Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement

1/2018

THE UNITED STATES OF AMERICA – POLITICAL STRUCTURE

Adina PAICU
Lect. Univ.dr.
Universitatea “Constantin Brancusi”
Tg-Jiu, Romania, paicu.adina@gmail.com

ABSTRACT:
THIS PAPER PRESENTS THE POLICAL STRUCTURE OF THE UNITED STATES OF AMERICA.
THE AMERICAN POLITICS HAS ALWAYS BEEN AN INTERESTING TOPIC FOR BOTH THE AMERICAN
PEOPLE AND OTHER STATES. EVERY DECISION TAKEN BY THE AMERICAN GOVERMENT
INFLUNCES THE COUNTRY AND THE REST OF THE WORLD.THIS SUBJECT WAS AND STILL IS THE
CENTRE OF MANY DISCUSSIONS HAVING BOTH CRITICS AND SUPORTERS.
IN TERMS OF STRUCTURE, THE PAPER BEGINS WITH AN INTRODUCTORY PART WHERE THE
FOLLOWING ASPECTS ARE PRESENTED: A SHORT HISTORICAL PRESENTATION OF US, THE
CONNECTION BETWEEN THE AMERICAN HISTORY AND ITS POLITICS AND GENERAL STRUCTURE
OF THE AMERICAN POLITICS. THE PAPER PRESENTS IN DETAIL THE STRUCTURE OF THE
ENTIRE POLITICAL APARATUS. IT STRESSES THE ROLE PLAYED BY CONSTITUTION, THE SENAT,
THE EXECUTIVE, THE PRESIDENT AND THE JUDICIARY IN THE AMERICAN SOCIETY. IT ALSO
ENHANCES THE DIFFERENCES EXISTING BETWEEN THE AMERICAN POLITICAL STRUCTURE AND
THE EUROPEAN ONES. AN IMPORTANT PART OF THIS PAPER IS PRESENTING THE AMERICAN
DEMOCRACY WITH A SPECIAL STRESS ON THE SEPARATION OF POWERS IN THE STATE AND ON
THE CONCEPT „THE PRINCIPLE OF MAJORITY”AND ALSO ITS CONTROVERSIAL ROLE OF
WORLD LIDER.
THE CONCLUSIONS ROUND UP THE ABOVE PRESENTATION EMPHASISING ONCE AGAIN WHY
THE AMERICAN POLITICS IS A POINT OF INTEREST FOR EVERYONE.

KEY WORDS
AMERICAN POLITICS, AMERICAN DEMOCRACY, AMERICAN LEGISLATURE, AMERICAN
FOREIGN RELATIONS

INTRODUCTION
“Statele Unite este o republică constituțională federală, în care președintele (șeful
statului și șeful guvernului), Congresul, puterea judecătorească și cea executivă
împart puterile, iar guvernul federal acordă suveranitate guvernelor statelor.
Ramura executivă este condusă de președinte și este independentă de cea legislativă și cea
judecătorească.
Puterea legislativă aparține celor două camere ale Congresului, Senatul și Camera
Reprezentanților. Ramura judecătorească, compusă din Curtea

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

72
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Supremă și curțile federale inferioare, exercită puterea judecătorească. Funcția puterii

judiciare este de a interpreta Constituția Statelor Unite, legile federale și regulamentele.
Aceasta include rezolvarea disputelor dintre ramurile executivă și legislativă. Schema
guvernului federal este explicată în Constituție. Două partide politice, Partidul
Democrat și Partidul Republican, au dominat politica americană de după Războiul Civil
American, deși sunt și partide mai mici precum Partidul Libertarian, Partidul Verde și
Partidul Constituției.
Există diferențe majore între sistemul politic al Statelor Unite și cele ale
altor democrații dezvoltate. Printre acestea ar fi o mai mare putere a camerei legislative
superioare, un domeniu mai larg al puterii deținut de Curtea Supremă și dominarea a doar
două partide principale. Partidele terțe au o influență politică mai mică în Statele Unite
decât în alte democrații dezvoltate.”1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Statelor_Unite_ale_Americii#/media/File:Political_System_of_the_Un
ited_States.svg

A SHORT HISTORY REVIEW

“In jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii în partea de est a S.U.A. Majoritatea
colonistilor erau englezi, care proveneau din Scotia, Irlanda si Tara Galilor. De asemenea,
erau multi germani în Pensylvania, olandezi în New York si francezi în Louisiana. Unele
colonii aveau propriul lor guvern. Altele erau conduse de reprezentanti ai Coroanei
britanice. Guvernul britanic le cerea sa plateasca impozite care sa contribuie la
plata cheltuielilor coloniale, dar coloniile nu erau consultate în emiterea legilor fiscale.
Trupele britanice stationate în colonii, în marea lor majoritate, erau cazate în locuintele
colonistilor.

