Cântec sfânt
()
Informații despre cartea electronică
„Cântecul ce-ades ți-l cânt
Când te-adorm în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi și simplu de la țară.
Mama mi-l cânta și ea,
Și, la versul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
Și-o lăsa frumos să-l culce.
Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri — el m-adormea pe mine,
Și-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine…
Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu — și zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile!“
Legat de Cântec sfânt
Cărți electronice asociate
Dragostea e pseudonimul morții Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFiind băiet păduri cutreieram (Poezia naturii) Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriExilul Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriAcvila strabună Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriBalade vesele și triste Evaluare: 5 din 5 stele5/5Poezii și proză Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriÎntre vis și viață Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDoina Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPoemele Izolarii Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ciulinii Bărăganului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cele mai frumoase poezii ale anului. Antologie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriȚiganiada Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDin lumea celor care nu cuvântă Evaluare: 5 din 5 stele5/5Înșiră-te, mărgărite Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriHagi-Tudose. Nuvele și basme Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIstoria se repetă Evaluare: 5 din 5 stele5/5Limpezimi Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriLunca din Mircești Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCraii de Curtea Veche Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCasuta lui Snowie: Povesti cu o Pisica si douazeci si doua de borcane cu dulceata Evaluare: 5 din 5 stele5/5Gondola de Constanţa Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDe unde stau eu pot vedea cerul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Poezii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIubire Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriAer în iarbă Evaluare: 4 din 5 stele4/5Momente şi schiţe Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCartea Mironei Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cele Douasprezece Fete De Imparat Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriNebunii Orbi Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPoem pentru cei ce nu-s de fata Evaluare: 3 din 5 stele3/5
Clasici pentru dvs.
Crima și pedeapsă Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ion Evaluare: 5 din 5 stele5/5Demonii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Idiotul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pânza de păianjen Evaluare: 4 din 5 stele4/5Amintiri din Casa Mortilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Enigma Otiliei Evaluare: 4 din 5 stele4/5Marele Gatsby Evaluare: 5 din 5 stele5/5Moara cu noroc Evaluare: 4 din 5 stele4/5Procesul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Oameni sarmani Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din copilărie Evaluare: 4 din 5 stele4/5Adam și Eva Evaluare: 5 din 5 stele5/5Isabel și apele diavolului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cismigiu et Comp. Buna dimineata, baieti! Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mandrie si prejudecată Evaluare: 5 din 5 stele5/5Accidentul Evaluare: 5 din 5 stele5/5O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5Singur pe lume Evaluare: 5 din 5 stele5/5Învierea Evaluare: 5 din 5 stele5/5Dama cu camelii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Doamna Bovary Evaluare: 4 din 5 stele4/5Contele de Monte-Cristo Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pe aripile vântului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Plumb Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sărmanul Dionis Evaluare: 5 din 5 stele5/5ANNA KARENINA Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ciuleandra Evaluare: 5 din 5 stele5/5Jar. Amandoi Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sfarsit de veac in Bucuresti Evaluare: 5 din 5 stele5/5
Recenzii pentru Cântec sfânt
0 evaluări0 recenzii
Previzualizare carte
Cântec sfânt - Iosif Stefan Octavian
VERSURI ORIGINALE
VESELIE
La orândă-i o beţie
Straşnică în astă-seară!
Nimeni nu mai vrea să ştie
Ce viforniţă e-afară...
Glasuri vesele răsună,
Zic vioare, urlă vântul...
Joacă toţi cu voie bună,
Duduie sub ei pământul!
Dând uitării grija, scârba,
Inima în piept le saltă...
Pân’ şi popa-i trage sârba,
Cu creştinii laolaltă!
Bate-n cizme, stă să cadă,
Dând potcapul către ceafă...
Trei moşnegi aprinşi la sfadă
Se-ndulcesc din o garafă...
Şi petrec! E o urgie
A lui Dumnezeu afară,
Dar e-atâta veselie
La orândă-n astă-seară!...
