Cei care uită

Capitolul 1

Nedreptatea celor care uită

... Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite...

Evrei 6: 10

1. Oamenii care uită nu sunt cinstiți

CĂCI DUMNEZEU NU ESTE NEDREPT CA SĂ UITE osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.

Evrei 6: 10

Cei mai mulți oameni sunt conștienți de cele „patru păcate mari": minciuna, furtul, adulterul și crima. Dacă rogi pe cineva să-ți facă o listă a păcatelor, este foarte probabil că uitarea nu se va afla pe acea listă. Dar Dumnezeu este foarte explicit în privința acestui subiect. Uitarea este un păcat! Să uiți, să nu recunoști ceva, să nu îți amintești sunt, toate, păcate înaintea lui Dumnezeu.

Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.

Ieremia 2: 32

Nu vom putea epuiza niciodată lista lucrurilor pe care oamenii nedrepți le uită.

Acest verset binecunoscut, legat de subiectul căderii în păcat, ne amintește că o mireasă nu-și va uita niciodată rochia ei de mireasă. Rochia de mireasă este cel mai prețios lucru pentru o mireasă.

Multe mirese își comandă rochia cu mult timp înainte de ziua nunții. În Scriptură, absurditatea uitării de Dumnezeu este comparată cu imposibilitatea ca o mireasă să uite de rochia ei de mireasă.

Oamenii cresc și uită cine le-a purtat de grijă, cine i-a hrănit și cine i-a iubit. Îi uită pe cei care i-au adus la Cristos, pe cei care i-au ajutat să crească în cunoașterea Domnului și pe cei care i-au așezat în lucrare. Este cu putință ca cineva să-l uite pe cel care l-a ajutat când se afla la o răscruce a vieții? E posibil ca oamenii să se întoarcă și să-i atace tocmai pe cei care i-au crescut? Răspunsul este „Da!" Se întâmplă adesea.

Când prosperă, oamenii Îl uită pe Dumnezeu. Europa L-a uitat pe Dumnezeu pentru că a devenit cel mai bogat continent. Dar tocmai Dumnezeu este Cel care le-a dat europenilor tot ce au. Oamenii au devenit atei după ce au ajuns milionari. Ce păcat cumplit este să-L uiți pe Cel care ți-a dat tot ce ai! Într-adevăr, acesta este un păcat demn de cea mai cumplită pedeapsă.

2. Oamenii care uită nu sunt cinstiți și nu au natura lui Dumnezeu

CĂCI DUMNEZEU NU ESTE NEDREPT CA SĂ UITE osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți.

Evrei 6: 10

Dumnezeu nu uită! Oamenii uită, dar Dumnezeu nu uită! Oamenii care uită nu au natura lui Dumnezeu! Una din manifestările naturii căzute a omului păcătos și rău este să uite lucrurile pe care nu ar trebui să le uite.

Un om controlat de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt nu uită anumite lucruri.

Omului natural nu-i place să își aducă aminte de cel care l-a ajutat. Omului natural, nemântuit, nu îi place să-și aducă aminte de unde a venit. Omul natural nu dorește ca cineva să știe cum a ajuns ceea ce este la ora actuală.

Dar aceasta nu este natura lui Dumnezeu. Când a umblat pe pământ, Isus a spus mereu de unde venea. Spunea că nu poate face nimic de la El.

Spunea că El rostește numai cuvintele pe care I le dă Tatăl.

Ce contrast puternic cu omul mândru și păcătos! Omul mândru și păcătos nu își dezvăluie adevărata origine și începuturile sale. El crede că s-a realizat singur și că a apărut pe scenă prin puterile sale.

3. Oamenii care uită nu sunt cinstiți și sunt condamnați la pierzare

Crește papura fără baltă? Crește trestia fără umezeală? Fiind încă verde și fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile. Așa se întâmplă TUTUROR CE UITĂ PE DUMNEZEU, și nădejdea celui nelegiuit va pieri.