1
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Statelor_Unite_ale_Americii)

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

73
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

În anul 1774, un grup de conducatori ai colonistilor s-au întrunit si au constituit Congresul

continental, care l-a informat pe regele Angliei despre convingerea colonistilor ca, în
calitate de englezi liberi, ar trebui sa fie si ei consultati asupra legilor care îi guvernau.
Regele si Cabinetul britanic nu au luat în considerare cerintele colonistilor. Membrii
Congresului au considerat aceasta o mare nedreptate si au hotarât sa ceara independenta
fata de Coroana britanica.
În anul 1775 au izbucnit lupte între trupele Garzii Nationale din Noua Anglie si soldatii
britanici.
La 4 iulie 1776, Congresul continental a adoptat Declaratia de independenta, elaborata de
Thomas Jefferson, fermier si avocat din coloniile Virginia; acest document a enumerat
multe nemultumiri împotriva regelui si a declarat ca din acel moment "Coloniile Unite" nu
mai erau supuse Angliei.
La încheierea pacii, Statele Unite erau, de fapt, un grup de 13 colonii, fiecare având
propriul sau guvern si fiind organizate asemenea unei tari independente. Fiecare colonie îsi
elabora propriile legi si se ocupa de toate problemele interne.
În timpul razboiului, statele au cazut de acord sa elaboreze un act prin trimiterea de
reprezentanti în cadrul Congresului continental. Dupa câstigarea razboiului, Congresul
urma sa se ocupe numai de problemele pe care statele individuale nu le puteau rezolva
singure. El urma sa strânga bani pentru a plati datoriile de razboi, sa stabileasca un sistem
monetar unic si sa se ocupe de încheierea tratatelor cu natiunile straine. Întelegerea care a
stabilit acest plan de cooperare a fost denumita "Articolele Confederatiei". "Articolele
Confederatiei" nu au avut succes, deoarece statele nu cooperau cu Congresul si nici între
ele. Când Congresul a avut nevoie de
bani pentru plata datoriilor fata de Franta si alte state europene, unele state au refuzat sa
plateasca contributia.
Majoritatea americanilor era totusi de acord ca trebuie aduse modificari "Articolelor
Confederatiei".
Congresul Continental a cerut fiecarui stat sa trimita delegati la o întrunire în Philadelphia,
orasul în care fusese semnata Declaratia de independenta, pentru a discuta modificarile ce
trebuiau aduse Articolelor Confederatiei.
Întrunirea de la Philadelphia a avut loc pe data de 17 mai 1787 si a fost denumita
Conventia de la Philadelphia. La Conventie au participat 12 state din cele 134 care au
semnat, "Articolele Confederatiei" (lipsea cel mai mic stat, Rhode Island).
Conventia a fost prezidata de George Washington si la aceasta au participat 54 de delegati.
În timpul Conventiei, delegatii au creat o noua forma de guvernamânt pentru Statele Unite.
Aceasta forma de guvernamânt a fost cuprinsa într-un document denumit Constitutia
Statelor Unite ale Americii.
În timpul elaborarii Constitutiei, delegatii au fost confruntati cu doua mari temeri,
împartasite de majoritatea americanilor. Prima era aceea ca o persoana sau un grup
apartinând guvernului central ar putea deveni prea puternica sau ar putea acapara controlul
asupra tarii, dând astfel nastere tiraniei. Pentru a preveni acest lucru, delegatii au alcatuit o
guvernare compusa din trei parti: executiva, legislativa si judecatoreasca. Fiecare din
aceste trei ramuri avea puteri pe care celelalte doua nu le aveau, creându-se astfel
posibilitatea ca fiecare dintre ele sa contrasemneze si sa limiteze orice actiune gresita a
celorlalte.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

74
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

A doua temere era aceea ca noul guvern central ar putea slabi sau chiar anula posibilitatea
guvernului fiecarui stat de a-si rezolva propriile probleme. Pentru a elimina aceasta
suspiciune, în Constitutie s-a precizat
care sunt puterile guvernului central si care sunt puterile rezervate statelor membre. Astfel,
fiecarui stat îi era rezervat dreptul de a-si alege propriul guvern.”1

STRUCTURA POLITICA A STATELOR UNITE

Congresul Statelor Unite ale Americii

http://www.rador.ro/2018/02/09/senatorii-americani-nu-au-reusit-sa-adopte-proiectul-de-
buget/
https://www.marketwatch.com/story/when-is-the-inauguration-2017-01-17

“Congresul este compus din Camera Reprezentantilor si Senat. Alegerea sistemului

bicameral se datoreaza unor conditii istorice, statele care au acceptat Constitutia din anul
1787 convenind asupra unei forme legislative comune, în care sa fie reprezentate
proportional cu populatia lor, dar dorind în acelasi timp sa mentina ideea egalitatii în
drepturi a statelor federatiei.

Principalele atributii ale Congresului sunt:

1. Reglementeaza impunerea si colectarea taxelor, a impozitelor de orice fel, inclusiv a
taxelor vamale, care vor fi uniforme pe întregul teritoriu.

1
( https://www.academia.edu/35932281/Sistemul_politic_american)

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

75
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

2. Asigura achitarea datoriilor S.U.A.

3. Asigura apararea comuna si bunastarea generala.
4. Ratifica împrumuturile efectuate în numele S.U.A.
5. Reglementeaza comertul cu natiunile straine si între diferite state membre ale federatiei.
6. Reglementeaza uniform naturalizarea.
7. Reglementeaza uniform falimentul.
8. Reglementeaza emiterea monedei nationale si valorea acesteia.
9. Reglementeaza standardele pentru masuri si greutati.
10. Reglementeaza activitatea postei.
11. Reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala.
12. Reglementeaza înfiintarea Curtilor de rang inferior Curtii Supreme de Justitie a S.U.A.
13. Declara starea de razboi.
14. Aloca fonduri pentru recrutarea si înzestrarea fortelor armate.
15. Propune amendamente constitutionale.

Senatul

Senatul este compus din 102 membri, câte doi alesi de fiecare stat, indiferent de populatia
acestuia. Astfel, statul Alaska, care are 407.000 de
locuitori, sau statul Haway, care are 895.000 de locuitori, trimit în Senatul american tot doi
senatori, ca si statul California, care are 22 milioane de locuitori. Aceasta solutie adoptata
de Constitutia S.U.A. are la baza ideea egalitatii în drepturi a statelor participante la
federatie.

