Atingerea ingerului
()
Informații despre cartea electronică
Legat de Atingerea ingerului
Titluri în această serie (100)
Prieten imaginar Evaluare: 4 din 5 stele4/5Barbatul de 101 ani care voia sa salveze lumea Evaluare: 3 din 5 stele3/5Unde padurea intalneste stelele Evaluare: 5 din 5 stele5/5Marile minciuni nevinovate Evaluare: 5 din 5 stele5/5Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus Evaluare: 5 din 5 stele5/5Copilul German Evaluare: 5 din 5 stele5/5Unde esti? Evaluare: 3 din 5 stele3/5Secretele pe care nu le-am spus Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFata care s-a jucat cu focul Millennium 2 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Personal Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mai puternic decat frica Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fata din tren Evaluare: 5 din 5 stele5/5Interesantii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriParadoxul iubirii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ghici cine moare primul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Si daca e adevarat Evaluare: 5 din 5 stele5/5Spune-mi ca esti a mea Evaluare: 4 din 5 stele4/5Cercul Evaluare: 4 din 5 stele4/5Sa nu te intorci niciodata! Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pe viata Evaluare: 5 din 5 stele5/5Puterea femeilor Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMoartea doamnei Westaway Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fericirea mea esti tu Evaluare: 5 din 5 stele5/5Adevarul despre cazul Harry Quebert Evaluare: 5 din 5 stele5/5Forta naturii Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fata care trebuia sa moara Evaluare: 4 din 5 stele4/5Vanator de noapte Evaluare: 5 din 5 stele5/5Taina povestitoarei Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fata disparuta Evaluare: 4 din 5 stele4/5Mai presus de cuvinte Evaluare: 5 din 5 stele5/5
Cărți electronice asociate
Bucurie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSufletul lumii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriE de rau, gandim prea mult Evaluare: 3 din 5 stele3/5Cineva in orasul asta te iubeste Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriOrizontul rasturnat Evaluare: 5 din 5 stele5/5Rătăcitorul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Când Dumnezeu era iepure Evaluare: 1 din 5 stele1/5Omul care voia sa fie fericit Evaluare: 5 din 5 stele5/5Cand amintirile noastre vor veni sa danseze Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fata care nu se putea opri din mers Evaluare: 4 din 5 stele4/5Dragă nemernicule Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări12 zile cu Dash si Lily Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriViata care ma astepta Evaluare: 4 din 5 stele4/5Nu-i uşor să fugi de fericire Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tot ce i-am promis tatalui meu Evaluare: 4 din 5 stele4/5Băiatul Echo Evaluare: 5 din 5 stele5/5Pe un drum sau altul Evaluare: 4 din 5 stele4/5Între margini: Despre plăcerea de a citi şi de a scrie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriAproape OK Evaluare: 3 din 5 stele3/5Degustatoarele Evaluare: 3 din 5 stele3/5Povești cu femei măritate Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriNeputinta Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIdila hipnotizatoarei Evaluare: 5 din 5 stele5/5Meteorii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFluturi negri Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDirijoarea Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPe o singura voce Evaluare: 1 din 5 stele1/5Te iubesc, dar nu pe tine Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPuzzle cu petitoare Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDumnezeu calatoreste intotdeauna incognito Evaluare: 5 din 5 stele5/5
Ficțiune generală pentru dvs.
Privind inauntru Evaluare: 5 din 5 stele5/5Darul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Amintiri din copilărie Evaluare: 4 din 5 stele4/5O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5Respiratia. O noua stiinta a unei arte pierdute Evaluare: 5 din 5 stele5/5Acolo unde canta racii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Alegerea Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fratii mei, dragonii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Autopsia unei asa-zise casnicii banale Evaluare: 4 din 5 stele4/5Tot albastrul cerului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Sărmanul Dionis Evaluare: 5 din 5 stele5/5Seful Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ticalos la patru ace Evaluare: 5 din 5 stele5/5Fizica tristetii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Orbi Evaluare: 4 din 5 stele4/5Inimi cicatrizate Evaluare: 4 din 5 stele4/5Viata mincinoasa a adultilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ciuleandra Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tot Ce Nu Ti-am Spus Evaluare: 4 din 5 stele4/5Numele celalalt: Septologie I-II Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ajută-mă să nu dispar Evaluare: 4 din 5 stele4/5Refugiul timpului Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriEnigma camerei 622 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tiganiada Evaluare: 4 din 5 stele4/5Omul care voia sa fie fericit Evaluare: 5 din 5 stele5/5Femei Evaluare: 5 din 5 stele5/5Lucruri peste care nu putem trece Evaluare: 5 din 5 stele5/5O noapte furtunoasa Evaluare: 5 din 5 stele5/5Indecent Evaluare: 5 din 5 stele5/5Mister Evaluare: 4 din 5 stele4/5
Recenzii pentru Atingerea ingerului
0 evaluări0 recenzii
Previzualizare carte
Atingerea ingerului - Frederic Lenoir
1
Polonia, ianuarie 1945
Suferinţa m-a părăsit, în sfârşit. Nu mai simt durerile acelea îngrozitoare în spate şi în ceafă. Nici măcar nu-mi mai e frig. Ce uşurare! De fapt, nu-mi mai simt deloc corpul. Încerc să deschid ochii, dar pleoapele par că nu se mai supun voinţei mele. Nu aud niciun sunet. Corpul nu mă mai chinuie, dar mintea mi-e confuză. De ce oare nu mai simt nimic? Ce mi s-a întâmplat?
