnică a unui stat să pună capăt încălcării unor norme de drept
efectiv economice s-ar finaliza tot prin înfruntări militare. internaţional sau a unor principii de politică economică, să
revină asupra unor măsuri nedrepte pe care le-a luat şi să repare
2.2. Instrumente ale războiului economic prejudiciul astfel creat sau să facă anumite concesii, sunt:
Actorii confruntării economice actuale utilizează o mare • Boicot – refuzul parţial sau total de participare a
varietate de instrumente şi metode pentru a influenţa strategiile unei/unor ţări sau agenţi economici la tranzacţiile
şi politicile unor guverne. Aceste „unelte”, din punct de vedere bilaterale de piaţă;
al exigenţei aplicării şi efectelor, sunt: apelurile publice, • Blocadă – izolarea totală sau parţială a statului ţintă
demersurile politico-diplomatice, măsuri cu caracter pentru a-i submina la maximum potenţialul economic
jurisdicţional, sancţiunile non-economice, sancţiunile
economice, acţiunea militară. De asemenea, manevrele şi 18
Centrul de Informare ONU pentru România, Carta Naţiunilor Unite,
procedeele folosite în cadrul războiului economic sunt diverse: www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/carta_natiunilor_unite.
de la embargouri, boicoturi, blocade, bariere vamale, redevenţe, 19
Colectiv, Dicţionar de economie, Ediţia a II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2001, p. 394.

23 24
 (împiedicarea legăturilor maritime şi aeriene economice internaţionale, interzicerea accesului pe anumite
internaţionale etc.), lipsindu-l de posibilitatea de a avea pieţe şi privarea lui de anumite bunuri, produse şi servicii, şi
relaţii comerciale cu state neutre; chiar izolare economică totală, cu scopul de a-l obliga să
• Embargo – ruperea relaţiilor comerciale, prin respecte anumite reguli, să înceteze anumite practici sau să se
interzicerea importurilor şi exporturilor, precum şi supună unei anumite voinţe.
reţinerea, sechestrarea de către un stat a mărfurilor unui Totuşi, aceste metode de sancţionare economică presupun
alt stat sau a navelor comerciale (împreună cu costuri ridicate, care adeseori nu s-au reflectat în rezultatele
încărcătura lor), în porturile sau în apele sale teritoriale. obţinute. Utilizarea lor presupune o prognozare foarte
El se poate aplica şi numai asupra unuia sau câtorva judicioasă şi obiectivă a efectelor ulterioare asupra propriilor
produse; companii şi personalului acestora, furnizorilor şi
• Linkage negativ (legătură negativă) – relaţionarea consumatorilor, a activităţii economice în general.
politicii economice a unui stat cu un alt stat pentru
acordarea de către acel stat a unor concesii de natură 2.3. „Arma energetică”
politică sau economică. Astfel, speranţa unui avantaj „Energia este esenţială pentru dezvoltarea economică şi
comercial sau financiar trebuie să determine statul ţintă socială şi îmbunătăţirea calităţii vieţii”20, preciza ONU în
să-şi modereze comportamentul adoptat în politica Agenda 21 din 1992. Resursele naturale, în special cele
externă şi/sau internă; energetice, au influenţat permanent şi în mod covârşitor
• Retorsiune – măsuri luate de un stat, inclusiv evoluţia societăţii umane, dezvoltarea economică, economiile
economice, prin care se răspunde actelor neprieteneşti, naţionale, economia mondială şi, mai recent, economia globală.
contrare uzanţelor internaţionale, săvârşite de un alt stat. De altfel, în anii ‘70, Henry Kissinger spunea „Controlează
Alte măsuri specifice cu caracter economic ce pot fi petrolul şi poţi controla toate continentele...”21. Mai apoi,
adoptate împotriva statului sau statelor „delincvente”, ce nu îşi Michael Collon susţinea „Dacă vrei să conduci lumea, trebuie
rezolvă pe cale paşnică diferendele, sunt: retragerea asistenţei să controlezi petrolul. Tot petrolul. Oriunde se află acesta”22.
economice şi financiare acordate de comunitatea internaţională; Petrolul este resursa care pune în mişcare sectoarele
limitarea sau restricţionarea investiţiilor; îngheţarea şi transporturilor, alimentaţiei şi agriculturii, petrochimiei, chiar şi
sechestrarea conturilor şi posesiunilor externe; stânjenirea eficienţa forţelor armate depinde de acesta.
liberei dezvoltări a schimburilor economice bi- şi multilaterale; În contextul accentuării competiţiei pentru putere şi
declararea ca nule şi inoperante a unor acorduri şi tratate influenţă pe arena mondială, resursele economice şi în special
economico-financiare, bilaterale şi multilaterale, ce implică
20
statul respectiv; nerespectarea unor drepturi şi obligaţii United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9 “Protection of the
Atmosphere”, Rio de Janeiro, 1992, www.un.org/esa/sustdev/documents/
contractuale; excluderea din organizaţiile economico-financiare
agenda21/english/agenda21chapter9.htm.
regionale şi internaţionale etc. 21
William F. Engdahl, Monsanto Buys 'Terminator' Seeds Company, Global
Toate aceste forme de acţiune vizează, în primul rând, Research, 27 August 2006.
22
excluderea statului vizat din circuitele şi schimburile Michel Collon, Monopoly - L'Otan à la Conquête du monde, EPO,
Bruxelles, March 2000.