Puterile exclusive rezervate Senatului sunt urmatoarele:

a) Senatul este singurul competent sa-si dea acordul cu privire la numirea unor înalti
functionari. În cadrul acestei functii, Senatul aproba numirile de judecatori ai Curtii
Supreme, facute de Presedintele S.U.A. În fapt, Presedintele uzeaza de prestigiul sau si
convinge aproape întotdeauna pe senatori sa aprobe numirile facute de Casa Alba.
b) Senatul aproba în exclusivitate acordurile (executive agreements), adica acordurile,
întelegerile sau tratatele încheiate de Presedintele S.U.A. Se apreciaza ca acestea sunt de
15 ori mai numeroase decât cele încheiate în numele S.U.A.
c) Senatul are puterea exclusiva de a judeca punerile sub acuzare ale unor înalti functionari
ai statului, inclusiv a Presedintelui. Este asanumita procedura impeachment. Hotarârea de
punere sub acuzare se ia de catre Camera Reprezentantilor cu votul majoritatii simple a
membrilor acesteia.
Atunci când judeca punerile sub acuzare, Senatul este prezidat de presedintele Curtii
Supreme a S.U.A.
Pentru a fi condamnat un înalt functionar public sau Presedintele S.U.A. este necesara
întrunirea unei majoritati calificate de 2/3 din numarul senatorilor. Sanctiunea consta în
îndepartarea din functie si pierderea dreptului de a detine sau de a se bucura de orice fel de
functie onorifica sau remunerata oficial în S.U.A.
Punerea sub acuzare este motivata de savârsirea infractiunilor de tradare, luare de mita sau
a altor infractiuni foarte grave sau încalcari ale legii.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

76
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Camera Reprezentantilor

Camera Reprezentantilor este compusa din 435 de membri si 3 reprezentanti ai districtului

Washington. Numarul reprezentantilor nu poate depasi câte unul la 30.000 de locuitori din
fiecare stat, dar fiecare stat va avea cel putin câte un reprezentant. Numarul
reprezentantilor este actualizat din 10 în 10 ani, în urma recensamântului populatiei, si este
proportional cu numarul populatiei fiecarui stat.
Camera Reprezentantilor are puteri care îi sunt conferite în exclusivitate:
a) aproba cu majoritate simpla punerea sub acuzare a unor înalti functionari din
administratia S.U.A., inclusiv a Presedintelui sau vicepresedintelui S.U.A.;
b) elaboreaza în exclusivitate toate proiectele de lege privind stabilirea impozitelor, taxelor
si altor contributii (Senatul poate doar sa propuna amendamente).
În ceea ce priveste procedura legislativa, cele doua Camere coopereaza ca parteneri egali.
Presedintele si vicepresedintele Statelor Unite ale Americii

Constitutia S.U.A. prevede în art. 2 ca "puterea executiva va fi executata de Presedintele

S.U.A.". Referindu-se la aceasta exprimare constitutionala, profesorul american Laurence
Tribe arata: "Spre deosebire de celelalte ramuri constitutionale, presedintele este o
persoana , precum si o institutie, el este ales de catre întreaga natiune pe care o reprezinta
si îi exprima aspiratiile".
Presedintele S.U.A. este desemnat prin vot universal indirect de catre un Colegiu electoral
format din mari electori, fiecare stat beneficiind de un numar de delegati egal cu cel al
congresmanilor alesi în forul supreme legislativ din partea statului respectiv. Acest colegiu
este format din 538 de electori.
Congresul constitutional a imaginat acest sistem, deoarece nu a dorit ca presedintele sa fie
dependent de Congres, ceea ce a facut sa se instituie sistemul electoral pe care l-am
mentionat si care este destul de complicat, dar care, în fond, asigura o anumita
independenta presedintelui, care nu este ales de Congres.
Anumite puteri ale Presedintelui sunt consacrate de Constitutie, altele au rezultat din
interpretarea constitutiei dincolo de dispozitiile sale constitutionale. Practic, interpretarea
dispozitiilor constitutionale poarta numele de cutume constitutionale.

Sunt considerate functii traditionale ale Presedintelui cele de:

a) sef al satului;
b) sef al puterii executive (al guvernului);
c) comandant suprem al fortelor armate;
d) sef al diplomatiei;
e) sef al partidului care l-a propus candidat la presedintie.
Aceasta prerogativa nu înseamna ca presedintele ar ocupa o anumita ierarhie în partid, ci
este o obligatie morala a acestuia de a sustine partidul si de a contribui la sporirea
prestigiului si numarului de simpatizanti ai acestuia.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

77
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Alaturi de aceste prerogative traditionale, Presedintele si-a asumat în timp si altele, printre
care enumeram:
1) coordonator al politicii economice;
2) aparator al politicii sociale;
3) suport al sistemului federal de guvernamânt;
4) moderator al solutiilor de dezamorsare a unor crize interne si externe;
5) nu raspunde în fata Congresului si nu poate fi obligat sa demisioneze daca are un sprijin
minoritar în Camere;
6) nu are dreptul sa dizolve Congresul si sa procedeze la organizarea unor noi alegeri.
În calitatea sa de sef al executivului, presedintele este si sef al Cabinetului, compus din
secretari care au calitatea de ministri cu atributii de a conduce departamentele
administratiei federale, în numar de 15, cu un numar de 2.600.000 de agenti.
În perioada în care Presedintele este în functie, vicepresedintele îndeplineste functia de
presedinte al Senatului, dar el nu are dreptul sa voteze decât în caz de paritate a voturilor în
aceasta Camera.