2
Franţa, iulie 2019
Targa părăsește secţia de reanimare. Împinsă de o infirmieră solidă, trece pragul centrului de îngrijire şi readaptare. Un asistent priveşte corpul întins al tânărului, care are ochii închiși, şi o întreabă pe infirmieră:
— E amețit?
— Da, tocmai a fost adus de la camera de gardă. I s-au făcut spălături gastrice. Mi s-a spus să-l duc în rezerva 27.
— Nu putea să nimerească mai bine! La 27 e doamna Blanche. Nu mai are mult de trăit, dar e o rază de soare. Nu se plânge niciodată. Tot personalul o adoră. Dar mă miră că un tânăr e repartizat în aceeași rezervă cu o femeie în vârstă.
— N-avem altă soluție: nu mai e niciun pat liber în secţie.
Ajutată de asistent, infirmiera împinge targa în interiorul rezervei.
— Bună ziua, doamna Blanche! V-am adus pe cineva ca să vă ţină de urât! spune asistentul, intrând în salon.
Surâsul copilăresc al bătrânei doamne contrastează cu pielea ei stafidită și cu ochii negri înfundați în orbitele adânci.
— Doamne, ce tânăr e! exclamă Blanche.
— Are 20 de ani.
— Dar ce-a păţit?
— TS, însă e în afara pericolului. O să-şi revină în curând.
— TS?
— Tentativă de sinucidere. Sunt tot mai dese printre tineri.
— E îngrozitor...
După ce îl întind pe tânăr pe pat, asistentul și infirmiera ies din încăpere. Blanche îşi întoarce faţa spre noul său vecin, neputându-și stăpâni un murmur de admirație:
— Ce frumos eşti!
Privindu-l, o inundă un val de emoție. Tânărul acesta îi aminteşte de singurul ei fiu, Jean, mort la aceeaşi vârstă. Avea atâtea planuri de viitor și atâta poftă de viață, când o mașină l-a secerat. Oare ce motive putea să aibă acest băiat ca să recurgă la un asemenea gest? „Din fericire, a scăpat nevătămat, iar părinţii nu vor trece prin tragedia morții lui", se gândeşte ea. Dar oare ce dramă l-a făcut să-şi piardă dorinţa de a trăi?
3
Polonia, ianuarie 1945
Gata, îmi amintesc acum. Mersul prin zăpadă, la nesfârșit. Epuizarea. Setea. Soldatul care m-a lovit cu bastonul în spate, pentru că nu mă mișcam destul de repede. Căzătura aceea şi durerile îngrozitoare. Frigul care mă sfredeleşte. Şi apoi... nimic. Unde mă aflu acum? De ce nu-mi mai simt corpul? De ce ochii mei nu mai văd, urechile mele nu mai aud? Ce stranie e noaptea asta... liniștea asta.
4
Franța, iulie 2019
Tânărul își recapătă cunoștința. Deschide ochii și și-i rotește de jur împrejur. Privirea lui o întâlnește pe a lui Blanche.
— Unde sunt?
— La spital, tinere prieten, răspunde bătrâna, zâmbind.
Tânărul închide pleoapele și oftează din greu. Blanche observă că își încleștează pumnii. Vede cum i se preling lacrimile pe obraji.
— Din fericire, ești teafăr și nevătămat.
— Din nefericire, da..., murmură tânărul, lăsându-și capul într-o parte.
Răspunsul o tulbură pe Blanche, dar nu reacționează, mai ales că băiatul pare că a adormit la loc. După ceva timp, el deschide din nou ochii și cere apă. Blanche arată spre paharul de pe noptiera ce desparte paturile lor. Proptindu-se în perne, el apucă telecomanda, reglându-și patul în poziție de șezut. După ce bea apă, închide ochii, oftând din nou.
— Cum te numești?
Tânărul nu răspunde. Respiră calm.
— M-aș bucura mult să știu cum te numești, insistă Blanche, pe un ton plin de blândețe.
