Balada para Un Loco
Balada para Un Loco
Balada para Un Loco
Tango (1969)
Música: Astor Piazzolla
Letra: Horacio Ferrer
Las tardecitas de Buenos Aires tienen ese qué sé yo, ¿viste? Salís de tu casa, por Arenales. Lo de
siempre: en la calle y en vos. . . Cuando, de repente, de atrás de un árbol, me aparezco yo.
Mezcla rara de penúltimo linyera y de primer polizón en el viaje a Venus: medio melón en la
cabeza, las rayas de la camisa pintadas en la piel, dos medias suelas clavadas en los pies, y una
banderita de taxi libre levantada en cada mano. ¡Te reís!... Pero sólo vos me ves: porque los
maniquíes me guiñan; los semáforos me dan tres luces celestes, y las naranjas del frutero de la
esquina me tiran azahares. ¡Vení!, que así, medio bailando y medio volando, me saco el melón
para saludarte, te regalo una banderita, y te digo...
(Recitado)
(Cantado)
(Gritado)
Serile în Buenos Aires au acel nu știu ce, ai observat? Pleci de acasă, pe Arenales. Mereu la fel:
pe stradă și în tine... Când, deodată, de după un copac, apar eu. Amestec ciudat de penultim
vagabond și prim pasager clandestin în drum spre Venus: melon pe cap, dungile cămășii pictate
pe piele, două tălpi de ghete bătute în cuie în picioare și un fanion de taxi liber ridicat în fiecare
mână. Râzi! Dar numai tu mă vezi: pentru că manechinele îmi fac cu ochiul; semafoarele îmi dau
trei lumini albastre, portcalele tarabagiului din colț îmi aruncă flori. Vino! Așa, pe jumătate
dansând, pe jumătate zburând, îmi scot pălăria să te salut, îți dăruiesc un fanion și-ți spun...
(Cântat)
(Recitat)
(cântând)
(Strigând)