Așa cum reiese din titlu, obiectul studiului de față îl reprezintă scrierile meorialistice aparținând lui Amos Oz – Poveste despre dragoste și întuneric, J.M. Coetzee – trilogia Scene de viață provinicială, Art Spiegelman – Maus și... more
Așa cum reiese din titlu, obiectul studiului de față îl reprezintă scrierile meorialistice aparținând lui Amos Oz – Poveste despre dragoste și întuneric, J.M. Coetzee – trilogia Scene de viață provinicială, Art Spiegelman – Maus și Marjane Satrapi – Persepolis. M-am oprit la aceste titluri mizând pe publicații relativ recente, dar care ascund în interiorul poveștii fiecăreia puternice amprente istorice. Chiar dacă Maus, are mai bine de douăzeci de ani de la publicare, am ales să îl folosesc ca ilustrare a modelelor teoretice propuse, acesta reprezentând o nouă abordare în ceea ce privește literature memorialistică.
Perspectiva teoretică urmărește analiza a două concepte standard considerate a fi relevante în cazul scrierilor autobiografice: memorie și identitate încercând să urmăresc modul în care autorii mai sus menționați aleg să-și spună poveștile de(spre) viață dar și măsura în care reușesc sau nu să modifice pardigma scrierii memorialistice.
Perspectiva teoretică urmărește analiza a două concepte standard considerate a fi relevante în cazul scrierilor autobiografice: memorie și identitate încercând să urmăresc modul în care autorii mai sus menționați aleg să-și spună poveștile de(spre) viață dar și măsura în care reușesc sau nu să modifice pardigma scrierii memorialistice.
