arte vizuale / visual arts #44-45 / 2020

e
im
a cet
sp

se
er
niv
universe

possible

u
spacetimethought

e
tim
ace orizon
ityh
sp l
ib i
ss
po
impossible

beyond thought
beyond imagination

NO
beyond spacetimethought

13’
40
40 0

399
10

0’0
-43
y
’0 0

’60
larit

W
00
s
u n event
sing

’0 0
o
0 y

0’0
r iz

0 y

00
o
th

y
n
e
v
e spa

a
ceti
universe
me
un
iv
g ravita

er
se

sp
ace
tim
tion

e
void

no spacetime
no space
no time
CURATORIATUL ASTĂZI
CURATING TODAY
thought
imagination
consciousness

beyond space
beyond time
beyond spacetime
ARTĂ ÎN VREMEA PANDEMIEI
ART IN PANDEMIC TIMES
spacetimethought
SUMAR / CONTENT 63 ARTA CA NECESITATE, RECUPERARE,
DROG ȘI VECINĂTATE
ART AS A NECESSITY, A RECOVERY,
PROIECTE DIN ROMÂNIA ÎN
VREMEA PANDEMIEI
PROJECTS IN ROMANIA IN PANDEMIC
178 ASAD RAZA DESPRE INTIMITATEA LUCRULUI
MANUAL, ÉDOUARD GLISSANT ȘI GĂTITUL
ACASĂ.
A DRUG, AND A NEIGHBOURHOOD TIMES INTERVIU DE SHANE ANDERSON
ÖVÜL Ö. DURMUSOGLU & ASAD RAZA ON DIY INTIMACY, ÉDOUARD
JOANNA WARSZA GLISSANT AND HOME COOKING.
4 EDITORIAL 134 ARTIȘTI ÎMPREUNĂ AN INTERVIEW BY SHANE ANDERSON,
MAGDA CÂRNECI 69 UNDE NU A MAI AJUNS NIMENI ARTISTS TOGETHER
WHERE NO ONE HAS GONE BEFORE CENTRUL CULTURAL CLUJEAN
ADRIAN NOTZ RECENZIE DE CARTE
DOSAR / DOSSIER 136 LOGOUT 2.0 // BOOK REVIEW
77 CÂTEVA COMPARAȚII CE HĂRĂZESC PROIECȚII VIDEO LA FEREASTRĂ
CURATORIATULUI NEÎNDEMÂNATIC VIDEO PROJECTIONS FROM THE WINDOW
8 CURATORIATUL ASTĂZI – INSTRUMENTE, UN VIITOR CA SPORT DE NIȘĂ DUMITRU GURJII 186 FRAGMENTE DIN ISTORIA
METODE, PERSPECTIVE A FEW COMPARISONS THAT PREDICT THE EXPOZIȚIILOR DE ARTĂ ALTERNATIVĂ
CURATING TODAY – INSTRUMENTS, ESTABLISHMENT OF CLUMSY CURATING AS A 139 „VREAU SĂ MERG ACOLO UNDE A MERS FIE- FRAGMENTS FROM THE HISTORY OF
METHODS, PERSPECTIVES NICHE SPORT CARE ARTIST, DAR UNDE PUȚINI S-AU DERAN- ALTERNATIVE ART EXHIBITIONS
RUXANDRA DEMETRESCU & DRAGOȘ OLEA JAT SĂ MAI RĂMÂNĂ.” GABRIELA ROBECI
DIANA MARINCU “I WANT TO GO WHERE EACH ARTIST WENT,
BUT WHERE FEW BOTHERED TO STAY.” 188 ELIBERAREA IMAGINII –
14 EXPOZIȚIILE CA FORME CURATORIALE ARTIȘTI ÎN VREMEA PANDEMIEI INDECIS TIMIȘOARA SCHIMBAREA PARADIGMELOR TEORETICE
READYMADE DE EVADARE ARTISTS IN PANDEMIC TIMES THE LIBERATION OF THE IMAGE –
EXHIBITIONS AS CURATORIAL READYMADE 142 PANDEMIC ART A CHANGE OF THEORETICAL PARADIGMS
FORMS OF ESCAPE PLATFORMA TEHNOARTE TIMIȘOARA DARIA GHIU
PAUL O’NEILL 86 SILVIA AMANCEI & BOGDAN ARMANU
146 ARTISTS ROOMS 190 CÂND SITUAȚIA SE AGRAVEAZĂ,
24 1/2 DECALOG 88 SÁNDOR BARTHA REZIDENȚA BRD SCENA9 TREBUIE PUS PICIORUL ÎN PRAG
1/2 DECALOGUE WHEN THE GOING GETS TOUGH,
LIVIANA DAN 90 LILIANA BASARAB 150 JURNAL DE VIRUS THE TOUGH GET GOING
VIRUS DIARY MĂDĂLINA BRAȘOVEANU
26 REVIZITÂND FESTIVALUL SAU 94 ANCA BENERA & ARNOLD ESTEFÁN WHITE CUIB CLUJ
BIENALA ENTUZIAȘTILOR LUMEA DE DUPĂ NOI
REVISITING THE FESTIVAL OR THE WORLD AFTER US 153 CAMPART IN MEMORIAM
THE BIENNALE OF THE LIVELY FUNDAȚIA ART ENCOUNTERS
PATRICK FLORES 96 RĂZVAN BOAR. DEMOFLASH II
192 CUM SĂ-MI IAU RĂMAS BUN DE LA IONUȚ.
32 THERESA 100 ALEX BODEA PROIECTE INTERNAȚIONALE ÎN CINCISPREZECE GESTURI DE REMEMORARE
CU SAU FĂRĂ AUDIENȚĂ? ... COMENTARII VREMEA PANDEMIEI ÎN ONOAREA LUI MIRCEA NICOLAE / IONUȚ
THERESA. WITH OR WITHOUT AN AUDIENCE? 104 RĂZVAN BOTIȘ INTERNATIONAL PROJECTS IN CIOANĂ
... COMMENTS PANDEMIC TIMES HOW TO SAY FAREWELL TO IONUŢ.
ANCA MIHULEȚ 106 ROBERTA CURCĂ FIFTEEN ACTS IN REMEMBRANCE OF MIRCEA
MOBILITATE ȘI ARTĂ ÎN PANDEMIE NICOLAE / IONUŢ CIOANĂ
39 SUPRAVIEȚUIND NOMADISMULUI ARTISTIC MOBILITY AND ART DURING THE PANDEMIC 162 ART AT A TIME LIKE THIS INC. VEDA POPOVICI
SURVIVING ART NOMADISM O NOUĂ FORMĂ DE INSTITUȚIE DE ARTĂ
IRIS ORDEAN 108 LUCIAN INDREI A NEW BREED OF ART INSTITUTION
198 FRAGMENTE DIN REVISTA—ARTA
44 RELAȚII DE PUTERE ÎNTRE 112 LERA KELEMEN 166 DE LA FEREASTRA MEA / DE LA FEREASTRA TA ONLINE
CURATORUL VESTIC ȘI ARTISTUL ESTIC ANTROPOGENUL ESTE ABSENT, FROM MY WINDOW / FROM YOUR WINDOW EXCERPTS FROM REVISTA—ARTA
POWER RELATIONS BETWEEN DAR PREZENT CA URMĂ E-FLUX & THE INTERNATIONAL SHORT ONLINE
THE WESTERN CURATOR AND THE EASTERN THE ANTHROPIC IS ABSENT, BUT LIVES FILM FESTIVAL OBERHAUSEN
ARTIST THROUGH ITS TRACE
ILEANA PINTILIE 168 JULIA STOSCHEK PREZINTĂ 204 NEWSLETTER MNAC
114 AURORA KIRÁLY COLECȚIA SA DE ARTĂ MEDIA ONLINE
49 ÎNTREBĂRI LA IEȘIREA DIN CARANTINĂ JULIA STOSCHEK PRESENTS
QUESTIONS COMING OUT OF LOCKDOWN 118 CIPRIAN MUREȘAN HER MEDIA ART COLLECTION ONLINE 210 INFO ART
FLAVIU ROGOJAN
122 LEA RASOVSZKY 170 ARTIȘTI ÎN CARANTINĂ
54 ȘI TE POȚI TREZI TRĂIND ÎN I AM FLUENT IN ISOLATION ARTISTS IN QUARANTINE 220 COLABORATORI
VREMURILE POST-ARTISTICE THE MUSEUM CONFEDERATION CONTRIBUTORS
AND YOU MAY FIND YOURSELF LIVING 126 IOANA STANCA L'INTERNATIONALE
IN THE POST-ARTISTIC TIMES
SEBASTIAN CICHOCKI 128 MIKI VELCIOV. INTERVENȚII ÎN NATURĂ 173 RED ZENITH COLLECTIVE
MIKI VELCIOV’S INTERVENTIONS IN NATURE
MARIA OROSAN-TELEA 174 ENTER - ONASSIS FOUNDATION

2 3
EDITORIAL

CURATOR, CURATORIAT
CURATOR, CURATING

Iată un număr al Revistei ARTA al cărui dosar e centrat pe tema curatoriatului în artele vizuale contemporane. Redacția avea de multă
vreme în vedere o trecere în revistă a acestei noi ocupații, apărute cu vreo 20-30 de ani în urmă și care a devenit crucială pentru lumea
artistică de azi. Cele două coordonatoare ale dosarului, istoricul de artă și profesorul Ruxandra Demetrescu și curatorul și criticul de artă
Diana Marincu, au invitat o serie de teoreticieni și critici, români și internaționali, să discute despre aspectele contradictorii și provocatoare
ale curatorului, curatorialului, curatoriatului în metabolismul scenei artistice actuale. Paul O Neill, Patrick Flores, Adrian Notz, Övül Ö.
Durmusoglu și Joanna Warsza, ori Sebastian Cichocki dintre străini, dar și Liviana Dan, Ileana Pintilie, Apparatus 22, Anca-Verona Mihuleț,
Flaviu Rogojan, Iris Ordean dintre români, discută despre rolul curatorului azi, ca un creator de eveniment vizual și cultural, ca un catalizator
și mediator al proceselor expoziționale și instituționale legate de producerea și difuzarea artei în plan local și global, ca un vector de putere
simbolică, ideologică și chiar financiară în realitatea capitalistă și postcapitalistă din prezent.

Având în vederea situația excepțională creată de pandemia de corona virus în România și în lume, care a redus drastic numărul
evenimentelor și posibilitatea artiștilor de a circula și de a expune, conținutul revistei a fost adaptat din mers și s-a renunțat la rubricile
tradiționale pentru a invita artiști români și din străinătate să ne arate modul în care au reacționat la această conjunctură fără precedent.
Astfel, trei capitole din revistă au fost dedicate producției de artă în timpul acestei carantine prelungite, provocare la care au răspuns
17 artiști din generațiile medie și tânără. În plus, 7 spații de artă din București și din țară ne arată proiectele internaționale pe care le-au
inițiat în mod special pentru această situație de urgență. Aceste pagini vă vor convinge despre creativitatea excepțională a plasticienilor în
vremuri de restriște.

Îngrijit de cele două coordonatoare menționate la început, acest număr dedicat curatoriatului și pandemiei constituie o premieră care
merită continuată.

Magda Cârneci
redactor-șef

The present issue of ARTA Magazine has a dossier focusing on curating in contemporary visual art. ARTA’s staff has long wanted to tackle
this new occupation, which came into being around 20-30 years ago and has since become crucial for the contemporary art world. The
dossier’s two editors, art historian and professor Ruxandra Demetrescu and curator and art critic Diana Marincu, invited a series of theorists
and curators, based in Romania and abroad, to discuss the contradictory and contentious aspects of the curator, the curatorial, and curating
within the contemporary visual art scene. Paul O Neill, Patrick Flores, Adrian Notz, Övül Ö. Durmusoglu and Joanna Warsza, or Sebastian
Cichocki, among the international names, together with Liviana Dan, Ileana Pintilie, Apparatus 22, Anca-Verona Mihuleț, Flaviu Rogojan,
and Iris Ordean, among the Romanians, discuss the role of the curator as creator of visual and cultural events, catalyst and mediator of
exhibitional and institutional procedures around the production and distribution of art on a local and global scale, as vector of symbolic,
ideological, and even financial power within today’s capitalist and postcapitalist reality.

Given the unprecedented situation created by the coronavirus pandemic in Romania and abroad, which has drastically curtailed the number
of events and the possibilities for artists to travel and exhibit, the magazine’s content was gradually adapted. We changed our traditional
sections and invited artists from Romania and abroad to show us the ways they dealt with this singular conjecture. Three chapters of the
magazine were dedicated to artistic production during this extended state of quarantine, a challenge to which 17 artists from the middle and
young generations responded. Additionally, 7 art spaces from Bucharest and the rest of the country showed us the international projects
they developed especially for this emergency situation. The following pages will convince you of the extraordinary creativity of artists during
times of crisis.

Coordinated by the two aforementioned editors, this issue, focused on curating and the pandemic, represents a first that warrants a sequel.

Magda Cârneci
editor-in-chief

Viitor Viitor Viitor, colaj pe hârtie, cerneală pe hârtie, 2020. Prin amabilitatea artiștilor și galeria Ivan. Translated by Rareș Grozea
Future Future Future, collage on paper, ink on paper, 2020. Courtesy of the artists & Ivan gallery.

4 5
CURATORIATUL ASTĂZI – INSTRUMENTE,
METODE, PERSPECTIVE
CURATING TODAY – INSTRUMENTS,
METHODS, PERSPECTIVES
Dosar tematic coordonat de: / Thematic dossier coordinated by:
Ruxandra Demetrescu & Diana Marincu

Apparatus 22, Positive Tension (curating kit), o lucrare alcătuită din întrebări formulate de Apparatus 22, cu contribuții suplimentare de la Geir Haraldseth, Levi Easterbrooks, Matt
Hanson & Ludovica Parenti, Alen Ksoll, Tereza Jindrová și KILOBASE BUCHAREST
Apparatus 22, Positive Tension (curating kit), a work featuring questions by Apparatus 22 with extra contributions from Geir Haraldseth, Levi Easterbrooks, Matt Hanson & Ludovica
Parenti, Alen Ksoll, Tereza Jindrová and KILOBASE BUCHAREST
INTRODUCERE
INTRODUCTION

CURATORIATUL ASTĂZI – INSTRUMENTE, Momentul coincide cu cel în care spațiul expozițional a căpătat
o valorizare critică în sine, spre deosebire de analiza concentrată
with the one in which the exhibition space gained critical value in
itself, contrasting with the older analyses focused on artworks as

METODE, PERSPECTIVE
asupra operelor de artă ca obiecte autonome. autonomous objects.
În textul prezentat aici, Paul O’Neill încearcă un exercițiu In his text for this issue, Paul O’Neill undertakes an intellectual-
intelectual-curatorial-performativ și introduce noțiunea de curatorial-performative exercise, introducing the notion of
evadare ca transformare, eliberare, deplasare. escape as transformation, liberation, and displacement.

CURATING TODAY – INSTRUMENTS, Curatorialul [the curatorial] este alt element important cu care
O’Neill jonglează în text, pornind de la definițiile existente și
completându-l cu o capacitate dinamică, a devenirii în raport
The curatorial is another important element that O’Neill plays
with in his text, starting from existing definitions and then
enriching it with a dynamic capacity of becoming, in close

METHODS, PERSPECTIVES strâns cu cercetarea.

Ruxandra Demetrescu: Cred că a discuta azi despre curatoriat

tandem with research.

