Curriculum-ul pentru copiii cu handicapuri profunde şi polihandicapuri include orice activitate î... more Curriculum-ul pentru copiii cu handicapuri profunde şi polihandicapuri include orice activitate în orice situaţie virtuală în care copilul poate fi plasat. Curriculum-ul a fost definit de către Consiliul Şcolilor 1981 din SUA ca fiind " totalitatea experienţ 434c28e elor pe care copilul le primeşte în şcoală şi bagajul de abilităţi cu care fiecare copil părăseşte şcoala " (Snell.E.M, 1983) Sunt incluse atât ariile specifice ale curriculum-ului şi activităţile programate care au loc în clasă, cât şi curriculum-ul ascuns: adică toate acele activităţi care sunt o parte aleatorie a oricărei forme de activitate realizate de copii care conduce către un feedback , adesea inconştient sau neplanificat, din partea colegilor şi a adulţilor. O mare parte din conţinutul curriculum-ului ascuns trebuie definit conştient şi trebuie să formeze o parte a curriculum-ului de bază din şcolile speciale. Morgenstern 1981 subliniază faptul că fragmentarea experienţei şi învăţării este un obstacol major în calea progresului. Aceasta se întâmplă mai ales atunci când experienţele copiilor nu sunt privite ca o secvenţă continuă de evenimente aflate în conexiune. (Snell E.M. 1983). Planificarea curriculum-ului. (Snell E.M. 1983) În cadrul obiectivelor educaţiei se afirmă că este necesar să se determine mai întâi obiectivele globale pentru grupul respectiv ca un întreg înainte de a se organiza o planificare coerentă a curriculum-ului. În primul rând aceste obiective trebuie să considere copiii ca fiind membri ai societăţii, luând în consideraţie caracteristicile dezirabile pentru dezvoltarea lor cât şi cele inacceptabile. În al doilea rând, obiectivele trebuie să considere copiii drept fiinţe umane şi să caute să promoveze pentru fiecare un cât mai mare grad de autonomie şi independenţă personală. Curriculum-ul va implica deci două abordări: programe de învăţare specifică şi asigurarea unor experimente generale într-un context mai larg. Programele de învăţare individuală vor fi organizate astfel incât să ajute copiii să achiziţioneze deprinderi adecvate capacităţilor lor individuale şi relevante pentru modurile lor de viaţă prezente şi viitoare, să elimine sau să reducă comportamentele care creează obstacole în calea învăţării sau sunt social inacceptabile, şi să minimalizeze eşecurile sau problemele rezultate din dizabilităţile lor. Aceste programe trebuie structurate cu atenţie, şi să se desfăşoare în situaţii de interacţiune de la unul sau grupuri mici. Activităţile pot avea loc şi în grupuri mici. Activităţile pot avea loc şi în grupuri mai mari,
Curriculum-ul pentru copiii cu handicapuri profunde şi polihandicapuri include orice activitate î... more Curriculum-ul pentru copiii cu handicapuri profunde şi polihandicapuri include orice activitate în orice situaţie virtuală în care copilul poate fi plasat. Curriculum-ul a fost definit de către Consiliul Şcolilor 1981 din SUA ca fiind " totalitatea experienţ 434c28e elor pe care copilul le primeşte în şcoală şi bagajul de abilităţi cu care fiecare copil părăseşte şcoala " (Snell.E.M, 1983) Sunt incluse atât ariile specifice ale curriculum-ului şi activităţile programate care au loc în clasă, cât şi curriculum-ul ascuns: adică toate acele activităţi care sunt o parte aleatorie a oricărei forme de activitate realizate de copii care conduce către un feedback , adesea inconştient sau neplanificat, din partea colegilor şi a adulţilor. O mare parte din conţinutul curriculum-ului ascuns trebuie definit conştient şi trebuie să formeze o parte a curriculum-ului de bază din şcolile speciale. Morgenstern 1981 subliniază faptul că fragmentarea experienţei şi învăţării este un obstacol major în calea progresului. Aceasta se întâmplă mai ales atunci când experienţele copiilor nu sunt privite ca o secvenţă continuă de evenimente aflate în conexiune. (Snell E.M. 1983). Planificarea curriculum-ului. (Snell E.M. 1983) În cadrul obiectivelor educaţiei se afirmă că este necesar să se determine mai întâi obiectivele globale pentru grupul respectiv ca un întreg înainte de a se organiza o planificare coerentă a curriculum-ului. În primul rând aceste obiective trebuie să considere copiii ca fiind membri ai societăţii, luând în consideraţie caracteristicile dezirabile pentru dezvoltarea lor cât şi cele inacceptabile. În al doilea rând, obiectivele trebuie să considere copiii drept fiinţe umane şi să caute să promoveze pentru fiecare un cât mai mare grad de autonomie şi independenţă personală. Curriculum-ul va implica deci două abordări: programe de învăţare specifică şi asigurarea unor experimente generale într-un context mai larg. Programele de învăţare individuală vor fi organizate astfel incât să ajute copiii să achiziţioneze deprinderi adecvate capacităţilor lor individuale şi relevante pentru modurile lor de viaţă prezente şi viitoare, să elimine sau să reducă comportamentele care creează obstacole în calea învăţării sau sunt social inacceptabile, şi să minimalizeze eşecurile sau problemele rezultate din dizabilităţile lor. Aceste programe trebuie structurate cu atenţie, şi să se desfăşoare în situaţii de interacţiune de la unul sau grupuri mici. Activităţile pot avea loc şi în grupuri mici. Activităţile pot avea loc şi în grupuri mai mari,
Uploads
Papers by Luiza Constantin