— Hugo, răspunde, într-un târziu, băiatul, cu o voce aproape imperceptibilă.
— Hugo! Ce nume minunat! Mă face să mă gândesc la autorul meu preferat: Victor Hugo! Îți este cunoscut?
Hugo își întoarce ușor capul spre Blanche.
— E motivul pentru care părinții mi-au dau numele ăsta. Mama a fost profesoară de literatură... era și scriitorul ei preferat.
— De ce a fost... a ieșit la pensie?
— Într-un fel... a murit când aveam 10 ani.
— Vai, îmi pare rău!
— Nu-i nimic, murmură Hugo și, dându-și seama de bunăvoința lui Blanche, schițează un zâmbet timid pentru a o liniști.
— Ai frați sau surori?
— O soră mai mică.
— Cum o cheamă?
— Louise.
— Și sunteți apropiați?
— Eram mai apropiați în copilărie. Ne-am cam îndepărtat, după ce am crescut. Dar ne înțelegem bine. Și ei îi place mult Victor Hugo, ca și mamei.
— Minunat! Dar ție? L-ai citit?
Hugo se uită în tavan. Cu toate că nu prea are chef să continue conversația, această necunoscută nu îi este antipatică, dimpotrivă. Se străduiește să-și adune amintirile.
— Când eram la liceu. Poezia lui mi se părea cam greoaie și pompoasă.
— E adevărat, însă doar pe jumătate. Sunt în ea comori care n-au îmbătrânit deloc. Mai ales în Contemplații. Uite, am mereu un exemplar la mine.
Blanche îi întinde o carte mică, dar destul de groasă, îmbrăcată într-o legătură veche de carton. Hugo o privește cu un zâmbet timid, apoi continuă pe un ton mai amabil:
— De fapt, ca să fiu sincer, nu prea l-am citit... în afară de textele studiate la școală. Îmi aduc aminte de o poezie care m-a impresionat. Despre o broască râioasă pe care o torturează niște copii și un măgar căruia i se face milă de ea...
— Ce poezie emoționantă! După ce schingiuiesc broasca, copiii o lasă în mijlocul drumului, pe jumătate sfârtecată, dar încă vie. Tot atunci se întâmplă să treacă pe-acolo o căruță trasă de un măgar care, fiind și el maltratat de stăpânul lui, încearcă din răsputeri să ocolească biata broască.
— Asta e... aveam cam 12 sau 13 ani când am studiat-o la școală și mi-amintesc că am plâns.
— Eu plâng și acum când o aud, rostește încet Blanche, cu ochii umezi. Este o poezie din Legenda secolelor. Nu o am la mine, dar o știu pe dinafară, ca pe multe altele. Vrei să-ți recit un mic fragment care mi-a rămas întipărit în minte?
— Sigur.
Blanche închide ochii și-și întoarce privirea spre străfundurile memoriei sale de fetiță, la vârsta de 9 sau 10 ani, când învățase această poezie. Își amintește cum văzuse odată niște adolescenți care persecutau o pisicuță. Îngrozită, o strigase din casă pe mama ei ca să-i vină în ajutor micuțului animal, pe care apoi l-au îngrijit și l-au adoptat. Blanche își amintește și un detaliu mai puțin obișnuit, și anume că fusese alertată de un câine bătrân și singuratic, un fel de cerșetor fără nume care-și făcea veacul pe străzile cartierului, hrănindu-se cu resturile pe care se îndurau să i le arunce oamenii. Câinele lătrase așa de tare, lucru pe care nu-l făcea de obicei, că Blanche ieșise afară să vadă ce se petrece, descoperind astfel scena cu acei tineri care chinuiau pisica, din plictiseală. Povestindu-i episodul mamei sale, aceasta i-a spus că, uneori, animalele sunt capabile de mai multă compasiune decât mulți dintre semenii noștri. Apoi i-a dat să citească această poezie a lui Hugo, Broasca râioasă, care a impresionat-o atât de mult pe Blanche, încât a învățat-o pe de rost, recitându-i-o adeseori lui Nathan, fratelui ei mai mic. Astăzi, memoria îi e ușor slăbită, dar încă mai reține aceste câteva versuri, pe care începe să le recite cu voce tare pentru Hugo:
Pe înserat, spre casă, mergând spetit, asinul,
Simțind că-i sângerează copitele de chinul
Poverii, se bate și face un ocol,
Așa, să nu strivească o broască în nămol,
Acest măgar nemernic, spurcat, ucis sub băț,
Mai sfânt e ca Socrate, ca Platon, în învăț!¹
¹ Victor Hugo, Versuri alese, București, Editura pentru literatură, 1969, p. 245. Traducere de Ionel Marinescu.