6. Puterea judecatoreasca
Potrivit art.3 sectiunea 1 din Constitutia S.U.A., puterea judecatoreasca este încredintata
Curtii Supreme si unor Curti inferioare , a caror jurisdictie a fost stabilita la nivel federal.
Constitutia stabileste puterea Congresului de a înfiinta prin lege curtile inferioare Curtii
Superioare a S.U.A.
În afara Curtilor federale, Constitutia acorda puteri Congresului de a înfiinta Curti
specializate pentru anumite cauze sau pentru anumite domenii de activitate.
În ceea ce priveste stabilirea gradelor de jurisdictie, Curtea Suprema este competenta sa
judece plângerile împotriva sentintelor pronuntate de Curtile înfiintate de Congres. Trebuie
mentionat ca puterea judecatoreasca federala are atributia de a interpreta si întari forta
juridica a Constitutiei ca lege. Temeiul juridic al acestei puteri se întemeiaza pe principiul
separatiei puterilor. În ceea ce priveste independenta si inamovibilitatea judecatorilor,
acestea se bazeaza pe dispozitiile Constitutiei, potrivit careia "judecatorii de la Curtea
Suprema , precum si cei ai celorlalte curti îsi vor mentine posturile în caz de buna
comportare".
De asemenea, judecatorii pot fi pusi sub acuzare si judecati potrivit procedurii de
impeachment, când comit anumite fapte. Ei sunt numiti în functie de Presedinte si
confirmati de catre Senat.
În prezent, sistemul Curtilor federale este compus din urmatoarele jurisdictii:
a) Curtile de district- 94 de jurisdictii;
b) Curtile de apel - 13 jurisdictii;
c) Curti de jurisdictie speciala;
d) Curtea Suprema de Justitie.
Curtea Suprema de Justitie a S.U.A. este compusa din 9 judecatori aflati sub coordonarea
unui Chief Justice. Acestia sunt numiti pe viata de catre Presedintele S.U.A. si au
posibilitatea, de care profita rar, de a se retrage la vârsta de 70 de ani, daca o doresc.

Declaratia drepturilor omului (Bill of Rights)

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

78
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Dupa ratificarea Constitutiei S.U.A. în anul 1789 reprezentantii unor state au facut
constatarea ca în Constitutie nu se mentioneaza garantarea libertatilor , a drepturilor si
privilegiilor cetatenilor. Astfel, Constitutiei i-a fost adaugata Declaratia drepturilor omului
(Bill of Rights) în anul 1791, care este compusa din 10 articole denumite amendamente.
Aceasta declaratie garanteaza libertatea si drepturile individuale si interzice amestecul
guvernului în viata personala a cetatenilor.
În Declaratia drepturilor omului, americanilor li se garanteaza libertatea de credinta,
libertatea cuvântului si a presei. Ei au dreptul de a se întruni în locuri publice, de a protesta
împotriva actiunilor guvernului si de a cere schimbari. Au dreptul sa detina arme daca
doresc. Declaratia interzice politiei sa retina si sa perchezitioneze o persoana fara motive
întemeiate. De asemenea, nu poate fi perchezitionata locuinta unei persoane fara un mandat
din partea unui for judecatoresc. Pâna în anul 1986, la cele zece amendamente ale
Constitutiei au mai fost adaugate alte 16. Dintre prevederile acestora mentionam:
interzicerea sclaviei, garantarea cetateniei si a tuturor drepturilor , indiferent de rasa,
acordarea dreptului de vot femeilor si reducerea limitei de vârsta la 18 ani pentru
exercitarea dreptului de vot.
La ora actuala, Constitutia S.U.A contine 27 de amendamente, iar proiectul celui de-al 28-
lea se afla pe agenda de lucru a Congresului.

Sistem electoral

Fiecare cetatean american peste varsta de 18 ani voteaza.Votul poate fi prin corespondenta,
electronic sau in persoana. Votul prin corespondenta se realizeaza inainte de ziua de vot.
Ziua de vot este marti de dupa prima luni din noiembrie. Astfel ziua de vot poate fi cel mai
devreme pe 2 noiembrie si cel mai tarziu pe 8 noiembrie.
Votul pentru Presedintele Statelor Unite este un vot indirect si este guvernat de o serie de
legi federale si legi statale.
Votul indirect inseamna ca cetatenii nu voteaza pentru Presedinte ci pentru un colegiu de
electori ce la randul lor vor vota pentru Presedinte si Vice Presedinte.
Fiecare stat are un numar diferit de electori in colegiu, numar egal cu numarul total de
reprezentanti in Congresul si Senatul Statelor Unite. Adica fiecare stat are cate un elector
pentru fiecare colegiu electoral pentru Camera Reprezentantilor (Camera Inferioara a
Congresului American) la care se aduga cei doi electori ce reprezinta fiecare dintre cele 2
colegii electorale senatoriale ale fiecarui Stat.
Statul California are 2 senatori ca fiecare dintre statele uniunii si 53 de circumscriptii
pentru Camera Reprezentantiilor (adica 53 de deputati) asta inseamna ca are 55 de voturi
electorale ceea ce il face cel mai mare stat din SUA.
Statul Virginia este unul mediu are tot 2 senatori la fel ca orice stat din SUA si 11
congressmeni. Asta inseamna ca are 13 voturi in colegiul electoral. Cele mai mici sunt
Vermont, Delaware si Alaska. Acestea au deasemeni 2 senatori fiecare si doar un singur
reprezentant in camera inferioara. Fiecare dintre aceste state are deci doar 3 voturi
electorale.
Districtul Columbia are acordat prin amendamentul 23 la Constitutia Satatelor Unite un
numar egal de electori cu cel al celui mai putin populat stat al Uniunii, pe cand teritoriile
detinute de Statele Unite cum ar fi Guam sau Puerto Rico nu au reprezentare in colegiul