Ruxandra Demetrescu: I believe that to talk nowadays about

– și despre termenii conecși (curatorial, curator, a curatoria) curating – and its adjacent terms, curatorial, curator, curatorship
Text: Ruxandra Demetrescu & Diana Marincu – presupune inevitabil o dimensiune retrospectivă. Istoria – inevitably requires a retrospective outlook. The history of
„disciplinei” curatoriale, de la Harald Szeemann la Okwui curating as a “discipline,” from Harald Szeemann to Okwui
Enwezor, dezvăluie o realitate irefutabilă: curatorul a devenit Enwezor, reveals an irrefutable reality: the curator has become a
Discuția de față stă drept argument pentru temele asupra The current discussion stands as an argument for our selection of un personaj hegemonic pe scena artei contemporane, iar hegemonic figure on the contemporary art scene, and curating
cărora ne-am oprit în acest dosar și pentru alegerile autorilor pe topics for this dossier and our choice of contributing authors, to curatoriatul o ocupație/instanță decisivă a lumilor artelor. O has become a decisive occupation / institution in the art world.
care i-am invitat – cărora le suntem extrem de recunoscătoare whom we are very grateful for the texts they proposed and wrote. dovadă a supremației curatorialului e că teoreticianul devine One argument for the curatorial’s supremacy is the fact that the
datorită textelor pe care le-au propus și produs. It is clear from the table of contents that our interest for this (și) curator, făcând pasul de la masa de scris la spațiul expoziției. theorist can become a curator as well, switching from the writing
Devine limpede încă din sumarul dosarului tematic faptul că dossier was directed towards those attitudes, gestures, and Un exemplu convingător este Georges Didi-Huberman, pe care desk to the exhibition space.
interesul nostru s-a îndreptat spre acele atitudini, gesturi și professional choices that are currently reshaping the tools of îl numesc „curatorul warburgian”. Pe de altă parte, întrevăd A convincing example is Georges Didi-Huberman, whom I refer
alegeri profesionale care remodelează gama de instrumente contemporary curating, and that the diverse perspectives we două „capete” ale curatoriatului: demersul tematic/conceptual to as a “Warburgian curator.” On the other hand, I can see two
ale curatoriatului contemporan și că diversitatea punctelor de showcase make up a theoretical constellation that may be transpus într-un parcurs vizual și cel centrat pe biografia “ends” of curating: the thematic/conceptual process transposed
vedere prezentate constituie o constelație teoretică care poate exponentially developed by pursuing each theoretical strand, artistică (a unui singur artist/autor). În primul caz, curatorul into a visual set-up, and the one focused on biography (that
fi exponențial dezvoltată urmărind fiecare pistă trasată de from the exhibition as a form of escape (Paul O’Neill), or the este un autor pentru care imaginile sunt substanța discursului; of a single artist/author). In the first case, the curator is an
autori, de la „expoziția ca formă de evadare” (Paul O’Neill) sau exhibition as a ritual shifting paradigms of thought (Liviana în cel de-al doilea, mi se pare că e vorba de un dialog între author for whom images represent the substance of discourse;
expoziția ca ritual care poate schimba paradigme de gândire Dan), to a biennial’s mechanisms and capacities to create Ausstellungskünstler și Ausstellungsmacher; cred că acest in the second, it seems to me, we see a dialogue between
(Liviana Dan), la mecanismele și capacitățile unei bienale de an lively, critical, vigilant, and transformative artistic climate dialog e întotdeauna dezechilibrat, balanța înclinându-se când Ausstellungskünstler [exhibition artist] and Ausstellungsmacher
a crea un climat artistic optimist, critic, alert și transformator (Patrick Flores) or those of memory-spaces constructed by a de o parte, când de cealaltă; doar o situație ideală ar presupune [exhibition maker]; I believe that this dialogue is always
(Patrick Flores) sau ale spațiilor-memorie, construite de performer-curator to situate themselves in the continuation un perfect echilibru. asymmetrical, the balance shifting from one side to the other;
curatorul-performer, de a se situa în continuitatea realității of reality and history (Anca Mihuleț); some other strands only an ideal situation can aspire to perfect balance.
și istoriei (Anca Mihuleț); alte direcții se referă la consecințele pertain to the consequences of the contemporary art world’s D.M.: „Curatorul warburgian” este preocupat eminamente
nomadismului lumii artei actuale, cu toate paradoxurile sale (Iris nomadism, with all its paradoxes (Iris Ordean) or to the de imagine. Dacă ar fi să explorăm imaginea-fantomă așa D.M.: “The Warburgian curator” is essentially obsessed with
Ordean) sau la tensiunile dintre artistul estic și curatorul vestic tensions between the eastern artist and the western curator cum a fost ea utilizată și reevaluată atât de teoreticianul the image. If we were to explore the phantom image used and
(Ileana Pintilie), în timp ce altele investighează consecințele (Ileana Pintilie), while yet others investigate the pandemic’s Didi-Huberman, cât și de curatorul Didi-Huberman, vedem re-used by both Didi-Huberman the theoretician, and Didi-
pandemiei și solidaritatea socială (Flaviu Rogojan) și metodele consequences and social solidarity (Flaviu Rogojan), the building că toate completările și distorsionările pe care le aducem Huberman the curator, we would see that the ways in which we
de coagulare a unei comunități non-digitale în izolare (Övül Ö. of a non-digital community in isolation (Övül Ö. Durmusoglu imaginii mult după ce ea a dispărut din câmpul nostru vizual complement and distort the image long after it has faded from
Durmusoglu și Joanna Warsza), dar și practicile post-artistice and Joanna Warsza), but also the kind of post-artistic practices ne permite să „citim” imaginile prin prisma „vieții lor de pe our visual field allows us to “read” the images through the lens
în măsură să chestioneze „validarea” instituțională a artei able to question the institutional “validation” of contemporary urmă” [afterimages]. Aceasta a fost și una dintre preocupările of their afterimages. This was one of the main preoccupations
contemporane (Sebastian Cichocki); constelația cuprinde, de art (Sebastian Cichocki); this constellation also comprises a regizorului și artistului Harun Farocki, de creația căruia of filmmaker and artist Harun Farocki, whose work I got very
asemenea, călătoria vizionară în planuri diferite ale existenței, visionary journey into different planes of existence, guided by an m-am apropiat foarte mult în ultimul an, numit de regretatul close to this last year and whom the late film theorist Thomas
ghidați de o conștiință reflexivă asupra universului (Adrian Notz) awareness of our consciousness towards the universe (Adrian teoretician al filmului Thomas Elsaesser un „exeget-exorcist” Elsaesser called an “exegete-exorcist” of afterimages. Farocki’s
și propunerea unui curator neîndemânatic de a rămâne deschis Notz) and a clumsy curator’s suggestion of staying open to the al „imaginilor de pe urmă”. Această calitate a lui Harun Farocki ability to simultaneously follow three stages of analysis –
posibilității de a strica ceva și de a repara, pentru a produce ceva possibilities of breaking and repairing something in order to de a urmări simultan trei stadii de analiză – detectarea, detection, documentation, and reconstruction – has remarkably
radical (Dragoș Olea). produce something radical (Dragoș Olea). documentarea și reconstrucția – a reușit să scoată la iveală într- laid bare the codes that organize visual culture in relation to the
Conștiente de decupajul selectiv cu care am operat, suntem Aware of the necessary process of selection we had to undertake, un mod remarcabil codurile de organizare a culturii vizuale în power relations it mobilizes and with its effects in time. One of
totuși încrezătoare că ideile vehiculate aici răspund simultan we are, however, confident that the ideas proposed here answer raport cu relațiile de putere pe care le mobilizează și cu efectele the texts we can return to when analyzing the intelligibility of
nevoii de a înregistra „la cald” pozițiile intelectuale ale unor both to the need of recording the latest intellectual positions of produse în timp. Unul dintre textele la care ne putem întoarce the image and the visual source that unravels the imagination
curatori preocupați de schimbările impuse de pandemie și curators preoccupied with the changes brought about by the atunci când analizăm lizibilitatea imaginii și sursa vizuală care is Georges Didi-Huberman’s Images malgré tout, almost a
contextul actual general, și, în egală măsură, necesității de a pandemic and the general context, and, equally, to the urgent deșiră ulterior imaginația este Images malgré tout de Georges manifesto for integrating the image into the study of history.
sonda istoria poate mai mult ca oricând pentru a reflecta asupra need of inquiring into history to help us reflect on professional Didi-Huberman, textul aproape manifest pentru o integrare a
eticii profesionale, a responsabilității curatorului și a structurilor ethics, the curator’s responsibility, and the structures that the art imaginii în studiul istoriei. R.D.: From Atlas: How to Carry the World on One’s Back
pe care sistemul artistic s-a construit de-a lungul timpului. system has established in time. (2011, Reina Sofia Museum) to Soulèvements / Uprisings (Jeu
R.D.: De la Atlas (Atlas: How to Carry the World on One’s de Paume, 2016), all of the experiences curated by Georges
Diana Marincu: Din primele clipe ale dialogului nostru a fost Diana Marincu: From the first moments of our dialogue, it Back, 2011, Muzeul Reina Sofia), la Răscoale (Soulèvements / Didi-Huberman are, as he himself states, an homage to the
limpede că orice reflecție asupra schimbărilor din domeniul was clear that any reflection on the changes happening in the Uprisings, Jeu de Paume, 2016), toate experiențele curatoriale anthropology of images initiated by Aby Warburg. His work has
curatoriatului și fiecare încercare de a cartografia acest teritoriu field of curating, and any attempt to map out this vast territory, realizate de Georges Didi-Huberman sunt, după propria always been guided by a fundamental intuition of images as
vast pornesc, inevitabil, de la atingerile sale cu alte profesii, must start from its connections to other professions, from the mărturie, un omagiu adus antropologiei imaginilor inițiată acts and processes, not as mere objects. The curatorial becomes
de la tensiunile instituționale care au hrănit noi abordări și institutional tensions that have fostered fresh approaches, de Aby Warburg. Demersul său a fost întotdeauna condus curating through the technique of montage, as in the exhibition
de la „turnurile” și reevaluările constante prin care a trecut. and from the various “turns” and reevaluations which it has de intuiția fundamentală despre imagine ca act și proces, nu Nouvelles histoires des phantomes (Palais de Tokyo, 2015), in
Așadar, când Paul O’Neill scrie în textul devenit canonic despre undergone. So, when Paul O’Neill writes, in his already canonical ca simplu obiect. Curatorialul devine curatoriat prin practica which Arno Gisinger’s photos (exhibited on the walls) alternated
„cotitura curatorială” [the curatorial turn], pune pe seama text, about the curatorial turn, he ascribes the rupture from the montajului, așa cum s-a întâmplat în expoziția Noile istorii cu with videos (projected onto the floor) and with a soundtrack
gestului curatorial ruptura față de felul în care a fost înțeleasă way art critique was understood and practiced from the dawn of fantome (Nouvelles histoires des fantômes, Palais de Tokyo, (unifying everything). Here Huberman defied both the authority
și practicată critica de artă în descendența modernismului. modernism to the curatorial act itself. This point in time coincides 2015), în care fotografiile lui Arno Gisinger (expuse pe pereți) of the commissaire (a term which is still preferred in French-

8 9
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

EXPOZIȚIILE CA FORME CURATORIALE de consolidare în sfera discursivă despre curatoriat. În acest

text, doresc să explic „curatorialul” [the curatorial] ca serie de
short: it seems that we are experiencing a continuous cycle of
consolidation in the discursive arena around curating. In this

READYMADE DE EVADARE
forme de emergență rizomatice, și ca proces de „devenire” și să text I wish to account for ‘the curatorial’ as constellated forms of
sugerez că expoziția ca structură oferă un moment de evadare emergence, and as a process of ‘becoming,’ or ‘becomingness,’
pentru artă. and propose that the exhibition as form offers a moment of
escape for art.

EXHIBITIONS AS CURATORIAL READYMADE

Expoziția-structură [exhibition-form], privită ca o constelație,
este o „reunire și devenire”, în care „curatorialul” se aliniază The exhibition-form considered as constellation is a ‘bringing
cu anumite practici specifice de „cercetare”. Această and becoming together,’ whereby ‘the curatorial’ is aligned

FORMS OF ESCAPE
interdependență dintre „curatorial” și „cercetare” pare esențială with certain conceived practices of ‘research.’ This interrelation
într-un moment în care există o preocupare vizibilă pentru between ‘the curatorial’ and ‘research’ appears to be essential
supraproducția artistică, iar câmpul discursiv despre curatoriat at a moment when there is such a focus on artistic over-
e sufocat de încercările de a limita, sau cel puțin de a îngusta, production, and when the discursive field around curating is
definirea a ceea ce ar trebui, or încearcă să fie, curatoriatul, și riddled with attempts to limit, or at least narrowly define what
Text: Paul O’Neill de a determina ce elemente ale cunoașterii vor avea consecințe curating should be, or seeks to be, and to determine which
durabile. Tendința aceasta a fost evidentă mai ales în încercările bodies of knowledge shall have enduring consequence. This
recente de formulare a conceptelor despre „curatorial”, înțeles tendency has been particularly apparent in recent attempts
ca forme ale practicii operând departe de, pe lângă sau to construct concepts of ‘the curatorial,’ conceived as forms of
complementar cu activitatea esențială a curatoriatului-ca- practice operating away from, alongside or supplementary to
EXPOZIȚIILE – CONSTELAȚII CURATORIALE EXHIBITIONS AS CURATORIAL CONSTELLATIONS producere-de-expoziții. Acest fapt e evident chiar și la o privire the main work of curating-as-exhibition-making. This is evident
Hai să încercăm să evadăm împreună! Înainte să începem, Let us try to escape together! Before we begin, I would like you rapidă asupra unor încercări recente de a descrie „curatorialul” from the briefest of glances at a number of recent attempts at
opriți-vă o clipă pentru a vă imagina și pentru a invoca cinci to take a moment to imagine, and to invoke five things; five sites ca oarecum distinct de predecesorii săi istorici, identificabili describing ‘the curatorial’ as somewhat distinct from its historical
lucruri; cinci zone de contact, fără prejudecăți, fără presupuneri of contact without prejudice, suggestion, or any persuasion as to în ordine cronologică, de la expertiza curatorială [curatorship], predecessors—from curatorship (of primarily late-nineteenth
sau certitudini despre cum arată sau cum pot fi percepute: what they look or feel like: tipică mai ales în contextul muzeelor de la finele secolului al and early-twentieth-century museums), to exhibition-making
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, la producerea de expoziții (in post-Szeemann authored shows) and to curating (having
1. Un tablou mic, aproape pătrat, pe un perete portocaliu 1. A small almost square painting on an orange wall [exhibition-making], specifică expozițiilor de autor post- manifested itself in co-productive and creative curatorial
2. Un copil șezând într-un scaun colorat 2. A young child sitting on a colorful chair Szeemann, la curatoriat [curating], așa cum s-a manifestat în practices since the 1990s), in that order. For example, Jean-Paul
3. Pastă lipicioasă roz pe lemn 3. Pink Goo on wood practicile curatoriale co-productive și creative începând cu anii Martinon and Irit Rogoff, in their preface for the recent edited
4. Daffy Duck șezând în pat 4. Daffy Duck sitting on a bed 1990. De exemplu, în prefața redactată de Jean-Paul Martinon și anthology on ‘the curatorial’ state that:
5. Un sac de dormit pe podea 5. A Sleeping Bag on the floor Irit Rogoff la o antologie recentă despre „curatorial”, se afirmă că:
If ‘curating’ is a gamut of professional practices that
În acest text, voi încerca să înscenez o evadare sau cel puțin In this text, I will try to enact an escape, or at least attempt to În vreme ce „curatoriatul” reprezintă o gamă had to do with setting up exhibitions and other
să-i invoc spiritul. Așadar, ceea ce urmează este mai degrabă invoke its spirit, and what follows is therefore more an exploration de practici profesionale ce au de-a face cu modes of display, then ‘the curatorial’ operates
o explorare decât o expunere definitivă. Înainte de această than a conclusive statement. Before the enactment, I would panotarea expoziției și cu alte moduri de expunere, at a very different level: it explores all that takes
punere în scenă, aș dori să problematizez termenul de „evadare” like to problematize the term ‘escape’ alongside two other „curatorialul” operează la un nivel foarte diferit: place on the stage set-up, both intentionally and
acesta explorează tot ceea ce se întâmplă în procesul unintentionally, by the curator, and views it as an
împreună cu alte două concepte – „curatorialul” [the curatorial] terms—‘the curatorial’ and ‘research’—and put them all under
punerii în scenă, cu sau fără voia curatorului, event of knowledge. So to drive home a distinction
și „cercetarea” – și să le investighez pe toate laolaltă cu mare the microscope together. I will argue that an understanding
privindu-l ca manifestare a cunoașterii. Astfel, between ‘curating’ and ‘the curatorial’ means to
precizie. Voi argumenta că înțelegerea acestor termeni într-un of these terms in dialogue with each other is necessary for a
formularea unei distincții între „curatoriat” și emphasize a shift from the staging of the event to the
dialog reciproc este necesară pentru o mai bună înțelegere more progressive understanding of the ‘exhibition’ as a form of
„curatorial” evidențiază mutația de la proiectarea actual event itself: its enactment, dramatization and
a „expoziției” ca formă de devenire, cooperare sau evadare, becoming, of togetherness, or of an escape for both the art and
evenimentului la evenimentul însuși: înscenarea, performance.1
atât pentru artă, cât și pentru privitor. Astfel, voi naviga printre the viewer. In doing so, I will navigate through some complexities
dramatizarea, performarea sa.1
complexități și contradicții, susținând însă mereu cu tărie că and contradictions, while maintaining steadfast throughout In an earlier text, Rogoff articulates the event of ‘the curatorial’
expoziția ca structură [exhibition as form] furnizează un context that the exhibition as form provides an environment where art Într-un text mai timpuriu, Rogoff explică apariția „curatorialului” as critical thought that does not rush to embody itself, instead
în care arta este transformată, prin logica evadării, trecând is transformed through the logic of escape—from being in one ca reflecție critică ce nu se grăbește să se materializeze, ridicând raising questions that are to be unraveled over time.2 Whereas
de la o stare la alta datorită faptului că devine pentru o clipă state to transforming into another by way of momentarily being în schimb probleme ce urmează să fie dezvăluite în timp.2 Dacă Maria Lind’s notion of ‘the curatorial’ is equally temporal as it
publică și vizibilă în procesul de expunere. Aici, evadarea este public, on show, in the process of being exhibited. Here, escape is noțiunea Mariei Lind despre „curatorial” este în egală măsură involves practicing forms of political agency that try to go beyond
un concept cheie al „curatorialului” definit ca act de eliberare a key concept for ‘the curatorial,’ which defines itself as an act of temporală, implicând forme de acțiune politică ce încearcă the already known,3 Beatrice von Bismark’s understanding of
– de ceva, de undeva, de cineva – și însoțit de dorința de a fi release—from something, somewhere, someone —accompanied să depășească granițele unui teritoriu cunoscut,3 Beatrice ‘the curatorial’ is that of a continuous space of negotiation,
transformat. Evadarea implică limbajul însuși ca un complice în by the wish to be transformed. Escape implicates language von Bismark vede „curatorialul” ca pe un spațiu continuu al contributing to other processes of becoming.4 Emily Pethick’s
nevoia noastră de a ne proiecta măcar în altă parte. Extinzând itself as being complicit with our need to be able to, at least, negocierii, contribuind la alte procese ale devenirii.4 La rândul proposition of ‘the curatorial,’ in turn, presupposes an unbounded
conceptul de „curatorial”, pentru a lua în considerare mai imagine ourselves elsewhere. By extending a conception of ‘the său, Emily Pethick propune o teză despre „curatorial” care framework, allowing for things, ideas and outcomes to emerge
multe zone de contact, ansambluri și acumulări de corpuri curatorial’ to account for multiple sites of contact, assemblages implică un cadru nelimitat, permițând emergența lucrurilor, in the process of being realized.5 Illustrative of the contested
și subiecte, precum și conexiunile lor discursive, doresc să and gathering of diverse bodies and subjects as well as their ideilor și rezultatelor în procesul realizării lor.5 Reprezentative territory around this expanded field of curatorship, these
propun „expoziția” ca o metodă potențială de cercetare în însuși discursive connections, I wish to open up the ‘exhibition’ itself pentru teritoriul disputat al acestui domeniu lărgit al expertizei definitions cannot be reduced to a set of positions that exist in
procesul său de devenire. În această viziune, diverse puncte de as a potential mode of research in its own process of becoming. curatoriale, definițiile enumerate nu pot fi reduse la o serie opposition to exhibition-making; rather, they support forms of
contact coexistă în expoziție, unde actul de a expune devine Conceived as such, different points of contact are made possible de poziții existând în opoziție cu producerea de expoziții; mai research-based, dialogical practice in which the processual and
o formă de evadare atât pentru operele de artă, cât și pentru in the exhibition, where exhibiting becomes a form of escape for degrabă, ele susțin forme de practică bazată pe cercetare, the serendipitous overlap with speculative actions and open-
privitor. Cum poate determina limbajul expoziției o reflecție mai the artwork as much as for the viewer. How can the language of dialogică, în care procesul și hazardul fericit se suprapun cu ended forms of production.
profundă despre evadare ca formă curatorială? exhibitions therefore enable us to think attentively about escape acțiunile speculative și formele deschise de producție.
as a curatorial form? Certainly, these nuanced definitions of ‘the curatorial’ can
După mai bine de 30 de ani de producție și dezbateri curatoriale Desigur, aceste definiții nuanțate ale „curatorialului” pot fi be read as forms of resistance to the primacy of the practice
tot mai intense, discursul curatorial conține în continuare After more than 30 years of increasingly intense curatorial înțelese ca forme de rezistență față de supremația practicii of curating as resulting in a fixed ‘exhibition-form,’ or to the
un aspect legat de contestarea continuă, „reînnoită” chiar, production and debate, one aspect within curatorial discourse is curatoriatului, având ca rezultat „expoziția-structură” fixă, sau narrative-oriented authorial model of curation, which might be
a existenței și a legitimității unui câmp specific curatorial al the continued and even ‘renewed’ contestation of the existence, față de modelul auctorial de curatoriat narativ, care poate defined as commissioning new or working with extant artworks
practicii. Pe scurt, se pare că experimentăm un ciclu continuu and legitimacy, of a specifically curatorial field of praxis. In fi definit prin comandarea de lucrări noi ori utilizarea unor for a public manifestation within an exhibitionary frame or