25 26
cele energetice joacă un rol din ce în ce mai important în economice au avut o rată de succes de numai 24%24, ceea ce a
poziţia ocupată de un stat şi rolul acestuia în sistemul relaţiilor dus la utilizarea unor noi instrumente economice de influenţare
internaţionale. Distribuţia inegală şi previzibila epuizare a a deciziilor şi comportamentului statului ţintă. Printre acestea,
resurselor de hidrocarburi, resurse ce rămân deocamdată „arma energetică” a fost luată în considerare tot mai serios.
motorul economiei mondiale, au dus la amplificarea jocurilor În accepţiunea noastră, sintagma de „armă energetică”
pe marginea acestora şi au permis unele „monopoluri” în ceea este strâns legată de exercitarea puterii economice, componentă
ce priveşte controlul surselor şi rutelor, al pieţelor şi preţurilor. importantă în complexul puterii unui stat, şi am putea să o
În aceste condiţii, securitatea energetică nu mai constituie definim ca orice acţiune sau inacţiune a unui actor al lanţului
doar un obiectiv oarecare de politică economică, ci a devenit o deţinător-exploatator-producător-transportator-distribuitor-
preocupare constantă pentru comunitatea internaţională. consumator, legată direct sau indirect de resursele energetice,
Securitatea energetică se află la întretăierea tuturor ce are scopul de a influenţa sau controla alţi actori. Prin
dimensiunilor securităţii întrucât realizarea ei depinde de urmare, „arma energetică” poate fi utilizată pe tot lanţul
atingerea unui anumit grad de consens politic şi militar, are un respectiv, de oricare dintre „verigile” implicate în acest proces.
impact direct asupra economiei, societăţii şi mediului, şi, nu în Dar poate fi energia într-adevăr o „armă”? Dacă resursele
ultimul rând, vizează protejarea fiecărui individ uman. energetice sunt folosite ca mijloace de presiune în cadrul
Definiţia conceptului de putere a lui Walter S. Jones – competiţiei şi concurenţei economice libere, acestea reprezintă
capacitatea unui actor internaţional de a-şi folosi resursele doar un mod acceptat de a promova sau câştiga ceva, la fel ca
tangibile şi intangibile în aşa fel încât să influenţeze rezultatele resursele financiare (împrumuturi), importurile etc. În cadrul
relaţiilor internaţionale spre propriul beneficiu23 – ilustrează pieţei caracterizată de liberă concurenţă, orice tranzacţie este un
actualitatea faptului că oricare stat va face uz de toate resursele pe joc cu sumă pozitivă în care fiecare parte are de câştigat,
care le are la dispoziţie, inclusiv de cele energetice, pentru a-şi reglându-se astfel distribuirea armonioasă a resurselor între
impune voinţa şi a influenţa comportamentul celorlalţi actori în agenţii economici. Pe această piaţă, producătorul privat de
scopul atingerii propriilor interese. Sintetizând, putem spune că energie, fie el şi de monopol, nu poate exista dacă nu obţine
puterea înseamnă resurse, strategii şi rezultate. profit prin satisfacerea consumatorului final. La fel şi
Metodele clasice de sancţionare economică şi-au dovedit consumatorul final de energie poate renunţa şi înlocui
ineficienţa, mai ales în cazul celor unilaterale, în condiţiile în producătorul respectiv dacă nu este satisfăcut.
care ţara vizată îşi poate schimba foarte uşor şi rapid partenerii Totuşi, şi în aceste condiţii, ca urmare a creşterii cererii
comerciali sau investiţionali. Uneori, sancţiunile aplicate de un de resurse energetice, unii agenţi economici producători sau
stat împotriva altui stat au afectat cooperarea dintre părţi în alte distribuitori, în „goana” lor după profituri, pot afecta indirect
domenii importante. Alteori, sancţiunile nu au făcut decât să alţi actori ce sunt puternic dependenţi de aceştia.
accelereze cursul războiului politico-militar şi nu au reuşit să Dacă în această ecuaţie intervine statul, atunci putem
evite utilizarea forţei armate. Astfel, după 1973, sancţiunile
24
Gary Clyde Hufbauer, Jeffrey J. Schott, and Kimberly Ann Elliott,
23
Walter S. Jones, The Logic of International Relations, Seventh Edition, Economic Sanctions Reconsidered: History and Current Policy, Washington
Harper Collins Publishers, 1991, p. 241. D.C.: Institute for International Economics, 1990, pp. 105-107.

