înconjura

Romanian

Alternative forms

• încunjura

Etymology

Inherited from Latin congȳrāre, present active infinitive of congȳrō, with the prefix în.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a înconjura (third-person singular present înconjură, past participle înconjurat) 1st conj.

1. to encircle, surround, enclose, encompass
2. to go/walk round

Conjugation

    conjugation of înconjura (first conjugation, no infix)

infinitive			a înconjura
gerund			înconjurând
past participle			înconjurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înconjur	înconjuri	înconjură	înconjurăm	înconjurați	înconjură
	imperfect	înconjuram	înconjurai	înconjura	înconjuram	înconjurați	înconjurau
	simple perfect	înconjurai	înconjurași	înconjură	înconjurarăm	înconjurarăți	înconjurară
	pluperfect	înconjurasem	înconjuraseși	înconjurase	înconjuraserăm	înconjuraserăți	înconjuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înconjur	să înconjuri	să înconjure	să înconjurăm	să înconjurați	să înconjure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înconjură			înconjurați
	negative		nu înconjura			nu înconjurați

Synonyms

• împresura, încercui, împrejmui

Derived terms

• înconjur

Related terms

• jur
• împrejur