14 15
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

1/2 DECALOG / DECALOGUE

Apar programe de tipul pool-projects care combină colaborarea The inner world becomes reality as space, stencil, chimera.
dintre grupuri de colecționari, de oameni foarte bogați interesați We get pool-project-style programs that involve the collaboration
de artă ori de schimbarea statutului social și grupuri de curatori, between groups of collectors, of very rich people who are
critici de artă, esteticieni, cu programe culturale și curatoriale de interested in art or in changing their social status, and groups of
antrenament. curators, art critics, and aestheticians, with cultural and curatorial
Puternic susținute, expozițiile blockbuster au impus o mutație practice programs.
Interviu cu Liviana Dan de Ruxandra Demetrescu metafizică – poți să-ți imaginezi lumea altfel decât este – și With their strong backing, blockbuster exhibitions have imposed
conversia clădirilor. a metaphysical mutation (you can imagine the world differently)
Interview with Liviana Dan by Ruxandra Demetrescu Este preferat un spațiu alb fără context – ferestrele, ușile, prizele, and the conversion of buildings.
caloriferele, totul dispare. S-a creat ușor un mod privilegiat What is preferred here is a white, contextless space – windows,
de prezentare, un standard, un design din afară spre interior, doors, sockets, radiators, all have to go. A privileged way of display
neprietenos cu arta. Totul devine utopic și creează multe was created, a standard, a design from outside in, unfriendly
tensiuni teoretice. towards art. Everything is utopian and leads to many theoretical
1. Cum crezi că se configurează azi spațiul expozițional din 1. How do you think the exhibition space is configured Expoziția devine un aparat, un dispozitiv racordat la putere. tensions.
perspectiva instituțională? nowadays from an institutional perspective? The exhibition becomes an apparatus, a device hooked up to
2. Cum vezi diferențele între muzeu, galerie și alte structuri 2. How do you see the differences between museums, galleries, 3. Salvarea a venit de la artiști. power.
(îmi amintesc o discuție foarte interesantă, în care vorbeai and other structures (I recall a very interesting discussion where Artiștii au reacționat, au început să studieze politica economică
despre așa-numitele spații independente/alternative, care you talked about so-called independent/alternative spaces that a instituțiilor, au început să cerceteze fluxul banilor și agendele 3. Salvation came from the artists.
sunt adesea susținute de „marea finanță” – bănci în principal)? are in fact funded by “big finance” – mainly banks)? ideologice ale celor care susțin spațiile independente, Artists reacted: they began studying the institutions’ economic
3. Cum vezi acum relația dintre operă/imagine, artist și spațiul 3. How do you see the relation between artwork/image, artist, alternative. policies, they began following the flow of the money and the
de expunere? and exhibition space? Au fost introduse grile simbolice, nu numai estetice. ideological agendas of those who support independent,
4. Cum crezi că se va (re)modela spațiul expozițional după 4. How do you think exhibition spaces will be (re)designed S-au dezvoltat noi legături între zonele de artă și comunitățile alternative spaces.
pandemie? Mă gândesc la public – a cărui libertate a fost after the pandemic? I’m thinking here of the audience, din imediata lor apropiere. They introduced symbolic frameworks in addition to the
și (încă mai) este îngrădită; dar (mai ales) la transformarea whose freedom was (and still is) constrained, but also (most A fost regândit, datorită instalațiilor și performance-urilor, aesthetic ones.
spațiului expozițional însuși: uneori spațiul galeriei a devenit importantly) of how the exhibition space itself will change: the modelul static al expoziției. Artiști marginali, artiste femei, forme Closer ties between art and communities in its immediate
atelierul artistului și apoi s-a transformat în spațiu virtual ca să gallery space at times became the artist’s studio, and then it de artă publică au dezvoltat pentru expoziții spații noi – fabrici, proximity were developed.
ajungă înapoi la public; became virtual space, thereby returning to the public. case elegante, școli, grădini, sere, cimitire, birouri, locuri de joacă. Thanks to installations and performance art, the static model of
5. Cum ai lucrat cu artiștii în lunile de izolare? 5. How did you work with artists during the months of isolation? Spații aproape fantomatice, aproape poetice. the exhibition was rethought. Marginal artists, women artists,
Paradoxal sunt prezente fizic, local, dar sunt exotice și anterioare and forms of public art developed new exhibiting spaces:
Este interesant momentul, cu teme potrivite, cu ordinea It is an interesting moment, with appropriate topics and an temporal. factories, elegant houses, schools, gardens, greenhouses,
potrivită în care apar întrebările tale, Ruxandra. Arta a fost bună appropriate order to your questions, Ruxandra. Art has been graveyards, offices, playgrounds, spaces that are almost ghostly,
și confortabilă, arta s-a întâlnit cu banii și acum arta se întâlnește good and comfortable, then it met money, and now art meets 4. Acum arta întâlnește pandemia. Sunt tot mai puțini bani. almost poetic.
cu pandemia. the pandemic. Dispar mega galeriile, mega expozițiile și mega curatorii. Paradoxically, they are physically, locally present, but are exotic
Sper să dispară și aroganța. Și desenele făcute pe iphone and in the past.
1. La început lucrurile par simple. Topica expozițiilor și a spațiului 1. At first, things look simple. The issue with exhibitions and the și vândute cu milioane de dolari. În seria de conversații
care le găzduiește este doar despre cum negociezi cu ideile. space housing them is how you manage ideas. Exhibitions can ArtBaselZoom, importanți oameni de artă apar triști, plictisiți, 4. Now art meets the pandemic. Money is running low.
Expozițiile sunt personale, de grup, retrospective, teoretice, be theoretical, political, social, retrospective, aesthetic, solo or chiar deprimați. Mega galleries, mega exhibitions, and mega curators are all
politice, sociale, estetice. group shows. Se întoarce arta la austeritate, grădini și structuri locale? disappearing.
Spațiul este un muzeu, o galerie, o Kunsthalle, un Kunstverein, The space can be a museum, a gallery, a Kunsthalle, a Nu poți să constrângi arta să se mute online. I hope the arrogance will disappear too. And the drawings
o fundație... Expoziția are politica unui ritual care poate schimba Kunstverein, a foundation… Exhibitions have the politics of a ritual Arta are nevoie de spațiu fizic. made on an iPhone and then sold for millions of dollars. In the
gândirea noastră. Spațiul este o construcție care oscilează între that can change our way of thinking. The space is a construction Stilul și rutina online nu pot înlocui acest lucru. Este o conversation series ArtBaselZoom, some of the important art
obiect și proces. Un spațiu frumos, deschis, flexibil, cu structuri oscillating between object and process. A nice, open, flexible metodologie și o poetică diferită. The skin of the museum este people appear sad, bored, even depressed.
simple și lumina bună. Trebuie doar să-i înțelegi colțurile, pereții, space with simple structures and good lighting. You only need to greu de schimbat. Is art returning to austerity, gardens, and local structures?
podeaua. understand its corners, walls, and floor. Poți filma expoziții pentru documentare, pentru activități You can’t forcibly move art online.
O cutie unde se arată artă, o cameră/ancoră, un Denkraum. A box where art is displayed, a room/anchor, a Denkraum. comerciale, comunicare, educație. Emoția și puterea unei Art needs physical space.
Expoziția are definiții pline de grandoare: „ultimul și cel mai Exhibitions have these grandiloquent definitions: “the final and expoziții nu pot fi regăsite însă online. Designul spațiului se va The online style and routine cannot replace that. It is simply a
înalt tip de industrie”, „o urgență artistică”, expoziția implică highest kind of industry,” “an artistic urgency,” an exhibition inversa – din interior spre exterior. different methodology and poetics. The skin of the museum is
„hegemonia în accesul democratic spre artă”. Expoziția impune implies “hegemony in the democratic access to art.” An Este nevoie de responsabilitate și practici colaborative, nu de hard to change.
o ierarhie și de obicei are o autoritate clară. Expoziția poate să fie exhibition imposes a hierarchy and often has a clear authority. autoritate și nonsensuri. You can film exhibitions for documentation, commercial,
teoretică, influențată de istoria artei și de mediul universitar, ori An exhibition can be theoretical, under the influence of art communication, or educational purposes. But the feeling and
este „de audiență”, influențată de obiectele expuse și dezvoltată history and academia, or “audience-focused,” influenced by the 5. A fost o perioadă bizară, adevărul era mai ciudat decât power of an exhibition cannot be transferred to the online. Space
de proximitatea muzeului. exhibited objects and then developed by the proximity of the ficțiunea. Toate proiectele se amânau ori se anulau. Toți artiștii design will go the opposite way: from inside out. What is needed
Strategia expoziției este susținută de discursul curatorului. Un museum. aveau probleme. Poate o să găsim aceste probleme în expozițiile is responsibility and collaborative practices, not authority and
discurs despre obiecte, locuri, oameni, idei. The exhibition’s strategy is supported by the curator’s discourse, a care se pregătesc. Poate vom renunța și noi la aroganță, dublu nonsense.
Practica artistică și estetica instituțională au impus expoziției discourse about objects, places, people, or ideas. standard și discuții permanente care au loc într-o lume paralelă.
regulile artei conceptuale, un bun moment pentru a introduce Artistic practice and institutional aesthetics have imposed Poate contextele imaginare și realitățile utopice se vor diminua. 5. It has been a strange period, truth was stranger than fiction.
expoziția ca dosar teoretic într-o istorie a expozițiilor de care the rules of conceptual art for exhibitions, a good moment to Un sens al urgenței ar fi mult mai potrivit. All projects were being postponed or cancelled. Every artist
avem așa de multă nevoie. introduce the exhibition as theoretical question into a history of was struggling. Maybe we will encounter these problems
exhibitions, which we so desperately need. in the exhibitions being prepared right now. Maybe we will
2. Când arta întâlnește banii lucrurile se schimbă... apar leave behind our arrogance, double standards, and constant
dimensiunile gigantice, aroganța, uber curatorul. Apar noi spații, 2. When art meets money, things change... we get large discussions divorced from reality. Maybe the imaginary contexts
muzee private, mega galerii, adevărate „scări spre cer” pentru proportions, arrogance, and the uber-curator. We get new and utopian realities will diminish. A sense of urgency would be
gloria proprie a celor care le înființează. Critica instituțională dă spaces, private museums, mega galleries, veritable “stairways much more appropriate.
semne de fragilitate. to heaven” for the glory of their founders. Institutional critique
Lumea lăuntrică devine realitate ca spațiu, ca șablon, ca nălucire. shows signs of weakness. Translated by Rareș Grozea

24 25
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

REVIZITÂND FESTIVALUL SAU

Vedere de ansamblu a lucrărilor lui Carlos Villa (1967-2006),
Bienala de la Singapore, 2019.
Credite foto: Bienala de la Singapore, 2019.

BIENALA ENTUZIAȘTILOR
Survey of Carlos Villa works (1967-2006),
Singapore Biennale 2019.
Image courtesy Singapore Biennale 2019.

REVISITING THE FESTIVAL OR

THE BIENNALE OF THE LIVELY
Text: Patrick Flores

Afinitățile mele față de „curatoriat” și de extensia sa în „bienală” My sympathies with the “curatorial” and its extension into the
au fost modelate de activitatea mea în domeniul „istoriei “biennale” have been shaped by my work on the “art historical.”
artei”. Ca istoric de artă care consideră bienala un element As an art historian who considers the biennale a vital skein in the
esențial în rețeaua producției artistice într-un timp și spațiu, meshwork of producing the art of a time and a place, I summon
mobilizez trei impulsuri ale unei practici în care distanța și these three impulses of practice in which remoteness and
actualitatea generează, inevitabil, contemporaneitatea. În recentness inevitably generate contemporaneousness. Crucial in
acest ansamblu curatoriat-bienală-istoria artei, esențiale sunt this curatorial-biennale-art historical ensemble are the demands
exigențele prezentului și provocările schimburilor artistice, of the present and the pressures of currency as these come into
acestea confruntându-se cu cerințele unei genealogii active și contact with the requirements of an active genealogy and the
cu emoțiile prefigurării. excitements of prefiguration.

Încep cu natura prezenței pe care bienala o animă pentru I begin with the condition of presence that the biennale
anumiți agenți care, datorită faptului că sunt reprezentați prin animates for certain agents who, because they are represented
intermediul acestor impulsuri, devin capabili să transpună via these impulses, may be able to transpose representation into
reprezentarea într-o condiție de mediere critică, înțeleasă a condition of critical mediation, and not strictly in terms of the
nu doar în termenii politicilor liberale ale recunoașterii sau ai liberal politics of recognition or the formalisms of a professional
formalismelor unei cariere profesionale. Cred că această posibilă career. It is this possible mediation, this ability to think what
mediere și capacitate de reflecție asupra semnificației de a fi it means to be in a biennale, that I believe is the travail and
într-o bienală reprezintă efortul și urgența demersului: de a the longing of the enterprise: to hone its participants and, in a
rafina participanții și, într-o notă brechtiană, de a refuncționaliza Brechtian register, to refunction the biennale in a way that makes
bienala într-o manieră semnificativă și totalizantă în contextul sense, and gains rondure, in the context of their own trajectories
propriilor traiectorii independente de, prin, peste, împotriva, independent of, through, beyond, against, beside, and besides
alături și pe lângă bienală. Mă interesează formarea acestui the biennale. I am interested in the formation of this attentive
mecanism alert precum și capacitatea bienalei de a crea un agency, as well as the ability of the biennale to create a climate
climat mai optimist decât cel al lumii artei actuale. more sanguine than the existing art world.