27 28
spune că energia devine o „armă” a puterii politice folosită în economiei. De altfel, strategiile şi politicile energetice se
cadrul relaţiilor internaţionale pentru atingerea propriilor fixează la nivel politic şi tot la acelaşi nivel se stabilesc regulile
interese. Agenţii economici controlaţi de stat sunt mai puţin cooperării internaţionale în domeniul energetic.
motivaţi să satisfacă consumatorul final, mai ales atunci când Regimurile dictatoriale autoritare sau de „democraţie
deţin şi monopolul într-un anumit domeniu al industriei controlată” intervin preponderent direct în energetică. China,
energetice. De altfel, sectorul definit printr-o concurenţă de tip India, Federaţia Rusă, Arabia Saudită, Algeria, Venezuela etc.,
monopol este dominat de o singură companie sau doar de state care se remarcă prin creştere şi expansiune economică sau
câteva companii, ceea ce înseamnă că lipseşte competiţia sau că resurse energetice semnificative, au recurs constant la
aceasta este limitată. O piaţă de tip monopol se caracterizează cooperarea directă dintre factorii politic şi economic. În
în general prin practicarea unor preţuri mai ridicate, obiectivul anumite situaţii, sectoare vitale ale economiei (energia) sunt
de bază al unei firme de monopol fiind maximizarea profitului. prin lege protejate faţă de achiziţii forţate ori faliment sau li se
Companiile care deţin monopolul pe anumite pieţe îşi pot spori conferă putere monopolistă. În alte cazuri, industria energetică
profiturile prin diverse practici, una dintre cele mai întâlnite a fost total sau parţial naţionalizată sau s-au încheiat acorduri şi
fiind discriminarea prin preţ, respectiv preţul cu care este contracte preferenţiale cu unele companii şi s-au stabilit
vândut un produs diferă de la un client la altul sau de la o piaţă anumite preţuri discriminatorii.
la alta (vezi cazul Gazprom). La începutul secolului XXI, economiile se liberalizează în
Întotdeauna, guvernele au pe agendă obiective strategice sectoarele competitive şi se protejează în sectoarele mai puţin
prin care se vizează poziţii de putere şi dominaţie în sistemul competitive. Deciziile de politică economică sunt hotărâtoare.
relaţiilor internaţionale. Numai în „mâinile” guvernelor Sistemul economic internaţional se orientează pe principiile
controlul direct sau indirect al unor resurse energetice poate pieţei libere (liberului schimb), iar sistemul economic naţional
deveni un instrument de şantaj şi cu adevărat o „armă” pe diferite grade de libertate. Totuşi, obiectivele de securitate
eficientă. Astfel, dacă la un moment dat, factorul de decizie economică condiţionează gradul de participare sau de
consideră că este profitabil politic să folosească această armă, deschidere economică internaţională a unei ţări.
chiar dacă asta poate costa enorm din punct de vedere financiar, Expansiunea marilor puteri economice şi a companiilor
nu poate fi împiedicat să o facă. de vârf nu poate fi separată de state. Între altele, întreaga
De altfel, influenţa politicului în economie, mai ales în legislaţie referitoare la economie este elaborată de factorul
sectorul hidrocarburilor, indiferent de regimul în funcţiune, politic (parlament) şi aplicată de justiţie în întreaga lume
reprezintă o constantă a epocii actuale. Aceasta influenţă se contemporană. Prin urmare, credem că o separare absolută între
exercită atât în interiorul statelor, cât şi în exteriorul lor. În politic şi economic nu pare posibilă în nici o societate modernă,
cazul regimurilor democratice, inclusiv în Uniunea Europeană, deoarece există o puternică interdependenţă între cele două
sistemul politic modelează cadrul derulării proceselor din sfere. Domeniile amintite respectă reguli diferite de acţiune şi
industria energetică şi, de cele mai multe ori, intervine indirect au scopuri şi obiective de multe ori la rivalitate, dacă nu chiar
în derularea acestora. Acolo unde energetica este importantă, reciproc ostile (în situaţie de criză). Valorile şi schemele
politicul susţine direct şi indirect sectoarele energetice ale concurenţei şi eficienţei economice nu pot fi transferate în

29 30
politică. Schemele intervenţionismului politic brutal nu au dezavantajelor ce decurg (orice gen de rezultat dorim să
eficienţă în economie. obţinem, trebuie să avem siguranţa ca stăpânim terenul,
Ideea conform căreia politicul şi economicul trebuie să contextul şi regulile după care trebuie să acţionăm);
conlucreze pentru binele şi prosperitatea propriilor cetăţeni, pe • alte aspecte.
cât posibil fără a afecta celelalte state, nu mai are acoperire în Totodată, toate aceste elemente trebuie identificate,
timpurile actuale. În prezent, nevoia de influenţă şi control din analizate şi, în final, contracarate şi de statele ce se simt
partea marilor actori internaţionali duc la noi şi inedite metode ameninţate de astfel de acţiuni de subminare energetică.
de coerciţie, începând cu „ancorarea” statul respectiv în Utilizarea „armei energetice” în relaţiile internaţionale
multitudinea de mecanisme, acorduri sau instrumente reprezintă mai degrabă o formă de şantaj, o acţiune ce o putem
economico-financiare şi terminând cu ameninţarea cu utilizarea încadra în categoria tehnicilor clandestine, acoperite sau
sau chiar folosirea „armei energetice”. discrete pentru a realiza obiective politice, economice, militare
Pentru a avea efectul scontat, folosirea acestui instrument etc. Acest instrument subversiv este folosit pentru a slăbi
presupune o evaluare a următoarelor aspecte: puterea militară, economică sau politică a unei naţiuni prin
• obiectivele urmărite sunt din sfera securităţii naţionale subminarea moralului, loialităţii sau încrederii cetăţenilor. Prin
(descurajarea agresiunii armate sau constrângerea unui urmare, credem că „arma energetică” este un instrument
agresor să-şi retragă forţele invadatoare, limitarea suplimentar al presiunilor politice exercitate de
proliferării armelor (ne)convenţionale şi restricţionarea state/comunitatea internaţională asupra unei ţări care se face
exporturilor de armamente şi tehnologie militară, vinovată de abateri grave de la normele internaţionale.
pedepsirea ţărilor care acceptă sau sponsorizează
terorismul etc.), politicii externe (procesul de
democratizare, încălcarea drepturilor omului, controlul
ineficient al traficului ilegal, probleme ecologice etc.)
sau sunt pur economice (dispute legate de comerţul
internaţional şi de investiţii);
• obiectivele urmărite pot fi atinse prin această metodă;
• acţiunea de coerciţie să implice acţiuni, procese legate
de resursele energetice;
• metoda poate fi impusă unilateral sau multilateral;
• dependenţa adversarului să fie dovedită;
• impactul pe care îl va avea folosirea metodei respective
asupra adversarului şi propriei economii;
• metoda să fie în afara regulilor cunoscute ale
concurenţei economice;
• să fie aplicată în urma unei evaluări a avantajelor şi

