înduioșător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From înduioșa +‎ -ător.

Adjective

[edit]

înduioșător m or n (feminine singular înduioșătoare, masculine plural înduioșători, feminine and neuter plural înduioșătoare)

  1. touching

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative
indefinite înduioșător înduioșătoare înduioșători înduioșătoare
definite înduioșătorul înduioșătoarea înduioșătorii înduioșătoarele
genitive/
dative
indefinite înduioșător înduioșătoare înduioșători înduioșătoare
definite înduioșătorului înduioșătoarei înduioșătorilor înduioșătoarelor