Iov 8: 11-13

Oamenii care uită sunt condamnați la pierzare. Atât de grav este păcatul uitării, încât oamenii care uită au parte de un potop de blesteme. Nu e nevoie să auzi că cineva rostește un blestem împotriva ta pentru că ai uitat un lucru important. În Scriptură s-a spus deja că cei care Îl uită pe Dumnezeu vor pieri. Ai grijă să-ți aduci aminte cu orice prilej că Domnul te-a adus unde ești și El ți-a dat tot ce ai.

4. Oamenii care uită nu sunt conștienți de păcatul uitării

Pe malurile râurilor Babilonului, ședeam jos și plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm harpele. Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând: „Cântați-ne câteva din cântările Sionului!" Cum să cântăm noi cântările DOMNULUI pe un pământ străin? DACĂ TE VOI UITA, IERUSALIME, SĂ-ȘI UITE DREAPTA MEA DESTOINICIA EI! Să mi se lipească limba de cerul gurii DACĂ NU-MI VOI ADUCE AMINTE DE TINE, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Psalmul 137: 1-6

Va trebui să începi să iei cât mai în serios aducerea-aminte. Psalmistul știa că ar fi fost o tragedie să uite Ierusalimul. El a declarat că va fi blestemat dacă avea să uite de unde venea. Iată cât de serioasă este problema aducerii-aminte. Ai putea înceta să mai trăiești dacă nu ți-ai mai aduce aminte de anumite lucruri. Limba ta s-ar putea lipi de cerul gurii dacă nu ți-ai mai aduce aminte de unde te-a ridicat Dumnezeu. Mâna ta dreaptă ar putea să nu mai poată semna cecuri dacă ai uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine.

5. Oamenii păcătoși Îl uită pe Dumnezeu când o duc bine, când au case și când sunt bogați

CÂND VEI MÂNCA ȘI TE VEI SĂTURA, CÂND VEI ZIDI ȘI VEI LOCUI ÎN CASE FRUMOASE, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.

Deuteronom 8: 12-14

Păcatul și uitarea îi afectează de cele mai multe ori pe oameni când o duc bine! Oamenii care locuiesc în propriile case au tendința de a-L uita pe Dumnezeu. Cei care își adună averi Îl uită repede pe Dumnezeu. Dacă ajungi bogat și prosper, trebuie să ai mereu în vedere locul de unde ai plecat. Este atât de trist că oamenii bogați vorbesc atât de mult și dăruiesc atât de puțin. Oamenii vorbesc despre binecuvântările pe care le-au primit de la Dumnezeu, dar nu-L cinstesc pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut pentru ei.

6. Oamenii păcătoși care uită sunt adesea mândri

Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama SĂ NU ȚI SE UMFLE INIMA DE MÂNDRIE și să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății."

Deuteronom 8: 12-14, 17

Mândria este una dintre cauzele principale ale uitării. Oamenii nu vor să recunoască faptul că Dumnezeu i-a ajutat.

Ei nu recunosc că au existat alți oameni care i-au ajutat.

Ei cred în inima lor că s-au realizat singuri și ar vrea ca și tu să gândești la fel.

Acești oameni nu-L recunosc pe Dumnezeu, și inimile lor se îngâmfă.

Oamenii care nu dau zeciuială nu recunosc rolul lui Dumnezeu în procesul prosperării lor. Când inimile lor sunt pline de mândrie, ei spun: „Am lucrat din greu ca să ajung unde sunt."

Păgânii moderni ai Europei

Am întrebat-o odată pe o europeancă bogată dacă crede în Dumnezeu. S-a uitat la mine uluită, ba chiar amuzată că i-am pus o întrebare atât de „prostească."

- Normal că nu, mi-a răspuns.

Și, îndreptându-și degetul arătător spre piept, a continuat: 

- Eu cred în mine însămi. De ce aș crede în Dumnezeu?

Am auzit nenumărați europeni spunând că africanii cred în Dumnezeu pentru că nu au soluții la problemele lor. Europa modernă, care pe vremuri trimitea misionari pe tot pământul, se adâncește tot mai mult în necredință și păgânism. Caracteristica acestei nenorociri