31 32
 Capitolul 3 Israelului de către Occident şi Japonia în războiul de Yom
„ARMA ENERGETICĂ” Kippur25. În acea perioadă, ţările arabe au redus producţia de
ÎN POLITICA ECONOMICĂ INTERNAŢIONALĂ ţiţei cu 5 milioane barili/zi. Deşi alte state şi-au crescut
producţia de petrol, în martie 1974 s-a ajuns la un deficit de 4
Controlul resurselor energetice generează putere şi milioane barili/zi. În plus, ca răspuns la scăderea drastică a
influenţă politică oriunde pe glob. Situaţia este inevitabilă, fluxurilor de aprovizionare, OPEC a ridicat, în acelaşi an,
astfel că, de-a lungul vremii, numeroase au fost cazurile în care preţurile petrolului brut la 12 USD/baril, faţă de nivelul de 3
diferite „verigi” implicate în jocurile pe marginea acestor USD/baril cât era în 1972, ceea ce a agravat şi mai mult criza
resurse au declanşat dispute şi crize energetice, ce au avut energetică.
adesea efecte economice şi politice dezastruoase la nivel local, Pe de altă parte, specialişti avizaţi subliniază faptul că
regional şi chiar global. Fără energie întreaga lume „şocul petrolier” a fost provocat de bancherii internaţionali.
industrializată poate colapsa şi, prin urmare, infrastructura din Aceştia au încheiat un acord cu conducătorii arabi ai OPEC
agricultură, transporturi, tehnologia informaţiei, comunicaţii şi pentru a creşte preţul petrolului prin embargoul OPEC-ului.
alte sectoare vitale trebuie să fie susţinută cu fluxuri constante Principiul era foarte simplu. Arabii câştigau prin faptul că
de energie. Orice „scurtcircuit” pe piaţa şi reţelele energetice preţul creştea, cumpărătorul plătea, iar companiile petroliere
mondiale constituie un pericol major şi de aceea securitatea încasau. Concerne energetice ca Arco, Shell, Mobil, Exxon
energetică este o componentă de seamă a strategiilor de erau legate de grupul Chase Manhattan Bank. Acesta a înnoit
securitate naţională şi de politică externă. acordul cu OPEC, conform căruia profiturile pe următorii 30 de
În aceste condiţii, energia a fost şi este folosită de cele ani trebuiau plasate în această bancă pentru o dobândă de 7%.
mai multe ori ca instrument de presiune politică, economică, În sistemul respectiv, s-au acordat împrumuturi uriaşe ţărilor
militară etc., cu scopul de a obţine unele avantaje strategice pe din lumea a treia ca Mexic, Brazilia şi Argentina.
scena tot mai complexă şi dinamică a relaţiilor internaţionale.
Adeseori, confruntările dintre competitori s-au angajat în mod A doua criză (1979-1981)
indirect, marii actori trebuind să respecte, mai mult sau mai Cea de-a doua criză energetică a început în 1979, odată
puţin formal, dreptul statelor la valorificarea independentă a cu declanşarea revoluţiei din Iran, deşi până atunci preţurile
hidrocarburilor. petrolului se menţinuseră la un nivel acceptabil de 12-13
USD/baril. Acţiunile masive de protest au dus la dereglarea
3.1. Crizele petrolului sectorului petrolier iranian, noul regim al ayatolahului
Prima criză (1973-1974) Khomeini instalat la Teheran constatând inconstanţa
Pe de o parte, opinia generală susţine că prima criză exporturilor de petrol şi un deficit de producţie de 2-2,5
energetică cu care s-a confruntat o mare parte a economiilor
dezvoltate a fost cauzată de faptul că majoritatea statelor 25
Sperând să recâştige teritoriul pierdut în timpul celui de-al treilea război
arabe producătoare de petrol din OPEC (plus Egipt şi Siria) arabo-israelian, forţele armate egiptene şi siriene au lansat un atac calculat
au boicotat furnizarea de ţiţei, ca răspuns la sprijinul acordat împotriva Israelului în ziua „Marii Iertări”, cea mai sfântă dată a
calendarului evreiesc.

33 34
milioane de barili/zi. Arabia Saudită şi alte ţări membre ale 3.2. Venezuela şi naţionalizarea industriei energetice
OPEC şi-au sporit producţia de ţiţei pentru a acoperi acest În pofida trendului internaţional de liberalizare a
declin, însă preţurile au crescut datorită panicii create. resurselor şi sectoarelor/pieţelor energetice, regimul lui Hugo
Mai mult, când Irakul a invadat Iranul, în septembrie Chavez27 a impus un program de naţionalizare a resurselor de
1980, totalul combinat al exporturilor de ţiţei din cele două ţări hidrocarburi şi a producţiei de petrol, prin emiterea unui set de
nu depăşea 1 milion de barili/zi. Aceste pierderi imense pentru reguli noi pentru companiile străine. Venezuela, ţară ce ocupă
circuitele energetice mondiale au dublat, în scurt timp, preţurile locul al şaselea în topul exportatorilor de petrol, îşi intensifică
petrolului brut de la 14 USD/baril în 1978 la 35 USD/baril în astfel lupta cu imperialismul şi marile corporaţii petroliere
1981. multinaţionale. Aceste măsuri au dus la ample mişcări de
stradă, ce au culminat cu declanşarea unei greve generale.
A treia criză (august 1990 – februarie 1991) Greva din 2002 a paralizat sectorul energetic şi a oprit, practic,
Scurta criză a petrolului din acea perioadă a fost mult mai exporturile ţării, impulsionând creşterea preţurilor ţiţeiului pe
temperată în consecinţe faţă de precedentele două. Ea a apărut piaţa mondială.
ca efect al primului război din Golf, desfăşurat de coaliţia În mai 2007, procesul de naţionalizare s-a încheiat prin
internaţională condusă de SUA împotriva regimului de la preluarea ultimului zăcământ privat de ţiţei din bazinul
Bagdad. La 1 august 1990, Irakul invadase şi anexase Kuweitul fluviului Orinocco. Printre companiile energetice care au cedat
ca urmare a agravării unor dispute teritoriale (frontiere, acces la controlul zăcămintelor petroliere din Venezuela s-au numărat:
mare) şi petroliere (pânzele petrolifere comune, producţia prea ConocoPhillips, Exxon Mobil Corp. şi Chevron Corp. (SUA);
mare de petrol a Kuweitului)26. BP p.l.c. (Marea Britanie); Total S.A. (Franţa); Statoil ASA
Retragerea lui Saddam Hussein din Kuweit a coincis cu (Norvegia) etc. Dacă modelul de revoluţie socială a lui Chavez
incendierea câmpurilor petroliere, ceea ce a cauzat mari se răspândeşte în întreaga Americă Latină, atunci capitalismul
distrugeri cu efecte asupra producţiei şi exporturilor de tip american va avea zile grele. De altfel, Evo Morales,
kuweitiene. În timpul crizei, preţul petrolului brut a atins preşedintele Boliviei şi aliatul liderului venezuelan, a făcut
nivelul istoric de 40 USD/baril. La scurt timp după declanşarea primii paşi în acest sens prin solicitarea adresată armatei de
crizei energetice, ţările arabe din OPEC au decis să intervină preluare a controlului asupra câmpurilor de gaze naturale.
prin mărirea producţiei de ţiţei, stabilizând astfel piaţa Prin acţiunile sale, Chavez a ameninţat permanent
mondială. Totuşi, potenţialele efecte pentru piaţa energetică şi capitaliştii, în general, şi SUA, în special. Astfel, într-un discurs
economia internaţională ar fi putut destul de grave dacă reuşea ţinut la Londra, preşedintele venezuelan spunea: „Dacă Statele
tentativa lui Saddam Hussein de a controla o mare parte din Unite atacă Iranul, atunci printre alte lucruri, dragii mei prieteni
rezervele mondiale de petrol. englezi, precum şi restul clasei de mijloc din multe alte ţări, vor
trebui să-şi parcheze vehiculele pentru că petrolul ar putea