Reflectând la această posibilitate, sunt atras de cuvântul In reflecting on this possibility, I am drawn to the word “festival.”
„festival”. Din punct de vedere al istoriei artei, în Asia de Sud- Art historically in Southeast Asia, the “festival” was seen as a kind
Est, „festivalul” era văzut ca un fel de vector intermediar, ce of transitional vector away from a contested modernism, with
se îndepărtează de un modernism contestat, cu instrumente its attendant devices like critique and exhibition, and towards
adiacente precum critica și expoziția, îndreptându-se către something or somewhere else in the realm of the contemporary,
altceva sau altundeva, în câmpul contemporaneității, într-o in a state not entirely beholden to the modern. The initiations of
condiție neîndatorată cu totul modernității. Inițiativele artiștilor artists in the eighties and nineties in Baguio in the Philippines
în anii optzeci și nouăzeci în orașele Baguio din Filipine și and Chiang Mai in Thailand, cities north of the respective capitals
Chiang Mai din Thailanda, orașe aflate la nord de capitalele Manila and Bangkok, point to these intersections. In an earlier
țărilor respective, Manila și Bangkok, sunt dovezi ale acestor endeavor to convene the Asian region as a cultural sphere of art
intersecții. Într-un demers mai timpuriu, ce urmărea stabilirea production, the Fukuoka Art Museum in 1979 and 1980 opened
regiunii asiatice ca sferă culturală a producției artistice, Muzeul the First Asian Art Show. In 1980, the artist-thinker Raymundo
de Artă Fukuoka a deschis, între 1979-1980, expoziția First Asian Albano organized the Philippine section for this exhibition,
Art Show [Prima expoziție de artă asiatică]. În 1980, artistul și which cast itself as a festival. Albano was thus heartened. Finally,
gânditorul Raymundo Albano a organizat secțiunea dedicată he might have thought, here was an event on Asian art which
Filipinelor pentru această expoziție, prezentată ca festival, fapt offered a different way of conceiving a project by virtue of its
ce l-a entuziasmat pe Albano. În sfârșit, s-ar fi putut gândi being regionally or internationally “Asian,” a cipher perhaps of
el, iată un eveniment despre arta asiatică care oferă o nouă a gamut of projected negations: not national, not western, not
modalitate de a concepe un proiect în virtutea faptului de a colonial, not even modern, as these rubrics had been heretofore
fi regional sau internațional „asiatic”, un posibil cod pentru considered by the art world. Albano was to be disappointed,

26 27
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

Theresa
îmbrăcată în alb, cu ochii ascunși sub o bandă inscripționată cu
cuvântul „VOIX” [VOCE], în timp ce gura îi era acoperită cu o altă
bandă pe care se putea citi cuvântul „AVEUGLE” [ORB]; ținea în
mâini un sul de pânză desfășurat pe care era imprimat mesajul:

Cu sau fără audiență? ... comentarii „AVEUGLE VOIX SANS MOT SANS ME” [ORB VOCE FĂRĂ
CUVÂNT FĂRĂ MINE]. Imaginea reprodusă în ziar a fost
preluată din timpul performance-ului AVEUGLE VOIX, care a
With or without an audience? ... comments avut loc în 1975 la San Francisco, însă repetițiile pentru această
acțiune s-au desfășurat în fața scaunelor goale ale Teatrului
Grecesc din Berkeley.

Text: Anca Mihuleț Pornind de la acea fotografie alb-negru neclară, am încercat să

trasez conjunctura vulnerabilă în care a creat Theresa și felul în
care a folosit diluarea și chiar anularea imaginilor, a cuvintelor
sau a memoriei pentru a obține restaurarea sinelui. Mai târziu
După o perioadă de mai bine de treizeci de ani în care aveam să înțeleg dimensiunea procesului de restaurare inițiat
vizualitatea, percepută ca o tendință de a explica totul prin de Theresa, care conform mărturiei fratelui său, John Cha,
imagine, sacrificând realitatea, și reprezentarea s-au aflat în obișnuia să afirme: „I do art because it’s the truth.”[Fac artă
centrul demersurilor teoretice sau de cercetare, încep să apară pentru că reprezintă adevărul.]
din ce în ce mai multe indicii care conduc spre sublimarea
modelelor expoziționale actuale și definirea unor noi geografii Cea mai discutată și analizată operă a Theresei Hak Kyung
curatoriale. Compactizarea generată de excesul de vizualitate Cha rămâne Dictée, la care a lucrat timp de trei ani și pe care
a fost deturnată în ultima decadă de performance, care a a dedicat-o părinților săi. Dictée are structura unui roman
devenit un organism valid de filtrare și regenerare a energiilor autobiografic cu puternice accente de poetică experimentală și
dintr-o instituție sau din jurul unei expoziții. Interesat de intervenții artistice. Imediat după finalizarea publicației, în iunie
rescrierea istoriei, de identificare mai mult decât de identitate, 1982, Theresa îi scrie fratelui său, John:
de audiențe multiple și nu doar de privitori, curatorul-performer „... I have just finished my book, and hand it to the publisher…
preia o parte din aceste energii sistemice în încercarea de a all free labor, for the sake of the book. … it is hard to say what I
valida și a povesti ceea ce se întâmplă în spațiile libere din feel, how I feel, except that I feel freed, and I also feel naked; the
afara complexului expozițional; aceste spații devin după caz, manuscript never left my body physically... I carried it around
spații-arhivă, spații-glosar, spații-de-învățare, spații-de-prietenie everywhere, I practically slept on it...” [… tocmai am terminat
sau spații-umbră unde cercetarea artistică și curatorială se cartea și am înmânat-o editorului… totul a fost o muncă gratuită,
DICTEE, flyer-ul care anunța lansarea cărții Theresei Hak Kyung Cha de către Tanam
poziționează în continuarea vieții zilnice, respectând ecologia de dragul cărții. … este greu să exprim ceea ce simt, cum simt, Press, 1981. Prin amabilitatea Universității din California, Muzeului de Artă Berkeley
exercițiilor creative. Ancorat în prezent, curatorul-performer se cu excepția faptului că mă simt eliberată, și în același timp goală; și Arhivei de Film din Pacific.
intersectează cu curatorul-restaurator în spațiile-memoriei, în manuscrisul nu mi-a părăsit niciodată corpul, fizic vorbind… l-am DICTEE, the flyer announcing the launch of Theresa Hak Kyung Cha's book by Tanam
care ochiul timpului se confruntă cu haosul imaginației și cu purtat peste tot, practic am dormit pe el…]. Press, 1981. Courtesy of University of California, Berkeley Art Museum and Pacific Art
întâmplarea. Archive.
Cartea a fost publicată de Tanam Press, un proiect editorial
În urmă cu mai bine de doi ani m-am oprit asupra biografiilor inițiat de Reese Williams la New York în 1979 și încheiat în to validate and narrate what happens in the free spaces outside
câtorva artiști care fie au părăsit Europa în timpul celui de-al 1986 cu o publicație consacrată memoriei Theresei Hak Kyung the exhibition complex. These spaces can become archive-
Doilea Război Mondial sau imediat după, fie au emigrat din Cha, Fire Over Water. Complicitatea dintre Cha și Williams, spaces, glossary-spaces, learning-spaces, friendship-spaces, or
Coreea de Sud după încheierea războiului din peninsulă, pentru artist la rândul său, este evidentă în modul de organizare a shadow-spaces, where artistic and curatorial research places
a se stabili cu precădere în America de Nord sau în regiunea informației, libertatea cu care pasaje scrise în limba franceză itself in the continuation of everyday life, respecting the ecology
Caraibelor. Eram interesată să observ, pe lângă transformările (gândite ca exerciții gramaticale de învățare a limbii sau ca of creative practice. Anchored in the present, the performer-
care au avut loc în arta lor sub influența unor noi circumstanțe, poezii) funcționează în simbioză cu blocurile de text scrise curator intersects the restorer-curator in the memory-spaces,
modul în care au gestionat legătura cu țara natală și felul în care în limba engleză, la care se adaugă versurile transformate în where the eye of time is faced with the chaos of imagination and
au echilibrat formalismul modernist cu experimentul. Ulterior, imagini datorită formulelor de design alese. Materialul vizual, with happenstance.
o parte din rezultatele acestei cercetări a fost inclusă în selecția reprezentat de fotografii alb-negru, cu rezoluții diferite și fără
Theresa Hak Kyung Cha, Aveugle, Voix, performance în San Francisco, 1975.
curatorială pentru ediția din 2019 a Bienalei de la Singapore. nicio specificație a originii acestora, ideograme, diagrame Some two years ago I was researching the biographies of artists
Prin amabilitatea Universității din California, Muzeului de Artă Berkeley și Arhivei de
sau extrase din texte scrise de mână și scrisori dactilografiate, that left Europe during World War II or right after, or migrated
Film din Pacific.
Pe acest traseu am ajuns la o arhivă construită în jurul unui Theresa Hak Kyung Cha, Aveugle, Voix, performance in San Francisco, 1975. îndeplinește rolul unui țesut care protejează textul. from South Korea after the end of the Korean War, often to North
important artist avangardist din Coreea de Sud, Bahc Yiso, și Courtesy of University of California, Berkeley Art Museum and Pacific Art Archive.. America or the Caribbean. I was interested to see, in addition to
prezentată în contextul unui proiect expozițional la Muzeul Într-unul din ultimele CV-uri pregătite de artistă înainte de the changes in their art under the influence of new contexts, the
Național de Artă Modernă și Contemporană din Seul. Printre After a period of more than thirty years, in which visuality – dispariția sa, aceasta a făcut o descriere punctuală a cărții: way in which they managed the ties with their homeland and
scrierile lui, schițe ale unor lucrări, afișe sau imagini, fragmentele understood as a tendency of explaining everything by means „Tracing of names, events, and biographies through non-linear how they balanced Modernist formalism with experimentalism.
din ziare locale și internaționale mi-au atras atenția în mod of images, eschewing reality – and representation have been at narrative accounts in Nine parts. Interlocking of non-fictional Later on, some of the results of this research were included in the
deosebit, poate pentru că descriau spontan evenimente artistice the center of art theory and research, we are increasingly seeing events and mythology-based associations.” [Urmărirea numelor, curatorial selection for the Singapore Biennale 2019.
în care erau implicați artiști coreeni, cu precădere în Statele signs announcing the sublimation of current exhibition models evenimentelor, și biografiilor prin intermediul unor mărturii
Unite. Am fost impresionată de stilul folosit în anii 1980 de către and the formation of new curatorial geographies. The general narative non-liniare, în Nouă părți. Centralizarea evenimentelor This is how I came to an archive built around an important avant-
jurnaliștii americani pentru a descrie un spațiu de artă nou constraints caused by visuality were subverted in the last decade non-fictive și a asociațiilor bazate pe mitologii.] garde artist from South Korea, Bahc Yiso, which was showcased
sau o expoziție – nu era deloc formal sau steril, era dinamic, cu by performance art, which became a valid organism filtering and as part of an exhibition project at the National Museum of
referințe teoretice și inserturi critice. renewing the energies of an exhibition or institution. Interested in În cele nouă capitole ale cărții, fiecare purtând numele unei Modern and Contemporary Art in Seoul. Among his writings,
rewriting history, in the act of identifying rather than in identity, muze din mitologia greacă, Cha descrie dintr-o perspectivă sketches of works, posters, and pictures, it was the fragments of
Printre sutele de hârtii, multe fotocopiate, m-am oprit asupra in multiple audiences and not just the viewers, the performer- jungiană nouă voci feminine care au influențat-o în formarea articles from local and international newspapers that drew my
unei imagini care reprezenta o femeie cu părul foarte lung, curator channels some of these systemic energies in an attempt ei personală și artistică. De exemplu, primul capitol, intitulat attention the most, maybe because they described art events

32 33
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

Deschiderea politică de la începutul anilor 1990 și căderea

Zidului Berlinului au creat în sfârșit oportunitatea ca cele două
părți ale Europei să se reunească, la început mai mult simbolic,
apoi și efectiv, pe baze mai concrete. Dar procesul de unificare,
cel care a adus „Noua Europă” mai aproape de democrațiile
occidentale, a fost catalogat de către unii comentatori estici
drept unul de colonizare. Cert este că oportunitatea acestei
deschideri a dat naștere unor intense schimburi culturale și
cercetări curatoriale, urmate de mari expoziții internaționale1
menite să aducă la suprafață câte ceva din fenomenul artei
est-europene, dar mai ales să pună în circulație câțiva artiști
lansați într-un circuit internațional. De pe poziția lor, radicalii
sau scepticii au văzut în acest proces o cedare și o absorbție
a acestor artiști de către piața internațională de artă (cvasi-
inexistentă, la acea dată, în Est), iar transformarea lor în staruri
internaționale a fost privită cu subînțeles.
Pentru multă vreme, lucrările conceptuale ale lui Mladen
Stilinović au devenit un punct de referință și în același timp de
delimitare dintre cele două arii culturale europene: Elogiul lenii,
pus în scenă într-o cunoscută serie fotografică de la sfârșitul
anilor 1970, dezvăluia scepticismul lui plin de ironie față de
orice sistem de valori (știind că o catalogare în acest sistem
nu îi servește la nimic), dar și o întreagă filosofie a negării și a
vidului. Odată cu deschiderea produsă între Est și Vest, Stilinović
a înțeles că, prin fenomenul de globalizare și prin redistribuirea
polilor de putere, lumea occidentală va absorbi culturile locale,
mai ales pe cele din Balcani, iar mesajul lui în engleză, înscris pe
o pânză de culoare roz, a devenit o adevărată profeție: An Artist
who Cannot Speak English is no Artist (1992).
Preluând mesajul lui Stilinović ca pe un îndemn ironic, dar lipsit
de scepticism, artiștii mai tineri din regiune au conceput o
strategie de reușită și un cod de comportament – al aceluia care
vrea să fie luat în seamă de curatori și care trebuie, între altele,
René Block și Olivers Musovik, Artistul, 2003, photo: Oliver Musovik,
să fie informat, să știe să alcătuiască proiecte și „să fie amabil” cu
Archiv Block, Berlin
acei curatori care se ocupă de expozițiile internaționale. Tratat René Block and Olivers Musovik, The Artist, 2003, photo: Oliver Musovik,
cu umor, codul artistului estic,2 văzut de Oliver Musovik din Archiv Block, Berlin
Macedonia, exemplifica conduita lui chiar față de René Block,
curatorul german venit să se documenteze pentru expoziția In The political thaw that came with the early ’90s and the fall
the Gorges of the Balkans, deschisă în 2003 la Kassel. of the Berlin Wall finally gave the two sides of Europe the
Considerându-se defavorizată față de colegii ei pe motive de chance to reunite, first symbolically then more concretely. But
gen, Tanja Ostojić a lansat la începutul anului 2001 un proiect the unification process that brought the “New Europe” closer
Mladen Stilinovic, Un artist care nu vorbește engleză nu este artist, 1992, acrilic pe mătase artificială, 140 x 430 cm. Prin amabilitatea Branka Stipancic, Zagreb. cu mai multe voleuri, derulat până în 2003 și intitulat explicit: to the western democracies was described by some Eastern
Mladen Stilinovic, An Artist who Cannot Speak English is no Artist, 1992, acrylic on artificial silk, 140 x 430 cm. Courtesy of Branka Stipancic, Zagreb. Strategies of Success / Curators series. După ce fusese invitată commentators as a process of colonization. What is certain is
de curatori bărbați într-o serie de proiecte expoziționale that this opening created the opportunity for interesting cultural
(Plateau of Humankind, a 49-a Bienală de la Veneția / Zero exchanges and curatorial projects to take place, followed by large
Gravity, Palazzo delle Esposizioni, Roma, Italia / Bienala de international exhibitions1 that aimed to bring to the forefront

RELAȚII DE PUTERE ÎNTRE la Tirana etc.), artista a început să-i invite și ea, la rândul ei,
pe acești curatori în proiectele sale, împărtășind proiectul
curatorului ales și primind asentimentul acestuia (incluzând
some samples of East-European art and, most importantly,
to launch a few select artists into an international scene. The
radicals and skeptics saw in this process a compromise and an

CURATORUL VESTIC ȘI ARTISTUL ESTIC cine elegante în doi, băi jacuzzi în timpul deschiderii oficiale
etc.). Astfel, artista își propunea să îl „seducă” uzând de farmecul
personal, imaginând diferite situații intime, performându-le
assimilation of those artists into the international art market
(basically non-existent at the time in the East), and their
transformation into international stars was viewed with suspicion.

POWER RELATIONS BETWEEN

împreună ca un cuplu. Rezultatul acestor acțiuni era apoi expus For a long time, the conceptual works of Mladen Stilinović were
în contextul unei expoziții personale sau de grup și, eventual, a point of reference for – as well as of demarcation between
sub egida curatorului respectiv. – the two cultural zones in Europe: his In Praise of Laziness,

THE WESTERN CURATOR AND THE EASTERN ARTIST Proiectul cel mai provocator s-a intitulat I’ll Be Your Angel
(2001) și l-a vizat pe Harald Szeemann, curatorul general al celei
staged as a series of photos from the late 1970s, shows his ironic
skepticism towards all value systems (knowing that being
de-a 49-a Bienale de la Veneția: Tanja Ostojić i-a propus acestuia labeled within such a system is pointless), but also an entire
să fie timp de patru zile, pe durata vernisajului de presă, „îngerul philosophy of negation, of the void. Stilinović understood that
Text: Ileana Pintilie gardian” care să-l însoțească pretutindeni strâns legată de
brațul lui. Îmbrăcată glamour și surâzătoare, ea s-a prezentat ca
the opening between East and West, the process of globalization
and reconfiguration of power centers, would lead to the West
o misterioasă necunoscută (lăsând să planeze asupra ei toată absorbing local cultures, especially those from the Balkans.
neîncrederea celor din jur și chiar desconsiderarea). Motivul The message he wrote, in English, on a pink canvas, was truly
acceptării acestui proiect controversat (pentru că amesteca prophetic: An Artist who Cannot Speak English is no Artist (1992).
ceea ce este public cu ceea ce este privat) de către Szeemann Some young artists in the region took Stilinović’s message as an

44 45
DOSAR: CURATORIATUL ASTĂZI
DOSSIER: CURATING TODAY

Pomerania de Vest, a fost descoperit un cocostârc cu o săgeată an 80 cm-long African arrow in its neck. It had returned from

ȘI TE POȚI TREZI TRĂIND ÎN

africană lungă de 80 de cm în gât. Se întorsese dintr-o lungă a long overseas journey and died in a German meadow. Thus
călătorie de peste mări și țări și a murit într-o luncă germană. the incredible intercontinental range of migratory birds was
Astfel, a fost descoperită incredibila distanță intercontinentală discovered. The stuffed stork, Pfeilstorch (in German this word

VREMURILE POST-ARTISTICE
pe care o străbat păsările migratoare. Barza împăiată, Pfeilstorch refers specifically to a stork with an arrow in its body), can now
(nume care în germană se referă în mod precis la o barză cu be found in the zoological collection of the University of Rostock.
trupul străpuns de o săgeată), poate fi acum regăsită în colecția To date, twenty-five cases have been documented of birds that
zoologică a Universității din Rostock. Până în prezent, au fost returned to Europe with sharp instruments or weapons in their

AND YOU MAY FIND YOURSELF LIVING

înregistrate douăzeci de cazuri ale unor păsări care s-au întors bodies, which had been used in an attempt to hunt them in
în Europa străpunse de instrumente ascuțite sau arme, care Africa.
fuseseră folosite în încercarea de a le vâna, în Africa.