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

79
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

electoral. Pentru a atrage atentia Guamul organizeaza un asa zis scrutin de paie de Ziua
Alegerilor.
In total in SUA statele trimit 538 de electori pentru a alege Presedintele si Vice
Presedintele.
In principiu statele folosesc sistemul "castigatorul ia totul" adica cel care a castigat votul
popular din statul respectiv ia intregul numar de electori pe care ii are acel stat. Exceptie
fac statele Main si Nebrasca. Acestea dau castigatorului votului popular la nivel de stat 2
electori si fiecarui candidat cate un elector pentru fiecare colegiu electoral pentru Camera
Reprezentantilor castigat.
Odata alesi, electorii se vor intruni in prima zi de luni de dupa a doua miercure din
decembrie si vor alege Presedintele si Vice Presedintele Statelor Unite. Cu toate ca fiecare
elector conform legii poate sa-si dea votul pentru oricare dintre candidati, majoritatea
statelor au legi destul de drastice pentru a pedepsi asa numiti electori neloiali ce isi dau
votul in alt fel decat rezultatul alegerilor statului respectiv.
La inceputul lunii ianuarie Vice Presedintele in calitatea sa de Presedinte a Senatului va
deschide rezultatul votului Colegiului Elector si il va citi in plenul sedintei comune a
Cammerei Reprezentantilor si a Senatului.
Candidatul care a reusit sa stranga 270 de electori va fi cel ce va deveni Presedintele
respectiv Vice Presedintele SUA. In cazul in care niciun candidat nu obtine minimul
necesar de 270 de voturi, atunci Camera Rerezentantilor decide prin vot cine va fi
Presedintele Statelor Unite.
In acest scop fiecare stat are un singur vot, indiferent de numarul reprezentantilor in
Camera. Pentru Vice Presedinte voteaza Senatul, fiecare senator avand un vot. Daca nu
exista electori de rea credinta sau alte genuri de tradari rezultatul final este cunoscut deja in
ziua viotului sau imediat dupa prin adunarea electorilor castigati in fiecare stat. In general
votul popular a coincis cu cel al electorilor, cu 3 exceptii in istoria Statelor Unite.
In 1876 Rutherford B. Hayes a castigat votul Colegiului Electoral cu toate ca a pierdut
votul popular. In 1888 Benjamin Harrison il invinge pe Presedintele in functie Grover
Cleveland cu 233 de electori la 168, cu toate ca Presedintele Cleveland avea la votul
popular vreo 90.000 de voturi in plus.
In sfarsit cel mai celebru a fost votul din anul 2000 dintre George W. Bush si Al Gore in
care Al Gore a castigat 50,999,897 de voturi fata de cele 50,456,002 ale lui Bush, dar cel
din urma dupa o serie de procese in instantele americane a castigat votul din statul Florida
ceea ce i+a dat 271 de voturi in Colegiul de electori adica cu unul mai mult decat
majoritatea.
Dupa declararea in Senat a invingatorului, se organizeaza pe 20 ianuarie ceremonie de
învestitura, adica depunerea juramantului de credinta. In cayul in care pana la aceasta yi nu
s+a decis castigatorul alegerilor, Vice Presedintele exercita functia de Presedinte. Daca
insa nici un Vice Presedinte nu a fost decis pana la acea data atunci Congresul decide in
conformitate cu Amendamentul 20 la Constitutia Statelor Unite cine va exercita provizoriu
functia de Presedinte a Statelor Unite.
In istoria Statelor Unite au fost cateva incercari de modificare a sistemului de vot dar
mereu fara succes. Americanii considera acest sistem ca fiind cel mai bun si reprezentativ
pentru ei. Anul acesta principalii candidati sunt Barack Obama impreuna cu Joe Biden din

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

80
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

partea Partidului Democrat si din partea Republicanilor Mitt Romney avand ca si partener
pentru Vicepresedinte pe Paul Ryan.