26 27
Jean-Louis Durfour, Crizele internaţionale. De la Beijing (1900), la Preşedintele Hugo Chavez beneficiază de puteri speciale din partea
Kosovo (1999), Editura Corint, Bucureşti, 2002, p. 192. Legislativului pentru a putea emite decrete în sectorul energiei.

35 36
ajunge la preţul de 100 de dolari barilul sau chiar mai mult”28. americană, gestul Iranului poate fi urmat şi de alte ţări bogate în
De asemenea, el a anunţat retragerea Venezuelei din Banca resurse energetice. În alte state, precum Rusia, Venezuela,
Mondială şi din Fondul Monetar Internaţional, instituţii Emiratele Arabe Unite, Indonezia etc., ponderea dolarilor din
financiare „monopoliste” aflate în criză. rezervele valutare este diminuată într-un mod treptat. Pe termen
În ultimul timp, se poate observa o apropiere tot mai mare lung, aceste tendinţe de înlocuire a dolarului cu euro pot avea
a liderului venezuelan de Iran, Bolivia, Rusia, ceea ce poate repercusiuni grave asupra economiei SUA şi nu numai.
avea în viitor efecte dezastruoase pentru marii consumatori
energetici. 3.4. Campania militară din Irak
Cel de-al doilea război din Golf (februarie - mai 2003)
3.3. Iran şi tranzacţiile petroliere declanşat de SUA împotriva regimului lui Saddam Hussein a
O lovitură pentru economia americană a venit din partea avut puternice raţiuni economice, în sensul reîmpărţirii
guvernului iranian. Acesta a ordonat băncii centrale să câmpurilor şi resurselor energetice ale Irakului. De fapt, s-a
transforme toate rezervele statului din dolari în euro şi a decis urmărit asigurarea accesului liber la rezervele energetice ale
să folosească euro ca monedă de schimb în comerţul exterior şi ţării, resurse ce sunt de calitate superioară şi a căror exploatare
pentru activele sale din străinătate. Astfel, sursele externe şi necesită costuri destul de mici. Mai mult, unii analişti susţin că
veniturile petroliere vor fi calculate şi încasate în moneda Federaţia Rusă urmărea să devină prima putere petrolieră a
europeană, pentru a pune astfel capăt dependenţei de dolar. lumii prin expansiunea energetică în Irak, Iran şi bazinul caspic.
Anterior, în noiembrie 2000, şi Irakul a renunţat la dolar şi a Stabilizarea Irakului este strâns legată de succesul sau
utilizat euro în tranzacţiile petroliere, măsură ce a fost anulată eşecul reconstrucţiei economice, care pe termen mediu este
de campania militară condusă de SUA din 2003. puternic dependentă de industria energetică. Cu toate acestea,
Pe undeva, această situaţie s-a datorat şi sancţiunilor începând cu anul 2004, producţia de petrol – ce nu mai este
impuse de SUA asupra investiţiilor şi comerţului american în luată în considerare de OPEC – nu a mai atins cotele de
Iran şi ruperii oricăror legături între băncile internaţionale şi dinainte de război (2,6 mil. barili/zi) şi, astfel, nu au putut fi
statul iranian. Prin măsurile respective s-a încercat izolarea acoperite nici ţintele de export. Cauzele sunt multiple, de la
economico-financiară a regimului de la Teheran. În prezent, dificultăţile tehnice şi tehnologice, până la corupţie şi
majoritatea băncilor străine au renunţat la dolar în tranzacţiile contrabandă. Oricum, infrastructura energetică învechită a
cu Iranul şi fac transferuri de fonduri în euro sau alte monede. Irakului avea nevoie stringentă de investiţii pentru modernizare
Totuşi, Washingtonul nu poate limita ori controla total şi dezvoltare. Desigur, în perioada ulterioară campaniei militare
fluxurile de dolari din Iran deoarece nu poate interzice vreunui (2004-2006) preţurile petrolului brut au înregistrat o creştere
stat să cumpere petrol iranian sau să-l achite în euro. Deşi nu a abruptă, atingând niveluri istorice de peste 70 USD/barilul.
produs efecte imediate şi nu a reuşit să destabilizeze economia Deşi înainte de anul 2003, Bagdadul a cedat controlul
asupra a circa jumătate din petrolul său (50 mld. barili) Federaţiei
28
Duncan Campbell, Jonathan Steele, Revolution in the Camden air as Ruse, Franţei, Germaniei etc., zăcămintele respective au revenit
Chávez - with amigo Ken - gets a hero's welcome, în „The Guardian”, 15 în administrarea autorităţilor irakiene. Washingtonul susţine că
May 2006, www.guardian.co.uk/venezuela/story/0,,1774993,00.html.