IN THE POST-ARTISTIC TIMES

Can a museum suffer from hallucinations?
Poate un muzeu să sufere de halucinații? Or, to put it differently: is what we see simply what we want to
Sau altfel spus: este ceea ce vedem pur și simplu ceea ce vrem see?
să vedem?
YOU DO NOT HAVE TO REINVENT THE WHEEL

Text: Sebastian Cichocki NU TREBUIE SĂ REINVENTEZI ROATA

Ne-am obișnuit ca noul să fie bun din simplul motiv că este
We have grown used to the new being good for the simple
reason that it is new. Especially when it comes to art, which
nou. Mai ales când vine vorba de artă, care se presupune că nu is supposed to never get old, even after it dies—on the
Consorțiul pentru practici postartistice, repetiții
se demodează niciodată, nici chiar după ce moare – din contră, contrary, that is exactly the moment for tender loving care and
pentru marșul „Pentru libertatea noastră și a ta”.
atunci este exact momentul pentru reînnoire și tratament cu rejuvenation! Rather than frenetically seeking new formats,
Foto Monika Bryk, 2019.
Consortium for Postartistic Practices, rehearsals for the afecțiune! Decât să căutăm în mod frenetic noi formate, nume, names, trends, voting constituencies, clients, and business
march „For our freedom and yours”. tendințe, bazine de adepți, clienți și modele de afaceri, putem models, we could also dust off—as we do with old things and
Photo by Monika Bryk, 2019. la fel de bine să ștergem praful – așa cum o facem cu lucrurile ideas—the conclusion, albeit obvious, of Robert Smithson’s
și ideile vechi – de pe concluzia, altminteri incontestabilă, a lui canonic essay “The Monuments of Passaic”: “Nothing is new,
Robert Smithson din eseul său canonic, „Monumentele din neither is anything old.”
Passaic”: „Nimic nu este nou, dar nici vechi nu este”.
As a matter of fact, the old is capable of becoming the new;
De fapt, vechiul este capabil de a deveni nou; neobosita the relentless reinvention of the wheel every morning makes
reinventare a roții în fiecare dimineață ne împiedică să avem it impossible to experience the same relationship to rolling a
aceeași relație cu a rostogoli o roată neolitică de-a lungul Neolithic wheel along the highway, or—as Marcel Duchamp
șoselei sau – cum ar glumi Marcel Duchamp – cu „a folosi un would quip—“using a Rembrandt as an ironing board.”.Rampant
Rembrandt ca pe o masă de călcat”. Lăsând la o parte galopul mixed metaphors aside, the “old” art can be put to many new
metaforelor amestecate, arta „veche” poate fi adusă în multe noi uses; its most significant past contributions are too precious to
funcțiuni; cele mai semnificative contribuții trecute ale sale sunt allow them to decay into oblivion. 
prea valoroase pentru a le lăsa să decadă în uitare. 
DON’T BE A POPULIST. APPRECIATE THE POSITIVE EFFECTS
NU FI POPULIST. OF NEGATIVE THINKING
APRECIAZĂ EFECTELE POZITIVE ALE GÂNDIRII NEGATIVE The new institutionalism’s—as well as the New
Adoptarea de către noul instituționalism – precum și de către Institutionalism’s—adoption of an audience-friendly approach
curentul Noului Instituționalism – a unei abordări prietenoase has brought some benefits but has also had some detrimental
față de public a adus niște beneficii, dar totodată a avut și niște effects which we find embarrassing and are reluctant to speak
CEEA CE VEDEM ESTE PUR ȘI SIMPLU CEEA CE VREM SĂ WHAT WE SEE IS SIMPLY WHAT WE WANT TO SEE efecte nocive pe care le considerăm jenante și despre care about. As for the positive outcomes, of which there are many:
VEDEM Let’s start with the story of a scientific misunderstanding. The ezităm să vorbim. În ceea ce privește efectele pozitive, acestea creating a relationship with hitherto marginalized audiences;
Să începem cu povestea unei neînțelegeri științifice. Misterul mystery of the stork’s migration. sunt numeroase: crearea unor relații cu audiențe până atunci doing away with the sharp divisions between research activity,
migrației berzei. marginalizate; înlăturarea granițelor rigide dintre activitatea exhibitions, and public programmes; a more thoughtful insight
For thousands of years, seasonal migrations of birds were a de cercetare, expoziții și programele cu publicul; o perspectivă into the experience of departments of education and mentoring
Pentru mii de ani, migrațiile sezoniere ale păsărilor constituiau great mystery to Europeans. Why did storks disappear in the mai atentă asupra departamentelor educației și mentoratului (until now institutionally ghettoized); deemphasising the idea
un mare mister pentru europeni. De ce dispăreau berzele iarna? winter? Do they all die of cold? Aristotle assumed that such birds (până acum, ghetoizate instituțional); mutarea accentului de of passive contemplation as the fundamental “duty” of the
Oare mureau toate de frig? Aristotel presupunea că asemenea hibernate in the cold months, taking a rest—just as frogs, toads pe ideea de contemplare pasivă ca „datorie” fundamentală a spectator, who co-creates (this tends to be wishful thinking)
păsări hibernează în lunile reci, odihnindu-se – așa cum o fac or terrapins do, descending to the bottom of a lake or immersing spectatorului, pe ideea de co-creator al spectatorului (ceea ce the museum’s programme; making specialist jargon more
broaștele sau țestoasele, lăsându-se pe fundul apei unui lac themselves in the sea. Later, a daring alchemical hypothesis tinde să fie un țel iluzoriu) care formează programul muzeului; accessible, and so on.
sau cufundându-se în mare. Mai târziu, o îndrăzneață ipoteză gained favour—namely, that in winter birds turn into mice, which accesibilizarea jargonului specialiștilor și așa mai departe.
alchimică a intrat în circulație – și anume că, iarna, păsările se would explain why rodents appear en masse in granaries and There is, however, a considerable risk that audiences will be put
transformau în șoareci, ceea ce ar fi explicat de ce rozătoarele barns. In the 17th century a theory became popular due to a Există însă un risc considerabil, și anume că publicul ar putea fi on a pedestal, annihilating all the above benefits. This would
își fac apariția în masă prin grânare și hambare. În secolul al pamphlet, intriguingly entitled An Essay toward the Probable pus pe un piedestal, anihilând toate beneficiile de mai sus. Acest constitute a populist bubble. Institutions have mastered the
șaptesprezecelea, o teorie a devenit populară în urma unei Solution of this Question: Whence come the Stork and the lucru ar constitui o bulă populistă. Instituțiile și-au însușit arta art of delivering on whatever expectations are set out for
broșuri, intrigant intitulată Un eseu spre probabila soluție a Turtledove, the Crane, and the Swallow, when they Know and de a îndeplini oricare așteptări le sunt formulate și au dezvoltat them and they have developed sophisticated tools of studying
acestei întrebări: De unde vin barza și turtureaua, cocorul și Observe the Appointed Time of their Coming, which held that mijloace sofisticate de a studia fiecare parte a publicului în audiences in order to understand their exact needs, which are
rândunica, când cunosc și observă timpul statornicit al venirii in winter these animals go to the Moon, where they find a life- parte pentru a le înțelege nevoile exacte, care sunt întâmpinate met to perfection. Ratings go up and everybody is happy. The
lor, care susținea că iarna aceste animale merg pe Lună, unde ar supporting habitat. la perfecție. Audiența crește și toată lumea este fericită. The Museum of Ice Cream is simultaneously the perfect product
găsi un habitat care susține viața. Museum of Ice Cream [Muzeul Înghețatei] este simultan of such an operation as well as its caricature. It is the dream of
The riddle of the seasonal migrations of birds was solved only produsul perfect al unei asemenea operațiuni, dar și caricatura the communications department and the museum audience
Misterul migrației sezoniere a păsărilor a fost deslușit abia pe on 21 May 1822. In the village of Klütz, in the Mecklenburg- sa. Este visul departamentului de comunicare și asigurarea achieved—the museum as a meticulously designed, stunning
21 mai 1822. În satul Klütz din regiunea germană Mecklenburg- Western Pomerania region of Germany, a stork was found with publicului pentru muzeu – muzeul ca fundal uluitor și meticulos backdrop for selfies. The viewer has never looked so good in a

54 55
ARTIȘTI ÎN VREMEA PANDEMIEI
ARTISTS IN PANDEMIC TIMES

CIPRIAN MUREȘAN
În toată nebunia care a fost, și persistă, primul impuls a fost With all the madness going on, my first impulse was to continue
să continui ce aveam pe rol. Așa că, în primele zile, am schițat my work. So in the first few days, I sketched out a proposal for
o propunere pentru o sculptură care combină fragmente a sculpture combining fragments from a broken Lenin statue,
dintr-un Lenin spart, poate Lenin-ul dat jos din Piața Presei din maybe the one taken down from Piața Presei in Bucharest. It’s
București. Se zice că și el, la rândul lui, a fost reciclat din statuia said that this statue, in turn, had been recycled from the statue of
lui Ferdinand (care a fost topită). Îmi place ironia de a reda King Ferdinand. I like the irony of giving back the raw material to
Bucureștiului materialul brut, în alte forme, în alte ideologii, în the city of Bucharest, in new forms, ideologies, and periods.
alte epoci. Toate acestea păreau că au sens până când nu au mai All these seemed to make sense until they didn’t, so I started
avut, așa că am început să desenez pisicile din casă și plantele drawing my cats and plants, which reminded me of a dialogue
de apartament, care mi-au amintit de un dialog inițiat de I had with Mihnea Mircan about Bernini’s Daphne and Apollo.
Mihnea Mircan despre Daphne și Apollo a lui Bernini. Pornind de Starting from that, I began some new drawings, and the result of
aici, am început alte desene și rezultatul, pe moment, al acestui this exchange of ideas at a distance was a kind of “diary” through
schimb de idei la depărtare, a fost un fel „jurnal” desenat. drawings.

Ciprian Mureșan (n. 1977) locuiește și lucrează la Cluj.  Ciprian Mureșan (b. 1977), lives and works in Cluj.
Expoziții solo: Ciprian Muresan, S.M.A.K. Museum, Ghent Solo exhibitions include: Ciprian Muresan, S.M.A.K. Museum,
(2019); Incorrigible Believers, Plan B, Berlin (2018); Art Club Ghent (2019); Incorrigible Believers, Plan B, Berlin (2018); Art
22: Ciprian Muresan, Villa Medici, Roma (2018); Your survival Club 22: Ciprian Muresan, Villa Medici, Rome (2018); Your
is guaranteed by treaty, Ludwig Museum, Budapesta (2015); survival is guaranteed by treaty, Ludwig Museum, Budapest
Recycled Playground, Contemporary Art Gallery, Vancouver (2015); Recycled Playground, Contemporary Art Gallery,
(2013); Tate Modern, Londra (2012, with Anna Molska); Neuer Vancouver (2013); Tate Modern, London (2012, with Anna Molska);
Berliner Kunstverein, Berlin (2010).  Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2010). 
Expoziții de grup: Scenes from the Anthropocene, Bonnefanten Group exhibitions include: Scenes from the Anthropocene,
Museum, Maastricht (2020);  An Opera for Animals, Para Bonnefanten Museum, Maastricht (2020);  An Opera for Animals,
Site, Hong Kong (2019); How We Live, Hudson Valley MOCA, Para Site, Hong Kong (2019); How We Live, Hudson Valley MOCA,
Peekskill New York (2019); Ciprian Muresan and Serban Savu, Peekskill New York (2019); Ciprian Muresan and Serban Savu,
L’entretien infini, Centre Pompidou, Paris (2018); Viva Arte Viva, L’entretien infini, Centre Pompidou, Paris (2018); Viva Arte Viva,
a 57-a Bienală de la Veneția (2017); Six Lines of Flight, Museum 57th Venice Biennale (2017); Six Lines of Flight, Museum of
of Modern Art (MOMA), San Francisco (2012); Promises From Modern Art (MOMA), San Francisco (2012); Promises From the
the Past, Centre Pompidou, Paris (2010); The Seductiveness of Past, Centre Pompidou, Paris (2010); The Seductiveness of the
the Interval, Pavilionul României la cea de-a 53-a Bienală de la Interval, the Romanian Pavilion at the 53rd Venice Biennale
Veneția (2009); The Generational: Younger Than Jesus, New (2009); The Generational: Younger Than Jesus, New Museum,
Museum, New York (2009).  New York (2009). 

Translated by Rareș Grozea

◄ Schițe pentru o statuie Lenin reciclată, 2020, creion pe hârtie A4.

Sketches for a Recycled Lenin Statue, 2020, pencil on A4 paper.

118 119
ARTIȘTI ÎN VREMEA PANDEMIEI
ARTISTS IN PANDEMIC TIMES

I had written that phrase in a notebook somewhere. Later it

became the title of one of my works. In 2015 I built a metallic
waterfall, illuminated by blue LED lights, and I called it just that:
I am Fluent in Isolation. My voice played in the background,

LEA RASOVSZKY
speaking about the transition from an interior space to an
exterior one, about the desire to self-isolate in order to better
communicate with a self-diluted by everyday distractions, about