SURORILE
Acolo, noaptea, se zăreşte
Lumină până dinspre zori,
Şi toată casa auieşte,
Acolo cântă trei surori!
Lucrează-ntruna la dantele,
Pe deget firul răsucind,
Şi se îndeamnă înde ele
Când gândurile le cuprind.
Ah! migăli-veţi toată viaţa
Dantele pentru cei bogaţi?
Abia vi se plăteşte aţa
Pe care voi o cumpăraţi!
COBZARUL
Salută zdrăngănind din strune,
Bătând cadenţa din picior,
Şi cântă, legănându-şi capul,
Cobzarul, mândru cerşetor...
Iar după datina străbună
Când îi întinzi paharul plin,
El nu bea până ce închină
Şi varsă jos un strop de vin...
― Cobzarule, de-ai şti cât farmec
Şi voie bună răspândeşti
Cu zvonul cântecelor tale
În inimile româneşti!
Noi toţi suntem aşa de tineri,
Că am putea să-ţi fim nepoţi...
Dar când ne zici bătrâna doină
Eşti cel mai tânăr dintre toţi!
CÂMPUL LIBERTĂŢII
Un zvon din sat în sat străbate
Şi dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Şi se îndreaptă către Blaj.
Sunt preoţi şi mireni, cu toţii
Mânaţi de-acelaşi ideal —
În fruntea tuturora moţii,
Mândria mândrului Ardeal.
Ei simt că-ntâia oară-i leagă
Un dor adânc de neam întreg,
Aleargă toţi să-l înţeleagă —
Şi cât de bine-l înţeleg!
Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Şi-n ele inimi româneşti
Cari strigă: "Libertate! Drepturi
Pe plaiurile strămoşeşti!..."
O, sfântă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi şi lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci?
Povestea vremii ne învaţă
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Zbucneşte-o dată la un veac!
LUMEA LOR!
Când pisica nu-i acasă...
Doarme dus sfânt’ Niculae
În vestminte argintii,
Dar ce colb e în odaie
Şi ce zarvă de copii!
Au rămas stăpâni în casă,
Toată lumea e a lor!
Unu-i cocoţat pe masă,
Altul joacă-ntr-un picior.
Uite popa, cum îngână
Liturghia... Doi se bat.
Un ştrengar c-o vargă-n mână
Strigă parcă-i împărat!
O sprinţară de fetică
Se hlizeşte la oglindă...
Nu le pasă de nimică...
Dar ce tropot e în tindă?
Ca de ipsos stau de frică...
Oare cine-o fi intrat?
Ochii nimeni nu-şi ridică,
Nici chiar marele-mpărat!
Vântul fuse?... Cine este?
Ori vreunul din părinţi?
Ce tăcere făr’ de veste!
Smirna-s... diavolii de sfinţi!
În privaz, sfânt’ Niculae
Doarme, parcă nici nu ştie!
Numai colbul din odaie
Joacă-n raza aurie...
VARĂ
Asfinţeşte. Printre ramuri
Aurite-n foc de soare,
Tremură nenumărate
Mici fereşti strălucitoare.
Sub arţar, plecat, moşneagul
Şade cu luleaua-n gură,
Pare că-i cioplită-n piatră
Luminoasa lui figură...
Joacă în văzduh ţânţarii;
Pe furiş, prin frunza rară,
Ca un zgomot de şopârle
Drăcuşorii se strecoară,
Ici şi colo doar s-arată
Printre crengile mişcate,
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră,
Se ghiontesc, râd pe-nfundate...
Dând semnal întregii cete,
Cel din urmă-n fund dispare...
― Caută-i de-acu, băiete!
Mută stă grădina mare...
Tresărind păşeşte-n taină,
Doar prin foi adie vântul...
Stă şi-ascultă... Unde-s oare?
Nu se ştie ca pământul!
