D'ale carnavalului
()
Informații despre cartea electronică
Ion Luca Caragiale a fost si a ramas cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor. El este unul din marii clasici ai literaturii noastre, dar si un realist ce surprinde secvente din viata oamenilor obisnuiti, cu defecte, calitati si slabicuni, pe care le satirizeaza, le critica intr-un mod comic.
Citiți mai multe din Ion Luca Caragiale
O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5O noapte furtunoasa Evaluare: 5 din 5 stele5/5Momente şi schiţe Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriConu Leonida față cu reactiunea Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Legat de D'ale carnavalului
Cărți electronice asociate
La hanul lui Mânjoală şi alte nuvele Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriChiriţa în Iaşi / în provincie... Evaluare: 3 din 5 stele3/5Lanțul slăbiciunilor Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSanziana si Pepelea Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIstoria se repetă Evaluare: 5 din 5 stele5/5Demonul Meschin Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCiuleandra Evaluare: 5 din 5 stele5/5Hagi-Tudose Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cei Trei Mușchetari Evaluare: 5 din 5 stele5/5Teatru Evaluare: 4 din 5 stele4/5O făclie de paște Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriTiganiada Evaluare: 4 din 5 stele4/5Padurea spanzuratilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Istoria se repetă. Momente, Schițe, Amintiri Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMomente și schițe. Nuvele și povestiri Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFire de tort Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMos Teaca Evaluare: 5 din 5 stele5/5Răscoala (Volumul 1 si 2) Evaluare: 5 din 5 stele5/5Legendele sau basmele românilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mama Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMomente și schițe Evaluare: 5 din 5 stele5/5Moara cu noroc Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIon Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fabule şi Satire Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCiocoii vechi si noi Evaluare: 5 din 5 stele5/5La hanul lui Mânjoală Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPlumb Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tănase Scatiu Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriRomanțe pentru mai târziu Evaluare: 5 din 5 stele5/5Poezii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Satiră pentru dvs.
O săptămână în decembrie Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tainele Cununiei Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCarantina amantilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cum să scoatem bani din piatră seacă: Ficţiuni umoristice şi fragmente comentate Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriUltimul Selfie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriLa limită Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriEu, Dracula și John Lennon: Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și mirificul Occident Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Categorii relevante
Recenzii pentru D'ale carnavalului
0 evaluări0 recenzii
Previzualizare carte
D'ale carnavalului - Ion Luca Caragiale
CUPRINS
Persoanele
ACTUL I
ACTUL II
ACTUL III
Copyright Editura My Ebook
Carte: D’ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale, Domeniu Public
Persoanele
NAE GIRIMEA, frizer și subchirurg
IANCU PAMPON
MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice și CRĂCĂNEL
UN CATINDAT DE LA PERCEPȚIE
IORDACHE, calfă la Girimea
UN IPISTAT
DIDINA MAZU
MIȚA BASTON
UN CHELNER
O MASCĂ
MĂȘTI, PUBLIC, SERGENȚI DE NOAPTE
Într-un carnaval, în București.
ACTUL I
(Un salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Ușe și fereastră de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întâi o ușe; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un „paravent")
SCENA I
IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): „Și mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Și mă cere d-un bărbier..."
PAMPON (intrând prin fund): Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?...
IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Barba? părul?
PAMPON: Nimic...
IORDACHE: Atunci, poate, vă spălați la cap?
PAMPON: Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de....
IORDACHE: De măsea? Știi cum ți-o scoț? Odată... pac!
PAMPON: Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi...
IORDACHE: De bătăi ?... Știi cum le...
PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș.
IORDACHE: Atunci, pentru ce?
PAMPON: Am o trebuință cu d. Nae Girimea... Nu cumva ești d-ta?
IORDACHE: Nu, eu sunt calfă...
PAMPON: D. Nae nu este aici ?
IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând...
PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate?
IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (ii dă un scaun)
PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente?
IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurența!" Să poftească oricare daca le dă mâna; glumești d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plătește supliment.
PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel)
IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult și ai plecat din București. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulație.
PAMPON (punând biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul ăsta...
IORDACHE: Până acu vreo trei luni le aveam așa, pentru iconomie adică: punea d. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un spițer, a hotărât d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am ras ? țac! i tai numărul.
PAMPON: Cu un spițer? Ce istorie?
IORDACHE: Al dracului spițerul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un bilet. ÎI rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marți; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marțea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una și cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marțea ailaltă... biletul alb.
PAMPON: Alb?
IORDACHE: De tot...
PAMPON: Cum asta?
IORDACHE: Așteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers așa preț de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Mușterii mulți... l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții altă socoteală. Într-o sâmbătă seară, vine spițerul, și nu știu cum din vorbă, — era lume multă în prăvălie, — lui d. Nae i se pare că spițerul cere un bilet, și-mi zice: „Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu..., așa-l cheamă. Dar el... zice: „Eu bilet nou? n-am cerut; al meu e nenceput — ...
și scoate biletul alb ca laptele... Măi, ce dracul! Ne uităm noi lung, eu și d. Nae, la bilet... pe urmă ne uităm la spițerul, pe urmă unul la altul, și d. Nae zice: „Bine! și-i trage o dungă. Pleacă spițerul... Zice d. Nae: „Iordache, biletul spițerului e cu scamatorie; ia să-l ținem noi de scurt: ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că și-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde abonamentul lui ca cașcavalul prăjit...
PAMPON: Ei, în sfârșitul sfârșitului ce era?
IORDACHE: Stăi să