I AM FLUENT IN ISOLATION how self-reflection is a glass blanket that only seems to protect
you, in fact exposing you fully, perhaps painfully. It spoke about
time and how waterfalls do not have a sense of it, so to say. The
passing of time and the way it grinds us down is a purely human
preoccupation.
Asta scriam cândva într-un carnețel și a devenit ulterior titlu Now, many years later, the poetic isolation I had tackled then has
de lucrare. În 2015, am construit o cascadă metalică, luminată become unexpectedly concrete. From somewhere outside, reality
de leduri albastre, acvatice și se numea exact așa: I Am Fluent has imposed new rules, rules incompatible with living in the
in Isolation. Pe fundal se auzea vocea mea, povestind despre proximity of others, with touching, and with all sorts of behaviors
trecerea de la spațiul interior la exterior, despre dorința de a te that bind us. These rules were given the apocalyptic and
izola pentru a comunica mai bine cu un sine pe care distragerile potentially dangerously misleading name of “social distancing.”
de atenție îl diluează, despre cum autoreflecția este o pătură de So, it is more than just physical. This unfortunate phrasing
sticlă care pare că te protejează, dar de fapt te expune în mod translated for me into a kind of personal insularity. Before that, I
direct, poate chiar crud. Era vorba despre timp și despre cum saw myself rather as peninsular, but then I had to withdraw my
cascadele, să zicem, nu au o noțiune a timpului. Scurgerea lui roots, my bridges, tentacles, and ships. I folded into myself, within
și felul în care ne erodează este o preocupare doar a speciei my not-too-small, not-too-big vital space. I had to become fluent
noastre. in isolation, without the concreteness of a deadline, a goal, or a
Acum, mulți ani mai târziu, izolarea poetică despre care final exam. I had to survive in the face of an abstract something
vorbeam a căpătat o neașteptată formă concretă. De undeva, seemingly spawned out of a dream I could no longer recognize
din exterior, realitatea a impus reguli incompatibile cu traiul în as mine.
proximitatea altora, cu atingerea și tot setul de comportamente The result was that I could not work anymore. My flow of
care ne fac înrudiți și conectați și i-a dat un nume apocaliptic, ideas ran dry, I was suffering from a non-violent but absolute
o greșeală de exprimare cu consecințe periculoase: „distanțare blockage which I soon came to understand and accept. It kept
socială”. Deci nu doar fizică, ci mai mult de atât. Formularea me suspended, in a state of waiting with no resolution in sight,
asta nefericită s-a tradus în viața mea sub formă insulară. Până which I would occasionally try to force into a small drawing,
atunci, mă consideram oarecum peninsulă, dar mi-am retras anything to still keep my creativity flowing. Nothing to become
rădăcinile, punțile, tentaculele, corăbiile și m-am împăturit în attached to or to really interest me though. I decided to follow a
mine, în perimetrul meu vital, nu foarte mic, dar nici foarte subterranean, primal instinct: to listen to my body, to the pause
mare. Mi s-a dat tema de a deveni fluentă în izolare, fără a avea I was forced to take, to pay attention to a different world, but a
un deadline, un scop sau o formă concretă de examen final. O world still mine, immaterial and wild: dreams. I have always had
tehnică de supraviețuire în fața unui ceva abstract, fără formă, long intense dreams, and I have always thought of them as a
ca venit dintr-un vis pe care nu îl recunoșteam ca fiind al meu.     reality almost as valid as waking life. But during this period, the
period of gazing out the window and of heavy silence, I decided
Rezultatul a fost că nu am putut lucra, fluxul ideilor a secat, s-a to open new windows, doors, and secret passageways, to allow
produs un blocaj nicidecum violent, dar categoric, pe care l-am whatever dwelled beyond to manifest itself. I will talk about two
înțeles și acceptat destul de devreme și care m-a ținut imobilă, dreams I had.
într-o stare de așteptare fără rezolvare, pe care încercam să o era Prutul, o apă cu care el a copilărit și pe care o cunoaște. M-a Dream 1: I was in a forest surrounded by tall trees. Through their
forțez ocazional cu câte un desen mic, câte ceva care să prevină îndemnat să urc într-o altă barcă, o capsulă construită la fel, dar branches I could see the sky. It looked like a storm was coming,
blocarea arterelor creative. Nimic de care să mă atașez sau care fix pentru dimensiunea mea. Am pornit prin acea apă verzuie but there was nothing threatening about it. Everything smelled
să mă intereseze cu adevărat. Am decis să ascult un instinct și tulbure care curgea rapid și capsulele ne-au dus până pe of wet and new, the clouds were monumental and fluffy, like a
subteran, primordial și foarte simplu: să-mi ascult corpul, pauza celălalt mal, după o lungă plutire șerpuită, printre cumuluși de giant protective blanket. At the edge of the forest was a river,
care se impunea, și să fiu atentă la o altă lume, în egală măsură vegetație sălbatică. Am ieșit din bărcile capsule și acolo am găsit and I slowly started to walk into it, and I felt the current pulling
a mea, dar imaterială, sălbatică: visele. Dintotdeauna am visat un „cimitir” al copilăriei, jucării uriașe de metal și lemn stăteau me slowly but firmly. I was waiting for someone, a guide to take
mult și intens și am considerat asta ca fiind o realitate aproape așezate într-un luminiș, ca într-un muzeu în aer liber sau ca me to the other side. I saw a man sailing down the river in an
la fel validă cu cea trăită lucid, diurn. Dar, în perioada asta, a relicvele unui bâlci. Avioane de metal prin care crescuse iederă, improvised boat, no bigger than himself, made of cardboard,
privitului pe geam și a liniștii apăsătoare, am decis să deschid ▲ De sus în jos: capete de păpuși, ursuleți nu din pluș, ci din piatră colorată, pieces of wood, and scraps of metal, like a floating capsule. It
alte ferestre și uși, pasaje secrete și să las ce găsesc acolo să se Poems for Tree Huggers, acuarelă pe hârtie, 40 x 40 cm, 2020.
pieile unor mingi de fotbal atârnate pe o sârmă, săbii de lemn was an artist friend of mine, R.T. He told me that we were on
Fane Întuneric, bust ceramic, acrilic, liner, 35 x 32 x 24 cm, 2020.
manifeste. Mă voi opri asupra a două vise. înfipte în pământ, supradimensionate și acaparate de vegetație, the Prut River, a river he grew up with and knew intimately. He
Visul 1. Eram într-o pădure cu arbori înalți. Printre crengile From top to bottom: deși culorile lor încă se vedeau puternic; mă plimbam printre encouraged me to get onto a different boat, a similarly built
lor vedeam un cer care anunța o furtună. Dar nu era nimic Poems for Tree Huggers, watercolor on paper, 40 x 40 cm, 2020. ele, iar R îmi spunea că acela este locul unde se retrag obiectele capsule that was my size. I began floating down the greenish,
amenințător, mirosea a ud și a nou, norii erau monumentali, Fane Darkness, ceramic bust, acrylic, liner, 35 x 32 x 24 cm, 2020. care ne formează, dar de care uităm. Așteaptă să le vizităm însă murky waters, winding through the wild vegetation, until
catifelați, păreau ca o plapumă protectoare. La marginea pădurii nu găsim niciodată timp. E un loc despre care nu știe nimeni și eventually our capsules arrived on the other side. We stepped
► De sus în jos:
se afla un râu, iar eu începeam treptat sa intru în el, simțeam This is what the Universe sees right now, acuarelă pe hârtie, 29 x 21 cm, 2020. unde nu ajunge nimeni, decât dacă e condus și se lasă purtat de out of our boat capsules and found a “graveyard” of childhood:
curentul cum mă trage ușor, dar ferm. Așteptam pe cineva, un This is where we are right now, decupaj, acuarelă pe hârtie, 18 x 10 cm, 2020. apa aceea tulbure care pare că vrea să te tragă în jos. giant metal and wooden toys stood there, in a clearing, like in
ghid care să mă ducă pe partea cealaltă. Am văzut venind pe Visul 2: Eram cu mama în fața unei case. Mama îmi spunea că an open-air museum or an abandoned fairground. Metal planes
apă un bărbat într-o barcă improvizată, din cartoane și resturi From top to bottom: în acea casă e toată istoria familiei și e momentul să o văd. Casa overgrown with ivy, doll heads, teddy bears made of colored
This is what the Universe sees right now, watercolor on paper, 29 x 21 cm, 2020.
de lemne, bucăți de metal, mare cât trupul lui, ca o capsulă era vagon, lungă, cu camere și segmente de diverse înălțimi și stone instead of plush, skins of soccer balls hanging on a wire,
This is where we are right now, decupaj, watercolor on paper, 18 x 10 cm, 2020.
plutitoare. Era un prieten – artist, R.T. Mi-a spus că apa aceea dimensiuni, corpurile nu se potriveau perfect unul cu celălalt, oversized wooden swords stuck in the ground and covered in

122 123
ARTIȘTI ÎN VREMEA PANDEMIEI
ARTISTS IN PANDEMIC TIMES

IOANA STANCA
Perioada de izolare a însemnat pentru mine o perioadă de For me, this period of isolation has been a period of reflection,
reflecție: despre vulnerabilități, în primul rând, despre timp și first of all on vulnerability, on time and our relationship to it, on
relația noastră cu el, despre natură, despre oraș și reevaluarea nature, on urban life, and on rethinking our needs. Even though
nevoilor. Deși felul meu de a lucra presupune, în general, my style of working generally demands periods of semi-isolation,
perioade de semi-izolare în care îmi place sa fiu total absorbită during which I am completely absorbed by the art-making
de proces, nevoia de a mă ști pe mine și pe cei dragi în siguranță process, the need to know myself and my loved ones safe made
a anulat pentru o vreme nevoia de a produce artă. Nu mi-am my need to make art disappear for a while. I didn’t set out to be
impus deloc să fiu productivă, am preferat să aștept în liniște, productive. I preferred to wait in silence, to give myself time, and
să-mi acord timp, să mă adaptez. Am simțit că unei situații total to adapt. I felt that the answer to a completely new situation did
noi nu trebuie să-i răspund cu obiceiuri vechi. Am simțit, mai not lie in old habits.
degrabă, că acesta este un moment în care solidaritatea și grija I felt rather that this was a moment when solidarity and showing
față de ceilalți sunt prioritare. Am vrut să mă fac utilă și, inspirată care for others were the priority. I wanted to make myself useful,
și încurajată de un grup de artiste din Praga, am învățat să and, inspired and encouraged by a group of women artists in
cos măști de protecție, folosind bucățile de bumbac pe care Prague, I learned to sew masks, for which I used bits of cotton
le aveam acasă. Aceste măști au fost oferite celor care au avut I had lying around. Then, these masks were offered to those in
nevoie de ele. need.
Abia în a doua jumătate a perioadei de izolare, când lucrurile In the second half of the isolation period, after things had quieted
s-au mai liniștit, am început o broderie nouă, pentru care, în down a bit, I started a new embroidery, for which I unconsciously
mod inconștient, mi-am pus niște limite. A rezultat astfel cea set myself some limits. What resulted was my most “restrictive”
mai “restrictivă” lucrare pe care am făcut-o până acum, pentru work to date, for which I only used two colors: red and green.
care am folosit doar două culori: roșu și verde. În rest, am scris Besides that, I wrote projects and resumed my research.
proiecte și mi-am reluat cercetările. During this whole time, I constantly craved gardens and nature.
În toată această perioadă, am tânjit după grădini și după natură. From my balcony I watched with fascination the voluptuous,
Am privit fascinată, din balcon, explozia primăverii în toată almost sensual unfolding of spring. It was interesting to observe
desfășurarea ei voluptoasă, senzuală aproape. A fost interesant my neighbors on other balconies. Having been used more as
să-mi observ vecinii din celelalte balcoane. Folosite mai mult storage spaces, they were restored to their initial uses of social
ca spații de depozitare, și-au regăsit scopul și au devenit locuri spaces where people would play cards or rummikub. I thought
de socializare, jucat cărți sau remi. Mi s-a părut că a fost o bună this was a good opportunity for people to reevaluate their
ocazie în care mulți oameni și-au reevaluat proximitățile. Din proximities. Sadly, this habit ended once the state of emergency
păcate, acest obicei a dispărut imediat ce starea de urgență s-a was lifted, and the bicycles reclaimed their place on the
încheiat. În balcoane s-au reîntors bicicletele. balconies.
În ansamblu, perioada de izolare m-a determinat să regândesc Overall, this isolation period has made me rethink the ideas
ideile de consum și sustenabilitate. Acestea sunt concepte care of consumption and sustainability. These concepts have
mă preocupă din ce în ce mai mult și care s-au cristalizat deja, been having an increasingly strong influence on me. This
în parte, într-un workshop pe care l-am ținut recent, la École preoccupation has already partly materialized through a
européenne supérieure d'art de Bretagne, la care am folosit doar workshop I recently held at the École européenne supérieure
textile reciclabile. d'art de Bretagne, for which I only used recyclable materials.
Cred că acesta este un moment cu adevărat important, în care I think we are living in a truly important moment. We now have
avem șansa să regândim practici și obiceiuri, să conștientizăm the chance to rethink our practices and habits, and to become
faptul că toate acțiunile noastre sunt legate în mici noduri și aware of the fact that all our actions are entangled and ultimately
duc, până la urmă la un punct comun: felul în care respectăm și connect back to a common node: the way in which we respect
gestionăm resursele Planetei. and manage the Planet’s resources.

Ioana Stanca s-a născut în 1987 în România. A studiat pictura Ioana Stanca was born in 1987 in Romania. She studied painting
la Accademia di Belle Arti di Roma, Italia, și la Universitatea at Accademia di Belle Arti di Roma, Italy and the National
Națională de Arte din București, unde și-a luat licența și University of Arts Bucharest, where she received her BFA and
masterul. Cercetările ei în domeniul texturilor și tactilului au MFA. Her research in textures and tactility, determined Ioana to
determinat-o pe Ioana să-și îndrepte atenția spre alte medii în expand her attention towards other media besides painting and
afară de pictură și să se axeze pe noi tehnici de lucru cu textilele, to focus on different techniques of working with textiles, explored
totul în manieră autodidactă. in a self-taught manner. Bretagne, Site de Brest, where there
Expoziții recente (selecție): Yes Oui Canot, Maison de la were used only recyclable textiles.
Fontaine, Brest; Make a Tool, EESAB, Brest; My solo group show, Recent shows include: Yes Oui Canot, Maison de la Fontaine,
CAV, București; Mythologies, Centre Culturel de Rencontre Brest; Make a Tool, EESAB, Brest; My solo group show, CAV,
Abbaye de Neumunster, Luxemburg; PPM #4 - copy art show, Bucharest; Mythologies, Centre Culturel de Rencontre Abbaye
Paradis perdus V (primăvara), 35 x 27 cm, în lucru.
Aici Acolo Pop Up Gallery, Cluj; de Neumunster, Luxemburg; PPM #4 - copy art show, Aici
Paradis perdus V (spring), 35 x 27 cm, work in progress.
At different angles, MNAC, București; Soft Rituals, NON PLUS Acolo Pop Up Gallery, Cluj; At different angles, MNAC, București;
ULTRA, Cluj, Art on Stage, Art Safari Bucharest; Valija DADA, Soft Rituals, NON PLUS ULTRA, Cluj; Art on Stage, Art Safari
Kirchner Cultural Center, Buenos Aires. Bucharest; Valija DADA, Kirchner Cultural Center, Buenos Aires.

Translated by Rareș Grozea

126 127
ARTIȘTI ÎN VREMEA PANDEMIEI
ARTISTS IN PANDEMIC TIMES

MIKI VELCIOV. INTERVENȚII ÎN NATURĂ

MIKI VELCIOV’S INTERVENTIONS IN NATURE
Text: Maria Orosan-Telea

(UN)para elll ll
 (UN)para el SELF DEFENSE SELF DEFENSE
Intervenția de Land Art a fost realizată în luna martie 2020 în This land art intervention was made in March 2020 in the village Lucrarea Self Defense chestionează aspecte legate de instinctul The work Self Defense questions certain aspects of the survival
satul Saravale din județul Timiș. Lucrarea folosește metoda of Saravale in Timiș County. The work is built around a privileged de supraviețuire, înțeles atât în sens fizic, cât și psihologic. instinct, in a physical and psychological sense.
punctului de vedere privilegiat, singurul punct din care vantage point, the only one from which you can see the whole O serie de elemente cu aspectul unor spini supradimensionați A series of oversized spikes populate a natural space, like an
imaginea se formează așa cum artistul a conceput-o. Principiile picture as the artist conceived it. The artist uses principles of populează un spațiu natural, creând un context al intimidării și intimidation and defense mechanism against potentially harmful
psihologiei percepției și mecanismele optice prin care se pot perception psychology and optical illusions to guide the viewer in apărării în fața situațiilor potențial vătămătoare. Așa cum natura situations. Just as nature develops its own defense systems,
crea iluzii sunt aplicate aici la scară mare, antrenându-l pe a gradual discovery. dezvoltă propriile sisteme defensive, impunând un anumit tip thereby demanding a certain attitude from those who come into
privitor într-o descoperire treptată și ghidată. The concept is based on the Hering illusion, where two parallel de atitudine factorilor externi cu care vine în contact, dispunerea contact with them, the placement of the installation’s elements
Proiectul pleacă de la ideea iluziei lui Hering, în care două linii lines appear either concave or convex depending on the elementelor în cadrul acestei instalații obligă la o coregrafiere a forces the visitor to organize their own movements according to
paralele apar deformate – concave sau convexe – în funcție de background. The work, however, offers the opposite effect. The mișcărilor în funcție de coordonatele lor spațiale. the spikes’ placement.
fundalul pe care ele sunt plasate. Lucrarea oferă, însă, reversul artist found mathematical solutions to make lines converging Echilibrul precar dintre vulnerabilitate și agresivitate este The precarious balance between vulnerability and aggression
acestei situații, căutând soluțiile matematice pentru ca liniile at an imaginary point appear parallel when seen from the right pus în discuție prin aparenta rigiditate a spinilor, care intră is expressed through the apparent rigidity of the spikes, which
convergente într-un punct imaginar, să apară ca fiind paralele în angle. în contradicție cu materialul moale și flexibil din care sunt contrasts with the softness and flexibility of the material they
momentul în care sunt privite din unghiul prestabilit. realizați. Se face trimitere, astfel, la mecanismele complexe ale are made of. One is made aware of the complex mechanisms
instinctului de conservare pe care natura le generează, depășind at work in the instinct of self-preservation generated by nature,
formele rudimentare de autoapărare. Transferate asupra going beyond rudimentary defense mechanisms. If we apply
psihicului uman, aceste principii presupun strategii sofisticate these to the human mind, one notes the sophisticated strategies
în confruntarea cu realitatea, acceptarea slăbiciunilor și crearea our psyche employs in facing reality, accepting weaknesses, and
contextelor favorabile transformării lor în atuuri. creating situations where they can be turned into strengths.

Intervenția a fost realizată la sfârșitul lunii mai, la Pădurea Verde The intervention was carried out at the end of May, in Pădurea
(Timișoara/Giarmata Vii). Verde (Timișoara/Giarmata Vii). 

Miki Velciov (n. 1968) a studiat pictura la Facultatea de Arte din Miki Velciov (b. 1968) studied painting at the Timișoara Faculty
Timișoara între 2010 și 2015. Relația cu natura este esențială of Arts between 2010 and 2015. The relationship to nature is an
în creația sa, dând fundament câtorva direcții de explorare: essential theme in his works, opening up possibilities: the use of
folosirea materialelor naturale în instalații care se concentrează natural materials in installations that focus on the imperceptible
asupra aspectelor imperceptibile pe care materia organică aspects hidden within organic and nonorganic matter, the
sau anorganică le ascunde, realizarea unor proiecte de Land creation of remote and ephemeral land art projects, of large-
Art izolate și efemere și a unor intervenții de mari dimensiuni scale landscape interventions. Since 2016 he has continuously
în peisaj. Din 2016, beneficiază constant de rezidențe artistice been on residencies abroad (France, Italy, Bulgaria, Germany),
în țară și străinătate (Franța, Italia, Bulgaria, Germania) care îi where he has the possibility of putting his ideas into practice. He
permit punerea în practică a unor astfel de idei. Este membru is also the founding member of the Avantpost group, with which
fondator al grupului Avantpost cu care a expus începând din he has been exhibiting since 2014.
2014.
Translated by Rareș Grozea

(UN)parallel, 2020, proiect de Land Art în satul Saravale, județ Timiș. 58,5 x 14,0 m. Pagina următoare:
Prin amabilitatea artistului. Credit foto: Karacioni Iosif. Self Defence, 2020, intervenție în natură (14 module realizate din material textil,
(UN)parallel, 2020, land art project in the village of Saravale. lemn stratificat, fir oțel, fir PVC, tije metal), 11,10 x 7,4 x 4,0 m.
Timiș county, 58.5 x 14 m. Courtesy of the artist. Photo: Karacioni Iosif. Prin amabilitatea artistului. Credit foto: Miki Velciov.