Sistemul constitutional al SUA

Introducere
Statele Unite ale Americii este un stat federal. Istoria federalismului american fiind
legat de lupta pentru independenta a fostelor colonii. Intr-o prima etapa cele 13 foste
colonii au constituit o confederatie la 15 noiembrie 1777. Fiecare colonie a devenit o
republica independenta si suverana, avand propria sa constitutie.
Dupa incheierea razboiului de independenta impotriva Marii Brianii intre statele –
unite pentru moment in lupa comuna – au reaparut o serie de diferente si inegalitati. In
acelasi timp au devenit vizibile si avantajele constituirii unui stat federal.
In prezent statele ce compun SUA sunt in numar de 50. In ceea ce priveste relatiile
intre statul federal si statele federate, cateva principii trebuie enuntate: revizuirea
Constitutie federale nu pote fi facuta decat cu participarea statelor federate. Pe de alta parte
trebuiementionat ca in virtutea suveraitatii intrne de care dispun statele federate au dreptul
sa-si adopte fiecare propria sa constituie.
Luat in ansamblu, sistemul federal american de organizare asigura un anumit
echilibru intre prerogativele puterii centrale si drepturile recunoscute statelor.
Viabilitatea si originalitatea sistemului politic american se datoreaza intr-o masura
importanta conceptelor fundamentale pe care s-a intemeiat si se intemeiaza democratia
americana.
Promovand neabatut imperativele libertatii, autodeterminarii si respectului dreptului
omului, democratia americana s-a afirmat prin sistemul valorilor pe care le promoveaza,
devenind un adevarat indreptar pentru popoarele dornice de a-si afirma independenta in
lupata cu practicile totalitariste.
Exprimand un principiu carea avea sa-si mentina viabilitatea dincolo de momentul in
care a fost enuntat, presedintele Abrahm Lincoln aratase ca: „ nici un om nu este suficient
de bun pentru a guverna un alt om fara consimtamantul acestuia” In aceste cuvinte se
regaseste intreaga filozofie a democratiei americane care face din legimitatea democratica,
forta puterii politice.
Legatura organica intre guvernamat si democratie reprezinta unul dintre punctele cele
mai importante ale conceptiei americane refelecatata in constitutii si in alte documente
politice. In conceptia politica americana separatia puterilor devine un principiu esential
menit sa asigure echilibrul intre cele trei puteri ale statului.
Principiul separarii puterilor in stat
Ideea separaţiei puterilor în stat are origini relativ apropiate în timp, ea conturându-se
undeva ope la sfârşitul secolului al XVIII –lea. Scriitorul francez Montesquieu este
considerat părintele acestui principiu. Curios este însă faptul că el nu a numit niciodată
această idee ca fiind un principiu, ci doar o ideea politică menită să asigure libertatea şi, în
acelaşi timp, să combată tendinţa spre totalitarism.
Conform scriitorilor acelei vremi, conferirea întregii puteri unui singur organ al statului
ar însemna de facto atribuirea unor prerogative nelimitate respectivului organ, ceea ce ar
periclita serios libertatea individului. Astfel, conform principiului separaţiei puterilor în

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

81
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

stat, este necesară divizarea atribuţiilor principale ale statului şi distribuirea echilibrată a
acestora unor organe diferite între care să nu există raporturi de subordonare.
Aşadar organele trebuie să fie distincte şi independente unul faţă de celălalt. Bazele
acestei teorii au fost puse însă de filosoful englez John Loke, care a subliniat in studiul sau
intitulat „Essay on Civil Governement” importanţa unei separări a puterii în cadrul unui
stat. Conform lui Loke puterea statului s-ar împărţii în trei funcţii esenţiale: funcţia
legislativă, funcţia executivă şi funcţia federativă.
Ulterior ideile lui John Loke au fost preluate şi adaptate de Montesquieu luând forma
pe care o cunoaştem astăzi. Montesquieu spunea că „orice om care are o putere este
înclinat să abuzeze de ea”. Din aceste considerente este necesar un mijloc de a opri
tendinţa abuzului de putere. Aşadar, conform principiului, în orice stat există trei puteri
distincte:puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească.
Încă din faza sa incipientă, gânditorii vremii au părut extrem de interesaţi de teorie; şi
aceasta pentru că ea oferea o alternativă viabilă la totalitarism. Nu era suficient însă ca
acest principiu doar să se nască; el trebuia realmente aplicat. Problema principală era aceea
că Europa nu era încă pregătită de implementarea acestui nou sistem, şi acest aspect se
datora în primul rând oponenţei dure a monarhiei absolutiste.
În faţa acestei situaţii singura soluţie eficientă ar fi fost revoluţia însă cel puţin pentru
moment această soluţie rămânea doar o vagă perspectivă, nefiind aplicabilă în viitorul
apropiat. Pe de altă parte însă Războiul de Independenţă tocmai fusese câştigat şi astfel, în
1776 coloniile engleze din America de Nord ies complet de sub tutela Imperiului Britanic.
Acest mediu devenea mai mult decât propice pentru implementarea noului principiu
născut pe „bătrânul continent”. Un exemplu oferit în acest sens este cel al Constituţiei
statului North Carolina care menţiona în art. 4 faptul că puterea legislativă, executivă şi
judecătorească trebuie să fie separate pe veci şi distincte una de alta. Ulterior, articole
asemănătoare sau chiar identice au apărut şi în constituţiile celorlalte state. Peste nici două
decenii, o dată cu adoptarea Constituţiei din 1791, are loc separarea strictă a puterilor şi în
Franţa. După Franţa este rândul celorlalte state europene care au intrat într-un vast proces
de creare a unor noi regimuri constituţionale ce se vor dovedi puternic influenţate de
modelul Franţei dar, în acelaşi timp, îşi vor păstra propriile tradiţii politice.
De la prima aplicare a principiului separaţiei puterilor în stat şi până în vremurile
contemporane acesta a îmbrăcat diferite forme de aplicare în practică. În realitate nu există
doua state în care acest principiu să se manifeste identic deşi în fundamentele sale el este
acelaşi peste tot. Interesat este faptul că aceste diferenţe de aplicare s-au constatat atât la
state diferite cât şi în interiorul aceluiaşi stat dar în perioade de timp diferite.
Acest aspect este însă cât se poate de normal având în vedere lupta pentru putere ce s-a
dat mereu între Legislativ şi Executiv. De pildă, în Statele Unite deşi există semnul egal
între Preşedinte şi Congres, printr-o interpretare extensivă a anumitor pasaje din
Constituţie, Preşedintele S.U.A. se bucură de o putere ceva mai mare decât
Congresul. Exemplul cel mai potrivit în acest sens este cel al art. 1, Secţiunea 8 din
Constituţia S.U.A. potrivit căruia dreptul de a declara război revine Congresului;
dar, în acelaşi timp, Preşedintele S.U.A. este comandantul suprem al forţelor armate;
astfel creându-se o oarecare confuzie, mai mulţi preşedinţi din istoria S.U.A. s-au
folosit de acest aspect atunci când au trimis trupe militare americane să lupte în afara
graniţelor ţării.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