Moşule, tu ştii, pesemne,
Stai cu degetul la gură,
Şi, zâmbind şiret, ce dulce
Amintirile te fură...
Dar deodat’ s-aude-un ţipăt,
Şi din nalta bălărie
Sare o fetiţă blondă
Ca un fir de păpădie!
Geaba fuge nebuneşte
Ca să scape de ştrengar...
Din tufişuri, pretutindeni,
Alte capete răsar...
E un haz! Cu larmă mare,
Toţi, jucând, se strâng în drum,
Şi bunicul râde tare
Pipa scuturând de scrum...
APRILIE
Streşinele se dezgheaţă,
Picură mărgăritare...
Ce de lume! Ce de viaţă!
Şi ce larm-asurzitoare!
A întinerit natura;
Negustorii zdrenţuroşi
Ţipă cât îi ţine gura:
― Hai la ghiocei frumoşi!
În mansardă locuieşte
Un artist. Băiet sărac,
De un ceas se chinuieşte
Ca să vâre aţă-n ac.
Şi cârpindu-i, biet, cum ştie
Pantalonii vechi de dril,
Fluieră de bucurie...
Bine ai venit, april!
SĂRBĂTOARE
Măreţ amurg de sărbătoare
Domneşte-n veselul oraş,
Un nour arde-n depărtare
Ca un tăciune uriaş.
Se-ntoarce lumea din poiană,
Călări, pe jos, boieri, norod:
Aleargă o căruţă-n goană
Din două salturi peste pod.
Şi râd, şi chiuiesc, şi cântă
Cei cari s-au grămădit în ea:
Vârtej de pulbere s-avântă
Când trec pe dinaintea mea!
Sunt bolnav, moartea mă îmbie,
Şi tot privesc la ei cu jind...
Şi tot tresalt de bucurie
Când văd pe oameni chefuind!
FURTUNA
A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Şi flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Şi bun de ştrengărie...
Grivei, tovarăşul meu drag,
Nerăbdător aşteaptă-n prag
S-azvârl în colţ ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!
O şterg de-acasă frumuşel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Şi satu-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, şi Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă muşcă, sare, joacă...
Dă spaima-n vrăbii, latră-n vânt,
Îşi face mendrele; eu cânt,
Şi codrul lin răsună...
Pe sus trec leneş nouri grei —
Noi nici nu ne gândim la ei,
Şi doar aduc furtună!
Abia o creangă s-a mişcat,
Şi-n freamăt lung, neaşteptat,
Lumina-n zări se stinge...
Un roi de frunze joacă-n drum —
Tot codrul e-un vârtej acum,
Şi eu pornesc a plânge...
Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, şi urme nu-s
Oriîncotro m-aş duce!
Un fulger! — repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
Şi vor ca să m-apuce...
Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl nostru, şi Grivei
Se uită ţintă-n ochii mei:
Şi el se roagă parcă...
Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colţ de cer s-a luminat,
Şi codru-i plin de soare...
Ieşim voioşi la câmp deschis
Şi-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!...
GOANA
Porneşte-n zvon de zurgălăi
Vuind caleasca boierească,
Dănciugii goi s-alungă droaie,
Boierul strigă din calească:
― Hei! cine vrea această pungă?
Voinicul ăla s-o ajungă!
O goană de ogari, nebună,
Toţi se răped, că toţi o vor.
Dând chiot, surugiul mână,
Clăbuci fac armăsarii-n zbor;
Şi urlă haita ţigănească
Prin nori de praf, după calească.
S-apuce-ntâi toţi vor odată,
Se zbuciumă, se îmbrâncesc;
Se-ncinge-o luptă desperată,
Şi cad, şi se rostogolesc:
Naintea lor caleasca zboară...
Ei sar; s-aştern pe goană iară...
Târziu, sătui de alergare,
S-abat pierzând orice speranţă...