Next page:
Self Defence, 2020, intervention in nature (14 sculptures made from textile, layered
wood, steel wire, PVC wire, and metal rods), 11.10 x 7.4 x 4 m.
Courtesy of the artist. Photo: Miki Velciov.

128 129
PROIECTE DIN ROMÂNIA ÎN VREMEA PANDEMIEI
PROJECTS IN ROMANIA IN PANDEMIC TIMES

LOGOUT 2.0 //
PROIECȚII VIDEO LA FEREASTRĂ
VIDEO PROJECTIONS FROM THE WINDOW
Text: Dumitru Gurjii
E T A J artist-run space București
23.03. - 03.06.2020

Încă de la începutul restricțiilor care au paralizat actul socio- Since the beginning of the restrictions that paralyzed the socio-
cultural, E T A J artist-run space se deschidea la stradă printr-o cultural events, the E T A J artist-run space opened to the street
serie de proiecții video în cadrul unei ferestre dinspre str. George through a series of video projections from a window on George
Enescu. Proiecțiile au fost transmise live pe FB, iar evenimentele Enescu Street. The projections were broadcast live on Facebook
anunțate s-au desfășurat în spațiul online. and the events took place online.
În septembrie 2019, E T A J artist-run space anunța printr-un In September 2019, the E T A J artist-run space announced
eveniment online proiectul LOG OUT 2.0. O serie de intervenții în project LOG OUT 2.0 through an online event. A series of
spațiul public urmau să fie înfăptuite de artiștii care expuseseră interventions in the public space were to be carried out by the
deja aici anul anterior. Pe de altă parte, expoziția colectivă main artists who exhibited here in the previous year.
Playing GOD, why?, din octombrie 2019, îi făcea cunoscuți On the other hand, the collective exhibit Playing GOD, why?,
publicului pe noii artiști care urmau să expună în galerie pe October 2019, introduced the new artists that were about to
parcursul următorului an. Un program intens se anunța cu exhibit in the gallery over the course of the following year to
acțiuni indoor (expoziții personale) și outdoor (intervențiile în the audience. An intense schedule was announced, comprising
spațiul public), dar care a fost perturbat de pandemia Covid-19. indoor activities (personal exhibitions) and also outdoor ones
În terapie intensivă de ceva vreme, arta românească, de la (interventions in the public space), but this was affected by the
producție la interacțiunea cu publicul său, părea să urmeze Covid-19 pandemic.
a suferi mai mult ca oricând. La fereastra care închide spațiul From production to the interaction with the audience, Romanian
izolării sale, la singura cale eficientă de adresare către publicul art has been in intensive care for some time and seemed to
său, E T A J urma să iasă în stradă și în online cu o serie de suffer more than ever. From the window which closes the space
proiecții video a unor filme realizate de artiști locali și din țară. of its isolation, from the only effective way of communicating
Programul expozițional a fost întrerupt, iar situația de criză with its audience, E T A J was to go out in the street and online
pentru scena artei a impus nevoia de adaptare la noile condiții și with a series of video projections of films produced by local and
invenția unor noi forme de manifestare culturală. Publicul online national artists.
a fost singurul căruia ne puteam adresa. Însă digitalul, prin The schedule was interrupted and the crisis of the art scene
imaterialitatea și impersonalitatea sa, nu a părut o soluție viabilă brought forth a need to adapt to the new conditions and the
pentru acțiunile E T A J -ului pe perioada restricțiilor. Așa cum invention of new forms of cultural manifestation. We could only
lucrarea artistului nu poate exista fără însemnul material, așa communicate with our online audience. However, the digital,
nici actul de a aduce creația artiștilor în fața publicului nu poate through its immateriality and impersonality, did not seem a
exista cu adevărat fără ca ceva memorabil să se întâmple, fără viable solution for the events of E T A J during the restrictions. As
fenomenul din cotidian, fără actul material care să marcheze the work of an artist cannot exist without its material sign, the
ritualic întâmplările generate de expunerea publică a lucrării act of bringing the creation of the artists in front of an audience
artistice. cannot truly exist without something memorable happening,
LOG OUT 2.0 – proiecții video a avut 2 prezențe, una în stradă without the phenomenon in everyday life, without the material
și una în online. S-ar fi putut opta pentru publicarea creațiilor act that ritualistically marks the events generated by the public
video în mediul online. S-a vrut însă intervenția efectivă în exhibition of the work of art.
spațiul real aflat la granița dintre stradă și white cube, mai LOG OUT 2.0 – video projections had two instances, one in the
precis pe cadrul ferestrei galeriei. Fereastra fizică, ca element street and the other online. We could have chosen to publish the
arhitectural și simbolic cu rol cvasi-arhetipal în evoluția artelor video creations online. However, we wanted to actually intervene
vizuale, a fost singura cale de acces către conținutul intern al in the real space of the border between the street and the white
entității E T A J. cube, the window of the gallery. The material window, as an
LOG OUT 2.0 – proiecții video ar fi trebuit să fie inițial intervenția architectural and symbolic element with a quasi-archetypal role
în spațiul public pe care Mircea Modreanu o gândise pentru in the evolution of the visual arts, was the only way to access the
proiectul inițiat de echipa E T A J încă la începutul anului internal content of the E T A J entity.
expozițional. Seria de proiecții a început cu un video semnat LOG OUT 2.0 – video projections was supposed to be an

136 137
PROIECTE DIN ROMÂNIA ÎN VREMEA PANDEMIEI
PROJECTS IN ROMANIA IN PANDEMIC TIMES

Laurian Popa, Obiecte disfunționale Daniel Pandele, Titi

Laurian Popa, Dysfunctional objects

de Mircea, artistul-proprietar al spațiului în care s-a dezvoltat intervention in the public space which Mircea Modreanu
E T A J -ul, dar ulterior, într-un mod organic, s-a ajuns la designed for the E T A J project since the beginning of the year.
proiecția consecventă a creațiilor video a peste 50 de artiști în 11 The series began with a video by Mircea, the artist-owner of the
săptămâni. space in which E T A J developed, but it organically turned into „VREAU SĂ MERG ACOLO UNDE A MERS FIECARE ARTIST,
Proiectele de artist din cadrul seriei de intervenții în spațiul projections of the video productions of over fifty artists over the
public, amânate din cauza pandemiei, pot fi reluate curând. course of eleven weeks. DAR UNDE PUȚINI S-AU DERANJAT SĂ MAI RĂMÂNĂ.”
Expozițiile și acțiunile artistice publice de la E T A J artist-run The individual artists’ projects in this series of interventions in the
space se vor realiza sub efectul încă necunoscut al restricțiilor
legale, dar și al experienței izolării și restricțiilor de interacțiune
public space, delayed by the pandemic, will soon be restarted.
The exhibits and art events at the E T A J artist-run space will
“I WANT TO GO WHERE EACH ARTIST WENT,
socială. Ne întrebăm cu toții care va fi experiența serilor de
vernisaj care aduceau laolaltă atât de multă lume și care
unfold under the yet unknown effect of the legal restrictions,
but also those of the isolation experience and social distancing.
BUT WHERE FEW BOTHERED TO STAY.”
dezvoltau mecanisme generatoare de idei, situații și legături We all wonder what the experience of the opening evening will
esențiale pentru viața artei vizuale nu numai ca practică de be like, evenings which brought together so many people and
instalație/experiment/work in progress Vlad Gheorghe Cadar
viață, ci și ca organism social și templu al artiștilor. developed mechanisms that generated ideas, situations and INDECIS Timișoara
links that were essential for the visual arts not only as a life- 25.05 -15.06 2020
Artiști participanți: practice, but also as a social organism and temple of artists.

13m10j, Ada Muntean, Adela Muntean, Alexandra Dimache, Participants:

Alexandra Şerban, Alexandra Ungureanu, Alexandru Claudiu În perioada 25 mai – 15 iunie 2020, spațiul Indecis a găzduit Between May 25 and June 15, 2020, the Indecis space hosted the
Maxim, Alexandru Zaharia, Alexandru Zaharia, Anastasia 13m10j, Ada Muntean, Adela Muntean, Alexandra Dimache, instalația-experiment a artistului Vlad Gheorghe Cadar, experimental installation of Vlad Gheorghe Cadar, an installation
Calinovici, Andreea Stroe, Andrei Felea, Cătălin Burcea, Chiş Alexandra Şerban, Alexandra Ungureanu, Alexandru Claudiu instalație care s-a modificat în permanență pe toată perioada which kept changing throughout the period of the exhibition.
Dan, Costin Dutu, Cristian Emil, Cristiana Smarandache, Maxim, Alexandru Zaharia, Alexandru Zaharia, Anastasia expoziției. Din motive de pandemie, expoziția nu a avut o Because of the pandemic, the exhibition did not have an official
Daniel Pandele, Delia Călinescu, Dogioiu Dragoş Ion Dragoş Calinovici, Andreea Stroe, Andrei Felea, Cătălin Burcea, Chiş deschidere oficială însă artistul, prezent zilnic în spațiu, a lansat opening, but the artist, attending the space on a daily basis,
Dumitraşcu, Dumitru Gurjii, Eduard Bălaş, Gabi Stamate, Dan, Costin Dutu, Cristian Emil, Cristiana Smarandache, o invitație persoanelor interesate pentru a-l vizita individual (și launched an invitation to everyone who was interested to visit
Gabriela Mateescu, Germina Ion, Iarina Tava, Ilina Schileru, Ioana Daniel Pandele, Delia Călinescu, Dogioiu Dragoş Ion, Dragoş protejat, conform normelor de la acea dată) și a contribui cu him individually (in a safe environment, according to the norms
Nicoară, Ioana Popescu, Magdalena Pelmuş, Maria Bălan, Marina Dumitraşcu, Dumitru Gurjii, Eduard Bălaş, Gabi Stamate, Gabriela liste de obiecte, sau pentru a purta o discuție sau pur și simplu in place at the time) and to contribute with a list of objects, to
Oprea, Mattioli Marta, Mihai Bonciu, Mihai Zgondoiu, Mircea Mateescu, Germina Ion, Iarina Tava, Ilina Schileru, Ioana Nicoară, pentru a vedea căsuțele pentru gândaci construite de acesta. have a chat or simply to see the bug houses he built. For those
Modreanu, Mo Jo, Muntenescu Mircea Ovidiu Toader, Pasila Roz, Ioana Popescu, Magdalena Pelmuş, Maria Bălan, Marina Oprea, Pentru cei care nu au participat direct, progresul instalației a fost who did not attend, the progress of the installation was recorded
Petra Maria, Popa Laurian, Radu Carnariu, Radu Nastasia, Raluca Mattioli Marta, Mihai Bonciu, Mihai Zgondoiu, Mircea Modreanu, reflectat prin imagini pe social media. Redăm mai jos conceptul by means of images posted on social media. We present the
Ilaria Demetrescu, Răzvan Năstase, Răzvan Neagoe, Ruxandra Mo Jo, Muntenescu Mircea Ovidiu Toader, Pasila Roz, Petra expoziției în cuvintele autorului. concept of the exhibit in the words of the artist:
Tudoran, Simona Dimache, Sorin Dan Cojocaru, Tea Dumitrescu Maria, Popa Laurian, Radu Carnariu, Radu Nastasia, Raluca
Vlad Dinu. Ilaria Demetrescu, Răzvan Năstase, Răzvan Neagoe, Ruxandra „Percepția și ideile umane sunt supraevaluate. Noi, împreună “Human perception and ideas are overrated. We, together with
Tudoran, Simona Dimache, Sorin Dan Cojocaru, Tea Dumitrescu, cu alte entități, obiecte sau alte personaje imaginare, suntem other entities, objects or imaginary characters, are found in the
Vlad Dinu. în aceeași plajă de cunoaștere cu limite unii față de ceilalți. same space of limited knowledge towards each other. I wish
Vreau să îmi testez propriile limite ale înțelegerii. Pentru a to test the limits of my own understanding. To succeed, I have
Translated by Daniel Clinci reuși, e nevoie să fiu acolo, să îmi «murdăresc» mâinile cu to be there, to get my hands ‘dirty’ of all the juice, dust, plastic,
sucul, cu praful, cu plasticul, cu gazul, să reușesc să descopăr and gas, to uncover and amplify the invisible humming of the
și să amplific zumzetul invizibil al obiectelor, să fac frecvențele objects, to make the resonant frequencies within them whisper
rezonante din interiorul lor să murmure într-un mod satisfăcător. satisfactorily.
Mecanisme de înțelegere: liste (mă ajută să înțeleg lucrurile Mechanisms of understanding: lists (they help me understand
fiecare în parte), câteva familii de gândaci, plastic, ontografii each thing), a few families of bugs, plastic, ontographies
(notații grafice care reprezintă tipuri și relații în medii controlate (graphic notes representing types and relations in controlled

138 139
PROIECTE DIN ROMÂNIA ÎN VREMEA PANDEMIEI
PROJECTS IN ROMANIA IN PANDEMIC TIMES

ARTISTS ROOMS ▲ Andrei Nacu și Mădălina Muscă, Mingea roșie cu buline

albe, proiect fotografie.

Rezidența BRD Scena9 București Andrei Nacu & Mădălina Muscă, Red ball with white polka dots,
photo project.
8.07. - 03.08.2020
► Silvia Amancei & Bogdan Armanu, Unlovable Prospects.
*Saba’s look on the Future, lucrare video și colaj (detaliu).
La începutul lunii aprilie, Fundația9, împreună cu partenerul In early April, Fundația9, together with BRD Groupe Societe
Silvia Amancei & Bogdan Armanu, Unlovable Prospects. * Saba’s
său fondator, BRD Groupe Societe Generale, a creat ARTISTS Generale, their founding partner, initiated ARTISTS ROOMS, a look on the Future, video work and collage (detail).
ROOMS, un program de sprijin pentru artiștii independenți din support program for independent artists in Romania affected by
România afectați de izolarea impusă de Covid-19. Pe parcursul the Covid-19 situation. Over the course of two weeks, we received Vedere din expoziție pe pagina alăturată.
celor două săptămâni de înscrieri, peste 500 de aplicații au over 500 applications from artists both based in Romania and View from the exhibition on the left page.
fost trimise de creatori din țară și din străinătate, o adevărată abroad. This process has proven to be truly eye-opening, a fresh
(re)descoperire a creativității și maturității sectorului cultural insight into the creativity and maturity of the independent
independent. Dintre acestea, au fost declarate câștigătoare 37 cultural community. We chose to display 37 projects from the
de proiecte ce pot fi văzute, citite și auzite pe platforma www. selection that you can read, watch or listen to on our platform at
fundatia9.ro/artists-rooms. www.fundatia9.ro/artists-rooms.
În perioada 8 iulie – 3 august 2020, după terminarea perioadei Once the lockdown was lifted, between July 8th and August 3rd
de carantină, s-a desfășurat la spațiul Rezidența BRD Scena9 din 2020, the public could visit the ARTISTS ROOMS exhibition at the
București, expoziția ARTISTS ROOMS, unde s-au putut vizita 8 BRD Scena9 Residency space in Bucharest, where they could
dintre cele 37 de proiecte câștigătoare: Contaminare (Floriama experience 8 out of the 37 winning projects: Contamination
Cândea), Fragmentele zilei (Levente Kozma), Robinson. Alte / Contaminare (Floriama Cândea), Fragments of a Day /
jurnale (Serbastian Moldovan), Help Message to the Universe Fragmentele zilei (Levente Kozma), Robinson. Other Diaries /

146 147
PROIECTE DIN ROMÂNIA ÎN VREMEA PANDEMIEI
PROJECTS IN ROMANIA IN PANDEMIC TIMES

JURNAL
DE VIRUS
VIRUS DIARY
White Cuib Cluj
23.03. - 31.05.2020

După anularea expoziției reCOVER a lui Dan Perjovschi la

White Cuib (din cauza pandemiei), expoziţie cu toate cărţile
în care, de-a lungul anilor, au apărut desene de-ale lui, Dan a
venit cu ideea transformării expoziţiei iniţiale într-un proiect
online, numit Jurnal de virus, expus pe conturile de Facebook şi
Instagram ale galeriei White Cuib.
Pentru început, au fost expuse doar desenele lui, pentru ca
ulterior, la invitația acestuia, să expună și alți artiști: George Roşu,
Ana Kun, Alina Andrei. Jurnalul a tot crescut, cuprinzând mai
mulți artişti români şi străini, cum ar fi: Aldo Giannotti, Olivier
Hölzl, Gloria Luca, Tudor Pătraşcu, Cosmin Haiaş, Răzvan Cornici,
David Böhm & Jiří Franta, Cathy Burghi, Benedek Levente,
Oana Lohan, Cristian Răduţă, Minitremu, Bartha Sándor, Restu
Ratnaningtyas, Marishka Soekarna, Magdalena Pelmuş, Luciana
Tamas, Zara Alexandrova, Zoran Georgiev, Roberto Uribe Castro,
Lea Rasovszky, Suzana Dan, Miklos Onucsan, Şerban Savu, Cristi
Pogăcean.
„Am avut o idee genială de expoziţie. Din păcate, ca multe alte
idei geniale trebuie amânată. Aşa a vrut Universul ăla foarte,
foarte mare sau Virusul ăsta foarte, foarte mic.
Eu sunt adaptabil. N-am culori, desenez cu creionu, n-am
creion? Desenez cu degetu` muiat în gură… Mi-e gura uscată?
Desenez în minte. E galeria închisă? Expun pe geam.
Toata viaţa am învăţat din lipsuri şi din greşeli. Tot ce-am făcut
ca artist a fost să mă strecor pe lângă şi pe sub limite. Am reuşit
să transform dezavantajele în avantaj. Am studiat 12 ani pictura
ca să desenez acum alb-negru, am pictat o mie de naturi
moarte ca acum să desenez despre viaţă. Eu sunt un editorialist
vizual. Mă mişc zilnic din subiect în subiect, local, global, social,
cultural, amical, politic.
Acum e Virusul.
Şi ne-a blocat pe toţi în case. Rafturile goale, graniţele închise
şi negăsitul hârtiei de budă îmi sunt extrem de cunoscute. Am
mai fost aici. Doar că acum avem libertate de expresie…”, Dan
Perjovschi.
Jurnalul a fost expus online începând din 23 martie, zilnic,
până la sfârşitul lunii mai, pentru ca apoi să apară și atelierele și
spațiile unde au creat artiștii pe timpul pandemiei.