82
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Indiferent de particularităţile întâlnite de la o ţară la alta, principiul separaţiei puterilor

în stat a avut un impact puternic şi asupra altor ramuri din sfera politicului. De pildă, avem
o multitudine de regimuri politice rezultate din modul de aplicare al acestui principiu.
Ideea de bază este una simplă: cu cât principiul separaţiei este aplicat mai strict cu atâta
regimul politic tinde spre liberalism, iar cu cât este mai neglijat regimul politic cade în
sfera totalitarismului.
În lumea politică contemporană asistăm la un proces complex de găsire a unor noi
sensuri ale acestui principiu fundamental, numit „principiul separaţiei puterilor în stat”.
Nu este vorba nici pe departe de o tendinţă de renunţare la el fiindcă dacă ar fi aşa nu am
mai putea vorbi de stat de drept, de democraţie sau de libertatea individului. Având în
spate experienţa a mii de ani de conducere, jocul politicienilor de azi este din ce în ce mai
abil şi mai subtil.
În prezent nu se mai doreşte despărţirea matematică între cele trei puteri, nu se mai are
în vedere trasarea unor limite foarte precise între cele ele; dimpotrivă, se doreşte o uşoară
întrepătrundere a lor, o oarecare influenţate a puterilor din partea partidelor politice, a
sindicatelor, a patronatelor sau a grupurilor de interese; cu alte cuvinte putem spune că
acum, mai mult ca niciodată, accentul nu se mai pune neapărat pe separaţia lor ci
pe colaborarea ce trebuie să existe între puterea legislativă, puterea executivă şi puterea
judecătorească.

Sistemul politic al SUA – regim clasic prezidential

Sistemul politic al Statelor Unite ale Americii este unul prezidential, datorita
faptului ca puterea executiva este detinuta de presedinte, lucru stipulat si in constitutie:
aricolul II prevede ca „ puterea executiva este investita in Presedintele Statelor Unite ale
Americii”.
Presedintele S.U.A. este ales prin vot universal pentru un mandat de patru ani, acesta
este atestat de un Colegiu electoral, avand 535 membrii. Presedintele american joaca si
rolul de prim-ministru, cabinetul fiind format direct de catre presedinte, numindu-se
Administratie. Functiile clare indeplinite de presedintele american sunt:”sef al statului, sef
al puterii executive, comandant al armatei, sef diplomatic, avand deasemenea prerogative
de informare a poporului american cu privire la starea natiunii, sef al partidului care l-a
investit drept candidat prezidential”.
Puterea legislative in S.U.A. este detinuta de Congresul S.U.A dupa cum prevede si
Constitutia: „toata puterea legislativa va fi investita in Congresul Statelor Unite, care va
consta in Senat si Camera Reprezentantilor”.
Senatul este format din 50 de membrii, acestia reprezentand organizarea federala a
S.U.A, cate doi reprezentanti din fiecare stat, alesi pe un mandat de sase ani
Camera reprezentantilor reprezinta interesele ntiunii, si este formata din 435 membrii
alesi pentru un mandat de doi ani. Pentru a candida la postul de deputat trebuie sa aiba
minim 25 ani si sa fie cetatean american de cel putin 7 ani.
Cat despre puterile acordate celor doa camere ale Congresului S.U.A. „Senatul are
puteri limitate in raport cu cele ale Camerei Reprezentantilor”.
S.U.A are o organizare federala, fiind compusa din 50 de state. Fiecare stat are
constitutie proprie, cat si de norme juridice proprii. In cazul organizarii federale, fiecare
stat beneficiaza de o Constitutie proprie. In fruntea ierarhiei administrative a fiecarui stat

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

83
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

se afla un guvernator . Guvernatorul este ales pe o perioada de 2-4 ani. Fiecare stat
beneficiaza de un parlament, care ca si in cazul intregii federatii, este bicameral.
Sistemul partidist al S.U.A este unul bipartidist. Aceasta pentru ca desi partideledin
S.U.A sunt numeroase( Partidul Independent American, Partidul Comunist, Partidul
Socialist al Muncii, Partidul Socialist si alte gruari politice fara relevanta), cele doua
partide care detin monopolul in viata politica sunt: Partidul Republican si Partidul
Democrat. Aceste doua partide au o pozitie atat de puternica incat acapareaza intotdeauna
90-95% din voturile electoratului, celelalte formatiuni politice neavand nici o sansa sa le
ajunga. Iata deci ce face clar bipartidismul americam.

Politica SUA
Statele Unite ale Americii sunt un stat federal, alcatuit din 50 de state la care se
adauga districtul federal Columbia. Puterea este impartita intre guvernul federal si
guvernele fiecarui stat in parte. Fiecare stat este alcatuit la randul sau din orase mai mari
sau mai mici, fiecare avand organizarea sa proprie.
Functiunile si puterea guvernamentala a Statelor Unite se desfasoara pe trei nivele:
puterea legislativa, puterea judecatoreasca, si puterea executiva. Aceste trei puteri isi au
bazele in Constitutia Statelor Unite ale Americii. In acest sistem al separarii puterilor in
stat fiecare ramura a puteri, opereaza independent de celelalte, totusi ele sunt constituite in
asa fel incat sa previna concentrarea puterii intr-un singur departament, pentru a proteja
drepturile si libertatile cetatenilor americani.
Statele Unite ale Americii este o republica constitutionala, avand la baza cea mai
veche si longeviva Constitutie scrisa vreodata din istorie. Guvernul SUA functioneaza ca
un sistem democratic reprezentat printr-un sistem congregational cu un set de puteri
sprijinite de Constitutie. Exista trei nivele de guvernamant: guvernul federal, cel statal, si
administratia locala.
Oficialitatile si functionarii care lucreaza la aceste trei nivele sunt fie alesi prin vot
secret, fie desemnati de catre ceilalti oficiali guvernamentali.
Guvernul federal cuprinde trei ramuri, care se afla intr-o relatie de echilibru in ceea ce
priveste puterea: puterea legislativa: Congresul Statelor Unite format din Senat, si Camera
Reprezentantilor.
Puterea executiva: presedintele SUA care desemneaza cu ajutorul Senatului SUA
pe ceilalti membri ai Cabinetului si ai guvernului federal.
Puterea judecatoreasca: Curtea Suprema ai carei judecatori sunt desemnati de catre
Presedinte si aprobati de Senat.