37 38
„petrolul aparţine poporului irakian” şi că accesul trebuie să fie Folosirea de autorităţile de la Moscova a „armei
permis, în primul rând statelor participante la Coaliţie. În prezent, energetice” datează încă din anul 1990, când a întrerupt
oficialii parlamentului irakian caută să concesioneze drepturile de furnizarea de energie spre ţările baltice într-o încercare inutilă
proprietate asupra unor exploatări petroliere şi gazifere în condiţii de a înăbuşi mişcările de independenţă. Mai mult, ţările baltice
cât mai avantajoase pentru economia şi industria energetică29. au fost din nou, în 1992, ţinta armei energetice a Rusiei ca
Astfel, se pare că s-a ajuns la un compromis de împărţire relativ represalii la cererile de retragere a forţelor armate ruse rămase
echitabilă a câmpurilor energetice. în zonă. În 1993-1994, Rusia a redus fluxurile de aprovizionare
Prin urmare, energia şi nevoia de hidrocarburi a marilor cu gaze naturale spre Ucraina, cu scopul de a presa autorităţile
actori occidentali au constituit un temei serios pentru ucrainene să cedeze controlul asupra infrastructurii energetice
modificarea prin mijloace militare a geopoliticii locale a şi flotei sale din Marea Neagră. Belarus, în mod direct, Polonia
petrolului şi, astfel, pentru câştigarea unui acces mai facil la şi Lituania, în mod indirect, au fost la rândul lor, în 2004,
resursele de aici. victime ale reducerilor livrărilor de energie, acţiuni în mare
parte motivate politic.
3.5. Rusia şi şantajul energetic Criza cea mai gravă a apărut în decembrie 2005, când
Între politica energetică şi celelalte elemente ale politicii Ucraina a refuzat să plătească preţul cerut de Gazprom, mult
de securitate a Federaţiei Ruse există o legătură atât de mai mare decât practică Rusia pe plan intern. Sistarea livrărilor
cauzalitate, cât şi de reciprocitate, deoarece Moscova va utiliza de gaze naturale a declanşat o întreagă dezbatere europeană
energia ca instrument politic, chiar şi în situaţia în care nu-şi asupra dependenţei energetice a UE faţă de Moscova. A urmat
doreşte asta. Prin urmare, statul rus uzează în mod conştient de apoi Republica Moldova, în ianuarie 2006, motivul fiind acelaşi.
controlul resurselor energetice pentru a-şi asigura o influenţă în Nici în 2007, Rusia nu a ezitat să facă uz de „arma
politica de putere din spaţiul ex-sovietic şi european sau la energetică”. Astfel, în octombrie, Gazprom a ameninţat că va
nivel internaţional. sista livrările de gaze naturale către Ucraina, ca urmare a unei
Rusia, ţară ce controlează o mare parte a resurselor datorii neachitate de peste 1,3 miliarde de dolari. De asemenea,
energetice mondiale şi conductelor de transport, a fost acuzată ameninţările au vizat şi Belarus şi Georgia din cauza unor
în repetate rânduri ca foloseşte energia pentru a-şi spori neînţelegeri în ceea ce priveşte preţurile şi tranzitul
influenţa politică şi economică asupra statelor baltice şi a hidrocarburilor.
Poloniei. De altfel, Moscova a oprit sau a ameninţat adesea cu Prin toate aceste acţiuni, Rusia a afectat şi consumatorii
întreruperea livrărilor de gaze spre unele ţări ex-sovietice ca vestici. Totuşi, dependenţa Europei de gazul rusesc are ca
urmare a unor aspecte politice (mişcări de independenţă, revers dependenţa Rusiei de veniturile obţinute din vânzările de
atitudini pro-occidentale), economice (preţuri, datorii, cedare gaze naturale pe piaţa europeană. Prin urmare, situaţia actuală
control energetic) sau chiar militare (retragerea trupelor ruse). incertă în ceea ce priveşte ritmicitatea fluxurilor de
aprovizionare cu energie ar trebui să se sfârşească în viitorul
29
Vezi EIA, Upstream Petroleum Agreements in Iraq, www.eia.doe.gov/ apropiat printr-un compromis reciproc avantajos, în condiţiile
emeu/cabs/Iraq/images/upstream%20dev%20oil.gif şi Upstream Natural Gas în care resursele sunt la ruşi, iar banii la germani. Pentru UE
Development in Iraq www.eia.doe.gov/emeu/cabs/Iraq/images/gas_iraq.gif.