▲ Dan Perjovschi
Ana Kun
Farid Fairuz

◄ Aldo Giannotti

150 151
 Lansat în martie 2020, Home Cooking (Gătitul acasă) este o Launched in March 2020, Home Cooking is an online platform
platformă online creată de un colectiv de artiști ca modalitate de run by a collective of artists as a way of presenting new work
prezentare de noi lucrări în cadrul noii realități coronavirus. within a coronavirus reality. Every day is different at Home
Fiecare zi este altfel la Home Cooking, care a început cu atelierul Cooking, which began with Marianna Simnett’s workshop on
Mariannei Simnett despre cum să-ți faci o pereche de aripi, fiind making your own wings, and where you might read a new
locul unde ai putea citi un nou poem de Precious Okoyomon, poem by Precious Okoyomon, listen to Imran Perretta spinning
unde ai putea asculta un set de UK bass de la Imran Perretta UK bass, or watch Korakrit Arunanondchai make “memory
sau a-l urmări pe Korakrit Arunanondchai preparând „sos de sauce.” Some days, you could also attend Prem Krishnamurthy’s
memorie”. În unele zile, ai putea asista la predica/talk show- sermon/talk show/karaoke session, practice “body crying” with
ul/sesiunea de karaoke a lui Prem Krishnamurthy, practica Alice Heyward, observe Julie F. Hill’s live feed of distant galaxies
„plânsul corporal” cu Alice Heyward, contempla imaginile de through the Slooh telescope, or walk virtually through a field of
galaxii îndepărtate transmise în timp real prin telescopul Slooth wild fennel in the hills of Algeria with Lydia Ourahmane. Ever
de Julie F. Hill sau face o plimbare virtuală printr-un câmp evolving, they’ve presented or will soon present new material
de fenicul sălbatic pe dealurile Algeriei cu Lydia Ourahmane. from Aria Dean, Camille Henrot, Ari Marcopoulos, Philippe
Evoluând mereu, platforma a prezentat deja sau urmează Parreno, Myriam Ben Salah, Adrian Villar Rojas, and many
să prezinte noi lucrări de la Aria Dean, Camille Henrot, Ari more. When I had the opportunity to FaceTime with the artist
Marcopoulos, Philippe Parreno, Myriam Ben Salah, Adrian Villar Asad Raza, one of the founding members of the collective, last
Rojas și mulți alții. week, Covid-19 restrictions had lifted across the US as case rates
Săptămâna trecută, când am avut ocazia să discut pe Facetime continued to climb, and protests that had erupted following the
cu artistul Asad Raza, unul din membrii fondatori ai colectivului, murder of George Floyd had been met with a different type of
restricțiile legate de situația Covid-19 au fost relaxate în Statele state-sanctioned lockdown as curfews were imposed in many
Unite, deși numărul de cazuri era în creștere iar, în același timp, American cities. These global events and the discourse of change
protestele care au explodat în jurul morții lui George Floyd din that surrounds them foregrounded our conversation about
cauza poliției au fost întâmpinate de un nou tip de interdicții Home Cooking and Raza’s own practice and influences.
dictate de stat, cum multe orașe din State au impus ore de
stingere. Aceste evenimente mondiale și discursul asupra Shane Anderson: Let’s start with a premise: the Covid-19
schimbării asociat lor au prefațat conversația noastră despre pandemic is a rupture—one of those few moments in life
Home Cooking și despre practica artistică și influențele lui Raza. where there’s a clear before and after. This does not mean that
everything has changed. Sadly, the murder of George Floyd
Home Show, vedere instalare. Organizat de Asad Raza. Stânga: Rachel Rose, is proof that police brutality and racism live on. Nevertheless,
Untitled (Editarea și amenajarea apartamentului), 2015; Centru (fundal): Jessica there’s the feeling that things will no longer be the way they
Dickinson: How-Close (Final), 2015; Centru (prim-plan): Samina Raza, Pernă pisică, were—or shouldn’t be. As a project, Home Cooking seems to be
1974; Stânga (spate): Nick Mauss, Untitled, 2013; Stânga (prim plan): Sarah Morris, responding to this rupture, and a number of the pieces convey a
iunie 2015 [Abu Dhabi]. sense of urgency in the way they address themes like time, place,
Home Show, installation view. Curated by Asad Raza. Left: Rachel Rose, Untitled collectivity, and being present.
(Editing and arranging the apartment), 2015; Center (background): Jessica Dickinson
Asad Raza: I haven’t thought much about what unites the works
Agnieszka Kurant și Radim Pesko, Emergence (tip de caractere) pentru Home Cooking. remainder: How-Close (Final), 2015; Center (foreground): Samina Raza, Cat pillow, 1974;
yet, but intuitively, I’d say you are right. Time and collectivity seem
Agnieszka Kurant and Radim Pesko, Emergence (typeface) for Home Cooking. Left (back): Nick Mauss, Untitled, 2013; Left (foreground): Sarah Morris, June 2015 [Abu
particularly important and that has to do with how the project
Dhabi].
started. At the beginning of lockdown, we were suddenly home,

EXPERIENȚA PE CARE AR FI
in a globalized suspension of the ordinary ongoing “eventness”
of reality. All of my projects were canceled and so were those of
friends all over the world. After a few days, I started getting these
emails from other cultural institutions with installation shots or

TREBUIT S-O AVEM

access to their archives to replace all their canceled shows.

Home Show, vedere instalare. Organizat de Asad Raza. În fotografie: Adriàn Villar
Rojas, Untitled, 2015, Home Show, New York, 2015.
Home Show, Installation view. Curated by Asad Raza. Pictured: Adriàn Villar Rojas,

THE EXPERIENCE WE WERE SUPPOSED

Untitled, 2015, Home Show, New York, 2015.

TO BE HAVING
Asad Raza despre intimitatea lucrului manual, Édouard Glissant și gătitul acasă.
Interviu de Shane Anderson, apărut online pe 032c.com

Asad Raza on DIY Intimacy, Édouard Glissant and Home Cooking.

An interview by Shane Anderson, available online on 032c.com

178 179
RECENZIE DE CARTE
BOOK REVIEW

ELIBERAREA IMAGINII –
SCHIMBAREA PARADIGMELOR TEORETICE
THE LIBERATION OF THE IMAGE –
A CHANGE OF THEORETICAL PARADIGMS
Georges Didi-Huberman, În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a

Text: Daria Ghiu artei. Traducere din lb. franceză și postfață de Laura Marin,
Cluj-Napoca, Editura Tact, 2019.

Georges Didi-Huberman, Confronting Images: Questioning the Ends of a Certain

History of Art. Translation from French and afterword by Laura Marin, Cluj-Napoca,
Tact Publishing House, 2019.
Cartea lui Georges Didi-Huberman, În fața imaginii. Întrebare Georges Didi-Huberman’s book Întrebare despre finalitatea
despre finalitatea unei istorii a artei, tradusă de Laura Marin, unei istorii a artei (Confronting Images: Questioning the Ends
lector la CESI – Centrul de excelență în studiul imaginii, este of a Certain History of Art), translated by Laura Marin, who is a timeless trait: they would come to be known as ‘“the fine arts”
prima traducere a unei opere integrale a istoricului de artă și lecturer at CESI (the Excellence Center in Image Study), is the (les beaux-arts).”
filosofului francez în România, aceasta fiind și una dintre cărțile first Romanian translation of a full-length work by the French Art history as defined by Vasari, which persists into the present,
sale fundamentale. philosopher and art historian. It is also one of his seminal works. “is partly of Kantian inspiration, or more accurately neo-Kantian,”
În introducere, „Întrebare despre”, autorul mărturisește că totul In the book’s introduction, titled “Questions Posed,” the enjoying new horizons but also new limits. This is the premise
a pornit dintr-un „soi de disconfort resimțit în cadrul academic author admits that everything started from a kind of “malaise for the book’s third chapter, which, focusing on Erwin Panofsky,
al istoriei artei” în timp ce studia pictura Evului Mediu și a experienced within the framework of academic art history”: as he is a remarkable comparative study between the two versions of
Renașterii și a constatat „suficiența metodologică” a analizei was studying Middle Age and Renaissance painting he noticed the founding text of iconology: the German version, published
iconografice a lui Erwin Panofsky. De aici, autorul face primii the “methodological sufficiency” of Erwin Panofsky’s method in the philosophical journal Logos, and the American one, that
pași către o istorie critică a istoriei artei, sub impulsul întrebării of iconographic analysis. From here, Didi-Huberman takes the După Vasari, istoria artei, încă în vigoare și astăzi, fiind „parțial de is, the introduction to Studies in Iconology. The chapter also
privind superbia cu care aceasta adoptă în afirmațiile sale o first steps towards a critical history of art history, spurred on inspirație kantiană sau, mai precis, neo-kantiană”, se bucură și offers two discussions on Ernst Cassirer’s Philosophy of Symbolic
retorică a certitudinii, și în fața apariției unui „sindrom kantian” by questioning the arrogance with which art history makes use de noi orizonturi, dar și de limite. De la această ipoteză pornește Forms and on Kantian philosophy in general. The conclusion is
(tonul kantian în rândul istoricilor de artă) și a unei filosofii of a rhetoric of certainty and faced with the manifestation of a cel de-al treilea capitol al cărții, care, avându-l în centru pe that iconology, through its own standards, came to subject the
spontane, cum o numește Didi-Huberman, filosofie în numele “Kantian syndrome” (the Kantian tone art historians use) and of a Erwin Panofsky, dezvoltă un remarcabil studiu comparativ image to a new tyranny: “the tyranny of the concept, of definition,
căreia opera de artă este tratată folosindu-se instrumentele spontaneous philosophy, as he calls it, a kind of philosophy that între cele două versiuni ale textului fondator al iconologiei, and, ultimately, of the nameable and the legible,” forcing it into
acesteia. Astfel, istoria artei uzează de un vocabular de cuvinte interprets the work of art using its own intellectual instruments, între cea germană, publicată în revista filosofică Logos și cea limitation, into closure.
magice, „lipsite de rigoare conceptuală”, capabile să anihileze leading to the formation of a vocabulary of magic words “lacking americană – introducerea la Studies in Iconology, dar și două “To open? To break something then.” These are the first words
superior numeroasele întrebări ridicate de opera de artă. Cu conceptual rigor,” negating with authority the numerous sinteze asupra Filosofiei formelor simbolice, a lui Ernst Cassirer, of the book’s last chapter. Freud was the one who “smashed the
toate acestea, „întrebările supraviețuiesc articulării oricărui questions that the work of art raises. However, “the questions și asupra filosofiei kantiene. Concluzia este că iconologia prin box of representation” with dreams and symptoms. To confront
răspuns”. survive the articulation of every answer.” exigența sa va fi cea care va supune imaginea unei noi tiranii – the image in the name of “Freudian reason” means more than a
În deschiderea cărții se află fresca lui Fra Angelico, Buna At the beginning of the book there is a reproduction of Fra „o tiranie a conceptului, a definiției și, în cele din urmă, a numirii renunciation of “magic words,” the idealism of art history, Vasari
Vestire, aflată la Mănăstirea San Marco din Florența, pe care Angelico’s fresco The Annunciation from the Convent of San și lizibilului”, obligând-o la limitare. La închidere. and Panofsky. It also entails a different way of seeing the object
autorul o va „citi”, odată devenită vizibilă, deci lizibilă, în spiritul Marco in Florence, which the author then “reads,” once it „Să deschidem? Deci să spargem ceva.” Sunt cuvintele cu of knowledge, seeing beyond the visible, overcoming the vanity
„noii discipline literare”, inventate de Vasari, istoria artei (A. becomes visible, therefore legible, within the paradigm of the care începe ultimul capitol al cărții. Freud a fost cel care „a of presuming to have discovered the universal a priori truth of
Chastel). Urmează apoi o analiză seducătoare a detaliilor, “new literary discipline” invented by Vasari, namely art history spart cutia reprezentării cu visul și cu simptomul”. A sta în the image and instead admitting that you do not know. This
construită pe mai multe planuri paralele, iar abundența (A. Chastel). There follows a charming analysis of the work’s fața imaginii în numele „rațiunii freudiene” înseamnă nu doar means choosing to think “the element of not-knowledge that
surselor, a amănuntelor contextului istoric, a constrângerilor details, an analysis organized in multiple layers. The abundance a renunța la „cuvintele magice”, la idealismul istoriei artei, la dazzles us whenever we pose our gaze to an art image.” It entails
iconografiei creștine, dihotomia vizibil–vizual, curajul afirmațiilor, of sources, of details pertaining to historical context, of the Vasari sau Panofsky, ci a privi cu alți ochi obiectul de cunoaștere, a renewal both of our view of art as well as a revitalized language
condamnarea autosuficienței, a „închiderii”, toate argumentate constraints of Christian iconography, the visible-visual dichotomy, a vedea dincolo de vizibil, a depăși vanitatea de a pretinde and approach to art in an interdisciplinary context. It is a coming
cu exemple, duc la o interpretare care parcurge șase secole de the boldness of the statements, the rebuttal of self-sufficiency, că ai descoperit adevărul universal valabil al imaginii în mod apart. The freeing of the image. Opening.
artă, până în contemporaneitate. Concluzia este aforistică și în of “closure,” all of which are argued with examples, lead to an aprioric și a recunoaște că nu cunoști, dar a gândi „elementul Translator Laura Marin wrote an afterword to the book in
același timp stimulativă în subtext: „Istoria artei nu va reuși să interpretation traversing six centuries of art ending in the present de non-cunoaștere care ne uimește ori de câte ori ne aplecăm which she introduces the author and his work, offering some
înțeleagă eficacitatea vizuală a imaginilor câtă vreme va rămâne day. The conclusion is aphoristic but stimulating in its subtext: privirea asupra unei imagini de artă”. Înseamnă astfel o înnoire readings of this dense and innovative study. She also attempts
supusă tiraniei vizibilului”. “The history of art will fail to understand the visual efficacy of atât a viziunii asupra artei, cât și o împrospătare a limbajului și to find the best solutions in situations where there is not a clear
Al doilea capitol este dedicat „Renașterii lui Vasari”, ale cărui images so long as it remains subject to the tyranny of the visible.” a abordării operei de artă în context interdisciplinar. Înseamnă terminological equivalent, in the case of specialized vocabulary
„noțiuni-totem”, lăsate moștenire prin Viețile celor mai renumiți The second chapter is dedicated to Vasari’s Renaissance, whose destrămare. Eliberarea imaginii. Deschidere. or puns.
arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în “totem-notions,” passed on through his Lives of the Most
timpurile noastre, au fost pietrele de temelie ale istoriei artei, Excellent Painters, Sculptors, and Architects, became the Traducătoarea, Laura Marin, scrie postfața cărții în care prezintă English quotations from: Georges Didi-Huberman, Confronting
având ca piatră unghiulară imitarea naturii, mimesis-ul. Arta, ca foundation of art history, and this foundation’s cornerstone was personalitatea și opera autorului, oferind chei de lectură pentru Images: Questioning the Ends of a Certain History of Art,
obiect al cunoașterii, intra acum sub tirania „adecvării vizibilului the imitation of nature, mimesis. Art as object of knowledge acest studiu dens și novator. De asemenea, caută soluțiile cele translated by John Goodman, Pensylvania State University Press,
la Idee”, sub „tirania desenului” și, în același timp, artele primeau, now enters the tyranny of “the reconciliation of the visible and mai bune în situații ambigue de echivalență a termenilor de 2005.
alături de gloria nemuritoare, și un epitet nemuritor. De atunci the Idea,” under “the tyranny of disegno [drawing/design].” At specialitate sau a jocurilor de cuvinte.
se vor numi arte frumoase. the same time, the arts received, in addition to timeless glory, a Translated by Rareș Grozea

188 189