Presedintele SUA
Presedinte al Statelor Unite ale Americii (cateodata abreviat in engleza ca
"POTUS" conform President of the United States of America) este seful statului american
fiind simultan presedintele si seful guvernului Statelor Unite ale Americii. In multe tari,
cele doua functii sunt separate, presedintele unei tari nefiind si primul ministru al aceleiasi
tari. Conform Constitutiei SUA, presedintele in exercitiu este si sef de guvern (in engleza
chief executive) al guvernului federal al Statelor Unite si totodata comandantul suprem al
fortelor armate.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

84
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

Preşedintele Statelor Unite este şeful statului şi şeful guvernuluidin Statele Unite
ale Americii. Din cauza statutului Statelor Unite ale Americii de superputere si marii puteri
economice, preşedintele americaneste adesea considerat cea mai puternică persoană a
lumii, fiind adesea una dintre cele mai bine cunoscute figuri publice.
În timpul războiului rece, preşedintele american a fost adesea considerat ca
"liderul lumii libere", perifrază cu care este încă cotat astăzi.
Statele Unite ale Americii a fost prima ţară care a creat funcţia de preşedinte ca şef
de stat al unei republici moderne. Astăzi, funcţia în sine a generat o copiere şi multiplicare
a modelului iniţial american la scală globală, acolo unde există un sistem de guvernare de
tip prezidenţial. Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington,
care a slujit două mandate (sau termene) 1789 - 1793 şi 1793 - 1797.
Articolul II al Constituţiei Statelor Unite supune presedinte la "executa cu fidelitate
de" lege federală, deasemenea el este cel care numeste comandantul-şef al forţelor
armate ale Statelor Unite si desemneze executivi cu acordul Senatului
Cele şase rolurile pe care conducerea de vârf (puterea executiva) o indeplineste sunt
după cum urmează:
• Şeful statului - lider simbolic al naţiunii
• director executiv - execută funcţiile de stat, gestioneaza birocraţia , şi decide
modul de aplicare a legii
• şeful diplomaţiei - supravegheaza ambasadorii de stat şi determina politică externă
• Comandantul şef - comandantul forţelor armate şi cel ce stabileste politica militara
• şef legiuitor –poate influenta puterea legislativa cerând trecerea sau impunerea
unei noi legi
• gardian al economiei - protejează valoarea monedei şi banii poporului

Congresul SUA
Prin expresia Congres se intelege Parlamentul SUA parlament bicameral, alcatuit din
Camera reprezentantilor si din Senat. Congresul joaca un rol important in viata politica
americana.Cu toate acestea el exercita anumite atributii prin intermediul ambelor Camere
dar anumite puteri sunt rezervate exclusiv Senatului.
In ceea ce priveste relatiile dintre presedinte si Congres acestea se desfasoara intr-un
dublu sens: presedintele adreseaza mesaje Congresului, care poate oferii puncte de reper
pentru importante dezbateri juridice. Presedintele poate exercita si un drept de veto in
stituatiile in care nu este de acord cu textul unei legi adoptate de Congres, situatie in care
legea poate fi mentinuta numai cu o majoritate de doua treimi.
La randul sau Congresul dispune de importante posibilitati de a actiona asupra
institutiei prezidentiale. Teoretic el poate chiar sa il distituie pe presedinte in situatiile in
care se pune in discutie raspunderea penala a sefului executivului. O alta modalitate prin
care Congresul poate actiona blocand initiative ale presedintelui american, este respingerea
unor credite pe care presedintele le solicita. Refuzul il obliga pe presedinte sa renunte la o
serie de initiativeimportante si de aceea in mod firesc el trebuie sa cultive relatii bune cu
membrii Congresului.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

85
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

CONCLUZII
Filozofia pe care se bazeaza Constitutia americana – separarea puterilor in stat si
drepturle omului – a rezistat si rezista timpului, ceea ce explica pentru ce o serie de state
care au adoptat regimurile prezindentiale intelg sa aiba drept model Constitutia Statelor
Unite
Fara indoiala sistemul politic aerican prezinta particularitatiile sale, uneori greu de
inteles, pentru alte tari. Aparent, sistemul american consacra atributii din cele mai largi
presedintelui, dar aceastea sunt conditionate de aprobarea Congresului.Puterea
prezindentiala desi mare in sistem american nu este totusi nelimitata, iar in cazurile in care
au existat suspiciuni asupra modului in care au actionat anumiti presedinti au starnit reactia
poporului american.
Astfel in pofida critici care s-a adus democratiei americane, aceasta este totusi o
democratie eficienta si sigura.

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

86
Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement
1/2018

BIBLIOGRAPHY

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Statelor_Unite_ale_Americii

2. https://www.academia.edu/35932281/Sistemul_politic_american

„ACADEMICA BRÂNCUȘI” PUBLISHER

87