39 40
este de preferat să fie dependentă energetic de o mare putere
(Federaţia Rusă), care deşi este agresivă, este previzibilă, decât Stat
Importuri Procent din
de un stat sau regiune instabilă. (mld. m3/an) consumul intern
Azerbaidjan 0,120 36
Gazprom constituie „unealta” cea mai adecvată pentru
Georgia 0,046 100
„manevrele” energetice ale Rusiei. Colosul rusesc, deşi este un Sursă: EIA, Country Analysis Briefs – Russia, Aprilie 2007, www.eia.doe.gov/
agent economic obişnuit, reprezintă un puternic instrument de emeu/cabs/Russia/pdf.pdf.
presiune politică30. Gazprom livrează gaze naturale în
Germania, Italia, Franţa, Turcia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Deşi, Moscova susţine că politica sa de preţuri este
Polonia, Austria, Finlanda, Belgia, Bulgaria, România, Serbia influenţată strict de condiţiile pieţei32, există diferenţe mari
şi Muntenegru, Slovenia, Croaţia, Grecia, Elveţia, Olanda, între preţurile plătite pe piaţa internă sau de state considerate
Bosnia, Macedonia, Marea Britanie31. În tabelul următor sunt aliate, precum Armenia, şi cele plătite de state care au încercat
detaliaţi principalii beneficiari ai exporturilor de gaze naturale să iasă de sub influenţa Rusiei, ca de exemplu Georgia. Prin
ruseşti din anul 2005. urmare, furnizorul de gaze naturale, sub forma Gazprom, este
statul rus, astfel încât putem considera că sistemul de stabilire a
Stat
Importuri Procent din preţurilor este instrumentalizată politic. În tabelul ce urmează
(mld. m3/an) consumul intern am încercat să reliefăm preţurile practicate de Rusia pe piaţa
Germania 1,291 43
internă şi pentru exporturile sale de gaze naturale în diferite
Italia 0,824 30
Turcia 0,630 65 momente (datele prezentate sunt cele vehiculate în sursele
Franţa 0,406 26 publice de informare).
Ungaria 0,294 62
Cehia 0,252 84 Preţ (USD/1000 m3)
Austria 0,246 70 State La începutul
2005 2006 2007
Polonia 0,226 47 anilor 2000
Slovacia 0,226 108 Rusia 27 32 40-45 52
Finlanda 0,148 105 Armenia 56 110 110
România 0,140 23 Azerbaidjan 60 110 230
Fosta Iugoslavie 0,134 57 Belarus 46,7 46,7 100
Bulgaria 0,101 89 Georgia 45-100 68 110 235
Grecia 0,085 96 R. Moldova 80 160 170
Elveţia 0,013 12 Ucraina 50 95 130
Ucraina 2,113 79 Statele baltice 85-95 120-125 230
Belarus 0,710 100
Statele baltice 0,205 100 32
Preţul de pornire al gazului natural este cel de la „gura” sondei (costul
propriu-zis al gazului), preţ ce este apoi crescut de costul de transport pe o
30
Compania a primit dreptul exclusiv de a exporta gaze naturale, prin lege anumită distanţă şi de costul local de distribuţie. În faza de distribuţie,
federală (20 iulie 2006). preţurile sunt clasificate în funcţie de tipul utilizatorului final al gazelor:
31
Gazprom, Distribution, www.gazprom.com/eng/articles/article23533.shtml. rezidenţiale, comerciale, industriale sau pentru energie electrică.

41 42
 perioada 10-13 august 2007, 59% din ruşii chestionaţi s-au
Preţ (USD/1000 m3) declarat în favoarea utilizării de către autorităţile ruse a
State La începutul dependenţei ţărilor europene faţă de petrolul şi gazul rusesc
2005 2006 2007
anilor 2000
pentru a-şi atinge obiectivele de politică externă, faţă de numai
Bulgaria 120-130 120-130 120-130 170-175
România 120 190-195 250-255 280-285 20% împotrivă.
Turcia 75 100 243 243
Europa de Vest* 200-240 240 240 265 3.6. Alte dispute
Notă: * Preţul reprezintă media preţurilor. Disputele pe marginea resurselor energetice sunt diverse
şi implică interese multiple.
Rusia creşte sau ameninţă că va creşte preţul gazelor Specialiştii în domeniu prognozează că, în scurt timp,
naturale livrate în unele ţări din CSI şi din Europa de Est şi de gazele naturale (mai puţin poluante) vor înlocui petrolul ca
Sud-Est cu scopul de a-şi menţine în aceste spaţii măcar resursă centrală de energie pentru activităţile economice.
influenţa economică. Deşi această măsură pare a fi un răspuns la Astfel, Rusia încearcă să impună la nivel mondial un OPEC al
atitudinea diferitelor capitale faţă de Moscova, impactul politic gazelor naturale, care să includă producătorii şi exportatorii
este departe de a avea rezultatele scontate. Astfel, Moscova majori, menit a uşura întrebuinţarea „armei energetice” în
contribuie acum, din plin, la apariţia unui mediu concurenţial disputele politico-economice regionale şi globale. Ţările care
uniform în regiune. Rusia nu face altceva decât să-şi distrugă sunt agreate să facă parte din această grupare sunt: Rusia, Iran,
partenerii de afaceri şi piaţa de desfacere din ţara respectivă, Qatar, Venezuela, Algeria şi, posibil, Libia şi anumite ţări din
favorizând, în acelaşi timp, reorientarea ţării respective spre alţi Asia Centrală. Se speculează chiar că Forumul Ţărilor
furnizori de resurse şi, chiar, dezvoltarea unor trasee alternative Exportatoare de Gaze (GECF) ar putea constitui baza acestui
de transport sau a altor forme de energie. Oricum Rusia nu îşi cartel.
poate permite să ridice preţul mai mult decât preţul la care alţi Proiectul Moscovei de organizare a unui „OPEC al
furnizori de gaze naturale devin rentabili. În final, rezultatul s-ar gazelor naturale” este încă departe de finalizare din cauza
putea să fie exact opus scopurilor Rusiei, adică ţara respectivă caracteristicilor speciale ale pieţei gazelor naturale, mult mai
va fi din ce în ce mai puţin dependentă de gazele naturale rigidă decât cea a petrolului. Impedimentele sunt multiple:
ruseşti. contractele de livrare a gazelor naturale sunt în mare parte
În consecinţă, putem spune că Rusia îşi va folosi toată negociate prin acorduri bilaterale pe termen lung între
capacitatea politică şi diplomatică pentru a-şi dezvolta beneficiari şi furnizori; piaţa gazelor naturale este foarte
economia şi, în ultimă instanţă, nu va pregeta să utilizeze „arma regionalizată din cauza faptului ca gazele naturale se transportă
energetică” drept instrument de presiune. Această ultimă preponderent prin conducte; distribuţia pe distanţe mari, prin
opţiune este pe deplin susţinută şi de populaţia rusă. Astfel, intermediului vapoarelor, necesită lichefierea gazelor naturale,
conform unui sondaj realizat de Centrul rus Levada33, în proces extrem de costisitor etc.
În Africa, luptele interne ce au bază anumite interese
33
Ruşii, în favoarea utilizării armei energetice, în „telegrafonline”, 5 septembrie energetice sunt la ordinea zilei. Astfel, în ultimele decenii s-a
2007, www.telegrafonline.ro/1188939600/pagini/9/politica_externa.html.

