Biblia Info 1
Biblia Info 1
Biblia Info 1
Yohananda
Alzando sus ojos hacia sus discípulos, decía; "Bienaventurados los pobres, por que vuestro es el reino
de Dios".
Cuando jesús enseñaba, les trasmitía a sus discípulos - tanto a través de la voz, como de los ojos- su
divina fuerza vital y su sagrada vibración, a fin de que serenamente se sintonizaran con el y se
llenasen de magnetismo divino, de manera que, mediante el entendimiento intuitivo, fueron capaces
de percibir plenamente su sabiduría.
Bienaventurados o bienaveturanza beatificar, es hacer supremamente feliz a alguien, es la
bendición, la dicha del cielo, por medio de estás palabras la vida del hombre quedo bendecida
colmada de bienaveturanza celestial.
La palabra "pobre", tal como se halla expresado en la primera bienaveturanza, significa
<<desprovisto de todo engalanamiento superficial externo relacionado con la riqueza espiritual>>,
aquellos que poseen verdadera espiritualidad jamás hacen alarde de ella; más bien expresan con
naturalidad una humilde ausencia de ego y de sus vanagloriosas adornos.
Ser <<pobres de espíritu>> significa que uno ha despojado su propio ser interno, su espíritu, del
deseo y apego por los objetos materiales, las posesiones terrenales, los amigos de mentalidad
mundana y el amor humano egoísta.
Sois benditos a causa de nuestra pobreza. Esta os abrirá las puertas hacia el reino de Dios, quien todo
lo provee y os aliviará tanto de las necesidades materiales como de las espirituales por toda la
eternidad.
¡ Bienaventurados los que tienen carencias y buscan a aquel que es el único que puede aliviar
nuestras deficiencias para siempre!.
Jesús en su parábola del hijo pródigo, que deja el hogar de su padre, dilapida su fortuna, se convierte
en un mendigo, y después es forzado por su sufrimiento a volver a casa. Cuando lo hace su padre lo
ama más que antes. El estado del hijo es el mismo que antes, sin embargo no es el mismo. Tiene
añadida una dimensión de profundidad. La parábola describe un viaje desde la perfección
inconsciente, a través de la imperfección y del “mal” aparentes, hacia la perfección consciente. Es
decir vuelve a recuperar auto-conciencia, pero a un nivel mucho más profundo que cuando la perdió.
Por lo tanto, muchas veces pasamos por etapas difíciles por la necesidad de despertar a nuestro
verdadero Ser.
Eckhart Tolle
Din cartea Înfruntarea jidovilor de Ieromonahul Neofit Cavsocalivitiu din Muntele Athos
Neofit a fost un popa jidovesc - rabin - pana la varsta de 38 de ani cand s-a crestinat.... acesta a spus
cateva din tainele evreilor.
Nu a fost un rabin de rand; Neofit a fost un savant teolog adânc cunoscator al Talmudului, adanc
cunoscator al Vechiului si noului Testament, in contact permanent cu jidovii pana la varsta de 38 de
ani - cand s-a crestinat.
Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care il iau ei de la creştini, şi ce fac
cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură.
Şi câteva cu bune dovezi şi mărturii, scriu aici pe faţă.
Mai întâi să se ştie că această taină nu este ştiută de toţi jidovii, ci numai de rabinii, hahamii lor, de
cărturarii şi fariseii lor, ce se numesc de dânşii Hasiindem, de aceia este ştiută.
Şi această taină păzesc ei cu mare sfinţenie. Dară pentru care pricină fac ei uciderea aceasta, este
pentru trei lucruri.
Întâi pentru mare urâciune ce au ei asupra creştinilor, părându-le că făcând această ucidere aduc
jertfa lui Dumnezeu precum şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, au zis către Ucenicii săi: "Va veni o
vreme, că cine vă va ucide pe voi, i se va păr ea că aduce jertfa lui Dumnezeu." (Ioan Cap. 16, Stih 2)
Al doilea pentru multe dezdemonii, adică: pentru farmecele ce fac jidovii cu acest sânge.
Şi al treilea că sunt rabinii la îndoială, poate că au fost Iisus, Fiul Mariei, Mesia cel adevărat şi
stropindu-se ei cu acel sânge ce iau de la creştin muncit, "se vor mântui".
Din cartea Înfruntarea jidovilor de Ieromonahul Neofit Cavsocalivitiu pag. 25.
Mai spune ca nu se foloseste mult sange crestinesc pentru farmecele lor, se foloseste in cantitati
foarte mici.
Când ciocnesc un pahar, românii spun „Noroc!”, englezii „Cheers!”, nemții „Prosit” iar evreii
„L’Chaim!” (pentru viață).
Este un obicei vechi de cel puțin 2.000 de ani.
Dar de ce? Ce este atât de evreiesc în aceasta tradiție?
Există o serie de explicații:
1. Consumul de alcool poate avea consecinte mai puțin plăcute.
Unii considera ca Arborele Cunoașterii era de fapt o viță de vie. Moartea este astfel văzută ca o
consecință a faptului ca Adam și Eva au consumat struguri (sau poate vin).
Mai mult, după ce a supraviețuit Marelui Potop, Noe a plantat o podgorie și s-a îmbătat și puteți citi
despre dezastrul care a urmat în capitolul 9 din Geneză.
Apoi, în capitolul 19, citim despre Lot, ale cărui fiice l-au făcut să bea și l-au determinat să
păcătuiască.
Întrucât consumul de alcool poate duce cu ușurință la consecințe negative, ne exprimăm dorința ca
atunci când bem să fie „pentru viață”. Unii au chiar obiceiul de spune „the chaim tovim ul'shalom”,
adica pentru viață bună și pentru pace.
2. In Midrash găsim o altă explicație fascinantă:
După ce judecătorii tribunalelor evreiești deliberau, aceștia mai se adresau încă o data martorilor
pentru a le cere părerea dacă cel judecat trebuie sa trăiască sau nu, dacă cel judecat era crutat,
răspunsul era „L’chaim”, dacă nu, „“L’mitah”, adică „la moarte”.
3. Abordarea hasidică
La urarea „L’chaim”, Rabbi Dov Ber răspundea, „L’chaim v’l’vracha”, adică „pentru viață și
binecuvântari”. Odată, la o adunare hasidică, discipolul său, rabinul Schneur Zalman, a răspuns, de
asemenea, „L’chaim v’l’vracha”. După adunare, a urmat o dezbatere despre această expresie. Un
hasid a explicat: „Talmudul afirmă că atunci când vinul intră, secretele noastre ies la iveală.”
Când bem vin, emoțiile noastre sunt dezvăluite. Iar acest lucru trebuie binecuvântat pentru a fi de
bun augur. Cuvântul ebraic „levevracha” poate fi interpretat și ca o imbinare a două cuvinte, „leiv
racha”,adica o inimă „sensibilă (literal racha inseamna moale)”.
Lo que dicen los Maestros zen: busca tu rostro original", significa arrepiéntete. Abandona todas tus
máscaras. Esto no es un asunto entre tú y los demás, es un asunto entre tú y tu Dios. Arrepiéntete
significa, abandona todas las máscaras y párate frente a Dios con tu rostro original tal corno El te
creó. Permite que ese sea tu único rostro: la forma en que El quería que fueses. Deja que ése sea tu
único ser. Retorna a la fuente original, regresa al centro más profundo de tu ser. El arrepentimiento
es un retorno; es uno de los más grandes giros espirituales.
~osho~. ven sigueme (charlas sobre Jesús).