43 44
înregistrat o interferenţă între ciocnirile locale şi amplificarea CONCLUZII ŞI PROPUNERI
competiţiei internaţionale pentru resurse, în special, petroliere.
Marile companii internaţionale acţionează prin diferite mijloace de
forţă: mituirea liderilor locali, sprijinul politic al unor regimuri etc. • Întreaga dezbatere şi problematică privind securitatea
Astfel, populaţia din majoritatea ţărilor exportatoare de energetică sau bătălia pentru energie prezentă şi, probabil,
hidrocarburi beneficiază în mică măsură sau chiar deloc din viitoare nu e decât o consecinţă a omniprezenţei guvernelor în
veniturile încasate. O mare parte a profitului este acaparat de exploatarea şi controlul resurselor naturale.
minoritatea care deţine controlul politic. Nigeria şi Angola sunt • De o parte, avem companii internaţionale şi cooperare
exemple sugestive, ţări în care lipsa de transparenţă din partea globală, de alta, raporturi inechitabile şi dependenţe energetice
statului şi a companiilor petroliere ascunde aproape totul în acest foarte periculoase. Limitarea sau blocarea accesului liber,
domeniu. Spre deosebire, liderii din Libia şi Gabon au reuşit să concurenţial, la resursele energetice ameninţă buna funcţionare
concentreze sub influenţa lor toate grupurile de interese, astfel încât a economiilor şi pune statele şi naţiunile în faţa unor grave
populaţia a obţinut un anumit profit din punct de vedere economic pericole.
şi al nivelului de trai. • Statele şi zonele bogate în hidrocarburi au fost, sunt şi
vor fi şi în continuare scena unor dispute locale, regionale şi,
chiar, internaţionale ce au la bază interesele energetice, directe
sau indirecte, ale celorlalţi actori de pe piaţa economică
mondială. În acest sens, devine vitală reducerea dependenţelor
unor actori ai scenei internaţionale faţă de cei care, la o primă
vedere, deţin monopolul în materie de resurse energetice şi
energie. Acest lucru poate fi realizat prin cooperare
internaţională, prin întărirea parteneriatelor şi a dialogului între
producătorii şi consumatorii de energie, prin coagularea
intereselor similare ce dictează acţiunile în mediul de securitate.
• Analiştii subliniază că, din cauza creşterii permanente a
cererii de petrol brut într-o epoca caracterizată de
„consumism”, viitorul pieţei mondiale de petrol va fi dependent
de producţia de petrol a ţărilor nemembre OPEC, de politica de
producţie a membrilor OPEC şi de situaţia politică din ţările
producătoare de petrol. Cu toate acestea, marii actori energetici
actuali (SUA, Federaţia Rusă şi Arabia Saudită) nu vor avea
interesul să renunţe la cooperarea lor explicită sau tacită
(preţuri în creştere la petrol, înseamnă, în primul rând, câştiguri
importante şi sigure pentru marile companii transnaţionale,

45 46
administraţia rusă, lipsită de o industrie competitivă, şi liderii
saudiţi; scăderea preţurilor sub anumite limite, favorizează
economiile occidentale, chineză şi japoneză şi reduce intrările
în valută forte din Federaţia Rusă şi Arabia Saudită).
• Ideal ar fi ca energia să nu fie altceva decât un bun
comercializat fără nici un fel de ingerinţă a factorilor politici.
Petrolul şi gazele naturale ar trebui considerate bunuri de
utilitate publică internaţională. Prin urmare, actorii lanţului
energetic nu ar trebui să folosească energia ca pe un instrument
politic. Însă, statele şi grupurile economice se vor arunca în
nesfârşite dispute şi „războaie” pentru a-şi satisface necesităţile
în creştere vertiginoasă de resurse, energie şi finanţe. „Arma
energetică” va fi şi în continuare instrumentul preferat al unor
actori (Federaţia Rusă, Iran) pentru a-şi impune unele obiective
strategice.
• Problema securităţii energetice se pune în aceiaşi
termeni ca cea a securităţii internaţionale: securitatea unui actor
poate însemna insecuritatea altuia. Însă, este importantă
înţelegerea faptului că interdependenţa, şi nu (in)dependenţa,
reprezintă cheia realizării securităţii energetice la o scară cât EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”
mai mare.
Redactor: Corina VLADU
• În condiţiile accentuării importanţei petrolului şi gazelor Tehnoredactor: Mirela ATANASIU
naturale pentru economiile naţionale, pe fondul creşterii
consumului şi epuizării acestor resurse, credem că problematica Bun de tipar: 17.12.2007
tratată pe parcursul acestui studiu ar trebui aprofundată cu Hârtie: A3 Format: A5
accent pe securitatea energetică a României. Coli tipar: 3 Coli editură: 1,5

Lucrarea conţine 48 pagini

Tipografia Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE

Şoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti
Telefon: (021) 319.56.49, Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro, Site: http://cssas.unap.ro

100/07/2008 C. 388/2007

47